Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Alte discutii > Vrajitoria
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 01.01.2018, 23:47:12
Carmina33 Carmina33 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 31.12.2017
Mesaje: 7
Implicit

[quote=Bucuriepedrum;656648]Du-te și dimineața la liturghie, e foarte important. Nu te feri sub nici o formă de ea, chiar dacă nu te împărtășești în fiece duminică.

Sincer nu mai duc la slujbele de duminica decat foarte rar. Pentru celelalte slujbe conduc in fiecare saptamana cate 200 de km dus-intors (din pacate acolo am simtit ca e ok sa merg) astfel ca imi iau in fiecare saptamana jumatate zi libera doar pentru asta. Mai e si aspectul ca trebuie sa simt o conexiune cu locul. Ca sa merg la slujba de duminica ar trebuie sa iau avionul in fiecare saptamana pentru ca am gasit o biserica la 500 de km distanta de casa unde chiar imi plac slujbele si simt o conexiune. Mi-am tot propus sa merg si in alte biserici, dar nu am gasit una.

Daca intrebarea ta in ceea ce priveste relatiile se refera relatii sexuale, da, se intampla. Ceea ce am grija este sa nu se intample daca nu simt. Nu pot sa spun ca urmatoarea relatie va fi fara. Obiectiv vorbind este destul de dificil in ziua de azi sa ai relatii sexuale doar dupa casatorie.

Parintii mei sunt casatoriti de 34 de ani. Merg la biserica mai putin decat merg eu, dar se roaga, se spovedesc. Prinzand intrebarea nerostita, parintii mei au avut relatii inainte de casatorie, dar s-au casatorit destul de rapid dupa ce au inceput, altfel eu as fi prematura desi m-am nascut la termen. :)

Stiu ca pot exista situatii in care duci pacatele celor dinaintea ta, dar nu am de unde sa stiu trecutul antecesorilor mei. Din ce i-am cunoscut eu, au fost oameni buni, dar cu siguranta nu stiu toata istoria lor.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 02.01.2018, 00:16:49
Bucuriepedrum's Avatar
Bucuriepedrum Bucuriepedrum is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.08.2017
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 455
Implicit

Nu, chiar nu mă gândisem la asta (viața sexuală a părințior tăi), ci să nu fi fost ei blestemați sau cu farmece ori pentru a le face cineva rău lor, să te atace pe tine. Sau lucruri de tipul rude nepracticante/căzute în apostazie etc.

Să lăsăm asta, problema e altundeva: nu trăiești coerent. Nu mă crede moralistă, îți spun perspectiva creștină, nici măcar Hristos nu îți impune să o îmbrățișezi. Nu ai cum, tehnic vorbind, să construiești o casă bună pe o fundație noroiasă. Lasă sexul pentru căsnicie, să fie totul sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ce ți se întâmplă ție e caz tipic: diavolul se bucură că ajungi să te legi fizic de bărbatul cu care ești într-o relație (deci păcatul e comis), vă despărțiți, găsești pe altcineva și situația se repetă. Asta e desfrânare, te împrăștii inutil. E exact lucrul de care spunea Apostolul Pavel să ne păzim prin Cununie.

Cunosc toate contraargumentele raționale, de sorgine lumească, pe care mi le poți aduce, eu însămi mă izbesc de ele zilnic: dacă îl iubești, nu e păcat (tot păcat e, te înșeală diavolul), dacă nu o fac acum, se desparte de mine, dacă nu las și eu ceva, rămân singură etc. Repet, sunt fată și am fumat cam toate răzvrătirile astea. Nu-L lăsa pe Hristos dintru atât, nu-L lăsa pentru nimic!
Pe mine în special prima (că dacă ții la omul respectiv în mod real, nu greșești) m-a agățat multă vreme și m-a chinuit, fiindcă nu înțelegeam de ce Dumnezeu nu binecuvintează păcatul. (Și acum îÈț spun la modul onest că eu însămi aș trăi în concubinaj, dacă nu ar fi Hristos. Dar pentru El nu pot.) Mă frământam că e un aspect ce poate fi ignorat, dar conștiința a rămas trează: absolut nimic din Lege nu e de prisos. Iar păstrarea fecioriei nu e un detaliu, multe haruri se revarsă peste mirii care se căsătoresc curați. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu primește pocăința, condiția este să fie una REALĂ: da, Doamne, am desfrânat, ajută-mă să ies din păcatul ăsta și să pun început bun. Iar de aici lucrurile se pot reconstrui, nu e timpul pierdut.

Deci, lasă ideile privind vrăjile deoparte, momentan tu singură îți faci rău, te afli în înșelare. Da, consideră-mă o habotnică ce varsă aiurea în virtual, dar mărturie îmi stă toată viața că ce ți-am scris e numai adevărul. Dumnezeu m-a scăpat dintr-o ispită mare, m-aș fi nenorocit fără să clipesc, S-a milostivit pentru rugăciunile Sf. Efrem cel Nou, ale Sf. Nicolae și probabil ale mamei mele și a intervenit la timp. Sub nici o formă să nu-L lași pe Dumnezeu pentru lumea asta, pentru nimic din lumea asta. Fie vorba și de afecțiunea promisă a unui bărbat.
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele."

