Caut icoană cu Sf. Muceniță Cecilia

În prealabil postat de Allegria

Din punctul meu de vedere este superbă.

Artunci rămâne varianta aceasta.
Legat de dimensiuni 19/26, o să merg pe 19 cm lăţime şi înalţimea va proporţională ca să nu distorsionez portretul.

[Allegria]

În prealabil postat de ovidiu b.

Artunci rămâne varianta aceasta.

E perfect! Rămâne să ne citim atunci în privat. Vă mulțumesc încă o dată pentru ajutor!

[catalin2]

În prealabil postat de Allegria

Inițial am vorbit cu o persoană din străinătate, să-mi aducă de la Roma, dar din diferite motive pe care nu le mai menționez acum dorința mea nu s-a concretizat.

Acea icoana de la Roma probabil era catolica.

În prealabil postat de catalin2

Acea icoana de la Roma probabil era catolica.

Pe ce te bazezi când faci asemenea presupuneri?
În Ardeal sunt mai multe "icoane" catolice decât sunt în Roma.

[Allegria]

În prealabil postat de catalin2

Acea icoana de la Roma probabil era catolica.

Când am spus că am discutat anterior cu o persoană din străinătate să-mi aducă de la Roma, mă refeream la faptul că acolo se găsește o biserică ortodoxă... Știu că "Roma" poate trimite cu gândul în altă direcție, dar nu la asta mă refeream. Persoana respectivă s-a mutat între timp în alt oraș din Italia și nu m-a mai putut ajuta.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Pe ce te bazezi când faci asemenea presupuneri?
În Ardeal sunt mai multe "icoane" catolice decât sunt în Roma.

Cuvantul "probabil" l-am pus mai mult pentru efect, nu e o presupunere, sunt sigur. Sfanta Cecilia este cinstita si de catolici, are sfinte moaste in Italia. E mai cunoscuta acolo decat la noi. Cine crezi ca face icoane ortodoxe in Italia, abia se gasesc la noi cu sfanta Cecilia.

[catalin2]

În prealabil postat de Allegria

Când am spus că am discutat anterior cu o persoană din străinătate să-mi aducă de la Roma, mă refeream la faptul că acolo se găsește o biserică ortodoxă... Știu că "Roma" poate trimite cu gândul în altă direcție, dar nu la asta mă refeream. Persoana respectivă s-a mutat între timp în alt oraș din Italia și nu m-a mai putut ajuta.

Am inteles.

[oitza ratacita]

În prealabil postat de ovidiu b.

De acord, exact ca originalul nu ai cum să obţii, dar foarte aproape se poate (mă refer la cromatică). Să înţeleg că doar icoana autentică este purtătoare de har, copiile (litografiile) pierd harul? Cum se face că majoritatea mănăstirilor din Sf. Munte au la vânzare litografii ale icoanelor reprezentative ale mănăstirii (spre exemplu la Filoteu găseşti litografii cu Glicofilusa)?

Imi cer scuze, am ramas datoare cu un raspuns. Incerc sa fiu succinta; cu toate ca aceasta problema ar merita sa fie abordata si discutata intr-un subiect aparte.
Problema nu este litografierea in sine. Si nici icoanele obtinute in acest mod. Cred doar ca acest procedeu ce ne este acum mai la indemana ne determina sa nu mai stim sa apreciem valoarea autentica a lucrurilor. Ceva asemanator se intampla si cu viata noastra duhovniceasca: litografiem modele celebre, ramanand insa goi pe dinauntru. Prin cateva operatii mecanice simple si la indemana oricui, producem fara prea mare efort icoane ireprosabile din punct de vedere dogmatic. Procedeul il repetăm si la nivelul sufletului nostru obtinand, cu maxima satisfactie, aceleasi simulacre ale vietuirii crestine. Deci, prin procedee tehnice simple, lipsa de autenticitate se transforma, cutremurator, in fenomen de masa. Asta ne face apti pentru orice apostazie si orice erezie posibila, deoarece nemaiexistand un contact direct cu Duhul, in ciuda faptului ca repetam cuvintele corecte, nu mai putem face diferenţa intre adevar si fals.
Iconografia bizantina este o arta sacra; este arta duhovniceasca in esenta si in aspiratie; si nu doar in continut ci si ca modalitate de expresie.
Deasemenea, vedeti definitia cuvantului kitch. Ma doare sufletul sa fac o asemenea asociere....
Il citez in incheiere pe Pr.prof. Nikolai Ozolin „Am invatat iconografie la neintrecutul mester Leonid Uspensky, autorul Teologiei icoanei in Biserica Rasaritului. Acesta era impotriva copierii icoanelor. Nu doar reproducerii lor litografice, adica prin metoda tirajarii in masa, ci si contra copierii icoanelor dupa metoda izvoadelor. Icoanele pravoslavnice trebuie pictate dupa canoane, dar canonul iconografic permite si presupune libertatea iconografului, inspirat prin Duhul Sfant (in limitele canonului, se intelege). Zugravul nu trebuie sa copieze ce au facut cei de dinaintea lui, ci prin experienta rugaciunii sa "filtreze" ceea ce picteaza, si sa o infatiseze asa cum o vede el, nu cum au reprezetat-o altii. A vinde litografii, adica niste facaturi, în locul icoanelor -- este o crima! Ce pacat ca nu toti parohii din locasurile noastre inteleg asta. In ceea ce priveste scumpetea icoanelor, aici e vina iconografilor, care supraliciteaza pretul. Icoana nu trebuie sa fie foarte scumpa.”

