Iubirea/ rabdarea in familie

Nasa le spuse finilor:
- De când m-am maritat, niciodata nu am cautat numai sporirea mea duhovniceasca, fara sa tin cont de sotul meu. Ci întotdeauna am cautat sa fie el folosit, si apoi am tinut cont de mine.
- Cum adica? întreba finul.
- Când cumparam vreo carte duhovniceasca, nu o citeam eu prima, ci îl lasam pe el sa o citeasca mai întâi. Pentru ca daca doi oameni se iubesc, bucuria lor este sa vada ca celuilalt îi este bine. Si sotul meu s-a purtat la fel cu mine. Daca în vreo sâmbata seara mai era treaba de facut în casa, nu pleca singur la vecernie, lasându-ma pe mine sa muncesc. Ci ma ajuta la treaba, si plecam împreuna. Sau, daca din când în când îsi dorea ca într-o sâmbata seara sa mergem la o piesa de teatru, în loc sa mergem la vecernie, îi faceam pe plac, desi as fi preferat sa merg la slujba. Dar la fel se întâmpla când îl rugam sa mergem la vreun concert, si, desi el ar fi preferat vecernia, venea cu mine. Duhovnicul nostru ne-a spus ca, nefiind vorba de liturghie, la care mergem în fiecare duminica, la vecernie putem lipsi din când în când.
- Dar e mai important teatrul decât vecernia?
- Nu, în nici un caz. Când putem vedea piesa duminica seara, sâmbata venim la vecernie. Dar concertele nu se prea repeta.
- Si de ce va lasa parintele?
- Pentru ca vrea sa ne fereasca de ispita formalismului în care cad unii care vin la slujba ca la armata si o asculta ca niste soldati. Slujba e un moment de comuniune cu Dumnezeu. Or, comuniunea are nevoie si de libertate, altfel se ajunge la rutina. Si dupa osteneala unei saptamâni, ne prinde bine un moment de respiro. Parintele ne-a spus ca în timp s-ar putea sa iubim atât de mult vecernia, încât sa nu ne mai trebuiasca nici teatru, nici concerte. Dar nu ne-a impus nimic. Nu despre asta vroiam sa vorbesc, ca oricum nu de multe ori lipsim de la vecerniile de sâmbata. Ci despre faptul ca în viata de familie, în care cel mai important lucru este sporirea duhovniceasca a sotilor, fiecare trebuie sa tina seama si de starea celuilalt. Nu îti poti duce sotul sau sotia în cârca, cum ai duce un cadavru. Ci trebuie ca amândoi sa priveasca urcusul duhovnicesc ca pe comoara cea mai de pret.

În Saptamâna Patimilor, doi soti si-au împartit treburile casnice, altfel încât sa termine cât mai repede curatenia. Stabilisera ca trebuiau sa termine înainte de Miercurea Mare, ca sa aiba cât mai mult timp pentru cele duhovnicesti. Daca terminau, pâna la Pasti mai aveau de facut numai mâncare. Le ramânea destul timp sa se ocupe de cele duhovnicesti.
Sotia si-a terminat partea ei de treaba. Pâna sa plece la denie, s-a gândit sa bata covoarele. Sotul întârziase acasa, fiind retinut la serviciu. Când a venit, a vazut-o pe sotie în fata blocului batând covoarele.
- Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? Ma schimb si vin eu sa le bat. Nu trebuia sa faci si treaba asta.
- Nu, du-te sus si manânca, ma descurc si singura. Ce, pâna sa ma marit nu tot eu le bateam? Ca tata nu mai avea putere.
- Opreste-te, ca ma superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.
Înainte de a pleca la biserica, parintele lor duhovnic, care le era vecin, a vazut scena de pe balcon. Le-a spus:
- Asa sa va certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare sa vrea sa îl ajute pe celalalt cât mai mult. Si certurile astea vor avea plata de la Dumnezeu.
sursa -Patericul mirenilor.:)

