Stapanul era in gospodaria lui, impreuna cu oamenii care ii slujeau si se bucurau impreuna de roade bogate, de pace, liniste si belsug de bucurii. Oamenii erau foarte curiosi sa cunoasca si sa inteleaga din ce in ce mai multe lucruri, dar doreau sa afle adevarul in legatura cu acestea, de aceea veneau mereu la stapan si il intrebau. Acesta le explica cu rabdare si dragoste tot adevarul, care ii lumina in toate, iar oamenii ii sorbeau cuvintele cu nesat dupa care plecau la treburile lor linistiti de setea cunoasterii. La un timp, stapanul a plecat cu treburi, pentru mai multa vreme, dar stiind dorinta oamenilor de a cunoaste adevarul, le-a lasat o amfora plina cu adevar si le-a spus: Iata, eu trebuie sa plec, dar ma voi intoarce. Cand sunteti insetati de adevar, sa beti din aceasta amfora. Ea va fi mereu plina de adevar dar, aveti grija, sa veniti si sa beti cu randuiala, fara sa va inghesuiti si fara sa va imbrinciti unii pe altii, pentru ca puteti sa dati peste amfora, sa o rasturnati sau sa o spargeti si atunci adevarul se va risipi din ea si veti ramane fara cunoastere pana la intoarcerea mea. Oamenii l-au ascultat multa vreme. Veneau in randuiala si isi astamparau setea de adevar. Intr-o zi a batut la poarta un strain. Oamenii i-au deschis si l-au primit sa locuiasca impreuna cu ei. Dupa ceva timp strainul i-a vazut pe oameni cum mergeau la o amfora si sorbeau din ea si plecau de acolo fericiti. I-a intrebat ce fac, iar ei i-au spus ca aceea este amfora cu adevar lasata de stapan. Strainul s-a repezit la amfora, spunand ca este foarte insetat de adevar, dar oamenii, au incercat sa-l opreasca si sa-i explice ca nu trebuie sa se repaeada asa, pentru ca este adevar destul, ci sa aiba grija sa nu cumva sa rastoarne amfora sau s-o sparga, pentru ca se risipeste adevarul. Vazand ca nu-i asculta, au intervenit din ce in ce mai multi. S-a produs o adevarata busculada in jurul amforei si, la un moment dat, cineva a dat peste ea. Amfora s-a rasturnat si s-a spart, iar adevarul s-a imprastiat in cele patru zari. Oamenii au inceput sa planga, amintindu-si de ce le spusese stapanul. Atunci strainul le-a spus: Daca vreti sa reparati greseala, refaceti amfora. Majoritatea nu l-au luat in seama, convinsi ca spune prostii dar, cativa, s-au apucat sa adune cioburile ca sa refaca amfora, asa cum fusesera sfatuiti. Adunand fiecare cateva cioburi, bineanteles ca nici unul nu a putut sa intre in posesia tuturor cioburilor, asa ca s-au apucat sa umple spatiile neacoperite, cu lut. Au lucrat mult timp pentru a restaura amfora dar, fiecare in felul lui, fiecare cu cioburile pe care le apucase la care, adaugand lut, au realizat fiecare cate o amfora. Fiind acum mai multe amfore, trebuia ca una sa fie declarata amfora adevarului. Atunci a inceput fiecare s-a;i laude amfora pe care o realizase. Unul spunea ca amfora lui isi aduce cel mai bine cu cea originala, altul spunea ca amfora lui contine mai multe cioburi originale, altul spunea da, dar cioburile mele sunt mai mari, deci eu am mai mult din materia celei dintai, altul zicea, va laudati degeba pentru ca cioburile mele sunt asezate in amfora exact cum erau si la original, deci eu am dreptate. In jurul fiecaruia s-a adunat cate un grup de sustinatori. Vazand ca nu reusesc sa se impuna, a ramas fiecare credincios amforei lui, impreuna cu sustinatorii. A venit vremea sa soarba din adevar. Atunci, fiecare s-a dus la amfora lui si a dat sa soarba. Atunci a vazut fiecare ca amfora este goala. Disperati au inceput sa trimita angajati sa caute adevarul care se risipise si sa-l aduca, fiecare, la proprietarul amforei care il trimisese. Acesti angajati au plecat si au inceput sa caute in toate colturile pamantului, prin aer, prin ape, prin cele mai nebauite locuri. Au inceput sa sparga pietrele pana la firimituri invizibile, sa despice frunzele copacilor, sa spintece animale si sa le cerceteze interiorul, doar, doar, vor gasi adevar pe care sa-l aduca la urnele patronilor lor. Fiecare, din ce a reusit, a adus cate ceva. Dupa timp indelungat, proprietarii amforelor s-au uitat inlauntrul acestora si au vazut mal, pietris, resturi de animale etc.dar, ici colo, parea sa scanteieze ceva adevar. Atunci au devenit si mai convinsi ca amforele lor chiar contin adevar. Stapanul a auzit de situatia in care ajunsesera oamenii, asa ca, facandu-i-se mila de ei, l-a trimis pe fiul sau sa le aduca o noua amfora. Acesta a venit si le-a daruit-o dar ei nu l-au primit ramanand crediciosi amforelor lor. Doar cativa, dintre cei care nu ascultasera de sfatul strinului, s-au apripiat de noua amfora, au sorbit din ea si au vazut ca este intradevar cea adevarata. Au raspandit vestea. Unii au crezut, altii nu.
|
10.01.2008, 17:52:12
Subiecte asemănătoare
Mod linear