Last edited by Bucuriepedrum; 02.01.2018 at 13:49:34.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 02.01.2018, 00:55:50
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.965
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Bucuriepedrum Vezi mesajul
Nu, chiar nu mă gândisem la asta (viața sexuală a părinților tăi), ci să nu fi fost ei blestemați sau cu farmece ori pentru a le face cineva rău lor, să te atace pe tine. Sau lucruri de tipul rude nepracticante/căzute în apostazie etc.

Să lăsăm asta, problema e altundeva: nu trăiești coerent. Nu mă crede moralistă, îți spun perspectiva creștină, nici măcar Hristos nu îți impune să o îmbrățișezi. Nu ai cum, tehnic vorbind, să construiești o casă bună pe o fundație noroiasă. Lasă sexul pentru căsnicie, să fie totul sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ce ți se întâmplă ție e caz tipic: diavolul se bucură că ajungi să te legi fizic de bărbatul cu care ești într-o relație (deci păcatul e comis), vă despărțiți, găsești pe altcineva și situația se repetă. Asta e desfrânare, te împrăștii inutil. E exact lucrul de care spunea Apostolul Pavel să ne păzim prin Cununie.

Cunosc toate contraargumentele raționale, de sorgine lumească, pe care mi le poți aduce, eu însămi mă izbesc de ele zilnic: dacă îl iubești, nu e păcat (tot păcat e, te înșeală diavolul), dacă nu o fac acum, se desparte de mine, dacă nu las și eu ceva, rămân singură etc. Repet, sunt fată și am fumat cam toate răzvrătirile astea. Nu-L lăsa pe Hristos dintru atât, nu-L lăsa pentru nimic!
Pe mine în special prima (că dacă ții la omul respectiv în mod real, nu greșești) m-a agățat multă vreme și m-a chinuit, fiindcă nu înțelegeam de ce Dumnezeu nu binecuvintează păcatul. (Și acum îți spun la modul onest că eu însămi aș trăi în concubinaj, dacă nu ar fi Hristos. Dar pentru El nu pot.) Mă frământam că e un aspect ce poate fi ignorat, dar conștiința a rămas trează: absolut nimic din Lege nu e de prisos. Iar păstrarea fecioriei nu e un detaliu, multe haruri se revarsă peste mirii care se căsătoresc curați. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu primește pocăința, condiția este să fie una REALĂ: da, Doamne, am desfrânat, ajută-mă să ies din păcatul ăsta și să pun început bun. Iar de aici lucrurile se pot reconstrui, nu e timpul pierdut.

Deci, lasă ideile privind vrăjile deoparte, momentan tu singură îți faci rău, te afli în înșelare. Da, consideră-mă o habotnică ce varsă aiurea în virtual, dar mărturie îmi stă toată viața că ce ți-am scris e numai adevărul. Dumnezeu m-a scăpat dintr-o ispită mare, m-aș fi nenorocit fără să clipesc, S-a milostivit pentru rugăciunile Sf. Efrem cel Nou, ale Sf. Nicolae și probabil ale mamei mele și a intervenit la timp. Sub nici o formă să nu-L lași pe Dumnezeu pentru lumea asta, pentru nimic din lumea asta. Fie vorba și de afecțiunea promisă a unui bărbat.
Toata stima pentru mesajul tau incantator.
Marire Tie, Doamne, marire Tie!
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #14  
Vechi 02.01.2018, 03:24:03
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.965
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carmina33 Vezi mesajul
Buna,

Apreciez mesajul dumneavoastra. Nu stiu daca il inteleg pana la capat, in special partea cu monahismul. Nu critic, nu vreau sa intru in polemica, dar vreau sa inteleg argumentele pe v-ati fundamentat opinia.

Ceea ce inteleg eu din felul in care curge argumentatia dumneavoastra este ca monahismul ar fi solutia pentru a fi ferita de orice o fi fost ceea ce s-a intamplat cu mine. In lipsa modalitatii de formare a argumentului, nu pot fi de acord cu dumneavoastra. Cred ca aceasta cale trebuie aleasa pentru ca simti ca acolo este locul tau. Din punctul meu de vedere (strict in ceea ce ma priveste) aceasta ar fi solutia usoara, un abandon institutionalizat care ar anula orice framantari pe motiv ca nu as mai avea dreptul sa le am. Nu vreau sa fie inteleasa gresit, nu dispretuiesc oamenii care aleg aceasta cale. Chiar cred ca iti trebuie o mare putere sa renunti la tot pentru aceasta chemare. Dar nu toti avem aceasta tarie si chiar mai putini aceasta chemare. Eu am in acest moment o pace pe care nu am simtit-o pana recent. Si poate mai mult discernamant pentru a intelege ca nu trebuie sa accept tot ceea ce e la indemana, ci doar ceea ce simt ca trebuie sa am.

Cand am spus ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult ma refer stict la faptul ca intuatia nu mi-a spus ca vreauna din persoanele care incearca sa imi schimbe statutul este si persoana cu care ar trebui sa fiu.


Poate motivatia mesajului meu a fost sa inteleg mai bine ceea ce am trait. E adevarat ca pot intreba si preotul care imi face slujbele. Doar ca nu ma simt suficient de pregatita pentru a avea o discutie directa pe aceasta tema. Inca mi se pare neverosimil. Educatia mea inca nu reuseste sa cuprinda ideea ca astfel de practici exista, ca ne pot afecta viata intr-un mod poate ireversibil, ca poate exista rautate gratuita.
Am citit toate mesajele postate, desi am citat acest mesaj ca sa aduc cateva explicatii. Siceritatea ta este uimitoare si foarte folositoare tie.

Revin asupra solutiei monahale ca singura viabila pentru ca presupune adoptarea din convingere(dupa o munca foarte serioasa) a unei conceptii de viata in care nu-si mai gaseste locul preocuparea pentru sexul opus, cauzatoare a tuturor problemelor, nu neaparat pentru ca nu mai ai dreptul a le avea(nimeni nu are acest drept), ci pentru ca nu mai doresti/vrei desertaciuni. Privind din exteriorul manastirii, calugarii fac sacrificii renuntand la o viata... omeneasca, dar unii nu mai vor o viata omeneasca, ci una ingereasca; nu pentru ca ei au simtit ca spre asta au chemare, ci pentru ca au facut eforturi si au suferit pentru asta. Sunt pline manastirile de caderi scandaloase cauzate de neinfranare, indisciplina samd.
E greu sa renunti la desertaciuni si la facilitatile foarte convenabile ale acestei lumi, castigate prin studiu si efort educativ, ca sa ajungi la fericirea vesnica(opusa desertaciunii) pe care de aici o poate gusta oricine vrea.

Educatia ta, insa, te poate ajuta sa intelegi ca tu ai favorizat ceea ce ai trait si inca nu sunt sigur daca nu chiar tu esti cauza, dar, fiindca sunt mai multi cei care ti-au spus ca ti s-au facut farmece, nu caut sa contra-argumentez.

Refritor la tine drept cauza, te sfatuiesc sa te gandesti(sa te lamuresti) la momentul(de varsta) in care te-ai hotarat sa te dedici carierei, pentru ca atunci e posibil(chiar foarte probabil) ca ai refuzat un sentiment propriu (o simpatie) pentru un baiat si ai calcat peste sentimentele lui ranindu-l, iar durerea si gandurile lui s-or fi transformat fara intentie intr-un blestem cu efecte directe, chiar daca Bucuriepedrum spune ca trebuie sa fi fost mancare/bautura.
Asadar nu trebuie sa fie vorba de practici, activitati si rautate, ci e vorba de un refuz al tau. Tu ai refuzat sa ai sentimente de femeie ca sa devii manager si ai devenit manager cu trup de femeie, pe care trup tu il mai folosesti dupa "dorinte si trebuinte". E foarte posibil ca tu sa-ti "parazitezi" inconstient sentimentele si dialogul cu cei din jur printr-o atitudine de manager care le taie celor interesati(si tie) "mugurii sentimentali", dar te preocupi sa lasi deschisa usa dormitorului; atat pentru intrare, cat si pentru iesire.
In ziua de azi e foarte greu(spui) sa nu se 'foloseasca" dormitorul inainte de cununie, insa din acelasi motiv pentru care mai demult era foarte usor: infranarea. Infranarea e o calitate ingereasca, desfranarea e omeneasca; mare diferenta.

Ai dobandit tot ce vrea trupul(chiar daca nu are neaparata nevoie), ai ramas datoare sufletului. Esti intr-o situatie foarte grea daca trupul tau e inrobit si sufletul slabit.
Ai insa la dispozitie tot ce trebuie ca sa faci orice vrei. Depinde ce vrei.

24. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu.(Mt19,24)

Mai observ o problema ce reiese din faptul ca participi regulat doar la slujbe de curatare, ceea ce lasa sa se inteleaga ca scopul ar fi doar acela de a reusi intr-o relatie...
Oare de ce nu se poate merge tot acolo si duminica pentru a suplini necesarul unui program duhovnicesc regulat?