Parinte, dar femeia este sluga, sa îl asculte pe barbat? l-a întrebat odata o femeie pe parintele Ioan.
- Nu e sluga. Îl asculta în cele bune, tocmai pentru ca Dumnezeu a lasat ca barbatul sa fie cap femeii. Dar barbatul credincios, nu necredincios. Ca cel necredincios nu este în stare sa se conduca nici pe sine pe drumul cel bun. Si ascultarea merge pâna la pacat: daca barbatul îi spune femeii sa avorteze un copil, bineînteles ca femeia trebuie sa puna ascultarea de Dumnezeu mai presus decât ascultarea de barbat. Într-o familie crestina, însa, nu asculta numai femeia de barbat, ci si barbatul de femeie. Barbatul nu e un general care da ordine soldatului. Asupra problemelor care apar, cei doi se sfatuiesc si, nu de putine ori, femeia, fiind mai practica, gaseste solutia mai buna.
- E mai simplu totusi pentru barbat, îi spune: fa curat, sterge geamurile, fa mâncare, spala copiii...
- Treaba asta cu femeia care se ocupa de gospodarie e valabila numai atunci când barbatul aduce atâtia bani în casa încât femeia nu mai are nevoie de un serviciu. Dar, când femeia lucreaza cot la cot cu barbatul ei si vine acasa frânta de oboseala, ar fi anormal ca ea sa trudeasca, iar barbatul sa o priveasca, relaxându-se. Si nici când femeia sta acasa barbatul nu trebuie sa lase toata povara pe umerii ei. Iata un caz: un barbat a venit acasa de la serviciu frânt de oboseala si a vrut sa se culce. Sotia lui era studenta. Stiind ca daca îi va spune ca a doua zi trebuie sa predea lucrarea, sotul va ramâne sa o ajute, s-au dus sa se culce. Dupa ce sotul a adormit, ea a început sa bata la masina ultimul capitol din lucrare. Pentru ca uitase sa închida usa la dormitor, sotul a auzit zgomotul si a venit lânga ea, sa o ajute. A uitat de oboseala si a venit trecând cu vederea faptul ca a doua zi si el avea mult de lucru. A stat cu ea toata noaptea. Fara ajutorul lui, risca sa nu termine la timp. Dar, pentru ca el stia sa foloseasca toate degetele la scris, datorita lui a doua zi a predat lucrarea. Aceasta întâmplare pare banala, dar nu e deloc asa. La dragostea sotiei care a vrut sa îsi crute sotul, acesta a raspuns cu si mai multa dragoste. Putea sa ramâna în pat, sa se odihneasca. Dar nu a facut-o. S-a ostenit, si Dumnezeu i-a socotit dragostea ca o nevointa.

Un barbat veni la duhovnicul sau sa se plânga:
- Parinte, nu o mai suport. Îi merge gura toata ziua. Ca aia nu-i bine, ca aia nu-i bine. Ca de ce nu câstig mai multi bani. Ca nu de ce nu fac asa, ca de ce nu fac pe dincolo. Reprosuri peste reprosuri. Vreau sa divortam si sa îmi iau o alta femeie.
- De ce te-ai casatorit cu ea?
- Pentru ca o iubeam. O mai iubesc si acum, dar îmi e foarte greu.
- Cu ea te-ai unit în fata lui Dumnezeu, ea este crucea ta. Daca divortezi, sa stii ca urmatoarea sotie o sa te mâhneasca si mai mult. Nu poti fugi de crucea ta decât daca iei o cruce mai grea. Vrei sa te mântuiesti? Rabda-ti femeia. Bucura-te ca nu te înseala. Cât despre gura, aproape toate femeile vorbesc prea mult. Femeia care stie cât sa vorbeasca, cum sa vorbeasca si când sa vorbeasca e greu de gasit. Asta e valabil si pentru noi, barbatii. Iart-o. Arata-i dragoste, chiar daca se poarta urât cu tine. Daca tu faci tot ce sta în putinta sa fie bine, si daca ea nu vrea sa se schimbe, o sa cedeze ea si o sa divorteze fara sa îti ceara parerea. Daca se va ajunge la divort, nu cumva sa se ajunga din cauza ta. Îti repet: daca fugi de o femeie gândindu-te ca vei da de una mai potrivita pentru tine, o sa cazi din lac în put. Esti unit cu sotia ta în fata lui Dumnezeu. Nu uita asta.:)

