Curatia trupeasca pana la nunta

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Si vi se pare corect ca pentru un act sexual sa arzi o vesnicie in "iadul de foc" ?

Mie, unuia, mi se pare absolut corect. Primii nostri parinti au fost exmatriculati din raiul pamantesc pentru mult mai putin decat o fornicatie: pentru ca au mancat dintr-un fruct din care nu trebuiau sa manance. In realitate, este vorba de trecerea unui prag de interdictie divina. Iar fapta lor a avut consecinte teribile. Oricare transgresare a legii divine o are.

Cu pregatirea dv de jurist veti intelege indata. Iata: eu ard o palma cuiva. Un lucru care nu trebuie, desigur, facut. Acuma, sa presupunem ca ajung cu pricina in fata judecatorului. Un lucru important care il intereseaza ar fi cui anume am tras o palma. Daca e vorba de brancardierul spitalului in care conduceam garda de noapte fiindca se scobea in dinti in loc sa aduca brancarda, probabil ca am sa fiu condamnat, fiindca brancardierii sunt oameni, nu vite si nu trebuie palmuiti. Este, insa, de presupus ca pedeapsa va fi spre minimul legal. Daca, insa, l-am palmuit pe colegul de la cealalta linie de garda, nu as mai beneficia de aceeasi atitudine binevoitoare a judecatorului. Inca si mai grav ar fi daca a doua zi, la raportul de garda, seful clinicii m-a apostrofat asupra felului in care am condus garda, iar eu am sarit cu o palma. Nici nu mai vorbesc de cazul in care cel palmuit de mine ar fi ministrul sanatatii. Iar, daca as trai intr-o monarhie, palmuirea regelui ar fi echivalenta unei crime. Traim, de fapt, intr-o monarhie: traim in Biserica Catolica. Una e sa-l palmuiesc pe paracliser, alta e sa fac acelasi lucru cu Sfantul Parinte. Dar, daca cel palmuit ar fi mai mult, MULT mai mult decat acestia, nu numai in grad, dar si superior ontologic ? Daca ar fi vorba de Regele Regilor, daca ar fi vorba de Insusi Acela in numele Caruia Sfantul Parinte carmuieste Corabia ? Avem aici ceea ce matematicienii ar numi un fenomen de limita: daca Acela palmuit imi este nu superior, ci INFINIT superior, atunci palma mea ar fi un lucru de INFINITA gravitate.
Sau, sa o luam altfel. Stiti bine ca injuratura, daca nu e vorba de cele sfinte, este pacat lesne iertator. Pentru o injuratura nu e nevoie de spovada, ci e un lucru pe care Dumnezeu il iarta prin simpla cainta si hotarare de a nu mai injura. Pe de alta parte, a-l injura pe preot, cu deosebire cand, purtand ornatele imparatesti, actioneaza in persona Christi Capitis, este nu numai un pacat grav, ci un lucru care duce la excomunicare automata. Preotul insusi, nici chiar in cadru sacramental, nu mai poate obtine iertarea pentru mine, ci va deferi cazul episcopului. Iar, daca ar fi sa mor inainte de a obtine dezlegarea arhiereasca, as muri in stare cazuta si in afara Bisericii. Atat este de important statutul celui care face obiectul injuraturii.
Or, prin pacat, asta facem: Il injuram pe Dumenezeu. Il palmuim pe Cristos. Este o fapta de gravitate infinita, care merita pe deplin pedeapsa infinita. Daca vreun alpinist, atarnand de o singura franghie deasupra prapastiei, s-ar apuca sa il injure pe cel care tine capatul franghiei, ar fi curata nebunie. Acela ar putea da drumul oricand considera franghiei, iar nebunul s-ar pravali in prapastie. Atat de nebuni suntem noi. Prin pacatele noastre, prin sudalmele pe care le aducem Domnului aici printr-o betie, colo printr-o fornicatie, dincolo printr-un sperjur, Il provocam pe Dumnezeu. Numai infinita Lui rabdare face sa nu dea drumul imediat firului vietii noastre, care atarna de mana Lui. Dar, daca o va face atunci cand suntem in siguranta, cand ne aflam pe stanca tare a Sfantului Sacrament, sau daca, dimpotriva, o va face cand sufletul nostru atarna deasupra prapastiei vesniciei, numai de El depinde. Eu, unul, nu mai vreau sa fiu nebun. I-am pus destul rabdarea la incercare. De saptezeci de ori catre sapte ori s-ar fi cuvenit sa dea drumul franghiei sufletului meu, aflat in inconstienta murdarie. Simt ca El nu ar mai putea suporta sa ma intorc, iarasi, la vomitatura mea...