Edit:Un minim necesar in schimbarea ta de atitudine cred ca ar fi, nu sa incerci, ci sa reusesti sa elimini din relatia cu "genul" masculin trupul tau, adica sa te abtii total de la relatii trupesti(cum sugera Bucuriepedrum), chiar si de la cele deja "inaugurate"; un fel de convertire care te va intari. Daca suferi trupeste, te vei intari duhovniceste.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)

Last edited by Demetrius; 02.01.2018 at 18:04:00.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 02.01.2018, 10:25:42
Bucuriepedrum's Avatar
Bucuriepedrum Bucuriepedrum is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.08.2017
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 455
Implicit

Nu am nici un merit, Demetrius. La final de an, am mers în Țara Sfântă, Crăciunul m-a prins acolo, și am avut niște descoperiri uluitoare. Nu te gândi la vedenii ori vise, totul s-a petrecut trează fiind. Mi-a arătat Dumnezeu în ce nu m-a lăsat să cad și cum m-a păzit vreme de mai bine de patru ani de un om, eu fiind într-o groaznică înșelare. M-am eliberat. Ieri m-am spovedit și împărtășit. E minunat Hristos. :)
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele."

Last edited by Bucuriepedrum; 02.01.2018 at 20:52:11.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 02.01.2018, 16:08:27
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.285
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carmina33 Vezi mesajul
....
Nu merge lucrul asta pe care il vrei tu... si cu Biserica dar si cu lumea.

Vezi ca tu traiesti acolo in mijlocul Babilonului... in mijlocul unei lumi care a transformat stilul cazut de viata in norma.

Ai dreptate in ce zici: o relatie reala intre 2 parteneri presupune si o relatie sexuala, pentru ca asta este firea umana si natura, si logica.

INSA solutia la asta este sa cauti si sa gasesti o relatie CORECTA, cu cineva corect, care are nu zic valori crestine ci un fond uman bun, si cu care sa ramai toata viata.

Iar asumarea unei relatii ar trebui sa fie in cativa pasi, in care cunosti persoana respectiva, vezi ce e cu ea, si apoi iti asumi o cale cu ea; si nu in care relatia se consuma destul de repede incat nici respectul reciproc nu se construieste... astea nu sunt relatii, astea sunt aventuri... o relatie adevarat este ceva ce se construieste in timp; tu vorbesti despre aventuri mai degraba, care sunt ambalate frumos in "relatii"; nu, o relatie presupune mult mult mult decat ceva fugitiv, facut pe fuga.

Este un joc de cuvinte foarte fin folosit de apus, in care totul este inbracat in cuvinte frumoase, menite a acoperi "imoralitatea" cu o "normalitate fireasca"... cuvinte de tipul "relatii".. .etc, care de fapt nu au nici un fel de acoperire, care sunt poate mai degraba sex pe fuga cu semi-necunoscuti, entuziasm la prima intalnire si altele de acest fel.


Notiunea de "RELATIE" si "LEGATURA" umana NU are ca baza "sexul". Sexul este o chestie care se consuma intre 2 fiinte care se iubesc, iar iubirea impreuna cu valorile crestine sunt temelia unei relatii. Suna ca din carti, si usor exagerat dar asta este de fapt starea reala si normala a unei relatii.

Si nu as denumi "relatie", mai degraba as denumi parteneriat, legatura, iubire, soti. Este o diferenta mare intre "relatii" si "soti".

Chiar daca nu esti casatorita oficial, poti sa iti cauti un "sot" si nu o "relatie". Cineva care are sens pe termen lung...



Ma indoiesc ca in alte parti poti gasi valori crestine, insa este alegerea ta..

Stilul tau de viata este incompatibil cu crestinismul as mai zice.

Ai adoptat un stil personal si un stil de viata complet independent, "american" oarecum, si tu iti doresti alinierea la valorile crestine, care sunt familia si restul...

Mie mi se pare o incompatibilitate de cultura si mentalitate ce vrei tu cu ce iti ofera societatea respectiva. Societatea iti ofera "libertate", "independenta totala", "succes personal", insa iti face imposibila viata in 2.

As zice ca solutia in cazul asta este rugaciunea insa de la un punct in colo nu mai este rugaciunea pentru ca eu am inceput sa cred ca nu ai cum sa rezolvi unele probleme pe care noi nu vrem sa le rezolvam...

Legat de mersul la Biserica - fa ce poti daca poti, dar mai ales incearca sa te rogi in fiecare zi.

Esti intr-o dilema existentiala destul de mare: esti intr-o groapa adanca din care vrei sa iesi si nu poti... si esti tare prinsa in ea... am vazut-o de atatea ori - crestinismul care trebuie sa lucreze in mijlocului Babilonului... cu mari sacrificii si durere.

Nu te critic, mi se pare doar imposibil demersul tau. Nu exista decat o cale pentru tine: sa iti asumi corect crestinismul pana la capat: iar asta nu are legatura cu mersul la Biserica, are legatura cu rugaciunea, si asezarea corecta a vietii personale.

Ti-am zis mai sus, fara sa imi fi spus tu banuind de ce te chinuie satana: esti in pacate grele, pe care Biserica le considera grele, insa pe care tu le consideri superficiale si norma. De asta te "bantuieste" satana, pentru ca nu vrei sa iesi din pacate si ramai acolo... tie ti se pare o joaca, dracul sa stii ca nu se joaca.

