Pariurile sportive si pokerul online

[Kanedel]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Asa este frate,a zis Dumnezeu ca sunt rele sau sa nu te atingi de ele?Cu siguranta nu vei muri daca le vei juca ba mai mult ti-se vor deschide ochii si vei cunoastele binele si raul.Daca vei ramine gol(it)sa nu disperi,din carti de joc ne putem face haine ca sa ne ascunda goliciunea.Apropo,stii ca in Biblie au fost necesare doar cateva versete pt a descrie caderea si apoi de o carte intreaga pentru a arata urmarile si drumul plin de tarana si spini inapoi? Diavolul joaca mereu la cacealma,nu-i da ,,rise"pe sufletul tau.

Imi place ceea ce ai scris tu,...,insa,sunt totusi nelamurit in privinta "caderii",...sa inteleg ca tu deja,practicarea acestor jocuri,o consideri "cadere",...de ce?

[Kanedel]

În prealabil postat de CiprianTm

Am jucat si eu poker inainte sa urmez calea credintei, am si facut ceva bani dar am ajuns sa regret.
Majoritatea nu stiti, dar e foarte mult de munca si unii oameni castiga multi bani. Destui dintre prieteni au zeci mii de dolari iar unii din cunoscuti sau prieteni de-ai lor au sute de mii din poker, si au inceput fara sa bage bani de la ei, deci nu au pierdut nimic material, nu si-au ruinat familiile etc.
Lasand asta la o parte, motivele pentru care e rau : iti mananci sanatatea/nervii jucand 10-12 ore pe zi in care treci prin stari emotionale de extaz(cand castigi, "furand" de pe altii) sau durere(nu doar psihica ci si fizica!!!) atunci cand ai sanse de 95% sa castigi si totusi pierzi la ultima carte; astea se intampla zilnic.
Un alt neajuns e ca nu prea mai ai alta viata, asta daca vrei sa faci bani seriosi, pierzi nopti, mai ales daca joci turnee; trebuie sa studiezi mult, sa te disciplinezi, practic iti construiesti un stil de viata in jurul jocului, nimic nu te incanta mai mult decat asta. Chiar si marii jucatori care au milioane de euro declara ca pentru ei principalul motiv e placerea jocului nu banii.
Daca reusesti sa nu te enervezi, cu siguranta exploatezi naivitatea,nervii, slabiciunile, banii altora, cand tu castigi il ruinezi pe altul si pe de alta parte mai simti si o mare placere; egoismul la masa de joc atinge cote maxime, stiu prieteni care iau banii altor prieteni desi stiu ca aceia joaca cu bani imprumutati. Culmea e ca desi in alte situatii ii ajuta, le dau bani fara sa ceara inapoi, cand vine vorba de masa de joc sunt necrutatori si nici nu restituie castigul, spunand ca asta e jocul.
E un viciu, o capcana, iti mai si linistesti constiinta zicand ca cei cu care joci stiau riscurile. Cate injuraturi si blesteme mi-am luat, infricosator! cred ca zilnic era cate unul care imi ura diferite boli sau moarte prin chinuri groaznice si asta pe chat, in conditiile in care era interzis sa faca asta, cine stie cat rau am provocat si cati m-au blestemat pe ascuns.

Un raspuns din asta asteptam...,de la cineva care a trecut prin asa ceva,si,cu toate,ca,poate a castigat bani din asta,...isi da seama de consecintele negative pe care le lasa practicarea acestui joc,in sufletele oamenilor.Ma bucur ca mai exista si oameni ca tine.Iti multumesc mult pentru raspuns.Te-as mai intreba ceva:cum ai reusit sa te lasi?(presupun ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu).

În prealabil postat de Kanedel

Imi place ceea ce ai scris tu,...,insa,sunt totusi nelamurit in privinta "caderii",...sa inteleg ca tu deja,practicarea acestor jocuri,o consideri "cadere",...de ce?

Sper sa nu iti fi placut prostiile mele cum i-au placut Evei soaptele sarpelui.Cu privire la ce m-ai intrebat tu o sa-ti spun ce cred eu.Odata un comerciant bogat,cu talent lumesc pentru inginerii financiare,i-a spus lui Calvin ca se considera predestinat sa castige din acest ,,talent"al lui sume mari desi simtea cumva ca aceasta sete a sufletului sau dupa bani il cam acapara.L-a intrebat pe Calvin daca este bine ce crede.Acesta i-a raspuns ca daca vrea sa afle la ce a fost predestinat atunci sa-l ia pe Hristos drept oglinda.Cat timp mai avem o farama de lumina in noi sa umblam ca fii ai lumini,cand ne copleseste intunericul patimilor noastre suntem orbi si goi,saraci si singuri,iar Mamona isi contempla cu un ranjet pustiirea.Fie ca Dumnezeu,Parintele Luminii,sa-ti ajute frate sa fii un copil al luminii.