[Mihailc]

În prealabil postat de oitza ratacita

Imi cer scuze, am ramas datoare cu un raspuns. Incerc sa fiu succinta; cu toate ca aceasta problema ar merita sa fie abordata si discutata intr-un subiect aparte.
Problema nu este litografierea in sine. Si nici icoanele obtinute in acest mod. Cred doar ca acest procedeu ce ne este acum mai la indemana ne determina sa nu mai stim sa apreciem valoarea autentica a lucrurilor. Ceva asemanator se intampla si cu viata noastra duhovniceasca: litografiem modele celebre, ramanand insa goi pe dinauntru. Prin cateva operatii mecanice simple si la indemana oricui, producem fara prea mare efort icoane ireprosabile din punct de vedere dogmatic. Procedeul il repetăm si la nivelul sufletului nostru obtinand, cu maxima satisfactie, aceleasi simulacre ale vietuirii crestine. Deci, prin procedee tehnice simple, lipsa de autenticitate se transforma, cutremurator, in fenomen de masa. Asta ne face apti pentru orice apostazie si orice erezie posibila, deoarece nemaiexistand un contact direct cu Duhul, in ciuda faptului ca repetam cuvintele corecte, nu mai putem face diferenţa intre adevar si fals.
Iconografia bizantina este o arta sacra; este arta duhovniceasca in esenta si in aspiratie; si nu doar in continut ci si ca modalitate de expresie.
Deasemenea, vedeti definitia cuvantului kitch. Ma doare sufletul sa fac o asemenea asociere....
Il citez in incheiere pe Pr.prof. Nikolai Ozolin „Am invatat iconografie la neintrecutul mester Leonid Uspensky, autorul Teologiei icoanei in Biserica Rasaritului. Acesta era impotriva copierii icoanelor. Nu doar reproducerii lor litografice, adica prin metoda tirajarii in masa, ci si contra copierii icoanelor dupa metoda izvoadelor. Icoanele pravoslavnice trebuie pictate dupa canoane, dar canonul iconografic permite si presupune libertatea iconografului, inspirat prin Duhul Sfant (in limitele canonului, se intelege). Zugravul nu trebuie sa copieze ce au facut cei de dinaintea lui, ci prin experienta rugaciunii sa "filtreze" ceea ce picteaza, si sa o infatiseze asa cum o vede el, nu cum au reprezetat-o altii. A vinde litografii, adica niste facaturi, în locul icoanelor -- este o crima! Ce pacat ca nu toti parohii din locasurile noastre inteleg asta. In ceea ce priveste scumpetea icoanelor, aici e vina iconografilor, care supraliciteaza pretul. Icoana nu trebuie sa fie foarte scumpa.”

Cum şi eu rămăsesem dator cu un răspuns, consider că postarea de mai sus acoperă cu graţie ceea ce vroiam să spun. Cu mulţumiri pentru o lămurire valoroasă la dilema lui Ovidiu.