De diavol nu scapi daca mergi la Biserica, de diavoli scapi daca te spovedesti si nu mai pacatuiesti. Adica daca iti indrepti viata.

Cred ca trebuie sa-ti spuna cineva destul de pe fata lucrul asta.

Last edited by gpalama; 02.01.2018 at 16:37:31.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 02.01.2018, 19:59:35
Carmina33 Carmina33 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 31.12.2017
Mesaje: 7
Implicit

Am sa raspund ultimelor mesaje intr-unul singur.

Pe parcursul ultimelor 24 de ore m-au uimit preconceptiile de care ne lovim. Inainte sa postez mesajul, ma asteptam ca cel putin o persoana sa ma trimita la manastire. Am mai gasit postari din partea altor femei, iar barbatii le trimiteau la manastire. Repet, nu am spus ca e rau, dar nu e pentru oricine. Pentru mine sigur nu e. Prefer sa incerc sa indrept ce pot in lumea din afara zidurilor si sa ma lovesc de obstacole decat sa accept un abandon institutionalizat. Poti sluji lui Dumnezeu si in lumea exterioara manastirii si cred ca poti sa o faci foarte bine asa.

Mai apoi, toata lumea a preluat ideea ce sunt te miri ce manager, vreun zbir atat la lucru, cat si acasa. Nimeni nu s-a gandit sa intrebe daca e si asa. Am ajuns sa ma felicit ca nu mi-am spus profesia din primul mesaj. Ar fi interesant sa stiu cu ce va ocupati fiecare dintre cei care mi-ati raspuns. As vrea sa inteleg daca incompatibilitatea stilului de viata cu viata de familie se datoreaza unor experiente proprii sau modalitatii in care este perceputa femeia manager.

Ca sa avansam in discutie si sa fie productiva voi face cateva precizari despre mine si viata mea pentru ca in momentul acesta mi se pare ca citesc despre altcineva si nu despre mine.

Sunt avocat. Stiu, nasol. Noi avocatii traim din nenorocirile oamenilor, profitam de ei, nu ne mai saturam de bani si cate si mai cate. Unde mai pui ca ne petrecem ore intregi in fiecare zi in instante despre care se stie ca sunt incarcate cu energie negativa. Cu siguranta nu am epuizat preconceptiile la adresa acestei profesii si nici nu era acesta scopul meu.

Sunt dura cand lucrez. Nu neg asta. Pot sa trimit un colaborator la plimbare doar uitandu-ma la el urat. Nu ma intereseaza daca este barbat sau femeie, daca este de varsta mea sau cu 30 de ani mai in varsta. Daca nu intelege unde a gresit, nu am nicio problema sa ridic tonul sau sa-l scot afara din biroul meu. Nu zambesc prea mult cand sunt la munca. Majoritatea clientilor mei sunt barbati. Nu prea am cum sa schimb asta. Daca nu esti vreo urata, oricand poti avea surpriza ca un zambet sa fie interpretat gresit, iar clientul sa inceapa sa isi doreasca si altceva.

Oamenii cand ajung la mine, nu ajung pentru cafeaua aia buna pe care le-o ofer, ci pentru ca au o problema care poate nu ii lasa sa doarma noaptea. Si dupa ce pleaca de la mine, probabil ca vor dormi mai bine stiind ca are cine sa se ocupe de problema lor. Nu poti gresi cand e vorba de oameni. Cand iti stabilesti colaborarile (notari, executori, experti etc) trebuie sa iei in considerare ca omul acela poate si-a pus viata in mainile tale si nu iti permiti sa fii indulgenti cu oamenii cu care lucrezi. Nu imi va pasa de cele 20 de joburi facute bine, ma voi uita la acela unde se greseste, pentru ca o greseala poate afecta viata unui om in mod ireversibil. Ma astept ca toata lumea sa isi faca treaba bine pentru ca eu sunt cea care da ochii cu clientul, eu trebuie sa fac stategia, trebuie sa ma uit la omul din fata mea si sa decid care este cea mai buna abordare.

Am cateva oferte sa merg in case mari de avocatura. Nu plec pentru ca nu as putea sa imi aleg cazurile. Cunoasterea legii vine cu o mare responsabilitate pentru ca putem face rau oamenilor nevinovati cu ceea ce stim. Pierd foarte mult timp inainte sa iau un client. Ii analizez speta si dincolo de sansa pe care o evaluez in functie de prevederile legale, caut sa vad daca actiunea lui este morala. Iar daca nu este, nu iau clientul. Am avut clienti carora le-am reziliat contractul cu o zi inainte sa depun actiunea, dupa ce mi-a picat in mana un document care mi-a aratat ca nu e corect ceea ce vor sa faca. Am cazuri pro bono.

