Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.12.2015, 02:03:42
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Reflectii

Dumnezeu nu e nedrept!

Ma suna o prietena in vara sa-mi spuna ca a fost la mare, dar ca a trecut si pe la cateva manastiri/biserici si ca sotul ei s-a spovedit cu ocazia asta, dupa mai bine de 35 de ani caci de copil nu mai daduse pe la un duhovnic.

Mare e Dumnezeu! Te duci la distractie si ajungi sa te si spovedesti/impartasesti cu ocazia asta.

La scurt timp dupa asta, cei doi boteaza un nou fin, un baietel, despre care niste parinti din Sf. Munte au prezis ca va ajunge un om mare in ierarhia bisericii - chiar acolo, in Sf. Munte, in locul in care a si fost cerut de la Dumnezeu.
Dupa botez, prietena imi zice: sa stii ca d-aia a ajuns sotul meu sa se spovedeasca/impartaseasca, ca sa fie in regula la botezul acestui copil deosebit.

Si atunci, in mintea mea s-a nascut un gand diavolesc. Uite domnule ce simplu e sa ai o pila Sus, ca te aranjezi de n-ai treaba, cat ai zice peste. Pentru ca stiu cat de greu se ajunge la biserica, in special cand e vorba sa te spovedesti. Si am vazut si in alte familii cum partenerul e foarte greu de urnit pe calea cea buna.

Deci nu e corect, mi-am zis. Cand vrea Dumnezeu, face ca schimbarea sa fie posibila indata iar cand nu, te lasa in ale tale mult si bine.

Dar am inteles pana la urma cum sta treaba si ca Dumnezeu nu e nedrept, doar eu am judecat stramb.
Uitasem sau, mai bine zis, omisesem sa-mi aduc aminte de ceva petrecut cu ceva timp in urma. Anume, cum acelasi barbat ingrijise de cea care-l adoptase formal, ca sa aiba cui lasa pamantul pe care-l detinea si pe care el si-a ridicat o casa in care acum locuieste cu sotia, prietena mea.
Auzisem cum el ii dadea sa manance in gura, ca o spala si schimba, ca ii facea curat in casuta ei batraneasca... barbat fiind... unei femei straine, pana la urma. In cele din urma, batrana a murit iar el si-a castigat bunavointa lui Dumnezeu!

Am inteles ca nu pe fin il avea pila Sus ci faptele lui bune au vorbit despre el lui Dumnezeu! Ca El ne da tuturor sanse pe care sa le fructificam, parghii de care sa ne agatam si sa urcam.
A, ca unii stramba din nas si le refuza sau nu se folosesc de ele, asta e alta poveste. Dar uite ca sunt persoane care nu merg la biserica, nu citesc mormane de carti duhovnicesti, dar au fapte demne de Pateric. Le lucreaza firesc, fara tam-tam si au plata si rasplata de la Dumnezeu caci, pe langa beneficiul de a fi cunoscuti de Dumnezeu in lumea aceasta, li se pregateste si cununa in Ceruri.

Si toate astea se intampla sub ochii nostri, doar sa vrem sa le vedem si sa dorim sa nu ne lipsim nici noi de sansele din vietile noastre. De regula, sansele pe care le primim nu sunt de dorit, nu ne atrag, nu ne plac, nu le vrem pentru ca ni se par grele, nesuferite, sacaitoare si nu ne satisfac dupa gusturile noastre. Dar, daca trecem peste aceste neajunsuri, vom avea si bucurii!

Imi sun prietena si-i spun ce gand tampit ma rodea pe mine. Iar ea, inteleptita si de experientele prin care a trecut pana acum, imi zice mai nou: cine stie prin ce incercari va trebui sa mai trecem!, lasand de inteles ca vietile noastre sau ale celor dragi se pot schimba intr-o clipa, un motiv in plus sa facem totul pentru a fi cat de cat pregatiti si intariti.
Si daca Domnul binevoieste cu cineva intr-un chip de neinteles pentru noi, e pentru ca nebanuite sunt caile Lui!
Reply With Quote
  #2  
Vechi 26.12.2015, 12:29:09
Copacel Copacel is offline
Banned
 
Data înregistrării: 02.08.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.182
Implicit

Citat:
În prealabil postat de crinrin Vezi mesajul
Si daca Domnul binevoieste cu cineva intr-un chip de neinteles pentru noi, e pentru ca nebanuite sunt caile Lui!
Dap____________
Reply With Quote
  #3  
Vechi 27.12.2015, 02:45:55
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Revelion petrecut in cel mai select loc

Zapada inghetata scartaie sub bocancii grabiti spre destinatie. Aproape c-am ajuns. In fata mai e o persoana, o recunoastem si stim deja unde merge! Chiar daca am intins pasul, nu reusim s-o prindem, parca zboara!

