utentul Antoni0 disparut

În prealabil postat de ory

Vaaaaiii !, Andrei, daca as veni eu cu exemple concrete, cred ca nu mi-ar ajunge forumul si, crede-ma, sunt devastatoare...o devastare sinonima cu realitatea acestui statut intr-un procent destul de semnificativ.
Si, sa stii ca DA, asta este o latura a ortodoxiei, nu inchipuite, ci reale, fiindca Biserica este cea care incurajeaza imaturitatea si capriciile celor care viseaza la cai verzi pe pereti cu structura de sfintenie, Biserica este cea care admite asemenea persoane in manastire ingnorand trasaturile morale ale acestora, Biserica este cea care nu analizeaza temeinic persoanele care doresc sa imbratiseze aceasta viata, ba, mai mult decat atat le si indoctrineaza cu ideea ca odata apucata aceasta cale, nu mai exista cale de intoarcere.
Biserica este cea care lasa haosul sa persiste in manastire, un haos care nu mai are de-a face cu adevaratul concept monahal, dar in care se complace. Si, in cele din urma, Biserica si credinta ortodoxa este cea care face posibila aceste cazuri si, mai ales, integrarea in manastire a minorilor, sau, in general, a tinerilor care nu stiu pe ce lume se afla, despre ideea responsabilitatii, nici atat ! Din punctul meu de vedere, aceasta este o latura slaba a ortodoxiei.
Asta nu este credinta !

pentru tot ce ai spus si este bolduit: esti o mincinoasa. minti cu sfruntare. si nu doar atit.nu arati respect deloc celor carora te adresezi.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de mihailt

....mai frate de unde ai zici fratia ta interpretarea asta ca zic Sfintii Parinti de calugarie ca e botez din nou?
Sfantul Botez o data il primim in numele Preasfintei Treimi.
Eu nu cred ca au zis Sfintii Parinti de calugarie ca e botez din nou.

Frate, imi dau seama ca nu ai citit atent, nu am spus ca e „botez DIN NOU” ci e CA un Botez, fiind Considerat ca un ALT Botez (stii multiplele sensuri ale Botezului: spovedania - pocainta - lacrimile, martiriul - botezul sangelui, calugaria - nasterea din nou), de aceea cateva secole mai inainte de a de definitiva CARE sunt Sf.Taine si CATE, Calugaria era si ea considerata ca TAINA!!!

Care sunt „semnele” acestui „botez”? Schimbarea numenlui, trairea definitiva in „viata pustniceasca”, in ascultare si in feciorie, dar si partea exterioara, purtand alta infatisare: daca la Taina Botezului primesti HAINA ALBA, la Calugarie primesti HAINE NEGRE - simboistica? SMERENIE, UMILINTA, ROBIA DE BUNA VOIE - TAIEREA VOII PROPRII, DOLIU - MOARTEA FATA DE LUME si TRAIREA „OMULUI CELUI NOU” IN HRISTOS!!

De pe site-ul Mrii Putna iti las cateva indicii: http://www.putna.ro/Viata-s1.php :
a) „în auzul tuturor făgăduieşte că va păzii sărăcia, castitatea şi ascultarea faţă de toţi, i se taie trei şuviţe din părul capului, în numele Sfintei Treimi, ca semn al lepădării definitive de omul cel vechi, de poftele trupului şi de cugetele cele nesocotite începând, astfel, războiul cu sine însuşi, cu patimile şi cu puterile întunericului din văzduhuri care nu se va sfârşi decât odată cu ultima suflare..”
b) „Dacă naşterea călugărului este tunderea, în tradiţia monahală nunta acestuia este moartea. Departe de a fi prilej de tânguire, slujba înmormântării aduce cu ea nădejdea bucuriei veşnice pentru cel ce s-a străduit în viaţă să-L aibă pe Dumnezeu ca Tată şi Biserica drept Mamă. Procesiunea scoaterii din biserică şi a înconjurării acesteia, prezenţa arhiereilor şi a mulţimii credincioşilor, cântările pline de nădejdea Învierii fac din slujba înmormântării călugărului un prilej de prăznuire duhovnicească”