[Andra_07]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mie, unuia, mi se pare absolut corect. Primii nostri parinti au fost exmatriculati din raiul pamantesc pentru mult mai putin decat o fornicatie: pentru ca au mancat dintr-un fruct din care nu trebuiau sa manance. In realitate, este vorba de trecerea unui prag de interdictie divina. Iar fapta lor a avut consecinte teribile. Oricare transgresare a legii divine o are.

Cu pregatirea dv de jurist veti intelege indata. Iata: eu ard o palma cuiva. Un lucru care nu trebuie, desigur, facut. Acuma, sa presupunem ca ajung cu pricina in fata judecatorului. Un lucru important care il intereseaza ar fi cui anume am tras o palma. Daca e vorba de brancardierul spitalului in care conduceam garda de noapte fiindca se scobea in dinti in loc sa aduca brancarda, probabil ca am sa fiu condamnat, fiindca brancardierii sunt oameni, nu vite si nu trebuie palmuiti. Este, insa, de presupus ca pedeapsa va fi spre minimul legal. Daca, insa, l-am palmuit pe colegul de la cealalta linie de garda, nu as mai beneficia de aceeasi atitudine binevoitoare a judecatorului. Inca si mai grav ar fi daca a doua zi, la raportul de garda, seful clinicii m-a apostrofat asupra felului in care am condus garda, iar eu am sarit cu o palma. Nici nu mai vorbesc de cazul in care cel palmuit de mine ar fi ministrul sanatatii. Iar, daca as trai intr-o monarhie, palmuirea regelui ar fi echivalenta unei crime. Traim, de fapt, intr-o monarhie: traim in Biserica Catolica. Una e sa-l palmuiesc pe paracliser, alta e sa fac acelasi lucru cu Sfantul Parinte. Dar, daca cel palmuit ar fi mai mult, MULT mai mult decat acestia, nu numai in grad, dar si superior ontologic ? Daca ar fi vorba de Regele Regilor, daca ar fi vorba de Insusi Acela in numele Caruia Sfantul Parinte carmuieste Corabia ? Avem aici ceea ce matematicienii ar numi un fenomen de limita: daca Acela palmuit imi este nu superior, ci INFINIT superior, atunci palma mea ar fi un lucru de INFINITA gravitate.
Sau, sa o luam altfel. Stiti bine ca injuratura, daca nu e vorba de cele sfinte, este pacat lesne iertator. Pentru o injuratura nu e nevoie de spovada, ci e un lucru pe care Dumnezeu il iarta prin simpla cainta si hotarare de a nu mai injura. Pe de alta parte, a-l injura pe preot, cu deosebire cand, purtand ornatele imparatesti, actioneaza in persona Christi Capitis, este nu numai un pacat grav, ci un lucru care duce la excomunicare automata. Preotul insusi, nici chiar in cadru sacramental, nu mai poate obtine iertarea pentru mine, ci va deferi cazul episcopului. Iar, daca ar fi sa mor inainte de a obtine dezlegarea arhiereasca, as muri in stare cazuta si in afara Bisericii. Atat este de important statutul celui care face obiectul injuraturii.
Or, prin pacat, asta facem: Il injuram pe Dumenezeu. Il palmuim pe Cristos. Este o fapta de gravitate infinita, care merita pe deplin pedeapsa infinita. Daca vreun alpinist, atarnand de o singura franghie deasupra prapastiei, s-ar apuca sa il injure pe cel care tine capatul franghiei, ar fi curata nebunie. Acela ar putea da drumul oricand considera franghiei, iar nebunul s-ar pravali in prapastie. Atat de nebuni suntem noi. Prin pacatele noastre, prin sudalmele pe care le aducem Domnului aici printr-o betie, colo printr-o fornicatie, dincolo printr-un sperjur, Il provocam pe Dumnezeu. Numai infinita Lui rabdare face sa nu dea drumul imediat firului vietii noastre, care atarna de mana Lui. Dar, daca o va face atunci cand suntem in siguranta, cand ne aflam pe stanca tare a Sfantului Sacrament, sau daca, dimpotriva, o va face cand sufletul nostru atarna deasupra prapastiei vesniciei, numai de El depinde. Eu, unul, nu mai vreau sa fiu nebun. I-am pus destul rabdarea la incercare. De saptezeci de ori catre sapte ori s-ar fi cuvenit sa dea drumul franghiei sufletului meu, aflat in inconstienta murdarie. Simt ca El nu ar mai putea suporta sa ma intorc, iarasi, la vomitatura mea...

