Cum va rugati?

În prealabil postat de iosif

Ce se intampla atunci cand incetam, chiar si pentru putin timp, sa ne rugam? Eu cred ca rugaciunea este o sursa permanenta de alimentare a sufletului cu toate energia necesara biruintei de fiecare clipa. Cand nu ma mai rog e ca si cand sunt deconectat de la aceasta sursa si atunci lucrurile nu mai sunt la fel de line.

da asa este, omul fara rugaciune este un om mort desi el inca umbla pe pamant, sa incercam sa mentinem flacara aprinsa asa cum putem si cat putem, scriam mai sus ca orice lacrimima orice susipn este o rugaciune nu cointeaza cum si cat importnat este sa il avem in inim ape Hristos iN tot locul si in toata clipa cum frumos spune Psaltirea..jenica

[suntunOM]

te rogi sincer si cu(cacofonie?) credinta?

[D.C.]

În prealabil postat de iosif

Ce se intampla atunci cand incetam, chiar si pentru putin timp, sa ne rugam? Eu cred ca rugaciunea este o sursa permanenta de alimentare a sufletului cu toate energia necesara biruintei de fiecare clipa. Cand nu ma mai rog e ca si cand sunt deconectat de la aceasta sursa si atunci lucrurile nu mai sunt la fel de line.

Adevarat, rugaciunea este hrana sufletului, asa cum mancarea este hrana trupului. sa ne rugam cum putem dar sa ne rugam. Eu spun adesea psalmii pe de rost, la serv, in masina, in casa, cat despre pravila nu am timp sa o fac de cele mai multe ori.

[speranta]

Model de rugăciune la Sf. Siluan Athonitul

Intr-o zi, călugării care conduceau alte ateliere l-au întrebat: „Părinte Siluan, cum se face că lucrătorii dv. lucrează aşa de bine, măcar că nu-i supraveghezi, în timp ce ai noştri, pe care nu-i pierdem din ochi, încearcă tot timpul să ne înşele?".
Părintele Siluan a răspuns: „Nu ştiu. Tot ce pot să vă spun este cum fac eu. Dimineaţa, nu intru niciodată în atelier fără să mă fi rugat pentru toţi aceşti bravi copii; merg la ei cu inima plină de milă şi de iubire şi când pătrund în atelier îi iubesc atât încât lacrămi de iubire îmi inundă sufletul. Le distribui lucrul pentru timpul zilei şi, hotărît fiind să mă rog pentru ei tot timpul cât va dura munca lor, mă întorc în chilie şi mă rog pentru fiecare în parte. Mă aşez în faţa lui Dumnezeu şi îi spun: „Doamne, adu-Ţi aminte de Nicolae. E tânăr, abia are 20 de ani şi si-a lăsat în sat soţia care este mai tânără ca el şi primul lor copil, îţi poţi închipui ce mizerie i-a silit să-i părăsească pentru că nu-i putea hrăni din munca lui? în lipsa lui veghează asupra lor. Ocroteşte-i de cel rău. Lui dă-i curajul să-şi termine cu bine anul aici şi să se întoarcă în Rusia ca să-şi regăsească pe ai lui în bucurie, cu bani destui, dar şi cu curaj pentru a înfrunta greutăţile"...
Putem vedea din această povestire, ce sforţare şi ce luptă pretinde rugăciunea contemplativă, mila, rugăciunea activă. Părintele Siluan nu se mulţumea să spună: „Doamne, adu-ţi aminte de acesta, de celălalt şi încă de celălalt!"; el petrecea ore şi ore rugându-se cu milă, rugându-se cu iubire, o milă şi o iubire care formau un singur tot în inima lui.

[anita]

În prealabil postat de mirelat

Elena, draga mea, ai tu un punct de vedere, dar cred ca bagi prea multe numere la mijloc. Eu zic s-o lasi mai usor cu contabilizarea, cu minimele s.c.l. ... parerea mea !:sleep:

Nu ,eu cred ca are dreptate ,trebuie chiar mai mult de o ora pe zi ,zilele in care nu ne rugam cel putin o ora sa fie putine ,trebuie obligatoriu citite rugaciunile de dimineata si seara.
Par.Teofil Paraian zicea sa dam zeciuiala de rugaciune din cele 24 ore ,deci cam 2 ore pe zi.
Dar cum ne rugam ,trebuie sa nu fim imprastiati asta conteaza cel mai mult si e tare greu.
Pai cine spune des rugaciunea mintii ,bravo lui ,il are pe Hristos permanent linga el.

[anita]

Par.Arsenie Boca-despre rugaciune :

"De multe ori, atunci cand nu mai simtim o placere in rugaciune, cand mintea noastra nu se poate concentra suficient, cand atentia ne lipseste, cand ne intristam, cand ne deprimam si intrerupem rugaciunea sub motivul ca nu suntem destul de apti pentru ea, amanand-o pentru alta data si asteptand sa ne vina dorinta de rugaciune, savarsim o mare greseala.

Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un farmec al imaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici ca pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu le acorda din cand in cand alesilor Lui. Totusi, adevarata dragoste pentru Dumnezeu nu cauta aceste daruri, nu asteapta ca sa le aiba si apoi sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Aceasta dragoste este adevarata renuntare de sine, ce se agata cu disperare si incredere oarba de Dumnezeu, chiar in ariditatea inimii, in neputinta concentrarii atentiei, in renuntarea la orice suport moral, la orice bucurie si consolare personala. Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Astfel chiar daca in timpul rugaciunii, distractiile involuntare turbura mintea / inima noastra, intentia de a-L adora si a-L iubi pe Dumnezeu, aceea conteaza. "

[anita]

În prealabil postat de jeny

foarte frumos subiect, RUGACIUNEA, eu fratilor recunosc ca nu stiu sa ma rog, citesc cat pot si cum pot dar de rugat nu stiu sa ma rog, inima mea ramane impietrita si nu vrea nicidecum sa vina in simtire, poate au fost momente in viata ( scurte si foarte foarte putine) cand am simtit ceva dar nici macar amintirea lor nu inmoaie inima e tare greu sa traiesti asa in nesimtire dar nadajduiesc ca prin dragostea voastra ma va milui MAICUTA DOMNULUI si pe mine

tare ma bucur sa citesc mesajele voastre, VA MULTUMESC

Legat de asta citez din scrierile par.Arsenie Boca,Despre rugaciune:


"Un suflet care se roaga este un suflet care sufera, caci rugaciunea prin ea insasi este o mortificare, o suferinta corporala. Exista o pocainta mai meritorie si mai de valoare decat practica neincetata a rugaciunii? Si fara a simti o sensibila consolare? Ce lepadare de sine formidabila este aceea de a se ruga fara cel mai mic gust pentru aceasta, fara a simti vreo atractie, ba dimpotriva, chiar o repulsie pentru rugaciune!

Sublimul exemplu si ultimul efort al omului durerii a fost abandonarea totala si renuntarea la orice consolare in ultima clipa a vietii sale materiale. Agonia corpului omenesc si clipa deprinderii lui definitive de spirit este aceasta senzatie de abandonare totala.

“Parinte, de ce m-ai parasit?”

Cine va putea indura pana la sfarsit aceasta senzatie de abandonare totala, aceasta lipsa de orice consolare sensibila si trupeasca, acela isi va mantui sufletul. Acest lucru este formidabil cu neputinta de indurat si totusi, invierea lui Iisus ne da curajul, increderea si bucuria ca cel ce renunta la el totusi totalmente, acela ce nu-si mai cauta nici o consolare sensibila in minte, nici chiar in rugaciune, acela ce-si pune ultima nadejde in Dumnezeu, chiar cand pare parasit acela a invins moartea, acela voieste ce voieste Dumnezeu. "

[alynnna]

Cea mai primita rugaciune, este rugaciune de lasare in voia Lui Dumnezeu. De foarte multe ori cerem lucruri care nu ne sunt cu adevarat de folos, dar din dragoste fata de cel pentru care ne rugam cerem lucruri nebunesti. Lucruri, ce ne schimba de multe ori viata in rau. De vei spune: Doamne cum vrei TU, atunci nu voia mea ci voia Lui este.:)

În prealabil postat de Va_iubesc

Daca vrei sa-ti dau exemplu de mireni evlaviosi, sa stii ca am cunoscut persoane care se rugau de la 7 la 9 dimineata sau de la 6 la 8 si apoi de la 21 la 23; alta care se trezea la 3 noaptea si se ruga pana pe la 7; alta care se trezea pe la 4 si se ruga pana pe la 8; altii care au serviciu si de 4 ori pe saptamana merg la Sf. Liturghie (aici se celebreaza si in cursul saptamanii de la 6,30 la 8,30 si se merge la serviciu de la 9 sau 9,30). Mai era si un director al unei mari firme si cum avea geamurile transparente la birou, nu putea sa se roage in timpul zilei, ca il vedeau angajatii, asa ca citea de 40 de ori pe zi Psalmul 50. Va dati seama ca in 4 zile, acest om citea toata Psaltirea, calculand ca numar de psalmi?!

anita, eu vorbeam de contabilizarea asta, parca prea multe calcule...

stii, mie mi-a dat parintele canon odata sa spun rugaciunea inimii ptr mine si pentru cei apropiati de cate 50 de ori dimineata si seara. dupa o vreme m-am dus la dansul si i-am spus "parinte, nu se poate sa nu le mai numar ca mai mult ma distrag si pierd si sirul la un moment dat..." si el a zis, bine.

[georgeval]

Ca incepator nu pot decat sa urmez sfatul Sfantului Marcu Ascetul care spune: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine".