Rugaciunea necredincioasa

[Florin-Ionut]

Mi se pare că peste noi, ortodocşii, domneşte o stare generală de confuzie în ce priveşte anumite lucruri esenţiale de credinţă. Spre exemplu, felul în care ne rugăm.

Ori de cîte ori cerem ceva trebuie s-o facem cu credinţă puternică. Atunci cînd rostim "miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta" aşteptăm mila Bunului Dumnezeu. Atunci cînd cerem zilnic să ne ierte Domnul, trebuie să credem că El ne şi iartă. Dacă avem dubii că nu sîntem iertaţi deoarece sîntem prea păcătoşi sau că avem păcate prea mari pentru mila Lui, atunci zadarnică este rugăciunea noastră zilnică. Chiar dacă am spune tot timpul rugăciuni necrezînd în ceea ce cerem, ar fi o pierdere de vreme şi o mare înşelare.