Despre bioterapie

Hristos a inviat domnule doctor.Am citit cu mare atentie cele scrise de dvs si am sa incerc sa fiu cat se poate de concis.Din punctul meu de vedere este o dovada de respect si va rog sa o intelegeti in acest sens.Nu consider necesar sa-mi schimb Credinta.Nici nu consider necesar sa-i determin pe altii sa si-o schimbe pe a lor.Schimbarile formale in general nu pot spune ca ma intereseaza.Pentru ca un om sa-si schimbe Credinta sunt necesare mai multe conditii si,din punctul meu de vedere,nici una nu este indeplinita in lumea virtuala in care dialogam in acest moment.In aceasta lume apartinem eventual unui balci a desertaciunilor,fiind la rascruce de vanturi.

Un alt aspect hotarator este determinat de faptul ca un om,ca sa creada in ceva,din punctul meu de vedere,analizeaza acel lucru si ajunge la anumite concluzii.Nu sunt si nu voi adeptul unei schimbari care sa fie impotriva la ceea ce cred si care s-ar realiza din alte motive decat voia Celui de Sus sau decat propria mea constiinta.Nu am simtit pana in acest moment ca voia Celui de Sus ar fi sa fac un asemenea pas.Iar constiinta si judecata mea,atat cat le am,imi spun acelasi lucru.

,,In Evanghelie,Libertatea pe care Hristos a obtinut-o pentru cei credinciosi consta in eliberarea lor de sub vina pacatului,de sub mania condamnatoare a lui Dumnezeu si de sub severitatea si blestemul date de incalcarea Legii morale.Ea include de asemenea eliberarea din acesta lume rea,de sub sclavia lui Satan,de domnia pacatului,de frica si boldul mortii,si de condamnare vesnica.Mai mult ea include accesul liber la Dumnezeu si abilitatea lor de a se supune Lui nu dintr-o frica ce transforma omul in sclav ci dintr-o dragoste ca de copil,si o minte dornica de ascultare.

Dupa cum doar Dumnezeu este domnul constiintei,EL a lasat-o libera de orice obligatii catre doctrinele si poruncile omenesti care sunt in orice mod contrare Cuvantului Sau,sau care nu sunt continute in Cuvantul Sau.Astfel ca a crede astfel de doctrine,sau de a te supune la astfel de porunci fara a avea consimtamintul constiintei tale,este o tradare a adevaratei libertati de constiinta.A solicita unei persoane sa aiba o credinta implicita,sau o ascultare absoluta si oarba,inseamna a distruge libertatea de constiinta.

Aceia care practica orice pacat sau orice placeri pacatoase,sub pretextul liberatii crestine,pervertesc principalul scop al harului Evangheliei,spre propria lor distrugere.Ei distrug astfel complet scopul libertatii crestine care este ca noi,fiind eliberati de toti dusmanii nostrii spirituali,sa il slujim pe Domnul fara frica,in sfintenie si neprihanire inaintea Lui,in toate zilele vietii noastre"

Aceea Confesiune de Credinta are un suport biblic.Fiecare fraza are un suport biblic.Cei din alte confesiuni pot sa fie sau sa nu fie de acord cu intelegerea noastra sau sa aiba propria lor interpretare.In ultima instanta toate drumurile,cel putin cu privire la acesta Confesiune,duc la textul biblic.Nu la altceva.Acesta abordare reprezinta si pozitia mea.

Desi multi,fara a ne cunoste absolut deloc Credinta sau modul cum o traim,trag concluzii nu din cercetarea lor directa si atenta,ci din surse colaterale,eu as dori sa va spun ca mie Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie,incredere,speranta si tarie in fata adversitatilor.Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu.Nu vad nici un motiv sa procedez altfel decat in conformitate cu ceea ce simt.Daca crezi in ceva trebuie sa crezi cu toata fiinta ta ori eu deja simt acest lucru.Nu cred,sincer vorbind,ca as putea sa simt acest lucru,la fel de puternic,pentru doua Credinte simultan iar sa-mi abandonez Credinta nu se pune problema pentru ca nu am nici un motiv sa fac asta.

Unii ne numesc eretici,inselati sau alte apelative pline de dragoste.As dori ca si dansii sa aiba in Credinta lor partea de bucuria si incredintarea de care am eu parte in Credinta mea.Atunci probabil nu ar mai fi atat de ocupati sa ii judece pe altii ci si-ar trai in fiecare moment in Credinta lor bucuria si impacarea pe care ti-o aduce in suflet linistea Celui de Sus.Nu am dorit niciodata sa-mi definesc Credinta prin negarea altora desi este foarte greu tinand cont de circumstante.As vrea sa mi-o definesc prin Adevarul din ea,Adevar de care eu sunt convins si pe care l-am vazut atat de clar exemplificat in viata.Raspunsul la certitudinile pe care le invocam il vom avea in fata Celui de Sus si pana atunci si eu,ca si dvs,voi merge pana la capat in Credinta mea.

