Biserica si Psihologia

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de maximotgv

Care este pozitia bisericii fata de psihoterapie?

Nu cunosc care este pozita Bisericii Ortodoxe fata de psihoterapie.
In alta ordine de idei, pentru a clarifica ambiguitatea aceluiasi cuvant romanesc pentru doua lucruri diferite, atunci cand folosim "biserica" in sens de institutie, de "Ecclesia", folosim majuscula. Minuscula folosim cand ne referim la o biserica-parohie, comunitate sau constructie. Ca in propozitia "Am vazut o biserica inalta".

Poate un duhovnic sa dea canon sa nu mergi la psiholog pentru ca psihologul este ceva dracesc?

Afirmativ. Poate da orice canon (a carui aplicare nu este un pacat). De exemplu, poate da canon sa nu mai citesti romane de capa si spada.

Intrucat "a nu merge la psiholog" nu este un pacat, acest lucru poate fi obiect de canon.

Unde anume este scris ca psihoterapia este un pacat? Care porunca este incalcata?

Biserica, prin urmasii apostolilor care sunt episcopii si prin colaboratorii lor care sunt preotii, are capabilitatea, conferita de Cristos, de a lega si dezlega. Tocmai faptul ca "nu este scris", nici ca e incalcata vreo porunca, face ca nemersul la psiholog sa poata fi obiect de canon. Ca daca ar fi scris, atunci canonul nu ar mai fi necesar. Dupa cum eu nu am nevoie sa primesc un canon cum ca sa nu imi insel nevasta. Pot fi, insa, "canonisit" sa postesc martea.

[maximotgv]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Psihologie și viață duhovnicească (VIDEO)

http://www.sfintiiarhangheli.ro/mult...niceasca-video

Am deschis linkul dar nu se intelege absolut nimic, inregistrarea este facuta foarte prost.
Ai alta adresa?

[maximotgv]

În prealabil postat de maximotgv

Pun si eu o intrebare de mirean nestiutor: Care este pozitia bisericii fata de psihoterapie? Poate un duhovnic sa dea canon sa nu mergi la psiholog pentru ca psihologul este ceva dracesc?
Unde anume este scris ca psihoterapia este un pacat? Care porunca este incalcata?

O sa prezint pe scurt povestea pentru a intelege de ce sunt foarte nedumerita si derutata. Aceata poveste o cunoaste si actualul meu duhovnic, cel care mi-a dat canonul legat de psiholog: sunt casatorita si am trait (adulter) o perioada cu fostul meu duhovnic (eu am 52 ani el 50 ani). A fost dragoste oarba din partea mea. Sotul meu a descoperit, am intrerupt imediat legatura si am hotarat sa incercam sa mergem mai departe. M-am spovedit la actualul duhovnic si i-am urmat sfaturile pana acum. Sotul meu, desi a incercat din rasputeri, nu reuseste sa treaca in totalitate peste acest incident. Plus ca s-a pierdut increderea in preoti si din alte motive nu numai din acesta. Asa ca dupa aproape un an a apelat la ajutorul unui psiholog. Acest psiholog a dorit sa cunoasca si punctul meu de vedere despre ce s-a intamplat. Plus ca eu inca mai sunt atasata emotional de fostul duhovnic si am zis ca poate psihologul ma va ajuta si pe mine sa ma desprin de el.
Asta e situatia. Actualul meu duhovnic nu este de acord sub nicio forma cu psihoterapia. Mi-a spus ca daca voi continua cu psihologul nu va fi bine in casa mea.. As vrea sa-mi ascult si duhovnicul dar sa nu-mi pierd nici barbatul. El zice: pe primul l-ai ascultat si te-ai culcat cu el, vrei sa-l asculti si pe asta si ce o sa facem, cat se vor mai juca altii cu mintea si viata noastra? Sunt speriata si derutata, nu stiu ce sa fac. Ce este rau in a face si psihoterapie? Care-i pericolul pentru viata mea duhovniceasca? Nu mai stiu la cine sa cer un sfat.

[CristianR]

Teribilă situație! În mod normal aș fi tentat să spun că ascultarea de duhovnic trebuie să primeze. Dar, având în vedere ce s-a întâmplat cu duhovnicul anterior, cred că însăși relația dv. cu Biserica a fost viciată serios.

Pe de altă parte, duhovnicul trebuie ales cu atenție, în așa fel încât să poți avea toată încrederea că te pune pe calea cea bună. Or, dacă față de noul duhovnic aveți opinii divergente și nu aveți deplină încredere în el, probabil ar fi bine să căutați unul cu o altă atitudine față de psihoterapie. Pentru că aici nu este vorba despre o poziție „oficială” a Bisericii, ci despre opinii personale, care diferă de la un duhovnic la altul.