[Allegria]

În prealabil postat de oitza ratacita

Imi cer scuze, am ramas datoare cu un raspuns. Incerc sa fiu succinta; cu toate ca aceasta problema ar merita sa fie abordata si discutata intr-un subiect aparte.
Problema nu este litografierea in sine. Si nici icoanele obtinute in acest mod. Cred doar ca acest procedeu ce ne este acum mai la indemana ne determina sa nu mai stim sa apreciem valoarea autentica a lucrurilor. Ceva asemanator se intampla si cu viata noastra duhovniceasca: litografiem modele celebre, ramanand insa goi pe dinauntru. Prin cateva operatii mecanice simple si la indemana oricui, producem fara prea mare efort icoane ireprosabile din punct de vedere dogmatic. Procedeul il repetăm si la nivelul sufletului nostru obtinand, cu maxima satisfactie, aceleasi simulacre ale vietuirii crestine. Deci, prin procedee tehnice simple, lipsa de autenticitate se transforma, cutremurator, in fenomen de masa. Asta ne face apti pentru orice apostazie si orice erezie posibila, deoarece nemaiexistand un contact direct cu Duhul, in ciuda faptului ca repetam cuvintele corecte, nu mai putem face diferenţa intre adevar si fals.
Iconografia bizantina este o arta sacra; este arta duhovniceasca in esenta si in aspiratie; si nu doar in continut ci si ca modalitate de expresie.
Deasemenea, vedeti definitia cuvantului kitch. Ma doare sufletul sa fac o asemenea asociere....
Il citez in incheiere pe Pr.prof. Nikolai Ozolin „Am invatat iconografie la neintrecutul mester Leonid Uspensky, autorul Teologiei icoanei in Biserica Rasaritului. Acesta era impotriva copierii icoanelor. Nu doar reproducerii lor litografice, adica prin metoda tirajarii in masa, ci si contra copierii icoanelor dupa metoda izvoadelor. Icoanele pravoslavnice trebuie pictate dupa canoane, dar canonul iconografic permite si presupune libertatea iconografului, inspirat prin Duhul Sfant (in limitele canonului, se intelege). Zugravul nu trebuie sa copieze ce au facut cei de dinaintea lui, ci prin experienta rugaciunii sa "filtreze" ceea ce picteaza, si sa o infatiseze asa cum o vede el, nu cum au reprezetat-o altii. A vinde litografii, adica niste facaturi, în locul icoanelor -- este o crima! Ce pacat ca nu toti parohii din locasurile noastre inteleg asta. In ceea ce priveste scumpetea icoanelor, aici e vina iconografilor, care supraliciteaza pretul. Icoana nu trebuie sa fie foarte scumpa.”

Aoleu!!
M-am simțit prost citind comentariul dumneavoastră, deoarece din cele argumentate reiese că atâta îmi iubesc eu mama încât vreau să-i ofer un kitch, o făcătură, ba chiar săvârșesc și o crimă.
Nu vreau să par subiectivă, dar aș vrea să ne focusăm doar asupra acestui caz, legat strict de icoana Sf. Mucenițe Cecilia. Așa cum spunea anterior și cătălin 2, este mai cunoscută printre catolici decât la noi, și nu am căutat o variantă facilă de a o obține, pentru că mă interesez de acest subiect din luna aprilie, și sun cunoștințe de prin Italia, și am intrat pe nșpe site-uri de vânzări până am ajuns aici.
"Cred doar ca acest procedeu ce ne este acum mai la indemana ne determina sa nu mai stim sa apreciem valoarea autentica a lucrurilor.", "Prin cateva operatii mecanice simple si la indemana oricui, producem fara prea mare efort..." -1. consider că, așa cum în marketing nu există reclamă pozitivă și reclamă negativă, e bine că există cerere pentru icoane, și oricum s-ar realiza, bine că ele se fac.
2. cunosc un tânăr care a intrat la mănăstire, și fiind el în ascultare se aștepta să fie pus la săpat în grădina mănăstirii, să dea mâncare la porci, să dea la păsări plus alte activități gospodărești. Mare i-a fost mirarea când starețul mănăstirii l-a pus în fața unui calculator. Explicația i-a venit foarte repede: vremurile actuale duc și spre alte misiuni ale creștinului și spre alte tipuri de luptă cu Răul.
3. dacă ar fi să continui pe aceeași linie de judecată, pe care o consider o eroare de logică, aș putea spune că și dumneavoastră (nu dumneavoastră personal), prin înfăptuirea acestui site, ați oferit o posibilitate facilă, și prin câteva operații mecanice și la îndemâna oricui (canalele new media), să oferiți sfaturi oamenilor, aceștia nemaifiind nevoiți să meargă la biserică să discute cu un duhovnic (aceasta este doar o comparație, nu vreau să insinuez nimic).
4. Despre Adevăr s-au dat cu părerea mulți filosofi și teologi, și nu sunt eu în măsură să mă pronunț, dar dacă e să ne întoarcem la începutul începutului, nu e corectă nici varianta icoanei acceptată de dumneavoastră, nici cea dorită de mine, pentru că despre Dumnezeu era cunoscut Cuvântul, nu o imagine, iar pentru Isus, singura întruchipare acceptată este Euharistia.