Modul in care inteleg sa imi fac treaba, ma face incompatibila cu o viata crestina? Faptul a ma invart in aceasta lume inseamna ca m-am departat de Dumnezeu sau de valorile traditionale? Pe acest principiu toti oamenii care ajung la un nivel in cariera nu mai au nicio sansa sa aibe o familie. Nu se mai pot mantui? Trebuie sa renunt la un job care imi place, care ma face sa ma simt utila pentru a putea sa ma implinesc in plan sentimental? Daca lucrez pe linie (nu ca ar fi ceva gresit sau injositor) voi fi o sotie mai buna?

Nu inteleg de ce persoanele cu cariera sunt privite ca si cum ar fi damnate, iar lumea lor una obscura. Nu e o groapa asa cum se sugereaza. Poti trai frumos si aici. Mi-a placut extrem de mult citatul cu camila si acul. Subtil si nu prea. Pe undeva persoana care mi-a raspuns are dreptate. Nu as putea sa merg la manastire si pentru ca imi place confortul pe care il am, pentru ca inca mai am de pus vize de pe doua continente si asa mai departe. Dar mai ales, nu vreau sa merg la manastire pentru ca nu simt ca acolo ar fi locul meu. Deci sa parcam ideea de mers la manastire pentru ca nu e adecvata persoanei care este subiect de discutie.

Revenind la planul afectiv. Nu am renuntat la un barbat pentru a face cariera. Dintr-un mesaj anterior se poate citi ca nu am stat sa imi plang de mila ca nu iese treaba asta si m-am ocupat intradevar de cariera. Ba mai mult, cand am gasit o persoana cu care am considerat ca pot sa construiesc ceva am facut astfel incat sa termin la ore rezolnabile, sa fie casa cu el la cina, chiar daca asta a insemnat sa iau mai putine cazuri.

Desfranarea nu vine la pachet cu pozitia, este un atribut al lunii in care traim. Nu am spus niciodata ca dormitorul se foloseste de la prima intalnire. De fapt in afara de a recunoaste sexul in afara casatoriei nu am spus nimic altceva. Cum nu am spus nimic nici despre modul in care ma manifest in plan afectiv. Dar totul a fost atribuit prin prisma carierei. Sunt mandra de ceea ce am realizat, dar nu imi atribui succesul mie, ci asa cum am spus, Dumnezeu m-a ajutat sa ajung aici. Mintea mi-a dat-o Dumnezeu, parintii m-au ajutat sa ma dezvolt, mi-au insuflat o serie de valori, m-au invatat sa fiu umana.

Toti facem greseli, nu inseamna ca dupa ce le constientizam le vom face din nou. Si progresam atat cat ne permite gradul de dezvoltare spiritual in care ne aflam. Nu spun ca nu e pacat sa ai relatii sexuale inaintea casatoriei. Poate ca ma gandesc ca exista altele mai grele si sunt indulgenta cu mine cand e vorba de asta, dar asta nu inseamna ca lucrurile se intampla in maniera grobiana descrisa succint in unele raspunsuri.

Noi, "managerii" nu suntem un tip de oameni diferit de toti ceilalti si cautam tot aceleasi lucruri pe care le cauta toata lumea. Si nici nu ne inchinam la numele fondatorului companiei, ci ne facem cruce tot in fata bisericii, la fel ca cei care nu au dorinte de cariera. Suntem la fel de supusi greselilor ca toti ceilalti oameni. Daca ma gandesc bine, nu avem timp sa facem asa multe pentru ca avem termene pe care trebuie sa le respectam. Si nici nu ni se impietreste inima din cauza succesului. Cateodata vedem mai multe decat vad oamanii fara cariera pentru ca ajungem in locuri in care ceilalti nu au ajuns. Si poate ne vine sa plangem pe strada vazand greutatile celorlati. Uneori si facem ceva pentru ceilalti. Si nu o facem cu gandul ca vom primi ceva, ci pentru ca s-a rupt ceva in noi cand am vazut respectiva situatie.

Revenind la sex ca inteleg ca de acolo mi se trage. Dupa cum am spus m-am spovedit, am tinut post atat cat am putut, ma rog in fiecare zi, incerc sa citesc biblia, incerc sa inteleg. Nu spun ca stiu tot. Ma duc la biserica acolo unde simt o conexiune. Ma intalnesc cu oamenii cu care simt ca am o conexiune. Nu cu gandul de a avea relatii sexuale. La cei aproape 34 de ani ai mei nu prea mai e un secret cum se intampla lucrurile, iar curiozitatea tineretii a trecut de mult.