Iar dacă doriți să vă mai salvați căsnicia, trebuie să-l înțelegeți pe soț, căci nu-i deloc ușor să treacă prin așa ceva, și este normal să nu mai aibă încredere în preoți. Dați-i întâietate măcar pentru o vreme, sperând amândoi într-o vindecare a gravelor răni sufletești pricinuite. Rugați-vă mult și pocăiți-vă de greșeala față de el și față de Dumnezeu, meditând și conștientizând-o mai adânc. Până la momentul în care o veți detesta și veți fi sigură că n-ați mai repeta-o vreodată. Căci un Părinte spunea că atunci te-ai lepădat de păcat, când te-ai scârbit de el cu desăvârșire.

Ajungând la acel moment, îi veți oferi soțului motive să își recapete încrederea, cel puțin în dragostea dumneavoastră, dacă nu și în Biserică.
Dumnezeu să vă ajute!

[fallen]

Chiar ca pare desprins din romane /telenovele ( vezi "Pasarea spin"). Credeam, ma asteptam ca mai degraba o astfel de situatie, numita si transfer erotic, sa aiba loc intre pacient si psihoterapeut ( am vazut in serialul "In deriva", cu Marcel Iures in rol de psihoterapeut), dar nu vad de ce nu ar fi posibil sa se produca si intre duhovnic si fiu duhovnicdsc. Singurul "impediment" ar trebui desigur sa fie credinta si protectia divina impotriva unei ispit atat de puternice.

[maximotgv]

Am uitat sa spun ca nici eu nici fostul duhovnic nu mai suntem asa de tineri (eu 51 ani el 49) Si sa va mai spun ca sotului meu i-am spus TOATA povestea.

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de maximotgv

Am deschis linkul dar nu se intelege absolut nimic, inregistrarea este facuta foarte prost.
Ai alta adresa?

cred ca e singura

În prealabil postat de maximotgv

O sa prezint pe scurt povestea pentru a intelege de ce sunt foarte nedumerita si derutata. Aceata poveste o cunoaste si actualul meu duhovnic, cel care mi-a dat canonul legat de psiholog: sunt casatorita si am trait (adulter) o perioada cu fostul meu duhovnic (eu am 52 ani el 50 ani). A fost dragoste oarba din partea mea. Sotul meu a descoperit, am intrerupt imediat legatura si am hotarat sa incercam sa mergem mai departe. M-am spovedit la actualul duhovnic si i-am urmat sfaturile pana acum. Sotul meu, desi a incercat din rasputeri, nu reuseste sa treaca in totalitate peste acest incident. Plus ca s-a pierdut increderea in preoti si din alte motive nu numai din acesta. Asa ca dupa aproape un an a apelat la ajutorul unui psiholog. Acest psiholog a dorit sa cunoasca si punctul meu de vedere despre ce s-a intamplat. Plus ca eu inca mai sunt atasata emotional de fostul duhovnic si am zis ca poate psihologul ma va ajuta si pe mine sa ma desprin de el.
Asta e situatia. Actualul meu duhovnic nu este de acord sub nicio forma cu psihoterapia. Mi-a spus ca daca voi continua cu psihologul nu va fi bine in casa mea.. As vrea sa-mi ascult si duhovnicul dar sa nu-mi pierd nici barbatul. El zice: pe primul l-ai ascultat si te-ai culcat cu el, vrei sa-l asculti si pe asta si ce o sa facem, cat se vor mai juca altii cu mintea si viata noastra? Sunt speriata si derutata, nu stiu ce sa fac. Ce este rau in a face si psihoterapie? Care-i pericolul pentru viata mea duhovniceasca? Nu mai stiu la cine sa cer un sfat.

Eu mă îndoiesc de ce scrii aici.
Oricum, e cel puțin nepotrivit, ca să nu spun dezgustător, să ne spunem/ lăudăm cu păcatele în public.
Doamne ajută!

[AlinB]

Sunt situatii si situatii, nu e nici o lauda, omul cere o parere.
Nu cred ca ai 13 ani ca sa te scandalizezi de asa ceva.

[AlinB]

Eu nu inteleg oamenii care se duc la duhovnic, cand primesc o "sentinta" care ii lasa cu o nedumierire, ceva, nu pot sa intrebe duhovnicul care le-a dat "sentinta" sa detalieze putin, sa inteleaga despre ce este vorba?

In cazul de fata, e asa greu sa intrebi ce anume ar fi rau din mersul la psiholog?
De cate ori ati fost la psiholog si ce impresie ati avut, ce i-ati povestit duhovnicului inainte sa dea "sentinta" asta?

Probabil comunicati f. putin cu sotul, va simtiti neinteleasa, si atunci cand reusiti sa va deschideti fata de cineva, automat vine si o deschidere afectiva si nu numai..
Si in contextul asta, poate duhovnicul are dreptate si poate de data asta nu veti pacatui cu duhovnicul ci cu psihologul.

Sigur, daca duhovnicul/psihologul ar fi oameni etici, asta nu s-ar intampla, dar in unele cazuri nici ei nu sunt mai mult decat oameni.
Dar nu psihologia/duhovnicia este de vina.