E destul de liniste pe strada... Se apropie miezul noptii si cei mai multi s-au strans in piata mare unde va fi spectacol in aer liber. De prestatiile vedetelor ma lipsesc bucuroasa, dar artificiile mi-ar placea sa le vad caci sunt impresionante, mai ales de revelion.
Orasul si familia ofera destule optiuni, dar, anul acesta, am ales cel mai special loc din lume pentru mine! Cunosc locul destul de bine, multi dintre cei dragi vor fi prezenti, dar e in premiera sa ma aflu de revelionul aici. Sper ca macar jumatate din locuri vor fi ocupate.

In curte, nici tipenie de om. Cred ca suntem printre ultimii, dam sa intram si... surpriza! Biserica e plina!!! Speram sa fie multa lume, imi doream sa vad asta, dar recunosc sincer ca nu ma asteptam! Biserica e plina ochi! Oamenii astia n-or avea si altceva de facut?! Sunt convinsa ca da, dar au ales sa fie aici. Adica cum, sa nu fim toti de revelion impreuna?! Doar suntem o familie iar eu pot sa spun ca am ajuns acasa!

......................
Am vazut eu niste poze din alti ani, cum preotii isi pusesera peste capetele credinciosilor epitrahilul, asa ca ma voi duce cat mai in fata, ceilalti n-au decat sa stea care cum apuca. Culoarul din mijloc e liber, stiu sigur ca aici vreau sa fiu, asa ca inaintez hotarata si, chiar daca va trebui sa calc pe cineva pe picioare, tot imi voi face loc. :)

Am reusit! M-am strecurat rapid si nimeni n-a comentat ca unde ma mai bag si eu. Au oamenii astia o rabdaree... Iti multumesc Doamne!
Iar acum astept si eu ca toti ceilalti. Am timp sa privesc in jur si ... da, sunt toti aici sau cei mai multi dintre ei! Si-mi sunt dragi, chiar daca habar n-am cum ii cheama pe foarte multi dintre ei.
....................

Credeti-ma ca a fost foarte frumos! Fix la miezul noptii, cand afara se urla, se chiuia, se canta iar sampania se revarsa din pahare, noi am rostit intr-un glas Tatal nostru! Auzeam clopotele vesele acompaniate de ropotele de petarde si artificii. S-a citit un acatist, s-au rostit rugaciuni de multumire catre Dumnezeu pentru anul care tocmai s-a incheiat, rugaciuni de cerere pentru Noul An, rugaciuni de dezlegare iar la final am cantat in cor Laa muuuulti aaaaaaaaaaani!!! :)

Am ascultat si cateva cuvinte ziditoare si gata! M-am intors spre usa multumita, bucuroasa si cu zambet pe chip si in priviri! A fost asa cum mi-am dorit! Bingo, ca am stat si sub straiele parintelui meu duhovnic cand s-au citit rugaciunile de dezlegare; multi pui sub closca, cati am incaput iar restul, pe langa! :)

Cu adevarat, acesta a fost pentru mine cel mai frumos revelion! Si sper ca si urmatoarele vor fi tot asa! :)

Last edited by crinrin; 28.12.2015 at 13:09:48.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 28.12.2015, 16:22:05
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sa nu ne rezolvam niciodata singuri problemele ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu!

Mi-am cumparat carticica "Parintele Porfirie mi-a spus..." si dintre toate intamplarile redate acolo una mi-a atras in mod deosebit atentia. As fi reprodus-o intocmai dar, pentru ca nu am cartea la mine, ii fac rezumat din memorie.

Asadar, o femeia casatorita, mama a 5 copii - dintre care unul bolnav, vine la parintele Porfirie cu o problema. Ramasese din nou insarcinata si era foarte suparata. Nu-si mai dorea inca un copil, unul dintre cei pe care-i avea acasa era bolnav iar sotul nu-i dadea pace... Nici avort nu mai putea face, sarcina fiind destul de avansata. Ce sa faca?
La auzul ideii de avort, parintele este ferm si-i interzice sa faca un asa mare pacat. In schimb, ii spune sa mearga sa se impartaseasca si-i promite ca se va ruga pentru ea.
Femeia face ascultare iar la foarte scurt timp are o hemoragie in urma careia pierde copilul.

Primul gand, dupa ce am citit finalul intamplarii, a fost ca Dumnezeu este bun. Dar ce sa inteleg Doamne, ca putem sa ne rugam si pentru lucruri mai putin "ortodoxe"?
Stiam ca Dumnezeu este bun, dar nu va ascund ca m-a surprins foarte mult modul cum s-au rezolvat lucrurile. In capul meu au inceput sa curga intrebari de genul:
Bine, dar Dumnezeu nu-i cunostea femeii situatia? De ce i-a mai dat inca un copil?
Apoi, copilul nu apucase sa se nasca si deci nu fusese botezat... si e pacat.
Cum se va prezenta femeia la judecata ca ea nu si-a dorit copilul iar el a murit nebotezat.
Chiar trebuia sa moara, nu exista nicio alta cale de rezolvare? Si m-am impotmolit.

Am vrut sa scriu aici, dar eram si-n post si riscam sa mai smintesc si pe altii cu intrebarile mele.
Astazi insa l-am rugat pe parintele Porfirie sa ma ajute sa inteleg drept aceasta intamplare si cred ca m-a auzit. :)

Dincolo de concluzia ca Dumnezeu este bun, remarcasem doua lucruri bune pe care le facuse femeia - ca a mers la un parinte spunandu-i ce problema are si ca a facut dupa cum i-a spus acesta.
Ce nu reuseam eu sa vad era faptul ca, desi copilul n-a trait, femeia nu si-a rezolvat de una singura problema. Ea a apelat prin parinte la Dumnezeu; parintele, miscat de problemele ei, s-a rugat cu durere ca Dumnezeu s-o ajute iar raspunsul Lui nu s-a lasat asteptat.

Deci toate, dar absolut toate problemele noastre trebuie sa I le prezentam lui Dumnezeu cu framantarile, intrebarile, neputintele si dorintele noastre. Sa fim sinceri cu noi insine si cu Dumnezeu. Nu este un pacat sa ne recunoastem limitele!

Femeia asa a procedat. Ea a spus clar ca nu-si dorea acel copil, dar ca nu are ce sa-i faca sotului, ba a recunoascut c-ar fi facut si avort, dar era prea tarziu si risca sa-si puna propria viata in pericol. Niciun cuvant despre faptul ca ar comite un pacat nedorindu-si copilul sau pentru ca se gandise la avort sau pentru ca din n-motive nu mai voia sa-l creasca si pe acela.

Concluzia ar fi ca trebuie sa apelam intotdeauna la Dumnezeu, indiferent de problemele cu care ne confruntam si sa-L lasam pe El sa ni le rezolve dupa cum crede de cuviinta. Sa nu facem niciodata dupa capul nostru. Sa mergem la duhovnici, sa ne rugam si sa asteptam. Dumnezeu e bun si iubitor de oameni!

Last edited by crinrin; 28.12.2015 at 16:28:32.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 08.01.2016, 00:31:44
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Privind de curand la un barbat in biserica, n-am putut sa spun altceva decat: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Obisnuia sa vina des la biserica, dar de ceva timp nu-l mai vazusem si chiar ma intrebam ce s-o fi intamplat cu el. Acum am aflat! Fusese tot timpul acolo, nu disparuse, doar schimbarea care se petrecuse cu el m-a impiedicat sa-l recunosc. Si ce schimbare!!
Am cascat ochii insistent la el, atat cat mi-a permis situatia, si daca n-ar fi existat riscul sa par o nesimtita, mai ca l-as fi urmarit prin toata biserica ca sa-l observ mai bine. Dar nu-i nimic! Va mai dura ceva pana voi inceta sa ma minunez de schimbarea ce s-a produs cu el.
Nici nu stiti ce bucurie mi-a adus noua lui infatisare! Putin mai lipsea sa nu-l mai recunosc deloc!

Dar sa ne intoarcem cu cateva luni in urma...

Sunt tot in biserica, inconjurata de oameni din toate partile. Se intampla des ca oitele cele mai nerabdatoare sa stea gramada la miruit. Si cum nu stau bine cu rabdarea, ingros si eu randurile din fata. Doar ca de data asta am simtit miros de alcool.
Alcool, aici?! Da. Si am inteles repede si de unde venea.

Unele patimi sunt vizibile pentru oricine, altele nu. Primele ii smeresc tare pe cei rapusi de ele, dar si pe martori, indemnand la rugaciune si la luare aminte iar patima bauturii se numara printre ele.

Stiam, asadar, ca bea. Am fost insa surprinsa sa realizez ca acel barbat se afla tot timpul in stare de betie, chiar si atunci cand era in biserica, citind mereu dintr-o carte de rugaciuni.

Ce clar mi-a devenit ca acolo se lucra subtil o taina! Negresit ca avea duhovnic, altfel un om aflat mereu in stare de betie nu avea cum sa reuseasca sa mai vina si la biserica. Cel mult, ar fi sfarsit pe o canapea in parc sau intr-un sant. Dar, nu!
Omul asta - asa beat cum era, duhnind de alcool, mai mult ca sigur avand sticla de bautura in traista in care isi tinea si cartea de rugaciuni, venea la biserica. Diavolul pe-o parte nu-l slabea deloc, dar nici Harul nu-l parasea. In asta am vazut clar lucrarea duhovnicului si puterea rugaciunilor sfintiei sale! Ce imagine incredibila! Sa intuiesti un diavol nerusinat care-si dadea toata silinta sa subjuge la nesfarsit creatia lui Dumnezeu, chiar daca era atat de evident ca stradaniile lui nu puteau opri Harul. Omul ala si impleticindu-se de-a binelea tot ar fi ajuns in biserica!

Ca intr-un joc de-a soarecele si pisica in care pisica e un duhovnic plin de Har, care stapaneste situatia si-si permite sa umileasca un soarece cu chip de diavol.
Ati vazut vreodata cum o pisica, satula si pusa pe distractie, daca prinde un biet soricel il ia si-l smotoceste de-i plangi de mila? Cum ii da cu labuta, se preface ca-l scapa, ba il lasa sa mai faca cativa pasi dupa care il ia iar la tavaleala? Si doar cand se plictiseste de acest joc, il da lovitura mortala?
Tot asa si aici!
Era stapanit de diavol pe de o parte - duhnind de alcool, cu fata buhaita, mergand teleghidat ca sa-si mentina directia, dar impins de la spate de Har ca sa vina la biserica, sa stea linistit si sa citeasca dintr-o carte de rugaciuni.
Ce imagine! Ce lucrare! Ce duhovnic!
Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si niciun cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!

Jocul acesta pricinuia, cu siguranta, multe suferinte diavolului, multa umilinta, multa neputinta, o mare si inversunata ura pentru om si Dumnezeu pentru ca in final sa sfarseasca si el ca orice alt soricel aflat in ghearele unei pisici agile.

A fost o lectie si pentru baiat si pentru oricine il vedea in biserica. Poate si pentru cei care vor auzi despre el!

Stiam ca va veni o zi in care baiatul asta isi va fi invatat bine de tot lectia despre ce inseamna sa fi rapus de patima alcoolului. Si, in timp ce era purtat pe brate de un parinte duhovnic, a invatat sa faca el insusi primii pasi spre vindecare! Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Ce final victorios! Un suflet tocmai s-a salvat din ghearele diavolului! In biserica, cu Harul lui Dumnezeu care pe toate le poate!

Cel care alta data era imbracat ca un pierde-vara, tarsaindu-si sacadat pasii si raspandind in jur miazma de alcool, cu fata rosie, buhaita de bautura, in prezent e de nerecunoscut. Aranjat frumos, mi-a fost mai usor sa-l recunosc stand cu spatele. Odata intors cu fata, chipul lui mi s-a parut de nerecunoscut. Alta culoare, alta alura, alta expresie, alta privire, pur si simplu alt chip, un om nou! Si chiar este, doar s-a nascut a doua oara!

Nu stiu cum a ajuns alcoolic, stiu doar ca in biserica la care obisnuiesc sa merg a fost odata un alcoolic care s-a vindecat cu ajutorul lui Dumnezeu si-a lucrarii unui duhovnic, prin spovedanie, rugaciune, participare la Sf. Liturghie, multe Sf. Masluri, smerindu-se, avand vointa si dorinta de a se impartasi cu Hristos!

Am trait aceasta bucurie ca si cum ar fi fost victoria mea, desi sunt departe de a fi victorioasa. M-am bucurat insa pentru el si stiu ca Dumnezeu va lucra in continuare si cu el si cu mine si cu oricine-I cere ajutorul!
Doamne, miluieste-ne!

Va indemn pe toti cei care veti citi aceste randuri sa spuneti in gand o scurta rugaciune: Doamne, miluieste-l pe acest baiat proaspat renascut! si sa-I dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta minune: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Last edited by crinrin; 08.01.2016 at 18:56:46.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 08.02.2016, 14:45:34
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sa traiasca omul in curatie este lucru ingeresc!


Zilele trecute, fiind in drum spre casa, langa mine s-a asezat o doamna. Nu mi-ar fi atras atentia, daca nu l-as fi recunoscut pe barbatul care o insotea. In aceeasi formula i-am vazut chiar de curand la biserica.

Despre el vreau sa va vorbesc.

Il stiam din vedere de la biserica. Eram intr-un post al Sfintelor Pasti cand l-am observat prima data. Poate ca venea acolo de cand lumea, tot ce-i posibil, desi nu este deloc genul de persoana care sa poata trece neobservata. Are o statura care-l pune in evidenta fara voia lui.
De atunci, l-am tot zarit in biserica, o buna perioada de timp. Mereu imbracat in negru, cu barba, absorbit de slujba, folosindu-se de un sirag lung de matanii.
Ma obisnuisem sa-l vad asa, dar felul lui, care parea mai degraba caracteristic unui calugar, ma gandeam ca va fi pricina pentru care, intr-o buna zi, va parasi familia noastra pentru a intra in alta.
Banuiam uneori ca are de purtat un razboi mai greu, cand parasea pozitia lumanarii cu cea a unui om ce parea apasat de ganduri, retras intr-o strana. Griji insa nu-mi faceam pentru el, cat timp era acolo.
Apoi, contrar obiceiului, l-am intalnit de cateva ori pe strada. Ne indreptam insa in directii diferite, el plecand mai devreme de la slujba. Sa fi venit timpul despartirii?! Asa ca atunci cand nu a mai venit deloc la biserica, am fost convinsa ca s-a calugarit.

In timp insa, drumurile ni s-au mai intersectat de cateva ori, dar pe alte carari, departe de "acasa". Presupunand ca a ales o alta biserica, mi-a parut rau doar ca a plecat in alta parte.

Acum insa imi pare rau si pentru altceva.
Cat timp l-am intalnit "acasa", realitatea duhovniceasca in care era ancorat ii conferea si un aer profund duhovnicesc. Expresia chipului si intreaga lui tinuta vorbeau despre curatie, despre rugaciune si despre Dumnezeu. Singur fiind, mai degraba vaduv, cred ca i s-a revelat o alta dimensiune a vietii, cunoscuta in special celor necasatoriti care se pastreaza curati sufleteste si trupeste pentru Dumnezeu. Libertatea de a-ti darui timpul si energia numai lui Dumnezeu, exclusivitatea inimii - libera de acum sa-L iubeasca pe Dumnezeu fara impartire nu prea sunt posibile celor casatoriti.

In prezent, omul la care fac referire este re/casatorit. Nimic de condamnat. Doar ca s-a lipsit de o sansa, stiind prea bine ce putea sa faca cu ea, intrezarind si ce ar fi castigat daca ar fi fructificat-o. Alegerea pe care a facut-o, inevitabil, a atras dupa sine niste pierderi.

Diavolul ii lupta pe cei care incearca sa traiasca in curatie pentru a renunta la ea, pacatele trupesti ii dau cea mai mare satisfactie iar numele Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu il arde!

Casatoriti sau nu, sa ne ferim de desfranare!

Last edited by crinrin; 08.02.2016 at 16:31:40.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 08.02.2016, 14:51:07
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.197
Implicit

Pierderea fiind care pana la urma?
Adica de unde stii tu ce a pierdut sau a castigat, din moment ce il stii doar din vedere?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 08.02.2016, 15:53:37
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de crinrin Vezi mesajul
Privind de curand la un barbat in biserica, n-am putut sa spun altceva decat: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Obisnuia sa vina des la biserica, dar de ceva timp nu-l mai vazusem si chiar ma intrebam ce s-o fi intamplat cu el. Acum am aflat! Fusese tot timpul acolo, nu disparuse, doar schimbarea care se petrecuse cu el m-a impiedicat sa-l recunosc. Si ce schimbare!!
Am cascat ochii insistent la el, atat cat mi-a permis situatia, si daca n-ar fi existat riscul sa par o nesimtita, mai ca l-as fi urmarit prin toata biserica ca sa-l observ mai bine. Dar nu-i nimic! Va mai dura ceva pana voi inceta sa ma minunez de schimbarea ce s-a produs cu el.
Nici nu stiti ce bucurie mi-a adus noua lui infatisare! Putin mai lipsea sa nu-l mai recunosc deloc!

Dar sa ne intoarcem cu cateva luni in urma...

Sunt tot in biserica, inconjurata de oameni din toate partile. Se intampla des ca oitele cele mai nerabdatoare sa stea gramada la miruit. Si cum nu stau bine cu rabdarea, ingros si eu randurile din fata. Doar ca de data asta am simtit miros de alcool.
Alcool, aici?! Da. Si am inteles repede si de unde venea.

Unele patimi sunt vizibile pentru oricine, altele nu. Primele ii smeresc tare pe cei rapusi de ele, dar si pe martori, indemnand la rugaciune si la luare aminte iar patima bauturii se numara printre ele.

Stiam, asadar, ca bea. Am fost insa surprinsa sa realizez ca acel barbat se afla tot timpul in stare de betie, chiar si atunci cand era in biserica, citind mereu dintr-o carte de rugaciuni.

Ce clar mi-a devenit ca acolo se lucra subtil o taina! Negresit ca avea duhovnic, altfel un om aflat mereu in stare de betie nu avea cum sa reuseasca sa mai vina si la biserica. Cel mult, ar fi sfarsit pe o canapea in parc sau intr-un sant. Dar, nu!
Omul asta - asa beat cum era, duhnind de alcool, mai mult ca sigur avand sticla de bautura in traista in care isi tinea si cartea de rugaciuni, venea la biserica. Diavolul pe-o parte nu-l slabea deloc, dar nici Harul nu-l parasea. In asta am vazut clar lucrarea duhovnicului si puterea rugaciunilor sfintiei sale! Ce imagine incredibila! Sa intuiesti un diavol nerusinat care-si dadea toata silinta sa subjuge la nesfarsit creatia lui Dumnezeu, chiar daca era atat de evident ca stradaniile lui nu puteau opri Harul. Omul ala si impleticindu-se de-a binelea tot ar fi ajuns in biserica!

Ca intr-un joc de-a soarecele si pisica in care pisica e un duhovnic plin de Har, care stapaneste situatia si-si permite sa umileasca un soarece cu chip de diavol.
Ati vazut vreodata cum o pisica, satula si pusa pe distractie, daca prinde un biet soricel il ia si-l smotoceste de-i plangi de mila? Cum ii da cu labuta, se preface ca-l scapa, ba il lasa sa mai faca cativa pasi dupa care il ia iar la tavaleala? Si doar cand se plictiseste de acest joc, il da lovitura mortala?
Tot asa si aici!
Era stapanit de diavol pe de o parte - duhnind de alcool, cu fata buhaita, mergand teleghidat ca sa-si mentina directia, dar impins de la spate de Har ca sa vina la biserica, sa stea linistit si sa citeasca dintr-o carte de rugaciuni.
Ce imagine! Ce lucrare! Ce duhovnic!
Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si niciun cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!

Jocul acesta pricinuia, cu siguranta, multe suferinte diavolului, multa umilinta, multa neputinta, o mare si inversunata ura pentru om si Dumnezeu pentru ca in final sa sfarseasca si el ca orice alt soricel aflat in ghearele unei pisici agile.

A fost o lectie si pentru baiat si pentru oricine il vedea in biserica. Poate si pentru cei care vor auzi despre el!