O tânara sotie a ramas însarcinata la scurta vreme dupa ce s-a maritat. Deoarece sotul ei citise ca nu e recomandat sa faca dragoste cu ea în perioada de pâna la nastere, pentru a nu i se transmite copilului anumite stari patimase, s-au dus sa ceara binecuvântare de la duhovnic sa traiasca în înfrânare pâna când femeia sa va reface dupa nastere.
Parintele le-a spus:
- E bine ca va gânditi întâi de toate la binele copilului. O sa ma rog pentru voi ca Dumnezeu sa va dea putere sa treceti cu bine prin aceasta perioada. Ar fi bine ca toti sotii sa aiba râvna voastra când asteapta un copil. Numai în situatiile limita, în care lipsa dragostea trupesti duce la desfacerea cuplului, numai atunci poate exista o oarecare îngaduinta. Oricum, nu o sa va fie usor. Sa va rugati mai mult lui Dumnezeu ca sa nu va biruie ispita.
Cele noua luni au trecut destul de usor pentru amândoi sotii. Dar, dupa ce femeia a nascut, sotul a fost ispitit de singuratate. I se parea ca sotia are grija numai de copil, ca pe el nu îl mai iubeste. "La ce bun ca ne-am înfrânat, daca dragostea dintre noi a murit?"
Tocmai în momentul în care trecea prin aceasta ispita, o colega de serviciu a început sa îi faca avansuri. La început parea ca vrea doar sa îi ofere sprijin sufletesc, dar în cele din urma l-a invitat la ea acasa. În drum spre apartamentul ei, barbatul s-a întâlnit cu duhovnicul sau. L-a luat deoparte si l-a rugat sa stea putin de vorba:
- Parinte, nu mai pot, cedez. O sa ma culc cu colega asta a mea, pentru ca m-am saturat de atâta singuratate. Sotia mea nu mai are timp decât pentru copil. Eu parca sunt un strain. M-am saturat, nu mai pot. Stiu ca nu va place ce va spun, dar daca tot ne-am întâlnit acum, ce rost mai avea sa aflati în post, când veneam sa ne spovedim.
- Nu stiu daca mai veneai tu la spovedanie. Uite care e problema: ti-a impus sotia sa va înfrânati în perioada în care a fost însarcinata?
- Nu, amândoi am vrut asta, spre binele copilului.
- Acum, la o luna dupa ce a nascut, nici macar doctorul nu îi recomanda sa se culce cu tine. Organismul ei nu s-a refacut înca.
- Nici eu nu i-am cerut acum, am zis dupa patruzeci de zile de la nastere.
- Dar tu crezi ca o femeie se reface fix în patruzeci de zile? Nu îti dai seama prin ce a trecut?
Colega de serviciu îi facea semne barbatului, ca trece timpul. Barbatul însa se prefacea ca nu întelege.
- Ba da, dar eu nu însemn nimic pentru ea. Are grija numai de copil.
- Dar nu e copilul vostru? Nu e si copilul tau? De ce l-a facut, nu pentru ca te iubeste? Doar atâtea femei în ziua de astazi se pazesc sa faca copii. Or, daca ea ti-a daruit acest copil, tu asa o rasplatesti? Las-o sa se refaca si o sa vezi ca îti va arata din nou dragostea dinainte. Uite, eu o sfatuisem ca în perioada în care alapteaza sa încercati sa va înfrânati, spre binele pruncului, asta pentru ca nu stiam prin ce ispite treci tu. Spune-i ca, dupa ce îi voi citi rugaciunea de curatire de la patruzeci de zile dupa nastere, ar fi bine sa fie aproape de tine. Daca nu se simte prea slabita trupeste. Si doar ca un pogoramânt, pentru neputinta ta. Nu e bine ca înfrânarea sa duca la despartire. Nu acesta îi e rostul.
Sotul, vorbind cu parintele, uitase de ce se afla acolo. Când termina discutia, o vazu pe colega sa deschizând poarta casei la care locuia. Dar nu se mai simti în stare sa îi dea explicatii. O lua la fuga spre biserica. Simtea cum i s-a luat o ceata de pe minte. Înainte de a se duce acasa, intra putin sa se roage. În timp ce se ruga, parintele intra si el în biserica.
- Parinte, se poate sa ma spovediti? Eram gata sa cad în pacat. Se poate sa ma spovediti acum, chiar daca nu e post?
- Sigur ca da, spovedania trebuie facuta în orice moment în care omul a primit gândurile de pacat în inima sa. Pentru ca, daca nu se spovedeste, gândurile devin fapte. Sau, daca a apucat sa pacatuiasca si nu se spovedeste, caderea îi va deveni obisnuinta si lanturile ei îl vor lega strâns.
Dupa spovedanie, barbatul pleca acasa schimbat. Îsi dadu seama ca s-a purtat gresit cu sotia sa.
Patericul mirenilor. D.Vasile

[lilianap]

