|
#31
|
||||
|
||||
Și Hristos pe unde ar fi în toată rețeta asta?
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#32
|
|||
|
|||
Ca de obicei, cea mai bună este calea de mijloc și dreapta socotință.
Există cărți pe care pur și simplu nu le pot citi. Pot citi din ele, dar nu mă concentrez, mesajul lor nu pătrunde până la mine, nu rezonz cu ele. Ce pot să fac? Putem să ne rugăm să fim luminați atunci când citim șamd. Dar nu are mereu rezultate. Cel puțin la mine. Nu vorbesc aici de vreun canon primit, pe care eu înțeleg că trebuie să îl îndeplinim cât mai bine. Dar dacă e vorba de o idee proprie, sau de o recomandare primită, dar care nu ni se potrivește la un moment dat, chiar trebuie să disperăm că nu suntem capabili să o ducem la bun sfârșit? Am primit mai demult un răspuns care cred că se potrivește și aici: Citat:
|
#33
|
|||
|
|||
Citat:
Eu raspundeam cuiva care se plangea ca atunci cand citeste Filocalia parca citeste ziarul si ca si atunci cand citeste ziarul are mai mult interes fata de citeste. Atunci, firesc, sfatul meu a fost sa nu mai citeasca Filocalia cat timp se afla intr-o asemenea stare (daca oricum nu ii trezeste nici un interes), ca sa nu ajunga sa aiba aversiune fata de Filocalie, fortandu-se sa citeasca ceva impotriva sa. De asemena, sfatul meu a fost pentru acea persoana ca sa ceara ajutor si sa continue sa se roage unui sfant fata de care are evlavie. Toti trecem prin perioade de racire a crediintei din cand in cand, iar in asemenea perioade in nici un caz nu trebuie sa abandonam nazuinta spre Dumnezeu, ci sa ne recunoastem starea si sa cerem ajutorul bisericii (participand la slujbe si la Sfintele Taine - spovedanie mai deasa - si sa discutam si sa cerem ajutorul duhvnicului, Sf Maslu, etc), sa cerem ajutorul sfintilor dragi (ca sa ne ajute ei sa ne ridicam atunci cand noi nu sintem in stare), prin citirea Scripturii (caci acolo este Cuvantul Lui Dumnezeu care e Viu pt inima noastra, sa cautam sa sporim putina noastra dragoste spre Dumnezeu si prin rugaciuni mai simple directe si din inima noastra, etc. Din contra, consider ca este foarte bine ca noi mirenii sa citim Filocalia si sa intelegem ce au spus/scris Sfintii Parinti. Filocalia nu este doar pentru monahi sau preoti, ci pentru orice crestin, mirean. Doar ca e bine sa o citesti cu inima ravnitoare si iubitoare de Dumnezeu, atunci cand sintem manati din dorinta sincera de a ne apropia de Dumnezeu (si orice mirean ar trebui sa aiba dorinta sincera de a se apropia de Dumnezeu, daca se doreste a fi crediincios Lui Hristos). De altfel, pt tine Sofia in mod special: spui ca iti place cum scrie/spune Sf Nectarie. Ok, pai si Sf Nectarie este la fel de "sfant"ca si ceilalti sfinti care au scris Filocaliile (Filocaliile fiind un fel de culegere din scrierile diferitilor sfinti care au trait mai demult fata de cand a trait Sf Nectarie). Deci ar trebui sa iti placa si ce scriu ceilalti sfinti, nu numai Sf Nectarie, pt ca ceea ce scriu sfintii (oricare sfant - si Sf Nectarie si ceilalti) nu vine de la ei putere ca de la un om, ci din dragostea Lui Dumnezeu (acelasi Dumnezeu fie ca e vorba de Sf Nectarie fie ca e vorba de oricare alt sfant!). Deci ar trebui sa iti placa si Filocalia daca iti place cum scrie Sf Nectarie! Doar sa incerci sa o citesti si sa nu te mai smintesti/sperii fara sa incerci.