@Frate drag si iubiti crestini,
Asemenea botezului, la care noul creştin îl primeşte pe Duhul Sfânt, tunderea în monahism are rolul de a recompune fiinţa pământească, pentru că, "astfel mergi spre moartea lumească, ca să poţi învia în Hristos". (Ierom. Varlaam, Mrea Partos)

Dupa fagaduinta si marturisirile pe care le-a facut monahul candidat inaintea sfantului jertfelnic, Staretul catehizeaza - povatuieste pe monahul candidat la "desavarsita viata". Textul catehezei se afla in slujba tunderii din Molitfelnic. Prin continutul catehezei sunt dezvoltate in mod esential toate intrebarile la care a fost supus anterior monahul si desigur se dezvolta tot intelesul vietii monahale. Care sunt punctele centrale in continutul catehezei:

A. La slujba marelui si ingerescului chip sunt prezenti ingerii si inscriu marturisirea pe care au facut-o monahul candidat si care va da socoteala pe cat a pazit aceasta marturisire.

B. Chipul Monahal se numeste INGERESC nu numai pentru ca s-a aratat de inger sfantului Pahomie, ci pentru ca se refera si urmareste trairea vietii ingeresti, adica a starii dinainte de caderea lui Adam si a Evei din Rai, ca de altfel si viata dreptilor din imparatia lui Dumnezeu. Monahii sunt ingeri pamantesti si pastreaza modelul ingerilor. Dupa cum lucrarea ingerilor este doxologia neintrerupta a lui Dumnezeu si transmiterea voii lui Dumnezeu oamenilor, astfel incat sa-I slujeasca, in acelasi fel trebuie sa traiasca si monahii. Viata lor trebuie sa fie ingeresca in toate. Dorul monahilor nu se rezuma la un cadru smerit si de jos, ci tinteste la vietuirea celor viitoare inca din prezenta viata. De altfel nu are noima numai practicarea fecioriei trupesti.

C. Monahul trebuie sa mearga pe calea desavarsirii, adica sa traiasca o viata desavarsita, care este constituita dintr-o lepadare desavarsita de diferite persoane, adica parinti, frati, rudenii etc, dar si de mentalitatea lumii, adica de zgomot, griji, averi, placerea zadarnica si desarta, slava, chiar insusi sufletul sau, adica de viata sa.

D. Din ziua cand a luat marele si ingerescul chip, trebuie sa se pregateasca pentru luptele duhovnicesti care sunt negative si pozitive. Cele negative sunt: sa fuga de odihna, de griji, de lux, de desfatarile si placerile vietii, cele pozitive (nevointele) inseamna efortul pe care trebuie sa-l depuna pentru infranarea trupului, curatirea sufletului, pentru simpla saracie, pentru intristarea dupa Dumnezeu si toate cele aducatoare de suferinta si obositoare ale vietii datatoare de har dupa Dumnezeu. Monahul, in efortul sau de a pazi la un nivel inalt voia lui Dumnezeu, va flamanzi, va inseta, va fi gol, va fi defaimat, va fi batjocorit, va fi insultat, va fi prigonit si va fi trecut pin multe incercari dureroase.

E. In ciuda greutatilor acestora, monahul trebuie sa se bucure pentru ca l-a invrednicit Dumnezeu de mare cinste, sa apartina armatei "celor ce duc viata ingeresca" si inaltimii "vietii ce imita pe cea din cer". Avand in vedere acest lucru, trebuie sa lucreze in intregime si sa caute petrecerea cereasca.

F. Slujba tunderii in textul catehezei se caracterizeaza ca al doilea botez. Acesta se spune din punct de vedere al faptului ca reinnoieste botezul pe care l-am primit cu intrarea noastra in Biserica.

G. monahul este catehizat sa se osteneasca, sa urasca pofta care-l trage spre cele de jos si sa-si stramute dorul sau spre cele ceresti. Nu poate sa existe niciun gand de intoarcere la viata anterioara, nu trebuie sa aiba nostalgia si mentalitatea lumii.