În prealabil postat de jenica

O tânara sotie a ramas însarcinata la scurta vreme dupa ce s-a maritat. Deoarece sotul ei citise ca nu e recomandat sa faca dragoste cu ea în perioada de pâna la nastere, pentru a nu i se transmite copilului anumite stari patimase, s-au dus sa ceara binecuvântare de la duhovnic sa traiasca în înfrânare pâna când femeia sa va reface dupa nastere.
Parintele le-a spus:
- E bine ca va gânditi întâi de toate la binele copilului. O sa ma rog pentru voi ca Dumnezeu sa va dea putere sa treceti cu bine prin aceasta perioada. Ar fi bine ca toti sotii sa aiba râvna voastra când asteapta un copil. Numai în situatiile limita, în care lipsa dragostea trupesti duce la desfacerea cuplului, numai atunci poate exista o oarecare îngaduinta. Oricum, nu o sa va fie usor. Sa va rugati mai mult lui Dumnezeu ca sa nu va biruie ispita.
Cele noua luni au trecut destul de usor pentru amândoi sotii. Dar, dupa ce femeia a nascut, sotul a fost ispitit de singuratate. I se parea ca sotia are grija numai de copil, ca pe el nu îl mai iubeste. "La ce bun ca ne-am înfrânat, daca dragostea dintre noi a murit?"
Tocmai în momentul în care trecea prin aceasta ispita, o colega de serviciu a început sa îi faca avansuri. La început parea ca vrea doar sa îi ofere sprijin sufletesc, dar în cele din urma l-a invitat la ea acasa. În drum spre apartamentul ei, barbatul s-a întâlnit cu duhovnicul sau. L-a luat deoparte si l-a rugat sa stea putin de vorba:
- Parinte, nu mai pot, cedez. O sa ma culc cu colega asta a mea, pentru ca m-am saturat de atâta singuratate. Sotia mea nu mai are timp decât pentru copil. Eu parca sunt un strain. M-am saturat, nu mai pot. Stiu ca nu va place ce va spun, dar daca tot ne-am întâlnit acum, ce rost mai avea sa aflati în post, când veneam sa ne spovedim.
- Nu stiu daca mai veneai tu la spovedanie. Uite care e problema: ti-a impus sotia sa va înfrânati în perioada în care a fost însarcinata?
- Nu, amândoi am vrut asta, spre binele copilului.
- Acum, la o luna dupa ce a nascut, nici macar doctorul nu îi recomanda sa se culce cu tine. Organismul ei nu s-a refacut înca.
- Nici eu nu i-am cerut acum, am zis dupa patruzeci de zile de la nastere.
- Dar tu crezi ca o femeie se reface fix în patruzeci de zile? Nu îti dai seama prin ce a trecut?
Colega de serviciu îi facea semne barbatului, ca trece timpul. Barbatul însa se prefacea ca nu întelege.
- Ba da, dar eu nu însemn nimic pentru ea. Are grija numai de copil.
- Dar nu e copilul vostru? Nu e si copilul tau? De ce l-a facut, nu pentru ca te iubeste? Doar atâtea femei în ziua de astazi se pazesc sa faca copii. Or, daca ea ti-a daruit acest copil, tu asa o rasplatesti? Las-o sa se refaca si o sa vezi ca îti va arata din nou dragostea dinainte. Uite, eu o sfatuisem ca în perioada în care alapteaza sa încercati sa va înfrânati, spre binele pruncului, asta pentru ca nu stiam prin ce ispite treci tu. Spune-i ca, dupa ce îi voi citi rugaciunea de curatire de la patruzeci de zile dupa nastere, ar fi bine sa fie aproape de tine. Daca nu se simte prea slabita trupeste. Si doar ca un pogoramânt, pentru neputinta ta. Nu e bine ca înfrânarea sa duca la despartire. Nu acesta îi e rostul.
Sotul, vorbind cu parintele, uitase de ce se afla acolo. Când termina discutia, o vazu pe colega sa deschizând poarta casei la care locuia. Dar nu se mai simti în stare sa îi dea explicatii. O lua la fuga spre biserica. Simtea cum i s-a luat o ceata de pe minte. Înainte de a se duce acasa, intra putin sa se roage. În timp ce se ruga, parintele intra si el în biserica.
- Parinte, se poate sa ma spovediti? Eram gata sa cad în pacat. Se poate sa ma spovediti acum, chiar daca nu e post?
- Sigur ca da, spovedania trebuie facuta în orice moment în care omul a primit gândurile de pacat în inima sa. Pentru ca, daca nu se spovedeste, gândurile devin fapte. Sau, daca a apucat sa pacatuiasca si nu se spovedeste, caderea îi va deveni obisnuinta si lanturile ei îl vor lega strâns.
Dupa spovedanie, barbatul pleca acasa schimbat. Îsi dadu seama ca s-a purtat gresit cu sotia sa.
Patericul mirenilor. D.Vasile

Jenica, multam pt. istorioarele de invatatura.
Parca imi aduc aminte ca tu ai povestit despre un preot la care tu mergi, de la biserica de la Frasinei, poate ma insel, nu stiu, ai putea sa ma indrumi la el? Am nevoie de sfat/rugaciune.