Stiam ca va veni o zi in care baiatul asta isi va fi invatat bine de tot lectia despre ce inseamna sa fi rapus de patima alcoolului. Si, in timp ce era purtat pe brate de un parinte duhovnic, a invatat sa faca el insusi primii pasi spre vindecare! Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Ce final victorios! Un suflet tocmai s-a salvat din ghearele diavolului! In biserica, cu Harul lui Dumnezeu care pe toate le poate!

Cel care alta data era imbracat ca un pierde-vara, tarsaindu-si sacadat pasii si raspandind in jur miazma de alcool, cu fata rosie, buhaita de bautura, in prezent e de nerecunoscut. Aranjat frumos, mi-a fost mai usor sa-l recunosc stand cu spatele. Odata intors cu fata, chipul lui mi s-a parut de nerecunoscut. Alta culoare, alta alura, alta expresie, alta privire, pur si simplu alt chip, un om nou! Si chiar este, doar s-a nascut a doua oara!

Nu stiu cum a ajuns alcoolic, stiu doar ca in biserica la care obisnuiesc sa merg a fost odata un alcoolic care s-a vindecat cu ajutorul lui Dumnezeu si-a lucrarii unui duhovnic, prin spovedanie, rugaciune, participare la Sf. Liturghie, multe Sf. Masluri, smerindu-se, avand vointa si dorinta de a se impartasi cu Hristos!

Am trait aceasta bucurie ca si cum ar fi fost victoria mea, desi sunt departe de a fi victorioasa. M-am bucurat insa pentru el si stiu ca Dumnezeu va lucra in continuare si cu el si cu mine si cu oricine-I cere ajutorul!
Doamne, miluieste-ne!

Va indemn pe toti cei care veti citi aceste randuri sa spuneti in gand o scurta rugaciune: Doamne, miluieste-l pe acest baiat proaspat renascut! si sa-I dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta minune: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Nu uita sa ne scrii si cand va avea prima recadere, da?
Daca ii va supravietui, desigur.

P.S. Draga crinrin, as vrea sa cugeti la opinia mea: in materie de alcoolism nu e intelept sa ne pronuntam niciodata pana nu vedem sfarsitul omului. Multi au avut parte de o salvare si imbunatatire care pareau definitive. Multe lacrimi si vorbe entuziaste si sperante etc. au starnit ei. Totusi, cea mai mare parte au recazut (asta o stiu si doctorii si duhovnicii etc.). Si au pierit in moduri dintre cele mai crunte. Prudenta, asadar, cand ne referim la cei izbaviti, deocamdata, din patima betiei. E un razboi pe termen lung, foarte rar castigat. Din pacate...
Reply With Quote
  #9  
Vechi 08.02.2016, 16:21:08
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
foarte rar castigat. Din pacate...
Unde nu mai exista capacitate de a lupta cu o patima, acolo Dumnezeu intervine si face o minune, daca omul cere ajutor.
Pentru cei care stau mai bine cu vointa iar viata nu le este in mare pericol, da, lor le ramane lupta cu patima. Vor suferi multe infrangeri, dar atata timp cat nu raman cazuti sunt ca si invingatori. Cad, se ridica iar cad si iar se ridica si nu se lasa deloc batuti.
Si mai este cazul celor care duc lupta pana la sange si reusesc sa omoare patimile definitiv. Atletii lui Hristos...
Reply With Quote
  #10  
Vechi 08.02.2016, 21:11:44
Copacel Copacel is offline
Banned
 
Data înregistrării: 02.08.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.182
Implicit

Citat:
În prealabil postat de crinrin Vezi mesajul
Unde nu mai exista capacitate de a lupta cu o patima,
.
Omul nu se poate lupta cu patima.Doar Dumnezeu se poate lupta cu patima.
Omul trebuie doar sa-l roage pe Dumnezeu sa-l salveze. 99.99% din povara patimii o poarta Dumnezeu, restul de 0.1% trebuie s-o poarte omul.

Omul nu se poate lupta cu patima insusi prin constructia lui si are nevoie
de Dumnezeu pt a invinge patima.Dar atunci nu omul invinge ci Dumnezeu,
doarece omul nu poate sa invinga nici o patima fara Dumnezeu.
Iar chestia asta este prin design.Ai inteles ?
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare