Se desfinteaza POSTUL?

În prealabil postat de eduardd

Mai este dezlegare cum e firesc pana la Ovodania praznicului respectiv.
Pe data de 5 iunie este Ovodania praznicului Inaltarii si desi cade intr-o zi de vineri este tot dezlegare (datorita Ovodaniei). ...

si aici au uitat din nou regula ci odovania?



15 S (†) Adormirea Maicii Domnului
16 D Sf. Mahrama a Domnului; ) Sf. Martiri Brancoveni Constantin Voda cu cei 4 fii ai sai: Constantin, žtefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache
Duminica a X-a dupa Rusalii (Vindecarea lunaticului) ; Ap. I Corinteni IV, 9-16; Ev. Matei XVII, 14-23; glas 1, voscr. 10
[COLOR=#004276]17 L Sf. Sfintit Mc. Miron; Sf. Mc. Straton, Ciprian si Tirs[/COLOR]
[COLOR=#004276]18 M Sf. Mc. Flor, Lavru, Polien si Leon[/COLOR]
[COLOR=#004276]19 M Sf. Mc. Andrei Stratilat; Cuv. Timotei, Agapie si Tecla (Post)[/COLOR]
[COLOR=#004276]20 J Sf. Prooroc Samuel; Sf. Mc. Sever si Eliodor[/COLOR]
[COLOR=#004276]21 V Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Vasa; Sf. Mc. Donat diac., Romul pr., Silvan diac. si Venust (Post)[/COLOR]
[COLOR=#004276]22 S Sf. Mc. Agatonic, Antuza, Zotic, Irineu si Or[/COLOR]
23 D Sf. Mc. Lup; Sf. Sfintit Mc. Irineu (Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului)


[COLOR=#004276]07 L Inaintepraznuirea Nasterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont[/COLOR]
08 M (†) Nasterea Maicii Domnului
[COLOR=#004276]09 M Sf. si Dreptii parinti Ioachim si Ana; ) Sf. Cuv. Dimitrie de la Vorona; Sf. Mc. Severian; Cuv. Teofan Mart. (Post)[/COLOR]
[COLOR=#004276]10 J Sf. Mc. Minodora, Mitrodora si Nimfodora; Sf. Pulheria Imparateasa[/COLOR]
[COLOR=#004276]11 V Cuv. Teodora din Alexandria; Cuv. Eufrosin (Post)[/COLOR]
[COLOR=#004276]12 S Sf. Mc. Autonom, Macedonie si Teodul (Sambata dinaintea Inaltarii Sf. Cruci) (Odovania Praznicului Nasterii Maicii Domnului)[/COLOR]

Pentru a nu gresi voi intreba duhovnicul, apoi voi reveni cu raspunsul la intrebarea ta. Mai sus am scris ceea ce eu stiam de mic copil.
Hristos a inviat, Marius!

Parintele a spus asa: e vorba de Tipicul bisericesc. Acesta randuiala se gaseste in Tipic dintotdeauna, numai ca unii sfinti parinti nu au fost de acord cu acesta lunga dezlegare...Mai ales dupa perioada comunismului au survenit unele greseli/schimbari de interpretare/ redactare.. De aceea au aparut aceste discrepante. Mai mult decat atat este cum am spus mai sus problema tiparii calendarelor.. Mi-a spus duhovnicul ca PF Daniel cauta sa uniformizeze calendarele pentru a nu mai exista aceste neclaritati. Mai multe detalii poti afla aici:
http://teologie.net/biblioteca/cursu...ru_posturi.pdf
La pagina 7 ai "Dezlegarile de peste an".
Bucurie!

[mihailt]

Mai fratilor da aceasta dezlegare s-a pus pentru cei mai slabi asa cum sunt eu.
Cei care sunt mai postitori si vor pot sa tina post de tot in acest zile (miercurea si vinerea de dupa inviere) iar de ii invita cineva la masa sa manance numai acolo fara sa spuna ca au tinut post ca sa nu isi piarda osteneala precum faceau Sfintii Parinti.
Ba mai mult nici macar pentru pacate nu ai voie sa plangi in aceasta perioada ca asta inseamna ca nu ai incredere in puterea de a ierta a harului Sfintei Treimi si in jertfa rascumparatoare a Domnului nostru Iisus Hristos.
"Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit"- de la Sfantul Ioan Gura de Aur de se citeste in noaptea de Inviere.
(aviz celor de le place Sfantul Simeon Noul Teolog :)) ).