[Kanedel]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sper sa nu iti fi placut prostiile mele cum i-au placut Evei soaptele sarpelui.Cu privire la ce m-ai intrebat tu o sa-ti spun ce cred eu.Odata un comerciant bogat,cu talent lumesc pentru inginerii financiare,i-a spus lui Calvin ca se considera predestinat sa castige din acest ,,talent"al lui sume mari desi simtea cumva ca aceasta sete a sufletului sau dupa bani il cam acapara.L-a intrebat pe Calvin daca este bine ce crede.Acesta i-a raspuns ca daca vrea sa afle la ce a fost predestinat atunci sa-l ia pe Hristos drept oglinda.Cat timp mai avem o farama de lumina in noi sa umblam ca fii ai lumini,cand ne copleseste intunericul patimilor noastre sunt orbi si goi,saraci si singuri.Dumnezeu sa-ti ajute frate sa fii un copil al luminii.

Nu,nu,in nici un caz cum i-au placut Evei!...) E clar ca banul e ochiul sti tu cui.Raspunsul este la Dumnezeu,asa este,ca la mai toate intrebarile noastre,de altfel.Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!

[CiprianTm]

Pai ma departasem mult de Dumnezeu, Biserica oricum nu o frecventasem prea des. Pentru mine nu insemna decat spovedanie si impartasanie odata pe an, de Pasti, la insistentele mamei mele. Am avut mereu o viziune protestanta/ecumenica, in ultimul timp incepusem sa cred si bazaconii de new-age.
Dadusem din intamplare peste o profetie facuta de sfantul Nil Atonithul despre sfarsitul lumii si am ramas cutremurat. Urma sa ma mut din oras(certurile cu ai mei devenisera insuportabile) si sa joc poker in liniste.Am tinut post negru in Vinerea Mare(pentru prima data in viata) si m-am rugat lui Dumnezeu sa imi arate daca e bine ce vreau sa fac.
Pe drum am facut accident de masina, am derapat si ne-am bagat intr-un stalp. Nu m-am speriat deloc, dar mi-a trecut un gand prin minte : daca muream acum ce se alegea de sufletul meu? si atunci am vazut intr-o clipa toate pacatele si tot ce am facut gresit, pur si simplu am stiut ca pokerul a fost o enorma greseala. Mi-a mai spus si mama ca a avut un vis(ulterior a recunoscut ca mai mult m-a pacalit :)) dar de atunci am renuntat la joc.
Culmea, aveam un vecin la bloc, cu care in 15 ani nu am fost nici macar amic, doar ne salutam. Fix in ziua aia a intrat pe mine si a incercat sa ma convinga sa merg la el sa joc poker, ca si el se mutase cu un alt vecin, avand acelasi plan ca mine.
Am refuzat si nu am mai vorbit cu el dupa. Acum, celalt vecin, cu care statea a ajuns sa faca sute de mii de dolari, multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a dat sa castig ca ei ca nu stiu daca m-as mai fi putut lasa vreodata.
Ce a urmat dupa, e o poveste lunga dar cu pokerul am incetat in momentul ala.(am mai jucat cu alti prieteni asa de fun, de 2 ori in luna care a urmat dar atat).
Astazi se face un an de la accident, un an de cand am renuntat la poker in mod oficial :).
Numai Dumnezeu m-a scos, eu singur nu as fi putut renunta. Noroc cu rugaciunile mamei mele ca altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat....
Slava Lui Dumnezeu pentru toate!

[Demetrius]

În prealabil postat de CiprianTm

Pai ma departasem mult de Dumnezeu, Biserica oricum nu o frecventasem prea des. Pentru mine nu insemna decat spovedanie si impartasanie odata pe an, de Pasti, la insistentele mamei mele. Am avut mereu o viziune protestanta/ecumenica, in ultimul timp incepusem sa cred si bazaconii de new-age.
Dadusem din intamplare peste o profetie facuta de sfantul Nil Atonithul despre sfarsitul lumii si am ramas cutremurat. Urma sa ma mut din oras(certurile cu ai mei devenisera insuportabile) si sa joc poker in liniste.Am tinut post negru in Vinerea Mare(pentru prima data in viata) si m-am rugat lui Dumnezeu sa imi arate daca e bine ce vreau sa fac.
Pe drum am facut accident de masina, am derapat si ne-am bagat intr-un stalp. Nu m-am speriat deloc, dar mi-a trecut un gand prin minte : daca muream acum ce se alegea de sufletul meu? si atunci am vazut intr-o clipa toate pacatele si tot ce am facut gresit, pur si simplu am stiut ca pokerul a fost o enorma greseala. Mi-a mai spus si mama ca a avut un vis(ulterior a recunoscut ca mai mult m-a pacalit :)) dar de atunci am renuntat la joc.
Culmea, aveam un vecin la bloc, cu care in 15 ani nu am fost nici macar amic, doar ne salutam. Fix in ziua aia a intrat pe mine si a incercat sa ma convinga sa merg la el sa joc poker, ca si el se mutase cu un alt vecin, avand acelasi plan ca mine.
Am refuzat si nu am mai vorbit cu el dupa. Acum, celalt vecin, cu care statea a ajuns sa faca sute de mii de dolari, multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a dat sa castig ca ei ca nu stiu daca m-as mai fi putut lasa vreodata.
Ce a urmat dupa, e o poveste lunga dar cu pokerul am incetat in momentul ala.(am mai jucat cu alti prieteni asa de fun, de 2 ori in luna care a urmat dar atat).
Astazi se face un an de la accident, un an de cand am renuntat la poker in mod oficial :).
Numai Dumnezeu m-a scos, eu singur nu as fi putut renunta. Noroc cu rugaciunile mamei mele ca altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat....
Slava Lui Dumnezeu pentru toate!