Credinta mea,desi unii s-ar putea sa fie surprinsi,nu are drept esenta o confesiune sau o consecinta de tipul predestinarii sau perseverentei sfintilor.Esenta,inima ei,este suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Restul sunt derivate din acest lucru mai presus de tagada.Daca crezand acest lucru gresesc fata de Cel de Sus voi fi judecat pentru asta.Pana atunci imi rasuna in minte cuvintele Apostolului Pavel:

,,Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos.In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale,spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui.

In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant.

In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale,ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos."

Lucrul pe care il regret cu siguranta este abordarea mai dura pe care v-am oferit-o.Este o consecinta a faptului cand nu ai o problema cu altii dar descoperi,cu surprindere, ca altii au o problema cu Credinta ta,desi putini dintre ei stiu despre ce este vorba.Nu ma refer la dvs,poate nu ar fi trebuit sa intervin in postarile dvs care,in definitiv,nu ma privesc direct pe mine.Intrucat,de-a lungul timpului,am avut posibilitatea de a sta de vorba cu multi preoti si credinciosi ortodocsi,si intrucat eram deja familiarizat cu anumite aspecte,s-ar fi impus o mult mai mare stapinire de sine din partea mea.Se pare ca mai am de lucrat la acest aspect,ca si la multe altele.

De-a lungul vietii,in jurul lumii,am vazut multe credinte.Fiecare mi-a spus despre Adevarul credintei sale iar unii au incriminat neadevarul din credinta altora.Am incercat mereu sa inteleg cum gandeste fiecare si ce pot invata din gandirea lui,acolo unde este posibil acest lucru.Mai mult decat atat sta doar in mainile Domnului si sunt convins ca ati inteles ce am vrut sa spun.

Inclusiv pe acest forum am avut onoarea sa cunosc cel putin trei credinciosi ortodocsi care m-au impresionat atat prin modul frumos si discret prin care isi traiesc Credinta cat si prin sfaturile sincere si plin de bunatate pe care mi le-au dat de-a lungul timpului.Le sunt profund recunoscator si tocmai din acest motiv voi pastra discretia cu privire la identitatea lor.Ca sa nu se trezeasca cu prea multi prieteni peste noapte.La final am sa va dau si eu un citat din The Holy Bible care ar sintetiza punctul meu de vedere.Cuvintele ii apartin Celui de Sus.

,,Tineti minte aceste lucruri si fiti oameni! Aduceti-va aminte de cele petrecute in vremurile strabune; caci Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este niciunul ca Mine.Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Eu zic: "Hotararile Mele vor ramane in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea".

Va salut cu respect si fie ca Cel de Sus sa va dea putere si devotament in tot ceea ce faceti.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Vă mulţumesc că v-aţi deschis inima faţă de mine şi vă cer permisiunea să-mi daţi voie să vă răspund tot din inimă, (la fel cum aţi făcut şi dvs.) la cele ce mi-aţi spus.
Sunteţi de acord?

[MariS_]

Hristos a inviat, domnule profesor sau domnule doctor ANASTASIU!
Eu sunt un amarat de programator, exemplul negativ de pe acest forum si abia astept sa vad la lucru un exemplu pozitiv. Daca simtiti nevoia sa taiati unghi si cornite ma pot oferi eu, unghiile mi le tai singur, dar cornitele nu stiam ca le am, insa cineva mult, mult mai inaintat de pe forum mi le-a detectat, e drept ca mi-a spus ca au crescut pe ceva trunchi de mamaliga, dar sper sa va descurcati si asa. Domnul sa va lumineze sa graiti (si sa faceti) doar ce ii este placut Lui.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Vă mulţumesc că v-aţi deschis inima faţă de mine şi vă cer permisiunea să-mi daţi voie să vă răspund tot din inimă, (la fel cum aţi făcut şi dvs.) la cele ce mi-aţi spus.
Sunteţi de acord?