Societatea ne ofera liberate totala intredevar. A intrebat cineva cum o folosesc si daca o folosesc. Societatea managerilor nu este lipsita de Dumnezeu. Daca credeti ca valorile crestine se regasesc doar in cercurile voastra comiteti pacatul trufiei. Va voi dezamagi, dar oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului nu sunt ahtiati dupa sex si incearca sa construiasca ceva, nu doar relatii pasagere.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 02.01.2018, 20:00:12
Carmina33 Carmina33 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 31.12.2017
Mesaje: 7
Implicit

Si acum intrand putin in partea personala, facand un efort sa depasesc limita discretiei pe care mi-am impus-o si pe care o consider esentiala, ceea ce s-a manifestat in viata mea nu a tinut de avut relatii sexuale sau nu sau cat de repede. am expus mecanismul in primul mesaj adresat pe forum. Si daca pana la un punct m-as fi facut vinovata de acele pacate care mi s-au atribuit, nu inseamna ca nu am incercat sa fac lucrurile si the right way, inainte sau dupa ce am inceput sa merg la biserica. Chiar si inainte am reusit sa tin barbati dupa mine cu lunile pana sa se intample ceva. Din fericire, varsta nu mi se vede nici pe fata si nici pe corp. Ai mei au avut grija sa invat sa ma imbrac si sa ma aranjez astfel incat barbatii sa nu umble dupa mine exclusiv pentru corpul meu. Nu am avut niciodata nevoia sa arat prea multe ca sa captez interesul unui barbat, iar din punct de vedere conversational intotdeauna m-am descurcat foarte bine. Deci nu as putea sa spun ca nu am incercat varinata in care sa nu se intample nimic si sa incerc sa cunosc omul respectiv inainte de a se intampla altceva. S-a intamplat la fel. Am putea spune ca pe atunci nu eram spovedita, nu mergea la biserica, nu ma rugam si s-au manifestat in continuare efectele pacatelor. Nu neg ca ar putea fi asa.

Revenind la timpul prezent, dupa ce am inceput sa merg la biserica. Am inteles si pozitia preotului legata de sex pana la un punct. Incerc sa o aplic in continuare. Tot pana la un punct. Cunosc pe cineva. Culmea, manager cu acte in regula. Conduce cateva sute de oameni. Situatia ideala pana la urma. Eu inteleg ca el munceste mult, el intelege ca si eu muncesc la fel de mult. Nu ne fluturam niciunul nici pozitia, nici veniturile. El e ceva mai dus la biserica decat sunt eu. Incercam sa ne cunoastem. Eu imi eliberez brusc serile dedicate in mod normal muncii. Incep sa ma trezesc mai devreme cu doua ore pentru a nu fi afectati clientii de noua cunostiinta.

Supriza, domnul manager voebeste de Dumnezeu. Si vorbeste mult. Si nici nu face sex decat daca este un act din dragoste. Si mai arata si foarte bine. Sper ca audienta nu e dezamagita ca in mijlocul Babilonului exista totusi oameni care vorbesc de Dumnezeu.

Oameni cu experinta, nu ne entiziasmam de potrivire, incercam sa ne cunoastem. Si stam pe canepea aproape in fiecare seara cateva ore si vorbim cate in luna si in stele. Uneori, imi povesteste de Dumnezeu, de relatia lui cu divinitatea. Uneori mergem sa tragem cu arma. Imi gateste in fiecare zi si nu il deranjeaza. Ne uitam la filme. Din cand in cand mergem la biserica impreuna. Ma uit uneori la el si simt ca in piept imi creste o caldura luminoasa. Care se extinde pana cuprinde intreaga incapere. Nu are nimic de-a face cu vreo excitare fizica. Luni de zile cunosti persoana fara a avea neaparat un gand. Ne spunem amandoi ca intuitia ne va spune daca trebuie sa fie ceva sau nu. La un moment dat sesizez ca i s-a schimbat privirea. E o privirea diferita care imi spune ca se gandeste ca poate fi mai mult si nu doar in sens fizic. Vad cateva seri la rand aceasta privire. Fiecare si-a facut o analiza atenta a motivatiei si nu era nimic superficial in interactiunile noastre. Continuarea e evidenta. Pana intr-o zi, care vine foarte rapid, cand pe acelasi tipar se rupe.

In concluzie, indiferent cum as face-o e tot timpul acelasi model. Ca si cum ti se arata ce ai putea avea, dupa care ti se ia.

O fi pacat chiar si cand e ca un act de iubire, dar pana la urma cum ajung ceilelalte cupluri la familie, facand acelasi pacat? Poate ca mi s-a intamplat din cauza asta, dar modalitatea in care se intampla ma duce gandul la altceva.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 02.01.2018, 21:37:32
catehumen catehumen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.01.2011
Locație: Galati
Religia: Ortodox
Mesaje: 109
Implicit

