Noaptea Sfantului Bartolomeu

[LaPetiteMoc]

Încă de timpuriu, pe vremea şederii sale în Franta şi apoi prin discipolii săi, atunci când a fost exilat la Geneva în 1541, Jean Calvin atrage spre învăţăturile sale, strânse în monumentala
operă - 'Instituţia creştină' (1536) -, mulţi aderenţi din rândurile intelectualităţii şi nobilimii
franceze, cărora le-a dat un semn distinctiv de ceilalti, numindu-i hughenoţi sau purtători de cocardă. O perioadă, când ideile sale nu erau considerate prea primejdioase, a găsit refugiu la curtea lui Francisc I (admirator al artelor frumoase, calm, diplomat, echilibrat). Acest mare rege era implicat în războaiele italice şi datorită lui s-a stabilit
frontiera de est a Franţei cu mici retuşuri până azi . În ţelurile sale politice a avut sprijinul
multor nobili reformaţi.

Nu acelasi lucru se va întâmpla si cu urmaşii săi, mai ales prin sosirea Catherinei de Medici, cruda italiancă florentină, care va trece peste cadavre, ucigându-şi chiar apropiaţii pentru a-şi atinge scopul final: reinstaurarea catolicismului.

Sângele aprig florentin şi tendinţa spre absolutism n-au părăsit-o nici în ultima clipă. Italia, în ansamblu, a fost una dintre putinele ţări ale Apusului, nelovite de veninul Reformei şi unde catolicismul era încă nealterat. Când a sosit în Franta, a găsit o situaţie religioasă confuză, care ameninţa să dezbine unitatea monarhiei franceze. De aici şi
până la a-şi impune respectul supuşilor n-a fost decât un singur pas: 'Divide et impera'. Între 1561-1588, regatul va fi condus din umbră de marea regină Catherine, iar cei doi fii ai săi - Carol al IX-lea (1562-1574) şi Henric al III-lea (1574-1589) - care nu au fost decât instrumente ale puterii.

[LaPetiteMoc]

Primul, a cărui superstiţie era împinsă până în pragul nebuniei, alimentată abil de mama sa,
suferea de apoplexie, era o fire autistă şi lunatecă, greu de înţeles de către contemporanii săi. Râsul său demonic şi crizele de nebunie speculate de Catherine, îl făceau să scadă în ochii supuşilor. Cel de-al doilea, cunoscut şi ca ducele d`Anjou, era o fire afemeiată, prea puţin preocupat de politică. O vreme a fost şi rege al Poloniei, dar dragostea l-a lovit brusc,
părăsindu-şi tronul pentru a cădea la picioarele femeii iubite, Jeanne de Cléves. Nu mică i-a
fost decepţia când a revenit în Franta şi nu a mai găsit-o în viaţă, odată cu moartea fratelui său Carol fiind forţat de împrejurări să ocupe tronul rămas vacant. În spatele familiei regale franceze o serie de comploturi manipulate abil atât de hughenoţi şi de catolici, ultimii fiind sprijiniţi de „serviciile secrete ale Catherinei de Medici”, vizau direct monarhia aflată într-un oarecare declin al structurilor sale feudale.
Nobilimea franceză nu era unită. 'Marea Cronică' ne relevă câteva aspecte dramatice:
membrii unei familii oarecare de mari seniori se urau între ei de moarte pentru că îmbrăţişau
fiecare în parte alte idei religioase. Este epoca în care „les grands seigneurs” încă se
considerau egalii regelui pe domeniile şi fiefurile lor, dobândite de la străbuni.

Acestei situatii, regina-mamă, Catherine de Medici, avea să-i pună capăt într-un mod straniu: un măcel pregătit minuţios şi în mare taină, care a culminat cu Noaptea Sfântului Bartolomeu. Pacea sau mai bine spus armistiţiul de compromis dintre hughenoţi şi catolici, încheiat în localitatea Cháteau Cambesis în 1561, părea să aducă o linişte aparentă în ţară. Într-o monarhie de tip universal, în care, după plastica expresie a înaintaşului său, Carol Quintul, „soarele nu apune niciodată” (referindu-se la teritoriile de peste mări deţinute de habsburgi, în calitate de regi ai Spaniei), Filip al II-lea, un catolic înflăcărat, urmărea să combată definitiv erezia protestantă în Ţările de Jos, care, începând cu 1581, vor deveni prima republică de tip modern în Europa. În acest scop l-a trimis în zonă pe emisarul său, ducele de Alba, un om fără milă, mult preţuit într-ascuns de Catherine. Era timpul să pună în practică planurile sale diabolice. Deşi divizat din punct de vedere religios, regatul Franţei se prezenta ca o mare putere europeană, mai ales după ce-şi revenise din şocul Războiului celor 100 de ani, astfel că, teoretic, teritoriul francez nu era ameninţat de primejdiile unor invazii din exterior.

[LaPetiteMoc]

Totuşi, regina Catherine de Medici a avut grijă să avertizeze nobilimea reformată şi cea
catolică de „iminenţa” pericolului reprezentat de Spania şi Imperiul Habsburgic, drept pentru
care, începând de pe la 1570 a pregătit o cursă hughenoţilor ce avea ca ţel final „Marea
Împăcare”, visată de toţi francezii, inclusiv de naivul rege Carol al IX-lea, a cărui boală se
agrava încet, dar sigur. 'Marea Cronică' precizează că ilustrul chirurg al epocii şi medic al curţii, el însuşi hughenot, dar mai pe ascuns, Ambroise Pare, descoperitorul cauterizării venoase, şi-a dat seama de otrăvirea progresivă a regelui cu arsenicul imprimat pe filele cărţilor sale, din ordinul expres al reginei-mamă. 'Marea împăcare' avea să se realizeze cu prilejul unui eveniment festiv, fastuos în epoca prin amploarea sa, căsătoria prinţului de Bearn, nimeni altul decât viitorul Henric al IV-lea, cel mai popular rege al Franţei, cu Marguerite de Navarre, sau Margot, sora regelui Carol al IX-lea.

Aşadar, în noaptea dintre 23 şi 24 august 1572, protestanţii au ucis toţi catolicii adunaţi la ospăţ extinzând măcelul asupra întregului Paris.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de LaPetiteMoc

Aşadar, în noaptea dintre 23 şi 24 august 1572, protestanţii au ucis toţi catolicii adunaţi la ospăţ extinzând măcelul asupra întregului Paris.

...??!!??...

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de osutafaraunu

...??!!??...

Ce nu ti-e clar?

Pentru a intari increderea in BC, Catherine de Medici a pus la punct un atac regizat al protestantilor impotriva catolicilor. Hughenotilor le-a promis multe, iar pe catolicii din sfatul ei de taina i-a trimis la adapost sigur. Furia era atat de mare, incat protestantii nu s-au gandit o clipa ca sunt manipulati. Din oamenii de la curte, tarziu, doar medicul (protestant) si-a dat seama, dar nu a mai mai avut vreme sa demaste planul si astfel sa opreasca masacrul.

În prealabil postat de LaPetiteMoc

Ce nu ti-e clar?

Pentru a intari increderea in BC, Catherine de Medici a pus la punct un atac regizat al protestantilor impotriva catolicilor. Hughenotilor le-a promis multe, iar pe catolicii din sfatul ei de taina i-a trimis la adapost sigur. Furia era atat de mare, incat protestantii nu s-au gandit o clipa ca sunt manipulati. Din oamenii de la curte, tarziu, doar medicul (protestant) si-a dat seama, dar nu a mai mai avut vreme sa demaste planul si astfel sa opreasca masacrul.

Draga mea,in trista noapte cu pricina,Hughenotii,adica calvinistii francezi,cei aflati in Paris,printre care si Amiralul de Coligny,au fost masacrati de catre catolici.Nu invers draga mea,nu invers: ,,Le massacre de la Saint-Barthélemy est le massacre de PROTESTANTS déclenché à Paris, le 24 aout 1572, jour de la Saint-Barthélemy, prolongé pendant plusieurs jours dans la capitale, puis étendu à plus d'une vingtaine de villes de province durant les semaines suivantes.."

Faci o mica confuzie istorica,incearca sa mai verifici.De aceea Trice te-a atentionat,pentru ca ai confundat taberele.Sau cel ce a scris articolul doreste sa rescrie istoria.De altfel,daca citesti fie si cartea ,,Regina Margot" a lui Alexandre Dumas vei vedea eroarea.Masacrul este descris prin intermediul celor doi eroi tragici ai lui Dumas, De La Môle si Annibal de Coconnas.

Doamne iarta-ma ca am trait sa vad scris si asa ceva :)