În veci, Amin!

[Kanedel]

În prealabil postat de CiprianTm

Pai ma departasem mult de Dumnezeu, Biserica oricum nu o frecventasem prea des. Pentru mine nu insemna decat spovedanie si impartasanie odata pe an, de Pasti, la insistentele mamei mele. Am avut mereu o viziune protestanta/ecumenica, in ultimul timp incepusem sa cred si bazaconii de new-age.
Dadusem din intamplare peste o profetie facuta de sfantul Nil Atonithul despre sfarsitul lumii si am ramas cutremurat. Urma sa ma mut din oras(certurile cu ai mei devenisera insuportabile) si sa joc poker in liniste.Am tinut post negru in Vinerea Mare(pentru prima data in viata) si m-am rugat lui Dumnezeu sa imi arate daca e bine ce vreau sa fac.
Pe drum am facut accident de masina, am derapat si ne-am bagat intr-un stalp. Nu m-am speriat deloc, dar mi-a trecut un gand prin minte : daca muream acum ce se alegea de sufletul meu? si atunci am vazut intr-o clipa toate pacatele si tot ce am facut gresit, pur si simplu am stiut ca pokerul a fost o enorma greseala. Mi-a mai spus si mama ca a avut un vis(ulterior a recunoscut ca mai mult m-a pacalit :)) dar de atunci am renuntat la joc.
Culmea, aveam un vecin la bloc, cu care in 15 ani nu am fost nici macar amic, doar ne salutam. Fix in ziua aia a intrat pe mine si a incercat sa ma convinga sa merg la el sa joc poker, ca si el se mutase cu un alt vecin, avand acelasi plan ca mine.
Am refuzat si nu am mai vorbit cu el dupa. Acum, celalt vecin, cu care statea a ajuns sa faca sute de mii de dolari, multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a dat sa castig ca ei ca nu stiu daca m-as mai fi putut lasa vreodata.
Ce a urmat dupa, e o poveste lunga dar cu pokerul am incetat in momentul ala.(am mai jucat cu alti prieteni asa de fun, de 2 ori in luna care a urmat dar atat).
Astazi se face un an de la accident, un an de cand am renuntat la poker in mod oficial :).
Numai Dumnezeu m-a scos, eu singur nu as fi putut renunta. Noroc cu rugaciunile mamei mele ca altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat....
Slava Lui Dumnezeu pentru toate!

Da...,ma bucur ca ai realizat ceea ce e mai bine pentru tine in viata! Eu am perioade,...cand joc des,...insa si perioade cand imi spun ca nu e bine ceea ce fac si renunt sa mai joc perioade destul de mari,insa ispita banului si a placerii de a juca, ma face sa revin asupra obiceiului.Probabil imi lipseste constanta in rugaciune,in a fi apropiat de lucrurile placute lui Dumnezeu.Insa vreau sa lupt,sunt dispus sa lupt...nu renunt...Ma rog la Dumnezeu,...si parca imi spune ca nu e bine nu numai cu pokerul ci si cu pariurile sportive...Ar trebui,probabil,sa am mai mare incredere in planul lui Dumnezeu pentru mine(cred ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare).Problema este ca am prieteni care joaca,chiar si tata,insa m-am rugat la Dumnezeu nu numai pentru mine,ci si pentru ei,...si am observat ca s-au distantat putin de acest fenomen,...insa probabil,ca sa reusim,trebuie mai multa staruinta in rugacuine...si mai este o problema,...chiar daca sunt persoane apropiate mie,ei nu prea sunt cu Biserica.
Te felicit inca o data pentru decizia ta de a renunta de a mai juca(mai ales stiind ca ai fi putut castiga o gramada de bani,chiar daca cred, totusi, bani "murdari") si iti doresc tot binele din lume si sa fi tot timpul cu Dumnezeu.
Doamne ajuta!