Vreau sa ma fac bine,am nevoie de ajutor!

În prealabil postat de florentina2014

Buna dimineata!Din cate am citit despre starea mea pot spune ca ma confrunt cu depresie anxietate stare de rau,fara chef de viata nu mai ma bucura nimic!Toate astea din cauza certurilor cu sotul!Sunt la pamant si nu stiu cum sa imi revin!Nu mai pot,nu mai am putere sa ma ridic!Aceiasi zi,aceleasi ganduri negative,acelasi pesimism! As vrea sa ies din aceasta stare!

Deznadejdea este de la cel rau. Trebuie sa te intaresti duhovniceste iertand si gandind pozitiv. Trebuie sa inveti sa te bucuri de un rasarit de soare, de o floare, de iarba care creste in jur. Si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca a lasat atata frumusete in jur. Ia asculta acest acatist:

https://www.youtube.com/watch?v=hhZSzemWQyw

Poate ca sotul tau nu este un om rau, dar are ispite. Cineva trebuie sa se roage si pentru el. Casatoria este o cale de mantuire. Ai putea face o fapta buna rugandu-te pentru el si pentru tine sa va ierte Dumnzeu toate greselile. Aceasta rugaciune potoleste mandria. Uneori ne suparam prea repede pe cei din jur si din cauza mandriei noastre. Nu mai avem rabdare unii cu altii. Poate ca suntem prea egoisti. Niste spovedanii amanuntite, dupa indreptar, te-ar ajuta sa ai ganduri placute lui Dumnezeu. Atentia noastra trebuie sa se indrepte asupra pacatelor proprii, nu asupra celor ale aproapelui.

Cultiva-ti increderea in fortele proprii, cumpara-ti o floare, imbraca-te cu gust, dar roaga-te. Daca Hristos iti umple sufletul de bucurie, nici nu mai conteaza ce ,,complimente'' iti face sotul. Ai rabdare multa. Prin rugaciune, multe se pot schimba. Dumnezeu ti-a dat aceasta incercare cu un rost. Nu te considera victima, caci poate ca si tu gresesti si nu-ti dai seama.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de antoniap

Deznadejdea este de la cel rau. Trebuie sa te intaresti duhovniceste iertand ...

Iertarea este inceputul bucuriei.

Ni se "porunceste" sa iertam, nu in logica executarii unui ordin ( conformarii unei autoritati superioare), ci pentru ca iertarea este medicamentul de care avem nevoie pentru luminare launtrica, alungarea "infectiilor" provocate de diferite forme de ura/resentimente.

Prin iertare purjam acumularile de "microbi" care infesteaza sufletul.

Prin iertare incepem sa intrezarim din nou plenitudinea sensului de a fi, de a fi impreuna cu ceilalti.

Bucuria dinlauntru prinde putere atunci cand incepem sa daruim celorlalti, dar si noua insine (pentru ca si in noi insine locuieste Dumnezeu).

Cel plin de bucurie nu asteapta nimic de la ceilalti. Ii place sa daruiasca din ce in ce mai mult si astfel urca din bucurii in bucurii si mai mari.

Actiunea de a darui are nevoie pe langa intentia altruista si de o inteligenta speciala/empatica - capacitatea de a identifica ce are nevoie cu adevarat cel de langa noi.

Altfel, chiar daca dorim sincer sa daruim, actiunea noastra esueaza finalmente.

În prealabil postat de florin.oltean75

Iertarea este inceputul bucuriei.

Ni se "porunceste" sa iertam, nu in logica executarii unui ordin ( conformarii unei autoritati superioare), ci pentru ca iertarea este medicamentul de care avem nevoie pentru luminare launtrica, alungarea "infectiilor" provocate de diferite forme de ura/resentimente.

Prin iertare purjam acumularile de "microbi" care infesteaza sufletul.

Prin iertare incepem sa intrezarim din nou plenitudinea sensului de a fi, de a fi impreuna cu ceilalti.

Bucuria dinlauntru prinde putere atunci cand incepem sa daruim celorlalti, dar si noua insine (pentru ca si in noi insine locuieste Dumnezeu).

Cel plin de bucurie nu asteapta nimic de la ceilalti. Ii place sa daruiasca din ce in ce mai mult si astfel urca din bucurii in bucurii si mai mari.

Frumoase cuvinte.

As mai adauga: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...-sfintei-cruci

[florin.oltean75]

În prealabil postat de antoniap

Frumoase cuvinte.

As mai adauga: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...-sfintei-cruci

"Crucea" este o forma extraordinara de daruire - insa o daruire "pe dos" - prin luare.

Luand greutatea celorlalti asupra ta (si purtand rabdator greutatea ta proprie) daruiesti celor din jur diferite forme de usurari.

In rugaciune, noi putem lua greutatile tuturor fapturilor asupra noastra
(ceea ce ne pregateste in interior pentru savarsirea actiunii in exterior).

[Igor_Paslusnik]

Hristos a înviat, surioare Florentina şi "Fallen".

Voi două sunteţi foarte sensibile, a-ţi suferit foarte mult şi vă iubiţi soţii mai mult decât pe voi.

Trebuie să vă cunoaşteţi intim cu soţul doar marţi şi joi. Nu mai mult, ci poate mai puţin da.
Nu vă dăruiţi soţilor voştri mai mult decât aceste zile, pentru că altfel, faceţi desfrânare în căsătorie. Şi alungaţi harul, vin ispitele de la necuraţi, vin căderile.

Dacă vă cunoaşteţi intim cu soţii voştri mai mult decât aceste două zile pe saptămână, nu vă veţi mai iubi mult unul pe altul, vă veţi plictisi, o să ajungeţi să vă fie silă, greaţă sau un mod neutru unul faţă de altul, lucru grav, care micşorează iubirea voastră, stinge virtuţiile şi aprinde patimile, deci şi certurile şi altele mai grele.

Deci doar marţi şi joi să aveţi uniri intime, asta obligatoriu, pentru o viaţă creştină, plăcută şi următoare de Hristos.

Dacă nu aveţi copii, ar fi cazul să faceţi un copil. Dacă nu puteţi să faceţi, luaţi tratament pentru ajutorul fertilizării pentru amândoi.
Dacă aveţi copii, ieşiţi la iarbă verde cu el, în parc, la librărie, la bibliotecă, la o lansare de carte, la un cenaclu literar, la un eveniment cultural, la o prăjiturică, la o întâlnire cu o prietenă, cu soţul sau fără soţ.

Vaţi căsătorit cu celălalt, pentru ca să fiţi în comuniune creştină cu el, căutaţi să-l înţelegeţi, să-i descoperiţi infinitul din el, gingaş, fară să-l cercetaţi. Să vină de la sine, să vă uimiţi de el, în fiecare clipă.

Spuneţi-i soţului "te iubesc" mai des, faceţi-i masaj, zâmbiţi-i mai des, gătiţi, cereţi-i discret să vă ajute, ascultaţi de soţ, când vă cere să faceţi un lucru, pentru că el e capul vostru şi capul bărbaţilor e Hristos şi al soţiilor, bărbaţii lor.

Amintiţi-vă împreună de momentele minunate petrecute alături, sau povestiţi-i de năzbâtiile copilăreşti şi nevinovate ale copilăriei voastre, sau de amintiri, de peripeţii, de întâmplări, de evenimente.
Vorbiţi-vă idealurile, dorinţele, scopurile, ţelurile, pe termen scurt şi lung, implicaţi-l şi pe el în acele scopuri şi idealuri.

Spuneţi-i soţului ce mult înseamnă pentru dvs., ce mult îi mulţumiţi la Dumnezeu că îl aveţi de soţ, ce mult vă bucuraţi de el.
Spuneţi-i acestea când el e binedispus, şi odihnit, şi nu e obosit de la servici sau de la alte lupte ce le poartă şi el, zi de zi.

Vă odihniţi soţul, când ascultaţi de el, şi el vă va odihni pe voi, iubindu-vă şi cinstindu-vă pentru preţuirea ce i-o daţi.

Fără să mai amintesc, că e de la sine înţeles să aveţi duhovnic, să ţineţi cu orice risc şi orice consecinţe, cele 4 mari posturi de peste an şi fiecare miercuri şi vineri, sau şi luni, dacă puteţi. Să vă spovediţi odată la 3 săptămâni, şi să vă împărtăşiţi minim odată la 3 saptămâni, dacă nu în fiecare duminică (ar fi ideal) să vă ţineţi de canonul de rugăciune, care să fie mai sfânt ca întâlnirea cu soţul. Rugăciunea este întâlnirea cu Dumnezeu. Programarea la Dumnezeu. Spus aşa, mai simplu.

Vizitaţi-vă părinţii, socrii, naşii, fraţii, surorile, verişorii, nu prea des, dar ieşiţi şi vorbiţi cu cei cunoscuţi şi dragi, fi-ţi în comuniune.

Vizitaţi cu nişte pacheţele, orfanii de la centre de plasament, sau bătrânii de la azile, sau bolnavii din spital (vorbiţi cu asistentele, cine s-ar bucura să primească ceva) sau şi la deţinuţii din puşcărie, faceţi un pachet şi scrieţi o scrisoare sinceră şi curată, semnându-vă cu: "un străin, dar frate cu tine în Hristos, Creatorul tuturor."

Mergeţi cât mai des la Sfânta Biserică, dacă se poate în fiecare zi, măcar seara la vecernie. Nu trebuie să vă concentraţi obligatoriu la slujbe, poate vă e greu, obosiţi, ci doar să fi-ţi acolo prezente, să luaţi har, să vă rugaţi sincer şi din inimă. Puteţi să vă faceţi şi canonul de rugăciune în timpul vecerniei. Dacă nu terminaţi, continuaţi acasă. Puteţi să luaţi loc pe scaun şi pur şi simplu să cântaţi în inima voastră cu strana, sau să citiţi la strană, sau să cântaţi la strană, sau ca simpli mireni, muritori de rând.

Citiţi mai mult, staţi mai puţin la laptop, bucuraţi-vă de viaţă, mâncaţi sănătos, mergeţi la piaţă mai des decât la supermarket şi la hipermarket, beţi un suc natural la o terasă lângă piaţă, evitaţi locurile de lux, de confort exagerat, locuri vizitate de oameni foarte căzuţi şi împietriţi.

Nu judecaţi, pe oameni şi mai ales pe soţul dumneavoastră. Credeţi-mă că el se sileşte în măsura lui, cât poate. Ridicaţi-i măsura, fără să-i spuneţi nici un defect a lui, niciodată, nici măcar delicat şi cu bun simţ. Îl iubiţi, vaţi căsătoriţi, acceptaţi-l, sprijiniţi-l, ajutaţi-l, ridicaţi-i măsura valorii lui umane, şi prin el, vă veţi ridica pe voi. Vă veţi construi împreună, vă veţi mântui.

Cereţi-vă iertare, cu vădită şi reală părere de rău, soţului sau oricărui om, când vedeţi că l-aţi tulburat pe soţ sau pe om, chiar dacă stiţi în conştiinţa voastră că nu sunteţi vinovate, poate el e mai sensibil şi mai slab şi se sminteşte mai uşor şi mai repede, cerând iertare sincer, îl mângâiaţi, îl odihniţi, şi îl limpeziţi din ispită şi tulburare.

Citiţi din Biblie, vieţile Sfinţilor, scrierile Sfinţilor Părinţi, dar şi orice carte ce nu sminteşte, ce nu e după vânturile pătimaşe ale lumii trecătoare. Cu cât vă veţi ruga mai mult şi veţi citit din Părinţi şi din Noul Testament, cu atât veţi simţi, care altă carte e bună şi care are alt duh, străin de creştinism şi mântuire.

Tricotaţi...

Mergeţi în călătorii în ţară, măcar odată pe an, câteva zile, undeva la un muntişor, mai ales dacă mai aveţi bunici în viaţă, sau dacă nu, strângeţi-vă bani şi cumpăraţi-vă o casă întrun sat, oriunde, şi mergeţi acolo, de 3-4 ori pe an, să staţi măcar un week-end.
Sau luaţi-vă de la servici, un concediu medical luni marţi şi miercuri, cu o boală imaginară, dar pe motiv real al oboselii sufletului, de 3-4 ori pe an, şi astfel, mergeţi la căsuţa de la sat de vineri seară şi mai veniţi miercuri seară înapoi.
Poate o căsuţă lângă un râuleţ, sau pe lângă vreo pădure, unde să mergeţi...
Cumpăraţi-vă şemineu, puneţi murături, compot, gem, zacuscă, bulion, acolo la căsuţă, sau le luaţi cu voi la oraş, sau de la oraş acolo.

