rugaciunea

[silverstar]

Da, Maria ai dreptate cand spui ca trebuie sa ne rugam pentru cei in suferinta. Dar eu cred ca trebuie sa ne rugam pentru iertarea pacatelor ei, nu ca sa moara, nu - ca asta chiar nu stiu.

Si, apropo de motivul care crezi tu ca o tintuieste la pat. Cu 23 de ani in urma sotul unei colege de-ale nostre, profesor de mate, era pe bicicleta, s-a impiedicat, a cazut de pe bicicleta, s-a lovit si a paralizat. Cei doi copii aveau doar cativa ani. A trait paralizat asa de atunci pana saptamana trecuta cand a murit. Barbatul acela nu a facut avorturi. Atunci? Cum e posibil?

[maria55]

Eu n-am facut decit un indemn la rugaciune ,restul e un comentar omenesc ,cine stie pentru ce sufera ,nu cunosc eu inima omului . Va rog sa ma iertati nu vreau sa fiu grsit inteleasa . Poate a iertat-o Dumnezeu de mult ,poate sufera pentru altii din neam ,nu stiu . Si nu am zis rugati-va ca sa moara ...fiecare intelege cum poate !
Doamne ajuta !

[silverstar]

Eu am intrebat la modul cat se poate de serios: intr-o atare situatie, te rogi pentru sanatate, nu, te rogi cum?

[Va_iubesc]

În prealabil postat de silverstar

...intr-o atare situatie, te rogi pentru sanatate, nu, te rogi cum?

Eu m-as ruga pentru mantuirea sufletului ei sau efectiv zicand: "Doamne, Tu Care o vezi pe roaba ta Elisabeta care e in suferinta, revarsa mila Ta peste ea!" sau orice altceva. Stie Dumnezeu mai bine decat noi de ce sufera ea si de ce are nevoie. Sau cum m-a invatat un bun prieten din Grecia, un om de vreo 80 de ani, ucenic al Pr. Porfirie, sa zic rugaciunea inimii pt celalalt: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-o pe roaba ta Elisabeta". Nu putem sa zicem "pacatoasa", ca nu avem dreptul noi sa o judecam.

Domnul sa Se milostiveasca spre ea si spre noi!
Elena

[silverstar]

Aha, multumesc, Elena sunt lucruri pe care nu le stiu si cu parintele de la scoala nu ma vad zilnic ca sa-l intreb. Eu am ore mai mult la clasele de liceu si merg dimineata la scoala.

[Maricica]

Sper ca acest comentariu al meu sa nu fie cu suparare. Precizez dinainte ca nu ma iau de nimeni, dar consider ca numai prin discutii se poate ajunge la rezultate pozitive, caci mai multe capete dau o idee mai buna decat unul singur.
Asa ca imi dau si eu cu parerea.

dorinel 78: - intr-adevar, doamna cu lumanarile a gresit. Dar supararea dumneavoastra nu vine din putin egoism? Nu cumva, fara sa va dati seama, v-ati considerat important atunci? Legatura cu Dumnezeu se face oriunde si oricand, totul e ca noi sa avem gandul catre El.
- daca ar fi trait in ziua de azi, sfintii ar fi ajuns mai devreme sfinti. Ar fi avut parte de mai multe experiente condensate in mai putin timp. Probabil ar fi murit mai repede, caci Dumnezeu nu poate suporta atata suferinta. El nu e ala care da cu biciul si nu vrea sa ne vada tristi, dar nici incompententi. Ne da fiecaruia cat poate duce, nimic mai mult.
- minunile se fac prin oameni si numai atunci cand oamenii nu pot interveni apar cele "supranaturale". M-am intrebat si eu de ce? Mi-am dat seama ca Dumnezeu e discret si ca trebuie sa ne puna la incercare credinta. Daca fiecare om ar incerca sa ii ajute pe cei din jur, fara sa astepte rasplata, atunci ar fi o minune. Atunci am fi cu totii mai buni. Minunile nu apar decat cand e si credinta. Si apoi, nu s-au facut destule minuni in trecut? Cate ne-ar mai trebui ca sa credem? Eu consider ca in ziua de azi o minune ar fi de prisos. Tot nu am accepta-o si am cauta o explicatie "stiintifica". Dar minuni exista! Chiar Silverstar ne-a povestit una din miile de minuni care se intampla, dar pe care le ignoram.

maria55:- rugaciunea e comunicarea cu Dumnezeu. Atat. Daca un copil isi roaga parintele sa nu isi faca tema pentru a doua zi, parintele accepta? Evident ca nu! Pacatul si indreptarea lui sunt tema noastra, experienta pe care o dobandim pentru a capata intelepciune. Caci numai cand am ajuns la adevarata intelepciune ne-am atins scopul. E absurd sa crezi ca Dumnezeu te pedepseste pentru pacatele tale. O face cand nu esti constient ca n-ai procedat bine. Cand ti-ai dat sincer seama, si-a atins scopul. Numai cand esti convins ca ceva nu e bine nu mai repeti.

silverstar:- eu nu cred ca adevarata rugaciune e numai in manastiri. Daca omul acela care ne face painea, imbracamintea sau becul le face bine, sa fiti sigura ca el se roaga, chiar daca nu-si da seama. O rugaciune, in opinia mea, nu inseamna sa stai in genunchi la o icoana, ci sa te adresezi lui Dumnezeu sincer, convins ca El te aude.
Mi s-a intamplat sa vad un om care taia lemne si era atat de nervos pe Dumnezeu, incat a inceput sa-L injure. Sunt sigura ca Dumnezeu a apreciat mai mult vorbele lui decat ale unui fatarnic care isi citeste textele din carti in fiecare dimineata si in fiecare seara, doar pentru a se pune bine cu El. Poate parea ciudat, dar omul acela a avut curajul sa spuna sincer ce gandea, fara frica, fara a se gandi la consecinte. Desi injura, omul acela se ruga in felul sau. Cauta un raspuns la o problema. Si sunt sigura ca, pana la urma, Dumnezeu i-a raspuns. Pentru ca El asta isi doreste, sa Il intrebam de cate ori avem problema, de orice temeri, de orice suparari sau nelamuriri, dar fara sa ascundem nimic, nici chiar supararea fata de El. Numai prin comunicare se pot rezolva lucrurile, iar El stie asta (normal, nu?) Dar, ce e important, zic eu, rugaciunea nu trebuie facuta dupa tipic. Vorba parintelui Arsenie Papacioc: "tipic, tipic si la inima nimic."

[maria55]

Maricica ,
nu pot sa fac legatura , nu stiu la ce te referi ?

[silverstar]

Cred ca ceva nu s-a inteles bine. Ca trebuie sa ne rugam, da! indiscutabil. Cum? Fiecare hotaraste pentru el. Dar, locul rugaciunii permenente nu poate fi in lumea laica. Si-am sa-ti dau un exemplu: de acasa pana la scoala merg pe jos cam vreo 50 de minute, timp in care spun rugaciuni sau, pur si simplu, stau de vorba cu Dumnezeu. Poate parea ciudat, dar cam asta fac...
Din clipa in care am intrat in scoala, toata atentia mea este indreptata asupra copiilor, a elevilor mei pentru ca daca eu merg acolo, intre copii, apoi eu sunt raspunzatoare pentru ei si merg acolo pentru ca pe langa faptul ca eu mi-am dorit aceasta profesie, a vrut-o si Dumnezeu pentru mine. Chiar daca sunt platita, prost, putin, umilitor, ca nu scrie nicaieri sa nu mincesc, mie mi-e frica de Dumnezeu daca se intampla ceva cu copiii mei in timp ce locul meu e intre ei. Si copiii mei, elevii mei au varste diferite, intre 9 si 17, 18 ani, elevi de liceu. Responsabilitatile mele sunt foarte mari. Cum crezi tu ca eu m-as putea ruga in timp ce predau, ascult etc.?
Sa nu mai vorbesc de cel ce conduce avionul, tine bisturiul in mana, coase haine sau da! de cel care ne coace painea. Furat de rugaciune poate arde painea in cuptor.
Viata laica, mireana nu se poate compara cu viata dintr-un asezamant religios. Si, daca nu am ales sa traim intr-o manastire, atunci sa fim oameni si sa ne purtam in consecinta!

[maria55]

Ptr. Maricica ,
Ce inseamna "Atat" ?
"numai cind esti convins ca ceva nu e bine nu mai repeti" .
Nimic nu se poate explica printr-o singura fraza . Poti de exemplu sa nu mai repeti ceva pentru ca nu mai poti (boala ,batranete ,conditii schimbate) ,nici vorba de convingere .
Si cind esti constient ca "n-ai procedat bine" ce se intampla , se sterg toate ?
Fara pocainta nu se sterge nimic .
Doamne ajuta !

[Maricica]

silverstar:Imi cer scuze, poate n-am fost eu prea clara. O rugaciune nu inseamna, dupa mine, numai gandul constient la Dumnezeu, adica cele 50 de minute pe care le petreceti rostind rugaciuni. Eu cred ca rugaciunea e ceva mult mai profund, e un gand atat de mult afundat in sufletul nostru, incat, fara sa ne dam seama ne rugam. Faptul ca dumneavoastra va faceti atatea griji pentru copiii pe care-i educati e rugaciune. O faceti sincer, nimeni nu va stie, dar va doriti din tot sufletul ca ei sa fie bine. Stiti, undeva in Biblie, spunea Iisus tocmai despre rugaciune: sa nu ne rugam ca paganii care cred ca daca spun vorbe multe vor fi ascultati, ci sa spunem scurt ceea ce dorim, pentru ca Tatal stie dinainte de ce avem nevoie. Sper ca acum am reusit sa fiu mai clara si imi doresc sa nu va fi suparat in vreun fel. Daca am facut-o, chiar imi pare rau.