Si pentru cei si mai slabi dam dezlegare pe tot anul! Iar pentru cei abia veniti la credinta desfintam si posturile cu totul.
Cred eu ca-i mai de folos sa ai constinta incarcata ca nu reusesti sa postesti decit sa fi impacat cu tine insuti ca nu calci vreo regula.
Sincer nu cred ca incepatorul invatat cu dezlegarea, de la el insusi sa nu tina dezlegarea.

[mihailt]

A am zis ca nu e voie sa plangi - da nu e voie sa plangi de intristare.
E voie sa plangi de fericirie,de bucurie de multumire etc.
(eu am vazut oameni plangand de fericire sau de bucurie foarte mare).
Si cum postul se tine cand esti despartit de Mire (adica de Domnul nostru Iisus Hristos) cum s-ar putea tine post in aceasta perioada?
Da se poate tine post de suparare,deznadajduire,judecata altora,ura,dispret,mandrie,parere de sine si cate mai sunt - de altfel de astea cam tot timpul trebuie sa se tina post.

În prealabil postat de mihailt

Si cum postul se tine cand esti despartit de Mire (adica de Domnul nostru Iisus Hristos) cum s-ar putea tine post in aceasta perioada?
.

Ma bucur pt tine frate Mihai ca poti tine sentimentul Invierii in suflet pina dupa Inaltare! Eu pacatosul abia daca reusesc citeva zile dupa! Asa ca ar trebuii sa incep cu postul din Saptamina Luminata.
Pe de alta parte daca-i asa atunci zic eu sa desfintam postul duminica (in cele 4 posturi) ca doar duminica este Inviere!

În prealabil postat de bmd

In timp ce in memoria mea sau in calendarul bisericii romane sub patronajul grec intre Pasti si inceputul Postului Sf. Apostoli zilele de miercuri si vineri sint zile de post sub Patriarhia Romana ele sint [COLOR=red]toate [/COLOR]cu dezlegare la peste!
Poate cineva sa-mi explice care-i totusi motivul?

am remarcat si eu ca nu mai este ca pe vremea PF Teoctist, cand numai miercurea si vinerea dupa Paste (Saptamana Luminata) si dupa Pogorarea Sf. Duh (Rusaliile) era Harti, in rest era post fara dezlegari excesive.

nu stiu care este motivul pentru aceasta relaxare, curios este insa ca la greci pestele se cam considera de post.

[SIZE=4]De ce se dezleagă la peşte în perioada Penticostarului[/SIZE]

dr. Nicolae PREDA

Vineri, 22 Mai 2009

Miercurea şi vinerea, în perioada Penticostarului (cuprinsă între Învierea Domnului şi Duminica Tuturor Sfinţilor - prima după Rusalii), este „dezlegare la peşte“. Aceasta reprezintă o problemă liturgică de actualitate, deoarece interesează pe mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre, în primul rând pentru faptul că această precizare liturgică a fost generalizată şi introdusă în mai toate calendarele bisericeşti, începând din acest an. Lămuririle tipiconale indicate în „Rânduielile bisericeşti“, precum şi celelalte menţiuni (ca de pildă, „dezlegările la peşte“) din calendarul bisericesc au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă.


Gândirea strălucită a Sfinţilor Părinţi poate fi sesizată chiar şi în modul în care aceştia au ştiut să aşeze rânduiala postului, plecând tocmai de la praznicul care aduce cu sine îndulcirea din toate „bunătăţile cele pământeşti“ (cf. „Rânduiala mesei“, în Ceaslov, Bucureşti: EIBMBOR, 2001, p. 133), şi anume Învierea Domnului. Cât de uluitoare sunt îndemnurile Sfântului Ioan Gură de Aur din „Cuvântul de învăţătură“ din „Sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru“: „De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat (...). De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata (...), intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte“. (Penticostar, Bucureşti: EIBMBOR, 1999, p. 24-25). Dacă observăm cu atenţie rânduiala Postului Mare (care precedă Paştile), dar şi modul postirii în perioada Penticostarului (care începe cu Învierea Domnului), vom constata că cele două rânduieli liturgice sunt reglementate în funcţie de importanţa covârşitoare a marelui praznic. Cele legate de Postul Mare au în vedere pregătirea specială pentru întâmpinarea cuviincioasă a Învierii Domnului, iar cele din perioada Penticostarului scot în evidenţă bucuria imensă care cuprinde întreaga făptură odată cu Învierea. Asprimea Postului Mare pe de o parte, precum şi „mângâierea“ din perioada Penticostarului (modul mai puţin aspru al postirii şi „dezlegările la peşte“, miercurea şi vinerea) pe de alta îşi găsesc raţiunea în afirmaţia Mântuitorului: „Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor. Iar ai Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile“ (Lc. 5, 33-35). Aşadar, am putea afirma că motivul primordial în baza căruia Sfinţii Părinţi au rânduit „dezlegările la peşte“ miercurea şi vinerea, în perioada Cincizecimii, adică până la Înălţarea Domnului şi apoi până la Cincizecime şi Duminica Tuturor Sfinţilor, îl reprezintă tocmai răspunsul Mântuitorului către cărturari şi farisei (cf. Lc. 5, 33-35). De altfel, cele patruzeci de zile până la Înălţare sunt ultimele zile în care Mântuitorul - Mirele Bisericii - mai este împreună cu apostolii pe pământ.

Unitate în diversitate

Faptul că toţi fiii Bisericii sunt chemaţi să se bucure de Înviere (atât cei ce s-au ostenit, cât şi cei ce s-au ostenit mai puţin sau chiar deloc), după cum aminteşte Sfântul Ioan Gură de Aur, ne îndreptăţeşte să susţinem că diversele tendinţe, potrivit cărora „dezlegările la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii (indicate de râduielile bisericeşti) ar privi numai pe aceia care s-au ostenit şi au ţinut tot Postul, nu sunt deloc îndreptăţite. Trebuie să amintim că, Biserica noastră a statornicit întotdeauna rânduielile sale cu dreaptă socoteală şi cu iconomie (pogorământ), spre a trezi în conştiinţa credincioşilor marea grijă şi iubire a lui Dumnezeu pentru om. Cu toate acestea, nu trebuie să ignorăm râvna acelor credincioşi ai Bisericii, care, din diferite motive sau poate din dorinţa de a păstra „vechea pravilă“, aleg să ţină rânduiala postului, chiar şi în aceste zile de dezlegare. Atitudinea acestora din urmă, dar şi aceea a credincioşilor care, potrivit indicaţiilor din calendarul bisericesc, „dezleagă la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii, sunt lămurite magistral de către Sfântul Apostol Pavel, care ne arată adevărata semnificaţie a postirii: „Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. Căci, dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu“ (I Cor. 8, 8-13) (Apostolul din Duminica a XXXV-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Lăsatului sec de carne). Ceea ce este foarte important de menţionat în acest context este că libertatea credincioşilor de a alege una dintre cele două căi ale postirii trebuie să fie prin excelenţă rod al iubirii aproapelui, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „... şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade...“ (Romani 13, 14; 14, 1-4) (Apostolul din Duminica Lăsatului sec de brânză).

„Rânduielile bisericeşti“ din calendar

Calendarul bisericesc, ca principiu liturgic, care hotărniceşte limitele în care se desfăşoară viaţa liturgică a credincioşilor (monahi şi mireni), conţine o seamă de precizări tipiconale şi rânduieli bisericeşti care au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă. Iniţiativa uniformizării rînduielilor şi practicilor liturgice ale Bisericii noastre este îmbucurătoare şi ea vine să împlinească nevoile credincioşilor dornici de a cunoaşte pravila bisericească, de vreme ce aceştia nu mai au la îndemână şi nu mai pot cerceta lesne tipicurile şi diferitele cărţi de cult sau pravile bisericeşti. Uniformizarea cultului implică, pe de o parte, păstrarea uniformităţii în tipic, iar pe de alta respectarea rânduielilor tradiţionale, principii de care Sfinţii Părinţi au ţinut întotdeauna seamă, pentru a nu se crea confuzii în rândul credincioşilor. De asemenea, Biserica a căutat dintotdeauna să îi pună în temă pe credincioşi, prin diferite mijloace şi metode, ori ce câte ori a îndreptat şi generalizat practici liturgice şi rânduieli bisericeşti. În ceea ce priveşte uniformizarea precizărilor tipiconale legate de zilele când are loc „dezlegare la peşte“, aceasta s-a făcut în calendarul bisericesc sub diferite forme: atât prin menţionarea directă, între paranteze, „dezlegare la peşte“ sau utilizând ca semn grafic un peşte (semnificaţia acestui semn va fi redată în unele calendare într-o legendă). În unele calendare bisericeşti (de perete) din acest an, „dezlegările la peşte“ sunt indicate sub ambele forme. Trebuie să amintim că îndrumările privind „dezlegările la peşte“, în perioada Penticostarului, nu apar în calendarele bisericeşti vechi, deoarece credincioşii Bisericii noastre erau bine informaţi, având acces la tipicuri şi cărţile bisericeşti care cuprindeau aceste îndrumări tipiconale.

Actualitate şi uniformizare

Referitor la precizarea „dezlegare la peşte“ pe care o întâlnim în calendarul bisericesc, din păcate nu s-a scris foarte mult, deşi modul înţelegerii ei a fost unul diferit. Spunem aceasta gândindu-ne în primul rând la indicaţiile consemnate în calendarele diferitelor eparhii, în sensul că unele precizează anumite zile când „se dezleagă la peşte“, altele nu. Ceea ce este însă foarte important de subliniat este faptul că modul înţelegerii acestei precizări liturgice este unul esenţial şi că uniformizarea acestuia era necesară, fapt pentru care, începând cu acest an, mai toate calendarele bisericeşti conţin îndrumări exacte privind „dezlegările la peşte“ din cursul anului bisericesc.
De altfel, Biserica a gândit şi a pregătit prin măsuri corespunzătoare nu atât introducerea acestor precizări, cât mai ales generalizarea acelor rânduieli pe care mănăstirile, dar şi mare parte dintre preoţii de mir, cunoscători ai pravilei bisericeşti, le-au păstrat dintotdeauna, cum ar fi, de exemplu, „dezlegările la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii, potrivit Tipicului celui Mare al Sfântului Sava.

Principiul iconomiei în Biserică

Despre „dezlegările la peşte“, indicate în aşa-numitele „rânduieli bisericeşti“, ar trebui să spunem că ele fac parte dintre acele rânduieli care au la bază în primul rând principiul iconomiei (pogorământului), pe care Biserica îl aplică în anumite împrejurări. Cu toate acestea, anumite precizări tipiconale nu au fost aplicate şi înţelese la fel în toate mănăstirile, lăsând astfel stareţilor posibilitatea de a hotărî în privinţa lor. În ceea ce priveşte „dezlegarea la peşte“ în miercurile şi vinerile din perioada Penticostarului, Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, Ceaslovul cel Mare, Penticostarul, precum şi alte cărţi bisericeşti amintesc în unanimitate că, pentru monahi, „dezlegare la peşte“ se face în fiecare luni din această perioadă, în miercurea înjumătăţirii Praznicului Cincizecimii şi la odovania Praznicului Învierii (miercuri înainte de Înălţare). Toate aceste dezlegări (pogorăminte) au la bază principiul iconomiei şi ele au fost arătate în chip limpede de Părinţii Bisericii; este vorba de ceea ce cărţile de cult numesc „mângâierea fraţilor“. În baza aşa-numitului principiu al iconomiei, dar şi al unui alt principiu („cum vrea cel mai mare“), stareţii mănăstirilor puteau „dezlega la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii şi pentru monahi, lucru pe care, de altfel, îl exprimă lămurit şi Tipicul Sfântului Sava: „... iar unii dezleagă şi în celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii“. Aceşti „unii“ îi include în primul rând pe aceia care puteau să hotărască în privinţa acestor „dezlegări la peşte“, adică pe stareţii mănăstirilor.