Sincer, ma indoiesc ca toate pacatele sunt socotite la fel. Sunt sustinatoare a Sfintei Taine a Cununiei, dar nu cred ca arzi in focul iadului daca te-ai culcat inainte de casatorie cu persoana iubita.
Sincer, eu consider mult mai grav sa vorbesti vulgar toata ziua la adresa tuturor, sa te exprimi trivial si cu cuvinte murdare, decat sa ai relatii cu o persoana.
Pana la urma jignind pe cineva cu vorbe urate si scarboase, incalci si poruncile lui Dumnezeu si pe deasupra mai faci rau si altui om.

[Andra_07]

De la injuraturi s-a ajuns la lucruri grave adesea. Batai, agresiuni, hartuiri, crime. Mai ales intre barbati, injuratura mereu provoaca scandal (daca nu e spusa sub forma de "apelativ" prietenesc).
Uitati-va in scoli. De la o vorba spusa la nervi, ajung sa-si scoata ochii baieti de 14-15 ani.
Uitati-va in cluburi. De la o injuratura aruncata pentru a-ti face loc intre mese, se ajunge la injunghieri si batai de grup.
Uitati-va si in trafic. De la o injuratura, se lasa cu zgariat masini, bataie si alte nebunii.

Nu zic si de la relatii sexuale inainte de casatorii se ajunge la lucruri grave uneori. Dar sa nu exageram. Ne place sa criticam permanent cuplurile care au ajuns sa se desparta, sau sotii care au divortat si obisnuim sa spunem ca s-a intamplat din cauza relatiilor sexuale intretinute inainte de cununie. Sunt stereotipuri, in general. Sa fim seriosi, in epoca noastra, sunt mult mai multi oameni care nu se casatoresc virgini decat cei care o fac. Totusi intalnim atatea familii fericite, cu copii frumosi, se inteleg bine si se iubesc.
E ok sa indemnam lumea la a respecta Sfanta Taina a Casatorie, dar de aici pana la a face o intreaga drama ce include focul iadului și ghena vesnica pentru cei care nu respecta principiul virginitatii, e cale lunga. Hai sa fim totusi oameni deschisi si sa observam pacatele care cu adevarat distrug umanitatea. Si desfranarea e unul dintre ele, bineinteles. Dar depinde si aici in ce masura se face.

În prealabil postat de Andra_07

Sincer, ma indoiesc ca toate pacatele sunt socotite la fel. Sunt sustinatoare a Sfintei Taine a Cununiei, dar nu cred ca arzi in focul iadului daca te-ai culcat inainte de casatorie cu persoana iubita.
Sincer, eu consider mult mai grav sa vorbesti vulgar toata ziua la adresa tuturor, sa te exprimi trivial si cu cuvinte murdare, decat sa ai relatii cu o persoana.
Pana la urma jignind pe cineva cu vorbe urate si scarboase, incalci si poruncile lui Dumnezeu si pe deasupra mai faci rau si altui om.

Invatatura ortodoxa spune altceva. Daca ai avut relatii inainte de casatorie sau cand esti divortat etc. se considera desfranare. Iar daca mori cu acest pacat nespovedit tot posibilul sa pierzi mantuirea. Desfranarea este unul dintre cele mai grave pacate; nici un Sfant nu a reusit sa invinga dracul desfranarii, iar asta inseamna ceva. Spovedania adevarata se face cu cainta, cand marturisesti pacatul sa si simti ca iti pare rau ptr. asta ptr. ca ai gresit in fata Domnului si apoi sa nu mai faci. Asa, te duci la spovedania spui ca ai facut x sau y fara nici o remuscare si nu ai rezolvat nimic. Pocainta este una, spovedania de fatada este alta.

[Demetrius]

În prealabil postat de MihaiG

Si vi se pare corect ca pentru un act sexual sa arzi o vesnicie in "iadul de foc" ?

Tie nu?
Cat timp nu ne revizuim aceasta orbire nu avem rezervat alt loc decat "iadul de foc".
A propos, esti cumva avocatul cauzei in recurs a lui Adam si Eva? Pledeaza inca nevinovati?

9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.(1Cor6,9-10)

În prealabil postat de Laura19;

...nici un Sfant nu a reusit sa invinga dracul desfranarii, iar asta inseamna ceva...

Inseamna ca gresesti si te rog sa revezi afirmatia ta.
Din cate stiu eu toti sfintii au reusit sa invinga dracul desfranarii ca altfel n-ar fi sfinti; l-au invins ei insisi pentru cauza lor, nu l-au desfiintat, nu l-au distrus, nu l-au anihilat pentru ceilalti oameni, tot asa precum Insusi Iisus Hristos a calcat moartea cu propria moarte, insa fara s-o anihileze pentru ceilalti oameni.

[Eugen7]

În prealabil postat de Laura19

nici un Sfant nu a reusit sa invinga dracul desfranarii, iar asta inseamna ceva.

:D Numai invatatura ortodoxa crestina nu este asta. Zelul tau este de apreciat Laura, insa consider ca putina intelepciune duhovniceasca nu strica

Sfintii Parinti (Sfantul Ioan Scararul spre exemplu - Scara Raiului) explica ca sunt in mare 7 duhuri dracesti de baza, 5 "coboara" si 2 "inalta"... la iad evident, inca din viata aceasta.
Astfel: lacomia, desfranarea, avaritia, mania, invidia trandavia "coboara" omul la iad; iar slava desarta si mandria "inalta" omul la iad.

Despre modul cum pot fi biruite aceste patimi, pacate si duhuri dracesti Sfintii Parinti au multe lucrari... iar Sfantul Ioan Scararul afrima: "doboara 3 si celetate 5 vor cadea si ele". Care sunt cele 3... va "indemn" si pe voi la compania Sfantului Ioan Scararul (in lectura si rugaciune) sa invatam de la el.

Multi Sfinti au rusinat dracul desfranarii: Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Gheron Iosif Isihastul... sunt doar 2 nume.

Doamne ajuta.

P.S. Din nefericire sunt multi crestini (inclusiv ortodocsi) care considera ca au "sfintenia garantata" daca nu sunt desfranati... si "uita" de fecioria duhovniceasca, fecioria inimii... precum si de celelate patimi, pacate, duhuri necurate (intre care cea mai cumplita este mandria)
Sunt si multi necrestini si chiar atei care nu se desfraneaza, multi dintre ei traiesc in feciorie... si totusi evident ca nu putem vorbi de hristificare, indumenzeire in har.

[Eugen7]

Recomand inregistrarea conferintei ASCOR Brasov: Sfinti si prejudecati, flashuri biografice incitante

Conferinta sustinuta de parintele Policarp de la Schitul Bran, in data de 9 decembrie 2012. Se poate descarca de aici, in urmatoarele cateva zile:
https://dlf.transfer.ro/transfer_ro-...d0b28f8ac8.zip

Doamne ajuta.
Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos spre a face voia LUI si nu pe a noastra.

[Eugen7]

Cat despre titlul topicului: "Curatia trupeasca pana la nunta "(la Taina cununiei banuiesc ca s-a dorit referirea si nu la nunta=petrecerea laica) sunt de parere ca este inadecvat (caci se se exclude resposabilitatea curatiei trupesti a sotilor ulterioare casatoriei, sau se induce in mod inadecvat ca activitatea sexuala fireasca intre soti este rea in sine) si mult mai potrivit este: "Curatia trupeasca pana la adormire (moarte)", intrucat Taina Casatoriei si familia asigura posibilitatea unei curatii trupesti inclusiv in viata normala de famile care implica relatiile sexuale firesti dintre soti. Nu actul sexual in sine este rau, ci modul in care este folosit (nefirescul, "abuzul si refuzul" fiind rele).
Sunt multi sfinti care au fost casatoriti.

Doamne ajuta.

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu pregatirea dv de jurist veti intelege indata. Iata: eu ard o palma cuiva. Un lucru care nu trebuie, desigur, facut. Acuma, sa presupunem ca ajung cu pricina in fata judecatorului. Un lucru important care il intereseaza ar fi cui anume am tras o palma. Daca e vorba de brancardierul spitalului in care conduceam garda de noapte fiindca se scobea in dinti in loc sa aduca brancarda, probabil ca am sa fiu condamnat, fiindca brancardierii sunt oameni, nu vite si nu trebuie palmuiti. Este, insa, de presupus ca pedeapsa va fi spre minimul legal. Daca, insa, l-am palmuit pe colegul de la cealalta linie de garda, nu as mai beneficia de aceeasi atitudine binevoitoare a judecatorului.

Analogia pe care o faceţi cu domeniul juridic nu vă susţine punctul de vedere, şi iată de ce:

În primul rând, criteriul pe care îl propuneţi nu este unul valid (în domeniul juridic) pentru individualizarea judiciară a pedepsei.

Niciun judecător nu va condamna la o pedeapsă mai mare pe cel care a tras o palmă directorului de spital, raportat la cel care a tras o palmă brancardierului, dacă toate celelalte circumstanţe reale ar fi similare sau cvasi-similare.

În al doilea rând, am să vă redau textul legal referitor la funcţia pedepsei penale, cu sublinierile mele (art. 52 din Codul penal:

Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului.


În al treilea rând, dacă este să aducem în discuţie un criteriu real al individualizării judiciare a pedepsei penale, unul care să îşi găsească, eventual, aplicare şi în cadrul unei aproprieri de sfera teologică, am să fac vorbire despre măsura prejudiciului cauzat.

Revenind la exemplul D-vs., este evident că va fi încadrat la alt articol şi va primi o pedeapsă mai mare cel care a tăiat un deget, fie chiar şi cel mic, brancardierului, decât cel care a tras o palmă ministrului sănătăţii: prejudiciul şi atingerea adusă unei valori sociale este mai mare.

Mutatis mutandis, regăsim acelaşi principiu şi în cazul infracţiunilor de insultă şi calomnie (pentru că vorbim, nu-i aşa, despre o insultă adusă divinităţii), şi, în special, atunci când vorbim despre latura civilă, cu atât mai mult cu cât infracţiunea de insultă este în prezent dezincriminată:

Dacă, în ciuda dezincriminării penale a insultei, aleg să mă îndrept împotriva celui care m-a insultat sau calomniat în instanţa civilă, voi fi obligat să fac proba prejudiciului, adică a daunelor concrete pe care le-am produs.

Revenind la domeniul teologic, pentru a justifica o pedeapsă de natură şi severitate infinită (focul iadului, chinuri veşnice, cazanul cu smoală etc.), ar trebui ca prejudiciul să fie infinit.

Şi atunci:

Suferă divinitatea, în grad infinit, atunci când eu mă culc cu vecina ?

Este divinitatea diminuată, rănită, prejudiciată, în măsură infinită, pentru că eu m-am culcat cu logodnica ?

Nota bene, vorbim despre o divinitate care are ca atribute definitorii perfecţiunile în cel mai înalt grad, în perpetuuitate.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Iar, daca as trai intr-o monarhie, palmuirea regelui ar fi echivalenta unei crime.

Ei, aici începe să aibă sens analogia, doar că vorbim despre jurisprudenţa unor veacuri trecute.

E adevărat, pentru crima de lez-majestate, nefericitul căruia nu i-a convenit că au crescut impozitele în timp ce familia îi moare de foame şi care a scăpat o suduială la adresa monarhului de drept divin era pasibil să i se întâmple tot felul de lucruri neplacute.... Mai există şi astăzi, de exemplu în Thailanda.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este o fapta de gravitate infinita, care merita pe deplin pedeapsa infinita.

Este una dintre justificările teologice, în tradiţie tomistă, la aşa numita "problemă a iadului". Ceea ce am expus mai sus este contraargumentul cel mai comun.

În plus, aş adăuga că este e aberaţie să subscrii un grad infinit de responsabilitate (premisă necesară pentru a fundamenta silogismul crimă de gravitate infinită implică pedeapsă de grad infinit) unei fiinţe finite, sau cel puţin unei perioade finite din existenţa ei (viaţa pământească).

[Demetrius]

În prealabil postat de Eugen7

Cat despre titlul topicului: "Curatia trupeasca pana la nunta "(la Taina cununiei banuiesc ca s-a dorit referirea si nu la nunta=petrecerea laica) sunt de parere ca este inadecvat (caci se se exclude resposabilitatea curatiei trupesti a sotilor ulterioare casatoriei, sau se induce in mod inadecvat ca activitatea sexuala fireasca intre soti este rea in sine) si mult mai potrivit este: "Curatia trupeasca pana la adormire (moarte)", intrucat Taina Casatoriei si familia asigura posibilitatea unei curatii trupesti inclusiv in viata normala de famile care implica relatiile sexuale firesti dintre soti. Nu actul sexual in sine este rau, ci modul in care este folosit (nefirescul, "abuzul si refuzul" fiind rele).
Sunt multi sfinti care au fost casatoriti.

Doamne ajuta.

Frumos si util comentariu.