Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Decebal]

.....................

[andreicosmovici]

În prealabil postat de lore86

Din postul initial al initiatorului topicului am inteles ca el vb de o relatie permisa doar in zilele cand femeia poate ramana insarcinata.(acele 5-6 pe luna)

Initiatorul topicului, daca nu a fost clar, este acum: este interesat strict de moduri si metode de a ajunge sa traiasca abstinenta din cadrul relatiei conjugale, atunci cand situatia o cere (post, boala, neputinta). Atat.

[MihaiG]

În prealabil postat de Decebal

Auzi, pretene, las-o jos că măcăne.

Curat creştineşte, coane Fănică.

În prealabil postat de andreicosmovici

Perfect, cum fac ei? Se roaga si postesc. Le reuseste tot timpul? Mai exista si alte modalitati de a ne opune năvălniciei poftelor?

Mi-a mers bine si asa:
a) prin insingurare si tacere (am o casa la tara, acolo petrec din cand in cand cateva zile; dar ma ajuta si o plimbare mai lunga, printr-un parc linistit, cu putini oameni - imbie la reflectie, la linistirea nervilor; iar impreuna cu rugaciunea predispune la pace sufleteasca si aduce o bucurie aparte, in ciuda oricaror ispite si incercari, oricat de mari ar fi...)

b) gandul la ceasul mortii, cat poate inima suporta... Pe mine ma cuminteste strasnic.

c) lectura zilnica din Scriptura si/sau dintr-o carte ziditoare de suflet

d) spovedanie deasa

e) o cantare, doua, ... noua. Modifica clar dispozitia sufleteasca, trage la cele duhovnicesti si insenineaza sufletul.

f) munca fizica / jogging (joggingul in ritm moderat, indelung si monoton adica fara ruperi de ritm, are un efect sedativ, calmant si totodata invioreaza cugetul spre cele bune; este si un cunoscut antiafrodisiac...)

g) desigur, taierea gandului poftitor din prima, de cum apare (altminteri prinde puteri si e tot mai greu de oprit - vezi modelul bulgarelui de zapada...)

h) aminteste-ti de vreun proiect mai vechi, abandonat din lipsa de timp sau resurse, de vreo pasiune care te atragea, un hobby, un interes stiintific sau artistic sau practic: e vremea, oare, sa le readuci la viata?...:)

i) treci la un proiect nou: ai cucerit pana acum Everestul?...:) (daca-i greu, incearca mai intai Dealul Mitropoliei)

i) sfatuieste pe altul care duce aceeasi lupta ("metoda expertului") chiar daca habar n-ai ce sa-i spui... :) Zambesc, dar nu glumesc: vei gasi solutii nebanuite!

j) tine conferinte, scrie carti, predica infranarea. As vei fi! Fa-te ca esti cel mai infranat om si, cu uimire vei constata ca .. vei deveni cu fiecare zi! AMIN+

k) cere familiei (sotiei insasi) sa te sustina; nu fi macho, fii sensibil - e treaba pur barbateasca!

l) creaza un grup inedit de suport, format din barbati care au aceeasi problema - dupa modelul AA! (daca ai un sediu, vin si eu!)

De evitat:
1) alcoolul (aduce si excitatie dar si dispozitie depresiva, in general dezechilibreaza emotional, sporeste impulsivitatea/irascibilitatea) si alte stimulante (cafea, tigari... pe cat posibil)
2) grupuri de oameni petrecareti, certareti, pasionali (chiar daca nu consuma alcool, induc stari asemanatoare betiei)
3) autocompatimirea (induce o dispozitie infantila, cu luciditate scazuta si crestere a impulsivitatii/capriciilor)
4) cultivarea impresiei ca ai o problema; o fi, dar cand e cultivata genereaza scaderea puterii asupra ei si risti sa te alegi cu o mica obsesie precum si cu altele...
5) forumul: in general creaza dependenta...:))

[Teodosie]

In Corinteni 1 - 7 scrie despre casatorie.
La 29 scrie ca, mai spre sfarsit, sa fi ca si cum n-ai avea femeie, dorinta de infranare are baza Biblica.

Impreunarea e pentru copii care inseamna iubire.
Poate ca in cugetul inimii si mintii se face diferenta daca ai fost cu dorinta de a da nastere sau a iti face o pofta .

Daca respecti femeia in sarcina , nu umbli cu fereli , casatoria are multa abstinenta in ea, e mare si frumoasa.

Esentiale pentru celibat crestin :
1. Ruga calda si constanta , permanenta catre Maica Domnului.
2. Impartasanie facuta asa cum trebuie.

În prealabil postat de ioan cezar

5) forumul: in general creaza dependenta...:))

Mare adevăr ai grăit.

Necredincioşii în Dumnezeu nu pot avea parte de Taina lui Dumnezeu, în care nu cred. Cu necredincioşii nu e cu putinţă viaţa curată. Prin răbdarea chinuirii de la ei, pot fi biruiţi de Dumnezeu şi înviaţi din moartea în care trăiesc. Căci câtă vreme sunt numai trup, sunt printre morţi şi când află dspre Dumnezeu şi suflet, invie din morţi şi încep pocăinţa. Ajutaţi-le, răbdând toate de la ei, dar împotriviţi-vă păcatului, chiar dacă ar fi aceasta o mucenicie neîntreruptă. „Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „Dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii.

Aşadar să ne împotrvim păcatului, nu să ne lăsăm mereu amăgiţi de scuza neputinţei a uneia dintre părţi sau mai rău a ambelor. Nu spun că nu trebuie să existe înţelegere sau derogări, dar astea în situaţii mai delicate, nu oricând. Dacă noi vrem cu adevărat binele soţului şi al nostru, mai de folos este să încercăm să-l îndreptăm, iar îndreptarea nu o faci prin a-i satisface mereu poftele, când el are chef, căci prin aceasta amândoi vor slăbi. Mai de folos este ca cel tare să rămână tare şi să-l tragă şi pe cel slab după el. Nu invers, cum de cele mai multe ori se întâmplă, asta şi din cauza că mulţi trăiesc cu FALSA impresie că în cadrul nu familiei nu există desfrânare, iar posturile sunt lăsate doar pentru înfrânare de la mâncare, ci înfrânare de la orice plăcere.

[lore86]

În prealabil postat de ioan cezar

Mi-a mers bine si asa:
a) prin insingurare si tacere (am o casa la tara, acolo petrec din cand in cand cateva zile; dar ma ajuta si o plimbare mai lunga, printr-un parc linistit, cu putini oameni - imbie la reflectie, la linistirea nervilor; iar impreuna cu rugaciunea predispune la pace sufleteasca si aduce o bucurie aparte, in ciuda oricaror ispite si incercari, oricat de mari ar fi...)

Iertare, dar nu degeneram? Daca abstinenta presupune insingurare si tacere, atunci unde mai e comuniunea frumoasa, dialogul din familie?

i) sfatuieste pe altul care duce aceeasi lupta ("metoda expertului") chiar daca habar n-ai ce sa-i spui... :) Zambesc, dar nu glumesc: vei gasi solutii nebanuite!

j) tine conferinte, scrie carti, predica infranarea. As vei fi! Fa-te ca esti cel mai infranat om si, cu uimire vei constata ca .. vei deveni cu fiecare zi! AMIN+

Asta mi se pare o isipta strasnica. MAi ales intr-o lupta duhovniceasca.Sa fac pe invatatul, pe expertul. Cred ca se creaza cadrul prilenic ca vrajmasul sa imi arate cat de "puternic " sunt. Intr-o lupta duhovniceasca, reusesc doar cei smeriti.
Nu am intalnit inca un parinte duhovnicesc imbunatatit sa arate cat de expert e el in practicarea rugaciunii.

[lore86]

În prealabil postat de andreicosmovici

Nu pe perioade determinate, ci pe perioadele care trebuie, având în vedere intenţia de sfinţire reciprocă a soţilor. Sau diverse alte probleme de natură medicală, financiară etc relevante.


Nu inteleg. In primul rand, abstinenta ar trebui sa fie intercalata cu perioade de intalnire conjugala. De ce m-as abtine doar pentru o luna, doua, si apoi gata? In plus, abstinenta in sine nu este un scop in sine, din ce văd eu. Este o necesitate cerută în acelaşi timp de motive obiective (care nu permit, temporar, apariţia unei noi sarcini) şi de dorinţa de sfinţire reciprocă, în cuplu, inclusiv prin renunţarea la inima exprimării iubirii conjugale.

Nu te contrazici?
MAi intai zici ca abstinenta nu ar trebuie practicata pe perioada determinate, apoi spui ca aceaste perioade ar trebuie sa fie intercalate(deci determinate) cu perioada de intalnire conjugala? hmm....

Perioadele de abstinenta sunt perioade determinate(sau nedeterminate dar care devin determinate dupa o anumita perioada). Asadar, eu iti spuneam de perioade determinate(1,2,3 luni) dupa care intervine firesc legatura conjugala. Apoi se reiau periodele de infranare.
Din cate am auzit de la unii duhovnici, acesta ar fi un prim pas in educarea trupului, necesara mai ales in situatia in care familia decide ca nu mai doreste copii.(dar asta nu inseamna abstinenta in perioada fertila).
E ca si cum anul asta postesc doar miercurile si vinerile, de la anul adaug si posturile mari si uite asa pana ajung sa postesc toate posturile, sau....de ce nu? viata mea sa devina un post continuu.

dar e suficienta o perioada de abstinenta de 3 luni(sau cate luni vrei tu), iar apoi relatia conjugala sa aiba loc in perioada fertila ca peste noua luni sa iti tii in brate bebelusul.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...estina&page=12

Am mai scris şi pe alt topic, cerându-vă părerea, de fapt argumentele privind ideea că sexul între soţi trebuie să aibă ca prim (sau unic?! ) scop naşterea de prunci...
Eu am găsit în cartea lui Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (recunosc că nu o consider chiar o carte de căpătâi, dar poate fi un punct de plecare...) consideraţii contrare ideii de mai sus:


Putem vorbi de necumpatare sau, mai precis, de rea folosire, atunci cand omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobandirea placerii legate de ea, atunci cand face din placerea sexuala un scop in sine, ceea ce este un lucru pervers si patologic din mai multe motive. Mai intai, se neaga una dintre principalele meniri ale functiei sexuale, cea mai vadita si care este inscrisa in insasi firea ei: procrearea. Astfel, Sfantul Maxim spune ca, indeobste, viciul "este o judecata gresita cu privire la intelesurile lucrurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" si, de pilda, "cand este vorba despre femeie, judecata dreapta cu privire la impreunare trebuie sa vada scopul ei in nasterea de prunci. Deci cel care urmareste placerea greseste in judecata socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Asadar, unul ca acesta face rea intrebuintare (abuzeaza) de femeie impreunandu-se cu ea".
Aceasta menire, chiar fireasca cum este, nu este nici singura, nici cea mai importanta. Pentru speta umana, procrearea poate aparea mai curand ca un rezultat firesc al unirii sexuale, decat ca scopul ei. Unirea sexuala este in primul rand unul dintre modurile de unire ale barbatului cu femeia, una dintre manifestarile iubirii ce si-o poarta unul altuia, ea exprima aceasta iubire pe un anumit plan al fiintei lor, cel trupesc. Cea dintai tinta a unirii sexuale este iubirea si multele binefaceri de ordin spiritual pe care omul le poate dobandi prin ea, in sanul casatoriei binecuvantate si in legatura cu alte moduri de unire conjugala. Trebuie totusi sa precizam ca iubirea conjugala, in viziunea crestina, este privita ca unire a doua persoane - adica a doua fiinte privite in intregul lor, pe de o parte, si in natura lor spirituala, pe de alta -, in Hristos, in vederea ajungerii in imparatia cerurilor, unire pecetluita in ceea ce priveste natura si menirea ei de harul Duhului Sfant, dat prin taina cununiei. Aceasta conceptie subordoneaza unirea sexuala, ca si toate celelalte moduri de unire dintre soti, dimensiunii spirituale pe care o au fiinta si iubirea lor. Trebuie, de aceea, ca unirea sexuala sa fie precedata in chip fiintial de unirea spirituala, cea care ii confera sens si valoare, numai asa respectandu-se finalitatea ei, si cea a naturii fiintelor pe care le pune in legatura.

Nu vreau să încing spiritele, nu sunt pentru desfrânare, dar conform apostolului Pavel unirea trupească între soţi este binecuvântată atunci când cei doi "se învoiesc"... pentru că ei se iubesc (cel puţin aşa se presupune)... nu se pomeneşte nimic despre naşterea de prunci...