H. Staretul da sfaturi monahului sa fuga de diferitele patimi, ca: neascultarea, impotrivirea in cuvant, mandria, cearta, iutimea, zavistia, mania, strigarea, hula, mancarea pe ascuns, indrazneala, prietesugul fara masura, magulirea, sfada, cartirea, soptirea, castigarea cea osebita a vreunui ticalos lucru, etc. De asemenea, trebuie sa cultive: iubirea de fratie, linistea, blandetea, cucernicia, cugetarea dumnezeiestilor cuvinte, citirea, pazirea inimii despre spurcatele ganduri, lucrarea dupa putere, infranarea, ascultarea pana la moarte de parintele duhovnicesc si marturisirea celor ascunse ale inimii.

Cateheza este drumul pe care trebuie sa-l urmeze monahul cu puterea si lucrarea lui Hristos, este felul in care trebuie sa traiasca. Pentru aceasta, la sfarsit, Staretul intreaba pe monahul candidat: "Acestea toate le marturisesti in nadejdea puterii lui Dumnezeu si intru aceste fagadiunte te fagaduiesti a rabda pana la sfarsitul vietii, cu darul Mantuitorului Hristos?" Iar monahul candidat face o alta fagaduinta: "Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte."

[geo.nektarios]

1. Primul lucru care urmeaza dupa catehizare si depunerea fagaduintelor, urmeaza tunderea parului, care este dovada desavarsitei afierosiri lui Dumnezeu, si anume ca monahul se da pe el insusi lui Dumnezeu si incepe o noua viata.

2. In continuare, se da monahului deja tuns camasa, "haina dreptatii si a veseliei", acelasi lucru simbolizand si dulama, crucea pe pieptul sau, "ca sa se nevoiasca cat ii va fi cu putiinta a-L urma si in tot ceasul a-si aduce aminte de patimile, de scuiparile, de defaimarile, de ranile, de loviturile peste obraz, de rastignirea si de moartea Domnului Hristos, care de bunavoie le-a rabdat pentru noi;"

3. paramanul (schima) „spre logodirea Marelui si ingerescului chip",

4. dulama (reverenda)

5. braul, deoarece cu acesta "isi incinge mijlocul sau cu puterea adevarului, spre omorarea trupului si innoirea duhului"

6. sandalele "spre vestirea Evangheliei pacii".

7. Ii da rasa, adica il imbraca "in haina mantuirii si in platosa dreptatii spre a se feri de toata nedreptatea, de toate gandurile cele rele si de cugetele voii sale, iar gandul mortii totdeauna sa-l aiba in mintea lui",

8. potcapul (culionul), "coiful, nadejdea mantuirii",

9. mantia, "logodirea marelui si ingerescului chip, spre imbracaminte de nestricaciune si de curatire",

10. camilafca, semnificand tot "logodirea marelui si ingerescului chip" - este subtire = subtietatea sufletului, delicatetea si usuratatea de a ajuge inger (camilafca are 2 „aripioare”)

11. metaniile, adica "sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu, spre rugaciunea cea de tot ceasul catre Mantuitorul Hristos. Astfel, monahul este dator in toata vremea a avea in minte, in inima, in cuget si in gura lui numele Domnului Iisus si a zice: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul."

12. Crucea (de mana) dupa cuvintele Domnului: "De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24) si

13. faclia (lumanarea), care simbolizeaza pilda vietuirii monahale inaintea oamenilor, spre slava lui Dumnezeu.

Monahul nu trebuie sa poarte pe deasupra numai aceste elemente distinctive ale portului monahal, ci trebuie sa corespunda intelesului inalt si semnificatiei lor, deoarece, asa cum spune si avva Dorotei, acestea sunt simbolurile vietii launtrice pe care trebuie sa o aiba monahul. Referitor la acestea, in continuare scrie: "Sa vietuim asadar potrivit schimei noastre, cum au spus parintii ca sa nu purtam o schima straina, ci precum am parasit pe cele mai mari asa sa lasam si pe cele mici. Am parasit lumea, sa parasim si impatimirile de ea; caci impatimirile precum am mai spus ne leaga din nou de lume si prin unele lucruri mici si fara de nici un pret, fara sa stim."