Sunt perfect de acord domnule doctor sa trageti dvs cortina acestui dialog.Voi face tot posibilul sa reactionez cu discretie si bun-simt si sa meditez in tacere la cele ce vor fi postate de dvs.Desi am un sentiment precum cel care l-a incercat pe Hamlet intr-un anumit moment nu pot decat sa respir adanc si va spun: ,,Apasati pe tragaci domnule doctor.Din fericire nu pot muri decat o singura data" :)

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de MariS_

Hristos a inviat, domnule profesor sau domnule doctor ANASTASIU!
Eu sunt un amarat de programator, exemplul negativ de pe acest forum si abia astept sa vad la lucru un exemplu pozitiv. Daca simtiti nevoia sa taiati unghi si cornite ma pot oferi eu, unghiile mi le tai singur, dar cornitele nu stiam ca le am, insa cineva mult, mult mai inaintat de pe forum mi le-a detectat, e drept ca mi-a spus ca au crescut pe ceva trunchi de mamaliga, dar sper sa va descurcati si asa. Domnul sa va lumineze sa graiti (si sa faceti) doar ce ii este placut Lui.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cu o asemenea postare precis, dacă aţi avut, corniţele s-au scuturat, că secretul decornilării este smerenia. Acum mai trebuie doar să faceţi lungul drum de la declararea smereniei la trăirea ei în taină şi atunci veţi fi omul cel mai fericit de pe pământ... că veţi trăi deja raiul. Doar că nu înţeleg ce-au avut cu dvs. de v-au spus că v-au crescut coarnele pe trunchi de mămăligă. E o expresie originală dar nu prea delicată.
Cu dragoste, Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Sunt perfect de acord domnule doctor sa trageti dvs cortina acestui dialog.Voi face tot posibilul sa reactionez cu discretie si bun-simt si sa meditez in tacere la cele ce vor fi postate de dvs.Desi am un sentiment precum cel care l-a incercat pe Hamlet intr-un anumit moment nu pot decat sa respir adanc si va spun: ,,Apasati pe tragaci domnule doctor.Din fericire nu pot muri decat o singura data" :)

Dragul meu îţi mulţumesc.

Acum însă te mai rog ceva. E mult mai greu să vorbeşti din inimă decât din canoane şi din înălţimile cărturăreşti ale teologiei. Din cauză că adevărata teologie se face când în inimă îmbrăţişezi cu lacrimi omul căruia îi vorbeşti. Pentru aceasta este nevoie de linişte în cămara duhului ca să auzi adierea vântului lin din care grăieşte Domnul.

3 Reg.19:11. A zis Domnul: “Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur;
3 Reg.19:12. După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul”.


Ori eu acum, până în iulie sunt în pregătirile de sesiunea a 2-a şi, printre multe altele, trebuie să învăţ limba ebraică, greacă veche iar timpul este foarte redus (am foarte mulţi pacienţi). De aceea te rog să urmăreşti postările pe care le voi face pe acest subiect dar tratat din punct de vedere dogmatic, canonic şi după Sfintele Scripturi (deoarece deja le am pregătite mai de mult şi doar le copiez din fişierul care este gata). Şi aşa este util pentru că foarte multe nedumeriri în credinţă se lămuresc astfel.

Dar ca să-ţi vorbesc aşa cum ar iubi Dumnezeu şi deci şi tu (vibrând inima mea pentru a vibra şi a ta - sunt convins că eşti tixit până la saturare de citate) va trebui să mă mai aştepţi până după sesiune, fără să te superi pe întârziere. Altfel ar ieşi şi examenele şi postările un dezastru duhovnicesc. Asta desigur dacă şi Domnul nostru Iisus Hristos ne va ajuta să o împlinim.

Iac.4:13. Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
Iac.4:14. Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.
Iac.4:15. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
Iac.4:16. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.


Eşti de acord aşa?

PS: Până atunci, dacă doreşti, ai putea citi cartea aceasta? E tare frumoasă deoarece este din inima unuia care a trăit-o total în propria lui viaţă şi nu doar a gândit-o din vârful stiloului:

http://www.scribd.com/doc/35982/Mich...spre-Ortodoxie

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Acum însă te mai rog ceva. E mult mai greu să vorbeşti din inimă decât din canoane şi din înălţimile cărturăreşti ale teologiei. Din cauză că adevărata teologie se face când în inimă îmbrăţişezi cu lacrimi omul căruia îi vorbeşti. Pentru aceasta este nevoie de linişte în cămara duhului ca să auzi adierea vântului lin din care grăieşte Domnul.


Dar ca să-ţi vorbesc aşa cum ar iubi Dumnezeu şi deci şi tu (vibrând inima mea pentru a vibra şi a ta - sunt convins că eşti tixit până la saturare de citate) va trebui să mă mai aştepţi până după sesiune, fără să te superi pe întârziere.

Nu-mi gasesc cuvintele sa-mi exprim emotia si bucuria pe care am simtit-o citind acest ADEVAR pe care atat de frumos l-ati asternut aici!

Coplesitor de frumos!

[MariS_]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Cu o asemenea postare precis, dacă aţi avut, corniţele s-au scuturat, că secretul decornilării este smerenia. Acum mai trebuie doar să faceţi lungul drum de la declararea smereniei la trăirea ei în taină şi atunci veţi fi omul cel mai fericit de pe pământ... că veţi trăi deja raiul. Doar că nu înţeleg ce-au avut cu dvs. de v-au spus că v-au crescut coarnele pe trunchi de mămăligă. E o expresie originală dar nu prea delicată.
Cu dragoste, Alexandru

O, am cale lunga de strabatut pana la smerenie dar va multumesc, domnule profesor, pentru incurajare. Ei, expresia aceea cred ca a fost o ironie spusa nu cu rautate de un spirit cultivat daar care are aprinderea mai rapida, bujiile fiind mai curatate ca ale mele, si dau scanteie mai repede. Oricum, mamaliga ma onoreaza fiindca sunt un mare consumator in materie, recunosc, desi nu sunt moldovean, ci banatean get beget.
Cu dragoste, MariS
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ma inclin cu respect in fata demersului dvs academic,voi citi ce mi-ati recomandat si voi urmari,cu mare atentie, tot ceea ce urmeaza sa postati cand va va permite programul.Eu am tot timpul din lume cand primesc o asemenea invitatie,care nu se poate refuza si pe care voi incerca sa o primesc,cat pot eu,cu inima deschisa.Cel de Sus sa va calauzesca pasii.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ma inclin cu respect in fata demersului dvs academic,voi citi ce mi-ati recomandat si voi urmari,cu mare atentie, tot ceea ce urmeaza sa postati cand va va permite programul.Eu am tot timpul din lume cand primesc o asemenea invitatie,care nu se poate refuza si pe care voi incerca sa o primesc,cat pot eu,cu inima deschisa.Cel de Sus sa va calauzesca pasii.

Tocmai am fost la nunta sorei mele cu un englez convertit la Ortodoxie unde am avut ocazia să vorbesc cu o mulţime de anglicani şi cu un Arhimandrit englez convertit în 1968 la Ortodoxie.
A fost o nuntă misionară, cu trei preoţi iar mirii au ţinut la sfârşit un cuvânt în care au comparat nunta ortodoxă cu monahismul. Multe bucurii duhovniceşti am avut, nu s-a pus accentul pe trup ci pe Hristos, dar vom mai vorbi despre asta când termin sesiunea.
Îţi mulţumesc că ai citit cartea care ţi-am recomandat-o. Îţi mai recomand o carte despre 2000 de protestanţi din america, nemulţumiţi de îndepărtarea "bisericilor" contemporane de Biserica primară. Aceştia n-au început să protesteze ca Luther, ci au parcurs, cu ajutorul lui Dumnezeu, drumul pe care ar fi trebuit să-l parcurgă şi Luther dacă ar fi pus mai mult accentul pe Dumnezeu şi nu pe sine. Aceştia au început să caute în liturgica, istoria, dogmatica, patrologia, tâlcuirea Sfintei Scripturi originalul lăsat de Sfinţii Apostoli adică Biserica Primară şi apoi au verificat ceea ce au găsit cu textele originale din Sfânta Scriptură . Au ajuns la concluzia că singura Biserică ce nu s-a abătut este Biserica Ortodoxă. Dar pe vremea aceea nu ştiau dacă mai există o asemenea biserică pe pământ. După alte căutări şi încă multe alte întâmplări dure prin care Dumnezeu le-a verificat dorinţa lor de mântuire dacă este sinceră, au ajuns în sfârşit să se convertească la Ortodoxie.
Îţi recomand cartea, şi aceasta vie, fără plictiseli prin ea, deoarece este un bun exemplu pentru noi toţi, ortodocşi sau nu, de a căuta cu sinceritate şi fără prejudecăţi, până la capăt pe Dumnezeu, din toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul din toată virtutea după cum se cuvine unui aşa minunat Dumnezeu.
Te rog să mai îngădui cu răspunsul meu pentru tine până în iulie.
Cu dragoste, Alexandru.
Ps. Aici se găseşte cartea parţial publicată pe internet:

http://www.scribd.com/doc/47773630/P...dox-fragment-1

Dacă vrei să o citeşti integral, merită, trebuie să o cumperi de aici. De asemenea sunt convins că se găseşte şi în engleză.

http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...-peter-e..html

Hristos a înviat!