Călătoriţi şi cu trenul, faceţi poze, zâmbiţi, purtaţi haine creştineşti şi decente, în Biserică să vă acoperiţi capul cu orice, obosiţi-vă de la drumeţie, beţi apă de izvor, mergeţi la Sfânta Biserică în sat la slujbele părintelui simplu şi curat.
Faceţi milostinie şi siliţi-vă să înmulţiţi virtuţiile şi să le creşteţi. Să fiţi cât mai buni creştini, în tot ce faceţi.

Căutaţi nevinovăţia şi simplitate, curăţia şi bucuria în tot ce faceţi şi harul Duhului Sfânt, vă va umple viaţa şi zilele. Şi veţi fi vii, veţi învia voi şi veţi învia sufletele altora.
Iubiţi sincer şi curat şi când vă greşeşte cinva, iertaţi spontan, cu zâmbet de susţinere şi încurajare, sau cereţi iertare (tot voi) şi iertaţi în următoarele minute, ca un copil care iată repede...

Aş mai vrea să vă spun atât de multeee... :)

Sunt atâtea de făcut... Atâtea de zis şi împlinit... În Hristos ! :)

Iertaţi-mă dacă v-am smintit.

Pomeniţi-mă.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

âSau luaţi-vă de la servici, un concediu medical luni marţi şi miercuri, cu o boală imaginară

Oare de ce nu mă mir, Emiliane, că un mincinos învederat, ca tine, a ajuns să îi sfătuiască şi pe alţii să mintă ?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Oare de ce nu mă mir, Emiliane, că un mincinos învederat, ca tine, a ajuns să îi sfătuiască şi pe alţii să mintă ?

Dumnezeu să te răsplătească după dragostea ta, să-ţi ierte neputinţa, să-mi ierţi şi mie sminteala ce ţi-am pricinuit, te iert şi eu, şi să ne ajute Dumnezeu să ne vindecăm de tot răul, ca să ne putem mântui, în Hristos Iisus.

Hristos a înviat.

[AlinB]

Si ai sa-ti ceri iertare si la restul de zeci/sute care vor citi topicul de fatza?

Ii stii pe toti?

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Si crezi ca daca refuzi sa te certi, chiar te lasa in pace ???
Sau diavolul, Oaie, daca te spovedesti te lasa si ala in pace ? Nu prea mi se pare...de fapt si sotul, si toti cei care te necajesc si te tulbura, tot el e ala care-i pune, am impresia...uneori poate iti dai seama si nu te tulburi peste masura, dar ei insista pana iti dau de capat...la un moment dat tot trebuie sa cedezi, ca doar nu esti Iov, nu ???

De ce nu? Ca avem chiar mai mult decat Iov.
Iov avea doar credinta, noi avem si credinta si har.

Ia uite ce zice Sf. Ap. Iacov: "Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi."

Dar mai bine citeste tot capitolul, macar.

[cristiboss56]

Noi, cei ce ne numim creştini, nu trebuie să aşteptăm nimic altceva decât să fim răstigniţi. Căci a fi creştin înseamnă a te răstigni în aceste vremuri şi-n oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia dată. Trebuie să fim răstigniţi în parte, mistic, căci răstignirea deplină este singura cale către Înviere.
Dacă vom învia cu Hristos, trebuie ca mai întâi să ne smerim împreună cu El, chiar până la umilinţa cea din urmă, aceea de a fi devoraţi şi scuipaţi afară de lumea care nu ne înţelege.
Şi trebuie să fim răstigniţi la vedere, în ochii lumii, căci Împărăţia lui Hristos nu este din această lume şi lumea nu o poate primi şi nu poate primi nici măcar un singur reprezentant al ei, nici măcar pentru o singură clipă. Noi oamenii ne răzvrătim mereu, încercăm să ne uşurăm viaţa, încercăm să fim creştini pe jumătate, încercăm să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi.
Până la urmă trebuie să alegem. Fericirea noastră stă într-una din cele două lumi, nu în amândouă. Dumnezeu ne dă tărie să urmăm calea răstignirii. Nu este altă cale de a fi creştin.
Părintele Serafim Rose