[Saurian]

jenica draga, fa bine si indica-ne clar cartea: Patericul mirenilor, de Danion Vasile si nu iti mai rupe unghiile scriind atata.:D:D:D

eu nu stiu cum au rabdare unii oameni sa scrie atat. totusi cred ca o mai mare importanta are exemplul dat decat cel imaginat ( si nu stiu daca scriereile lui Danion nu sunt imaginate - ma refer la pateric ). De exemplu mi-a spus cineva de o chestie apropo de familie si dragoste. Acum nu e cu dragostea intre soti ci intre doi frati ( un frate si o sora ). Fratele avea peste 18 ani, sora doar vreo 2 - 3 ani. Mama credea ca e bolnava de cancer ( nu era o persoana foarte induhovnicita asa ca o ingrozea gandul la moarte ). Mama incerca sa o obisnuiasca pe fetita sa faca la oala. FEtita intr-o zi era si putin bolnava si cam scapase putin pe ea. Mama f furioasa ii striga in ultimul hal, fratiorul nu stia ce sa faca ca pe de o parte e pacat sa iti infrunti parintii dar pe de alta parte il durea sufletul pentru surioara. Asa ca intr-un moment in care mama era plecata sa aduca alti chiloti, fratiorul isi imbratiseaza sora. Acum poate chestia asta nu are mare importanta pentru unii dar rodul si l-a dat mai tarziu. Odata parintii il certau pe fratiorul si atunci repede surioara vine la el si il imbratiseaza ( si credeti-ma ca nu era ceva in obiceiul surorii ). Au fost multe greutati pentru cei doi frati, dragostea le-a fost pusa la incercare si le-a fost chinuita fara sa se poata apara ( nu doresc nimanui sa ajunga in situatia ca nu poate sa apere persoana pe care o iubeste ) dar rodul stii care a fost? Ori de cate ori parintii radeau de fratiorul mai mare sau il certau, surioara repede se enerva si incepea sa faca scandal si sa planga. Parintii nu prea ii putea face nimic la acest baiat ca surioara de vreo 3 ani il apara pe baietelul de vreo 20 de ani. Asta e o chestie traita, auzita dintr-o sursa sigura.

Nu stiu dar pentru astfel de lucruri arata cata importanta e dragostea in familie, ba mai mult, arata cat de folositoare sunt necazurile in familie. Intotdeauna, uitandu-ma la televizor, credeam in prostiile in care personajele principale isi apara persoana iubita si ii biruie pe dusmani din dragoste. Dar nimeni nu a facut un film in care niste oameni sa nu poate sa isi apere iubita si sa faca nimicuri cum e o imbratisare in vreme de necaz. In astfel de momente in care esti biruit de rau mi se pare ca se intaresc cu adevarat relatiile de iubire incat nimeni, nimeni sa nu le poata rupe. M-a impresionat mult acest caz mai ales ca parca acea surioara asculta mai mult de fratior decat de parinti. Se spunea acel copilas ca e trist din cauza asta, ca uneori parintii devin gelosi pe el. Dar pana la urma daca ei nu vor sa se schimbe, sa renunte la mandria lor si sa ceara sfat de la fratior pentru a castiga dragostea copilului astfel de lucruri vor avea de suferit. Nu spun ca fetita nu asculta de parinti si nu ii iubeste. II iubeste dar cand e vorba de fratior mai usor il asculta decat pe parinti. Tot ce pot spera e ca Dumnezeu va avea mila de acea dragoste si nu o va lasa ca timpul ( mai ales cand fetita va creste mare ) sa o distruga.

UIte ca am scris cam mult. Dar pe un fond de colinde pe acest forum am scris niste chestii care cred ca sunt potrivite acestui post.

Doamne ajuta!

În prealabil postat de Saurian

jenica draga, fa bine si indica-ne clar cartea: Patericul mirenilor, de Danion Vasile si nu iti mai rupe unghiile scriind atata.:D:D:D

Nu am unghii:) Apoi.."scriu" prin simplu copy/paste:D Si.... o fac pentru ca unii m-au rugat. Multumesc ca esti atat de bun si grijuliu.:rolleyes::p

:)Foarte frumoasa povestea ta Saurian! uitasem, sa scriu asta. mai asteptam si altele daca mai stii.:)

[georgeval]

Multumim pentru exemplele concrete, potrivite mai ales pentru aceasta societate in care iubirea este interesata si lipsita de rabdare.