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin. Last edited by adam000; 07.06.2013 at 12:35:48. |
#34
|
|||
|
|||
Citat:
De ispite trebuie sa ne ferim si sa le depasim cu ajutorul Lui Dumnezeu. Insa atunci cand o neputiinta temporara este reala, nu cred ca e bine sa ne incrancenam impotriva organismului (mai ales dupa capul nostru), ca sa nu capatam aversiune, sau ca sa nu cadem in extrema cealalta de a ne face rau singuri din nebagare de seama - la asta ma referisem - ca incrancenarea este o forma de mandrie de fapt. Cred ca spre Dumnezeu e bine sa mergem cu pace si rabdare si cu dragoste si ravna bucuroasa, nu cu incrancenare.
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin. Last edited by adam000; 07.06.2013 at 11:59:08. |
#35
|
|||
|
|||
Citat:
Uite mai pun o data linkul care mi-a placut foarte mult. Va rog sa cititi cu atentie ce scrie acolo. Si eu mai completez ca este valabil si pentru cei mai in varsta. http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...etelor-tinere/ Un fragment va pun aici: "Nu cu foarte multi ani in urma, un tanar doritor sa imbratiseze viata monahala s-a dus la Muntele Athos. Aici, stand de vorba cu cinstitul igumen al manastirii in care voia sa stea, i-a spus: Indreptandu-se spre raftul cu carti, igumenul a scos un exemplar din… David Copperfield de Charles Dickens: „Citeste asta, fiule!” „Dar, parinte“, obiecta tanarul tulburat, „cartea asta nu este decat sentimentalism victorian heterodox, un produs al robiei apusene! Nu este ceva duhovnicesc; nu este nici macar ortodoxa! Eu am nevoie de scrieri care sa ma invete duhovniceste!“ Igumenul a zambit si a spus: „Daca nu vei deprinde simtaminte firesti, omenesti si crestinesti, si nu vei invata sa privesti viata la fel cu micul David - cu simplitate, bunatate, caldura si iertare - atunci toate scrierile duhovnicesti ortodoxe nu-ti vor fi de nici un folos”[2]." Mai departe cititi acolo. Ca sa-ti raspund la intrebari, anita, ma stradui mult sa fiu asa cum trebuie si sa-mi mentin un echilibru, asa cum scrie si pe acest link (sunt citati totusi oamenibinecunoscuti in ale credintei). Usor nu-mi este si cred ca multi sufera de aceeasi "boala": lipsa acestui echilibru sanatos intre om si Dumnezeu in interiorul sie insusi. Echilibrul asta il putem observa la oameni, chiar si aici pe forum. Vad mesaje de tineri mai ales si ma cutremur ca nu au aceasta tinerete/naivitate in suflet. Ce citesc ei oare? Cum traiesc ei tineretea, ce preocupari lumesti au? Ma uitam pe un alt fir unde scria Cezar_Ioan despre ceea ce spune/gandeste fiul lui la numai 7 ani. Mult prea matur il invata. Unde sunt jocurile, povestile? Daca el la varsta aia stie de ales intre viata si moarte si ce-l mai invata tatal despre Dumnezeu (lucruri prea avansate pentru varsta lui). (Bine, cred ca este un copil foarte dotat, daca este si campion de sah deja.) Si ba da, am destule ispite. Cea mai mare este aceea ca nu stiu cu adevarat cum ar vrea Dumnezeu sa fiu. Nu stiu sa fac anumite delimitari si nu stiu ce este bine si ce nu in sens duhovnicesc. Ni se pare ca stim, multi sunt atat de siguri si convinsi. Si daca ei gresesc? Tocmai de asta spun ca inainte de orice marturisire de pacate, duhovnicul trebuie sa lucreze cu oamenii in acest sens. Daca ei nu stiu mai intai ce e bine si ce e rau, unde este echilibrul de care se spune si in link si cand fac bine si cand nu, ce este cu adevarat pacat, spovedania nu-si implineste rolul. Ne intoarcem asa cum am venit, nelamuriti si cu sufletul greu. Si facem totul automat ca roboteii. Fiecare om poate alcatui o lista care i se pare lui ca sunt pacate si trebuie marturisite. Dar unele din ele pot sa nu fie cu adevarat pacate, iar altele sunt si nu sunt puse pe lista. De unde stim noi? De aia spun: lista aia trebuie facuta mai intai, impreuna cu duhovnicul. Si trebuie sa spunem si lucruri pe care le consideram noi bune, ca le facem, pentru verificare si incurajare: "asa da, asa nu!" Inca ceva: grija mare sa nu cadem in cealalta mandrie: "pfoa, eu sunt avansat in credinta, eu am citit atat, ia uite citatul asta si asta si fa asa si nu fa asa. Asculta ce te invat eu, ca stiu mai bine..." Si in fond ce stim noi? Si cine ne spune ca stim bine sau rau?
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#36
|
|||
|
|||
Bine ,dar micul David era un copil ,asa cum spune Hristos :sa fim precum copiii ca sa mostenim imparatia lui Dumnezeu.
Nu stim daca David mai tarziu a ramas la fel ,cartea nu o mai retin . Daca vrei sa stii ce vrea Dumnezeu de la tine citeste capitolele 5,6,7 de la Evanghelia dupa Matei si vei afla ,nu e nevoie sa il retii pe duhovnic prea mult. Ai vazut ca vizitele la medic nu sunt prea lungi ,ca sa aiba vreme pt mai multi Sa nu dam vina pe duhovnic ,ca poate el sa ne spuna nu stiu cate ,daca noi nu implinim degeaba Gandeste-te la Fericiri si daca vei implini ce scrie acolo ,sau vei incerca ai facut voia lui Dumnezeu. Si chiar constiinta ta ar trebui sa iti spuna.Eu zilele trecute am suparat pe cineva si mi-am dat seama imediat ,dar raul nu mai putea fi reparat . Asta nu inseamna ca trebuie sa ne silim sa respectam legea in mod rigid cum o faceau fariseii ci sa ne indreptam prin Hristos ,cum spune sf.Pavel Adica sa dobandim iubirea de care vorbesti. |
#37
|
|||
|
|||
Citat:
Intradevar, distinctia intre ce este pacat si ce nu, nu sintem noi in starea noastra cazuta in stare sa o facem. Intelegerea acestei distinctii ne-o da chiar Dumnezeu, pe masura ce ne apropiem de El (in tot ce inseamna asta: Sfintele Taine, implinirea poruncilor, rugaciunea, etc), adica pe masura ce ne straduim sa nu mai pacatuim (metanoia, pocainta) si sa ni se ierte pacatele facute (prin spovedanie) si sa ne impartasim cu Hristos. Pe masura ce omul dobandeste Harul Lui Dumnezeu cu adevarat si inainteaza spre a dobandi plinatatea Harului (cum au sfintii) - adica pe masura ce se apropie spre sfintenie (caci noi toti crestinii, inclusiv mirenii, laicii "obisnuiti" sintem chemati sa ajungem sfinti), pe masura ce ajungem sa traim dragostea Lui Dumnezeu (Harul), chiar El ne va lumina ce este pacat si ce nu (caci pacat este tot ce nu este voia Lui Dumnezeu cred; asa cum bine ai observat, nu este doar o lista de pacate pe care sa o cunosti si aplici formal, precum robotzelul). Pina atunci, avem duhovnic care ne indruma intelegerea la nivel teoretic, avem canoane (care sint ca niste regului de circulatie - niste indrumari generale), indreptare de spovedanie care ne explica teoretic ceea ce este pacat si ce nu, rugaciunea personala prin care cerem lui Dumnezeu ca insusi El sa ne faca sa intelegem (sa ne lumineze El mintea ce este pacat si ce nu), avem Sfintele Taine prin care il primim pe Dumnezeu, primim Har, etc. Doar sa ne straduim sa ne departam de pacate implinind poruncile, si pe masura ce vom pune real in practica in viata noastra cu sinceritate fata de Dumnezeu si fata de noi insine, fii sigura ca Dumnezeu ne va daruii mai multa intelegere ca sa putem implini mai mult. Insa spovedania INTOTDEAUNA isi va face efectul pentru ca duhovnicul in rugaciunea de dezlegare cere sa fim dezlegati si iertati de toate pacatele, si la fel prin Sfantul Maslu ni se iarta din pacate. Suprema Taina fiind insusi Trupul si Sangele Mantuitorului prin Sfanta Impartasanie. Si in rugaciunea personala trebuie sa cerem iertarea pacatelor - de aceea sint rugaciunile de seara atat de importante. Tocmai asa, prin sfintele Taine, incet incet, pe masura ce ne straduim spre Dumnezeu sa cunoastem prin traire (nu doar teoretic) ajungem sa crestem in intelegerea a ce este pacat si ce nu, dobandind aceasta intelegere direct de la Dumnezeu.
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin. Last edited by adam000; 07.06.2013 at 13:35:26. |
#38
|
||||
|
||||
Citat:
Eu nu inteleg incrancenarea in acest caz, nu este vorba de incrancenare ci mai degraba de vointa, cel putin eu asa inteleg. Spre Dumnezeu se merge cu pace, rabdare, dragoste cu vointa dar si cu jertfa. Dar cel mai bine este sa ne intrebam duhovnicul, ca sa nu gresim si sa nu facem dupa capul nostru. Atunci sigur o sa fim pe drumul cel bun in dorinta noastra de a ne apropia si de a-L cunoaste pe Dumnezeu. |
#39
|
||||
|
||||
Citat:
Domnul sa fie cu tine si cu noi toti !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#40
|
||||
|
||||
Tot un raspuns pentru Ekaterina si nu numai , dat de asta data de Sfantul Zavoratul !
Citat:
Spune-I lui Dumnezeu toate nevoile vieții tale, atât cele lăuntrice cât și cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea și slăbiciunea mea! Ajută-mă și vindecă-mă!” Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părțile în timpul cititului și al rugăciunii? Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greșeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc și nu le stăpânește. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci. Pentru a potoli rătăcirea gândurilor în timpul rugăciunii, este necesar să faci eforturi pentru a te ruga cu inimă fierbinte. Ca să faci asta trebuie să-ți încălzești sufletul înainte de rugăciune cu meditație adâncă și închinăciuni. Învață să te rogi cu propria ta rugăciune. De exemplu, esența rugăciunii de seară este aceea de a mulțumi lui Dumnezeu pentru ziua aceea și pentru tot ce ai primit în timpul zilei, bune și rele. Pentru răul săvârșit, omul trebuie să se pocăiască și să ceară iertare, promițând să-și repare greșelile în ziua următoare; apoi omul se roagă lui Dumnezeu pentru ocrotire în timpul somnului. Spune-I lui Dumnezeu toate acestea, așa cum îți trece prin mintea ta și din toată inima ta. Esența rugăciunii de dimineață este de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru somn și pentru trezire și de a-I cere ajutor ca în timpul zilei să faci lucruri pentru slava Sa. Iarăși, spune-I acestea din toată inima și mintea ta. în timp ce te afli la rugăciune, atât dimineața cât și seara, spune-I lui Dumnezeu toate nevoile vieții tale, atât cele lăuntrice cât și cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea și slăbiciunea mea! Ajută-mă și vindecă-mă!” Toate acestea și alte asemenea le poți spune lui Dumnezeu cu propriile tale cuvinte, fără să mai deschizi cartea de rugăciuni. Poate că așa va fi mai bine. Încearcă să faci așa, și dacă merge, poți să lași de tot cartea de rugăciune. Totuși, dacă nu merge, atunci trebuie să te rogi cu cartea ta de rugăciuni, sau altfel, vei rămâne fără nici un fel de rugăciune (...) Nu citi niciodată o rugăciune în grabă. Încă ceva: încearcă să înveți rugăciunile pe de rost. Aceasta te ajută foarte mult să spui rugăciunea fără tulburare. O rugăciune trebuie învățată ca orice altceva, învață să te gândești la Dumnezeu nu numai atunci când te afli la rugăciune, ci și în fiecare ceas și în fiecare clipă, pentru că El este pretutindeni. Din toate astea, pacea va izvorî în inima ta, dându-ți putere pentru problemele tale zilnice și pentru rânduiala tuturor lucrurilor. (Sf. Teofan Zăvorâtul, Viața duhovnicească, cum o putem dobândi, p.149-150)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|