Viata monahala cum este descrisa in ceremonia tunderii presupune un monahism isihast, o viata evanghelica. Toti cei care s-au facut monahi au trecut prin aceasta ceremonie si au dat aceste fagaduinte. Desigur, ceremonia aceasta este verificata minutios in practica, in privinta faptului ca mii si milioane de monahi de-a lungul veacurilor au trecut prin aceasta slujba, au auzit aceste cuvinte care se repeta si au dat aceste marturisiri si fagaduinte. Inseamna ca monahii care au primit marele si ingerescul chip cu toata aceasta slujba trebuie sa traiasca prin duhul acestei sfinte slujbe.

Prin urmare, monahul trebuie sa traiasca in manastirea sa, nu ca simplu purtator al semnelor speciale ale portului monahal, ci sa se transforme launtric, sa scape de omul cel vechi si aceasta schimbare este insemnata si simbolizata prin elementele constitutive speciale si prin imbracamintea pe care o ia prin ceremonia marelui si ingerescului chip. Se vede asadar clar ca ceremonia, cateheza, rugaciunile si cele cu care este imbracat monahul arata drumul omului de la starea de chip la starea de asemanare. Drumul de la curatia inimii la iluminarea mintii si la indumnezeire indica modul renasterii omului. Este o ceremonie care arata ce este viata profetica, apostolica si martirica.

[mihailt]

În prealabil postat de geo.nektarios

Frate, imi dau seama ca nu ai citit atent, nu am spus ca e „botez DIN NOU” ci e CA un Botez, fiind Considerat ca un ALT Botez (stii multiplele sensuri ale Botezului: spovedania - pocainta - lacrimile, martiriul - botezul sangelui, calugaria - nasterea din nou), de aceea cateva secole mai inainte de a de definitiva CARE sunt Sf.Taine si CATE, Calugaria era si ea considerata ca TAINA!!!

Care sunt „semnele” acestui „botez”? Schimbarea numenlui, trairea definitiva in „viata pustniceasca”, in ascultare si in feciorie, dar si partea exterioara, purtand alta infatisare: daca la Taina Botezului primesti HAINA ALBA, la Calugarie primesti HAINE NEGRE - simboistica? SMERENIE, UMILINTA, ROBIA DE BUNA VOIE - TAIEREA VOII PROPRII, DOLIU - MOARTEA FATA DE LUME si TRAIREA „OMULUI CELUI NOU” IN HRISTOS!!

De pe site-ul Mrii Putna iti las cateva indicii: http://www.putna.ro/Viata-s1.php :
a) „în auzul tuturor făgăduieşte că va păzii sărăcia, castitatea şi ascultarea faţă de toţi, i se taie trei şuviţe din părul capului, în numele Sfintei Treimi, ca semn al lepădării definitive de omul cel vechi, de poftele trupului şi de cugetele cele nesocotite începând, astfel, războiul cu sine însuşi, cu patimile şi cu puterile întunericului din văzduhuri care nu se va sfârşi decât odată cu ultima suflare..”
b) „Dacă naşterea călugărului este tunderea, în tradiţia monahală nunta acestuia este moartea. Departe de a fi prilej de tânguire, slujba înmormântării aduce cu ea nădejdea bucuriei veşnice pentru cel ce s-a străduit în viaţă să-L aibă pe Dumnezeu ca Tată şi Biserica drept Mamă. Procesiunea scoaterii din biserică şi a înconjurării acesteia, prezenţa arhiereilor şi a mulţimii credincioşilor, cântările pline de nădejdea Învierii fac din slujba înmormântării călugărului un prilej de prăznuire duhovnicească”


@Frate drag si iubiti crestini,
Asemenea botezului, la care noul creştin îl primeşte pe Duhul Sfânt, tunderea în monahism are rolul de a recompune fiinţa pământească, pentru că, "astfel mergi spre moartea lumească, ca să poţi învia în Hristos". (Ierom. Varlaam, Mrea Partos)

Dupa fagaduinta si marturisirile pe care le-a facut monahul candidat inaintea sfantului jertfelnic, Staretul catehizeaza - povatuieste pe monahul candidat la "desavarsita viata". Textul catehezei se afla in slujba tunderii din Molitfelnic. Prin continutul catehezei sunt dezvoltate in mod esential toate intrebarile la care a fost supus anterior monahul si desigur se dezvolta tot intelesul vietii monahale. Care sunt punctele centrale in continutul catehezei:

A. La slujba marelui si ingerescului chip sunt prezenti ingerii si inscriu marturisirea pe care au facut-o monahul candidat si care va da socoteala pe cat a pazit aceasta marturisire.

B. Chipul Monahal se numeste INGERESC nu numai pentru ca s-a aratat de inger sfantului Pahomie, ci pentru ca se refera si urmareste trairea vietii ingeresti, adica a starii dinainte de caderea lui Adam si a Evei din Rai, ca de altfel si viata dreptilor din imparatia lui Dumnezeu. Monahii sunt ingeri pamantesti si pastreaza modelul ingerilor. Dupa cum lucrarea ingerilor este doxologia neintrerupta a lui Dumnezeu si transmiterea voii lui Dumnezeu oamenilor, astfel incat sa-I slujeasca, in acelasi fel trebuie sa traiasca si monahii. Viata lor trebuie sa fie ingeresca in toate. Dorul monahilor nu se rezuma la un cadru smerit si de jos, ci tinteste la vietuirea celor viitoare inca din prezenta viata. De altfel nu are noima numai practicarea fecioriei trupesti.

C. Monahul trebuie sa mearga pe calea desavarsirii, adica sa traiasca o viata desavarsita, care este constituita dintr-o lepadare desavarsita de diferite persoane, adica parinti, frati, rudenii etc, dar si de mentalitatea lumii, adica de zgomot, griji, averi, placerea zadarnica si desarta, slava, chiar insusi sufletul sau, adica de viata sa.

D. Din ziua cand a luat marele si ingerescul chip, trebuie sa se pregateasca pentru luptele duhovnicesti care sunt negative si pozitive. Cele negative sunt: sa fuga de odihna, de griji, de lux, de desfatarile si placerile vietii, cele pozitive (nevointele) inseamna efortul pe care trebuie sa-l depuna pentru infranarea trupului, curatirea sufletului, pentru simpla saracie, pentru intristarea dupa Dumnezeu si toate cele aducatoare de suferinta si obositoare ale vietii datatoare de har dupa Dumnezeu. Monahul, in efortul sau de a pazi la un nivel inalt voia lui Dumnezeu, va flamanzi, va inseta, va fi gol, va fi defaimat, va fi batjocorit, va fi insultat, va fi prigonit si va fi trecut pin multe incercari dureroase.

E. In ciuda greutatilor acestora, monahul trebuie sa se bucure pentru ca l-a invrednicit Dumnezeu de mare cinste, sa apartina armatei "celor ce duc viata ingeresca" si inaltimii "vietii ce imita pe cea din cer". Avand in vedere acest lucru, trebuie sa lucreze in intregime si sa caute petrecerea cereasca.

F. Slujba tunderii in textul catehezei se caracterizeaza ca al doilea botez. Acesta se spune din punct de vedere al faptului ca reinnoieste botezul pe care l-am primit cu intrarea noastra in Biserica.

G. monahul este catehizat sa se osteneasca, sa urasca pofta care-l trage spre cele de jos si sa-si stramute dorul sau spre cele ceresti. Nu poate sa existe niciun gand de intoarcere la viata anterioara, nu trebuie sa aiba nostalgia si mentalitatea lumii.

H. Staretul da sfaturi monahului sa fuga de diferitele patimi, ca: neascultarea, impotrivirea in cuvant, mandria, cearta, iutimea, zavistia, mania, strigarea, hula, mancarea pe ascuns, indrazneala, prietesugul fara masura, magulirea, sfada, cartirea, soptirea, castigarea cea osebita a vreunui ticalos lucru, etc. De asemenea, trebuie sa cultive: iubirea de fratie, linistea, blandetea, cucernicia, cugetarea dumnezeiestilor cuvinte, citirea, pazirea inimii despre spurcatele ganduri, lucrarea dupa putere, infranarea, ascultarea pana la moarte de parintele duhovnicesc si marturisirea celor ascunse ale inimii.

Cateheza este drumul pe care trebuie sa-l urmeze monahul cu puterea si lucrarea lui Hristos, este felul in care trebuie sa traiasca. Pentru aceasta, la sfarsit, Staretul intreaba pe monahul candidat: "Acestea toate le marturisesti in nadejdea puterii lui Dumnezeu si intru aceste fagadiunte te fagaduiesti a rabda pana la sfarsitul vietii, cu darul Mantuitorului Hristos?" Iar monahul candidat face o alta fagaduinta: "Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte."

Nu mai frate eu nu vad deloc calugaria ca un al doilea botez ci ca sa zic asa ca o "nunta" spirituala cu Dumnezeu,o unire spirituala cu Dumnezeu Sfanta Treime.

Daca un rasofor (care nu e inca calugar) iese din manastire are voie sa se casatoreasca dar i se face ca si slujba de cununie aceeasi slujba care se face la a doua cununie (adica la cineva care a primit deja Sfanta Taina a cununiei la Sfanta Biserica).

Eu cred ca haina neagra arata altceva nu doliu "fata de lume" (ti-am aratat dealtfel de pe acel site crestin ortodox ca prin "lume" se inteleg pacatele din noi iar nu lumea ca natura nici lumea ca oranduire sociala.)

Dealfel nu tot ce ai citit fratia ta acolo foarte putin e luat de la Sfanta Manasire Putna.
(unde dealtfel nu zice de calugarie ca ar fi un nou botez.)

[ory]

În prealabil postat de petrurar

pentru tot ce ai spus si este bolduit: esti o mincinoasa. minti cu sfruntare. si nu doar atit.nu arati respect deloc celor carora te adresezi.

Da, Domnule petrurar, sunt o mincinoasa, sper ca sunteti dumneavoastra destul de cinstit incat sa si argumentati faptul ca sunt o mincinoasa, din perspectiva celor spuse de mine.
Ar fi tare bine sa fiu mincinoasa ! Iar, respectul despre care vorbiti, pare echivalent cu ipocrizia si fariseismul des intalnit in aceasta tagma .

[mishi55]

În prealabil postat de ory

Da, Domnule petrurar, sunt o mincinoasa, sper ca sunteti dumneavoastra destul de cinstit incat sa si argumentati faptul ca sunt o mincinoasa, din perspectiva celor spuse de mine.
Ar fi tare bine sa fiu mincinoasa ! Iar, respectul despre care vorbiti, pare echivalent cu ipocrizia si fariseismul des intalnit in aceasta tagma .

Este o problema cu care ne confruntam foarte des. Multi se poticnesc in aceasta. Multi confunda Ortodoxia si preotia si calugaria cu greselile, cu pacatele unor oameni care doar pe dinafara sunt ierarhi sau monahi. Se intampla si din acestea. Asa cum exista medici care sunt casapi - si ce facem? daca avem nevoie de operatie, nu ne mai operam ca sunt medici casapi? Asa cum sunt si profesori care nu au ce cauta la catedra. Asa cum fiecare profesie sau meserie isi are rebuturile ei, asa, din pacate, se intampla si aici. Sunt unii care se fac preoti din cu totul alte motive decat chemarea Duhului Sfant. Sunt unii care ajung in manastiri din alte ratiuni decat dorinta de a-i urma lui Hristos.

Si atunci, ce facem? Ajungem sa improscam pe toti cu mizeria noastra, pentru ca unii hoti s-au strecurat in biserica si in manastire? Asta s-a intamplat de cand lumea. Inca din primele secole au existat patriarhi care au cazut in erezie, episcopi cazuti, preoti care au cazut in felurite pacate - dar de ce sa ne uitam intr-acolo? In primul rand ca nu e datul nostru sa-i judecam pe aceia, ca ne facem mare pacat! In al doilea rand, mai de folos ne este noua sa ne indreptam privirile spre parinti induhovniciti, parinti cu viata sfanta, care au ridicat preotia si monahia deasupra tuturor celor lumesti.

Ory, nu te repezi sa judeci aceste lucruri. Stiu ca sunt cazuri de preoti care au facut si au dres, si mai ales aceste cazuri au fost extrem de mediatizate, pentru ca acesta este interesul: lumea, vazand ce fac acestia, sa se tulbure, sa se manie si sa-si piarda credinta. Acesta este scopul. Ai vazut vreodata ca mass media sa laude un preot cu viata sfanta? (Nu ca acela ar avea nevoie de reclama, Doamne fereste! chiar ar fugi cat poate de asemenea lucru! Dar te intreb: ai vazut/auzit vreo lauda la adresa unor parinti sau calugari cu viata curata, sfanta? Si de aici tragi concluzia ca acestia nu ar exista?) Nu, noua trebuie sa ni se arate doar laturile, gunoaiele, mizeriile. Si daca nu avem discernamant, ne clatinam.

Nu mai generaliza in privinta vietii din manastiri. Poate ca sunt unele locuri unde nu este tocmai buna randuiala, dar iar intreb: cine suntem noi sa judecam acestea?
In ceea ce priveste "ipocrizia si fariseismul des intalnit in aceasta tagma", asa cum spui... parca ai cunoaste tu totul. Ai intalnit sau ai auzit de unii care sunt asa, si gata, asta iti da dreptul sa generalizezi si sa-i tratezi pe toti fara nici un pic de respect?

Cum ti se par replicile de genul: "Ah, tinerii din ziua de azi! Baietii astia si fetele astea, fara rusine, fara bun simt, fara sapte ani de-acasa! boite si sulemenite, si cu tigara in gura, uite la ele! Nu mai au rusine! Numai boarfe! Astea nu mai sunt fete cuminti, sunt curve, si tu, daca esti o fata tanara, se cheama ca esti si tu o curva!" Iti place? Crezi ca intr-adevar e bine sa generalizam? Cam asa s-ar "traduce" comentariile tale. Cum ti se pare?

[ucristian]

Intr-un final am aflat ca fiul meu se afla undeva la Timisoara. De la arhiepiscopia Timisoarei mi s-a reprosat in primul rind de ce nu-mi caut fiul "la Biserica Catolica", iar dupa cca 3 zile mi s-a confermat ca e la ei. Nu stiu exact unde dar cel putin stiu zona unde se afla.
Oricum am ramas cu amar in suflet ca un inalt prelat nu pierde ocazia a intepa un parinte in situatia mea pentru simplul motiv ca sint catolic. Nu cred ca in fata lui Dumnezeu pentru a fi mintuiti se cere sa fi Ortodox sau Catolic sau de alta religie. Dumnezeu dupa umila mea parere va mintui pe cei care au iubit aproapele prin FAPTE si indiferent de religie. Eu cred ca si un Budist care a facut numai bine in viata paminteana, Dumnezeu il va mintui. Pentru ca la Dumnezeu eu personal nu cred ca exista religii. NU Dumnezeu a facut Ortodoxi sau Catolici sau celelate religii. Totul e facut de ambitia si orgoliul uman. Eu am crescut in religia catolica, insa nu cred ca e conditia esentiala ca sa ma mintuiesc. E clar ca fiul meu acolo unde este nu e vazut ca o persoana care vrea sa se calugareasca, ci e vazut ca un convertit de la catolicism, ca un trofeu. Impreia asta mi-a dat-o prelatul cu care am discutat.
Oricum sper ca fiul meu acolo unde-i sa creasca in credinta fata de Dumnezeu si nu in dorinta de superioritate religioasa. Multumesc tuturor celor care au incercat sa ma ajute si Dumnezeu sa va intareasca in credinta.

[carmina]

Slava Domnului !

Slava Domnului ca aflam vesti in sfarsit. Nu te intrista, totusi pentru cele intamplate... Faptul ca el a ajuns acolo e mult mai important decat ceea ce credem noi, sau altii. Dumnezeu face ce trebuie. La fel ar trebui sa ne ostenim si noi si sa-L lasam pe El sa le desavarseasca!
Multumim ca ne-ai anuntat si pe noi.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!

[ai2]

Sunt curios daca inaltii prelati il vor mai privi pe Antonio ca pe un torfeu si dupa ce va fi dezamagit de viata de manastire. Antonio avea o imagine idealizata despre ortodoxie (si nu numai) si nu admitea ca exista vreo sansa sa fie altfel. Problema e ca, inclusiv aici pe forum, sunt destule povestiri cu "minuni" din manastiri sau ale preotilor. Sper ca totusi Antonio va recunoaste ca a gresit si va deveni inca un "fiu ratacitor". Pare ca are sanse sa fie primit inapoi cu multa caldura.