Carmina ,cred ca e cel mai prost loc unde sa ceri un sfat ... Aici vei gasi (pe acest forum) doctori docenti in teologie ,zeloti ,adica exaltati religios ,patologii psihiatrice cu tenta mistica ,orice ,numai ce cauti tu nu vei gasi . Eu daca as fi in locul tau ,as incerca sa fiu cu picioarele pe pamant ,sa citesc sa ma documentez din surse autentice despre problemele mele si in rest as astepta si ajutorul lui Dumnezeu. Cat despre relatii ...cateodata rezolvarea unor probleme se afla la noi ! Poate un mod de a percepe lumea defectuos,ori o proasta abordare ,vestimentatia ,atitudinea,orice adunate pot duce la un esec sigur si constant .
Da stiu si eu cate odata se intampla "chestii" ,rabdare,ochii mintii larg deschisi si vei gasi rezolvarea. Eu asa sunt ,am exprimat o parere proprie,nu mi-a placut niciodata sa accept ceva doar ca cineva o zice ,am cautat din surse sigure apoi am fost deacord. Nu am invatat ortodoxia "de la babe" am citit,am cautat,iar am citit si ce stiu ,mult sau putin e 100% garantat .
La multi ani si multa intelepciune si curaj !

P.S. Ai incercat sa te lansezi ca scriitoare ? )) Cred ca ai avea succes .

Last edited by catehumen; 02.01.2018 at 21:40:56.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 03.01.2018, 00:43:12
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.285
Implicit

Citat:
In concluzie, indiferent cum as face-o e tot timpul acelasi model. Ca si cum ti se arata ce ai putea avea, dupa care ti se ia.

O fi pacat chiar si cand e ca un act de iubire, dar pana la urma cum ajung ceilelalte cupluri la familie, facand acelasi pacat? Poate ca mi s-a intamplat din cauza asta, dar modalitatea in care se intampla ma duce gandul la altceva.
Eu nu te condam absolut sub nici o forma si nu asta e directia mea.

Pentru ca nu era mai nimic din partea ta am incercat sa completez profilul tau din cuvintele primite de la tine, mai bine sau mai rau. Ca sa vorbesti despre un subiect de tipul asta care e destul de complicat nu poti sa tragi o concluzie din 2 randuri.

E un lucru care iese in evidenta aici: toate povestile tale se opresc si se suspenda fara nici un motiv. Aici este cu siguranta mai mult decat ne spui. Nu se poate "si gata, s-a terminat", chestia asta nu tine. Daca asa s-a intamplat de fiecare data, atunci nu trebuiau sa fie de la inceput. De ce au fost, cand nu trebuiau sa fie? Sau de ce nu s-au terminat fericit daca ar fi trebuit sa se termine?

Poate ca de fapt nu aveai ce sa cauti in relatia respectiva si cineva te ocroteste de sus?

Nu exista chestia asta, fara nici un motiv. Cu siguranta este unul. Poate ca nu construiesti relatiile cum trebuie; poate ca neconsumarea actului inainte de casatorie motiveaza pe amandoi sa-si dovedeasca in mod real angajamentul unui fata de altul pe termen lung? Poate ca asta e calea pentru a-l gasi pe cel care merita?

Ti-as cam raspunde ceva de genul: daca cineva a fost suficient de destept sa creeze o lume si o mai spus si sa nu consumam actul casniciei inainte, o fi avand el un motiv, dar suna foarte radical. Poate calea este exact complet opusul a ceea ce noua ni se pare evident? Daca Babilonul e construit pe pacat, poate ar trebui sa zidim altceva? Poate ai mai multe sanse in felul asta? Poate de fapt asta e greseala? (Nu acuz, e doar o ipoteza). Stii, nu repeti la nesfarsit acelasi lucru, lessons learned, mai schimbi ceva. Stii cum e, daca e sa fie alesul tau de la Dumnezeu, te ia si fara ... inainte de casatorie, stai tu linistita ca nu se opreste Dumnezeu in asta si o sa-i dea tarie sa treaca peste.

Hai sa luam toate cauzele posibile pe rand:

1. Daca e problema duhovniceasca si din varii motive duhovnicesti (demon, pacate, vraji, altele) esti impiedicata in demersul tau, singura solutie este rugaciunea staruitoare - deci citeste cateva luni de zile un acatist. Din ce ai zis tu mai sus este si componenta asta.

2. Daca problema ta este una de comportament personal atunci aici ar trebui sa vorbesti cu altii de langa tine si sa le explici problema, poate efectiv tu esti de vina si gresesti intr-un punct de fiecare data repetitiv. Prea mult serviciu; neimplicare personala, altceva, sunt suficiente care se pot pune aici.

3. Daca problema este una de "negasire a celui compatibil", atunci iar, aici trebuie rugaciune, ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti pe cineva cu care sa poti construi ceva.

4. Daca problema ta este suma celor de mai sus, atunci e mai complicat pentru ca trebuie sa le rezolvi pe toate.

Pe scurt eu ti-as recomanda: sa vorbesti cu cei apropiati tie (si care sunt in stare sa te ajute si sa inteleaga si sa-ti dea un sfat normal la cap) si sa te rogi cateva luni de zile pentru ajutor: iti recomand acatistul Sfantului Nicolae in fiecare zi.


Sper sa iti foloseasca cumva randurile mele.

Last edited by gpalama; 03.01.2018 at 00:54:07.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare