Curatia trupeasca pana la nunta

[IonelaC]

În prealabil postat de mirela.t

Scuze ca ma bag si eu in discutie, dar m-au frapat un pic ideile pe care le vehiculezi. Cum adica, tu iti pui problema asa in general, ca "trebuie sa-l ierti" si sa-l iei "in primire" ? Pai draga Aurelia, nici nu-i de mirare ca nu se apropie barbatii de tine, cu optica asta a ta. Probabil emiti feromoni negativi, sau ceva similar detectabil de la distanta!
In primul rand, ca nu ti-au gresit tie personal; acolo Ionela dadea un exemplu concret, cineva a gresit in relatia fata de ea, eu asa am inteles, ca nu vorbea in general. Apoi, cu luatul in primire... expresia in sine nu e deloc sentimentala; hmm, daca asta e ce pui tu la baza unei relatii personale cu un baiat, atunci nu te mai plange ca esti nemaritata. Ca sa nu mai zic de pretentii, sa fie "neinceput" ...apropo, cum faci, il intrebi la prima intalnire?! Daca ajungi pana acolo, fireste.

Bine v-am regasit!
Observ ca s-a scris mult pe threadul asta de cand nu am mai intrat eu.
Ce sa zic? Parerile sunt impartite, e firesc sa fie asa, insa cel mai mult mi-ar placea daca ne-am respecta unii altora parerile. De pilda, daca Aurelia gandeste intr-un fel si Mirela gandeste in alt fel si iarasi eu gandesc diferit, cred ca n-ar trebui sa fie pretext de judecare a celuilalt. Fiecare a avut propriile lui experiente de viata si, in general, isi bazeaza deciziile pe anumite concluzii sau principii de viata.
Inca un lucru: chestiunea aceasta a fecioriei observ ca se discuta fara probleme in privinta fetelor, insa cum vine vorba de baieti... gata! Cum adica, sa intrebi baiatul asa ceva?! Normal ca nu e nimeni atat de ciudat incat sa intrebe direct - eventual si de la prima intalnire - astfel de chestiuni, insa atunci cand cele doua persoane se apropie sufleteste una de cealalta si incep sa priveasca impreuna la un viitor comun, mi se pare absolut normala o discutie, foarte de bun simt, despre chestiunea asta. La urma urmei, discutam despre familie, prieteni, profesie, idealuri, starea sanatatii, filme si o gramada de lucruri personale, iar acesta - atat de important - de ce sa ramana intr-o ceata promiscua? De ce sa nu discuti, cu tot bunul simt de care esti in stare, ce parere are omul respectiv despre viata de familie, pregatirea pentru viata de familie, feciorie si fidelitate?

In fine, referitor la ceea ce scriam acum ceva vreme pe acest subiect, am luat decizia de a ma desparti de persoana cu care eram prietena la acel moment, din multe motive mai mici sau mai mari, printre care faptul ca gandeam cu totul si cu totul diferit despre feciorie, Taina Nuntii, viata de familie si copii.
De aproape un an sunt "singura", m-am dedicat familiei, Bisericii, serviciului, prietenilor... dar ceva lipseste. Este dificil si realizez ca, pe masura ce timpul trece, va deveni, poate, mai greu sa intalnesc o persoana potrivita si ca varsta si ca gandire. Baietii de 27 de ani, cat am eu acum, cauta fete undeva la 20-25 de ani, iar apropourile care apar - indiferent cat esti de la locul tau - din partea unor barbati peste 40 de ani (eventual si insurati...) nu pot decat sa ma ofenseze.

Deci, rabdare si iar rabdare, lupta cu cartirea care da tarcoale si incercarea continua de a gasi tot felul de activitati care sa ma tina ocupata. De multe ori insa, mai cu seama in cele mai frumoase sau mai grele momente, sufletul tanjeste dupa "acel cineva" cu care sa imparta bucuria sau tristetea. Seara mai cu seama, cand inchizi usa casei si esti mereu singur, fara sa ai cui spune "noapte buna" si nici "buna dimineata", situatia nu este deloc usor de infruntat. Rugaciunea, cartile, muzica, etc. toate sunt minunate, insa vine momentul in care devine plictisitor, trist si deprimant sa vorbesti mereu cu tine insati/insuti. Cu cat trec anii, cu atat apar intrebari de genul "care este rostul vietii mele?", "cum sa imi gasesc implinirea?", etc.
Deci, daca voi stiti solutii sau "retete" (sfaturi, indemnuri, etc.) nu ezitati sa le impartasiti cu cei care au nevoie de putina nadejde.

[RalucaG]

Draga Ionela,
Nu esti singura. Esti libera. Vezi ce vrei, ca s-ar putea sa si capeti, si sa nu regreti dupa aia vremea in care erai atat de libera si puteai sa te ocupi de tot ce te bucura (carti, flori, plimbari, serviciu etc, nu neaparat in ordinea asta). Toate sunt la vremea lor si dupa cum vrea Dumnezeu. Daca pentru tine a vrut sa ramai necasatorita pana la varsta asta, asa a fost sa fie. Mergi la biserica, roaga-te, vezi de activitatile care iti fac placere si traieste cu bucurie, ca viata e data ca sa ne bucuram de ea, nu sa numaram filele din calendar pana la venirea printului pe calul alb. Cateodata se intampla sa vezi neclar de la atatea lacrimi de asteptare, si sa il confunzi cu zmeul. Asta e, se mai intampla. Daca o sa fie sa te mariti, o sa te mariti. Unele femei se marita la 18 ani si regreta dupa aia o viata ca au un sot imatur, alcoolic, drogat, afemeiat sau mai stiu eu cum. Altele se marita la 50 si tot aia gasesc :) Sau poti sa dai de marea ta iubire cand te astepti mai putin si cand iti vine sorocul si atunci te mariti si nu te mai uiti nici ca e ala urat, nici ca e cam tolomac, nici ca trebuie sa ii speli sosetele, nici ca trebuie sa ii faci de mancare. Pentru barbatii adevarati care iti adreseaza propuneri neortodoxe, explici clar ca pentru oameni ca ei exista un nume si ca numele ala suna destul de urat, apoi ignor si gata.
Nu iti pierde speranta, ca mai este baieti buni pe lumea asta si nu-s toti luati. Cand o fi sa dai peste al tau, o sa ti-l scoata Dumnezeu in cale. Pana atunci, Doamne ajuta!

[IonelaC]

În prealabil postat de RalucaG

Draga Ionela,
Nu esti singura. Esti libera. Vezi ce vrei, ca s-ar putea sa si capeti, si sa nu regreti dupa aia vremea in care erai atat de libera si puteai sa te ocupi de tot ce te bucura (carti, flori, plimbari, serviciu etc, nu neaparat in ordinea asta). Toate sunt la vremea lor si dupa cum vrea Dumnezeu. Daca pentru tine a vrut sa ramai necasatorita pana la varsta asta, asa a fost sa fie. Mergi la biserica, roaga-te, vezi de activitatile care iti fac placere si traieste cu bucurie, ca viata e data ca sa ne bucuram de ea, nu sa numaram filele din calendar pana la venirea printului pe calul alb. Cateodata se intampla sa vezi neclar de la atatea lacrimi de asteptare, si sa il confunzi cu zmeul. Asta e, se mai intampla. Daca o sa fie sa te mariti, o sa te mariti. Unele femei se marita la 18 ani si regreta dupa aia o viata ca au un sot imatur, alcoolic, drogat, afemeiat sau mai stiu eu cum. Altele se marita la 50 si tot aia gasesc :) Sau poti sa dai de marea ta iubire cand te astepti mai putin si cand iti vine sorocul si atunci te mariti si nu te mai uiti nici ca e ala urat, nici ca e cam tolomac, nici ca trebuie sa ii speli sosetele, nici ca trebuie sa ii faci de mancare. Pentru barbatii adevarati care iti adreseaza propuneri neortodoxe, explici clar ca pentru oameni ca ei exista un nume si ca numele ala suna destul de urat, apoi ignor si gata.
Nu iti pierde speranta, ca mai este baieti buni pe lumea asta si nu-s toti luati. Cand o fi sa dai peste al tau, o sa ti-l scoata Dumnezeu in cale. Pana atunci, Doamne ajuta!

Raluca, multumesc pentru simpaticul mesaj!
Adevarul este ca exemplele, si negative si pozitive, sunt multe de tot. Insa stii cum este, fiecare asteapta la randul sau implinirea sufleteasca. Iar pe aceasta n-o poti inlocui cu nimic. Nici cu carti, nici cu prieteni, nici cu gandul ca "esti liber si fara obligatii". Asa cum intr-o reteta de fursecuri trebuie sa pui unt ca sa iasa buni si fragezi; sigur, ies buni si cu ulei sau cu margarina, dar nu-i acelasi lucru. :)
Doamne ajuta si spor in toate tuturor!
Nadejde, credinta si dragoste!

[simona_fidela]

Eu sunt de acord cu Aurelia. Din moment ce tu, ca fata esti curata, de ce sa il accepti (asa usor) pe unul care a fost deja cu altele inainte? Bineinteles ca e greu sa accepti un asemenea barbat. Doar o fata curata merita un baiat curat, nu unul ce deja s-a culcat cu n fete. (nu conteaza cat e n, poate fi si 1, ca deja tot nu mai e curat) Si ati face sa nu o descurajati sau acuzati de ceva pe Aurelia. Sau dumneavoastra sustineti desfranarea si concubinajul?

În prealabil postat de mirela.t

Scuze ca ma bag si eu in discutie, dar m-au frapat un pic ideile pe care le vehiculezi. Cum adica, tu iti pui problema asa in general, ca "trebuie sa-l ierti" si sa-l iei "in primire" ? Pai draga Aurelia, nici nu-i de mirare ca nu se apropie barbatii de tine, cu optica asta a ta. Probabil emiti feromoni negativi, sau ceva similar detectabil de la distanta!
In primul rand, ca nu ti-au gresit tie personal; acolo Ionela dadea un exemplu concret, cineva a gresit in relatia fata de ea, eu asa am inteles, ca nu vorbea in general. Apoi, cu luatul in primire... expresia in sine nu e deloc sentimentala; hmm, daca asta e ce pui tu la baza unei relatii personale cu un baiat, atunci nu te mai plange ca esti nemaritata. Ca sa nu mai zic de pretentii, sa fie "neinceput" ...apropo, cum faci, il intrebi la prima intalnire?! Daca ajungi pana acolo, fireste.

În prealabil postat de simona_fidela

Eu sunt de acord cu Aurelia. Din moment ce tu, ca fata esti curata, de ce sa il accepti (asa usor) pe unul care a fost deja cu altele inainte? Bineinteles ca e greu sa accepti un asemenea barbat. Doar o fata curata merita un baiat curat, nu unul ce deja s-a culcat cu n fete. (nu conteaza cat e n, poate fi si 1, ca deja tot nu mai e curat) Si ati face sa nu o descurajati sau acuzati de ceva pe Aurelia. Sau dumneavoastra sustineti desfranarea si concubinajul?

Per asamblu sunt de acord cu ce ai zis. Si mie mi se pare ceva normal ca o fata fecioara sa isi gaseasca un sot fecior. Cred ca e si altfel cand incep si invata impreuna toate, se creaza acea legatura dupa nunta care numai doi feciori o pot avea. Invatatura ortodoxa spune clar ca si fata si baiatul trebuie sa ramana curati pana la casatorie, nu doar fata. Chestia cum ca fata trebuie sa ramana curata iar baiatul ba, este viziunea societatii, care ii iarta prea usor pe barbatii care au calcat stramb "e barbat si se accepta" "asa sunt barbatii". Daca in trecut se putea, acum de ce nu se mai poate? A da, inainte nu asteptau pana la 30 de ani sa se insoare, ci deobicei se luau pe la 20-25, chair si mai repede.

Intr-o privinta sunt de acord si cu Mirela. Nu este exclus ca o fata fecioara sa se indragosteasca de un barbat "inceput" si daca dragostea e sincera si barbatul se pocaieste, pot pune inceput bun. Dar evident, nu asta trebuie sa fie normalitatea, standardul, ci fecioria din amblele parti.

De exemplu, fetele de varsta mea, 20-21, au sanse mai mari sa isi gaseasca un sot fecior de varsta apropiata, decat o femeie trecuta de 30 de ani. Cu cat inaintezi in varsta, mai trebuie sa lasi si de la tine. In prezent nu prea se mai pune mare pret pe feciorie, nu mai este considerata o cinsta, ci o rusine. Sunt si baieti de liceu care iti zic ca esti frigida sau chestii de genu daca nu te culci cu ei. Sau, am auzit baieti spunand ca nu isi cauta prietena virgina caci, daca se culca cu ea, dupa fata se ataseaza prea tare de el si o sa incerce sa il "prinda" ptr. ca a fost primul.

Am incredere ca Dumnezeu are pentru fiecare fata un baiat.

[tabitha]

În prealabil postat de simona_fidela

Sau dumneavoastra sustineti desfranarea si concubinajul?

Bineînțeles că nu susțin asta.

Ideea mea era că cel care a greșit și se căiește de greșeala lui în fața lui Dumnezeu (nu a unei potențiale soții, nota bene), este ca și "ne-început" :) Fie el băiat sau fată, logica ar trebui să fie aceeași.

În fine, eu le doresc tuturor: Spor la așteptat, pe cel căutat!

(dar cine nu știe să aștepte cum se cuvine, cu bună socoteală, să nu mai plângă pe la colțuri)

[Cornel Urs]

În prealabil postat de costel

Eu sunt pentru alt sfat: sa mearga impreuna la biserica si sa vada cat poate sta acolo.

asta e cel mai bun sfat!

[Fani71]

În prealabil postat de culianul

E asa pentru ca am multe prietene care au aplicat aceeasi politica: no sex before marriage, si au ramas singure, desi sunt foarte frumoase, inteligente. Acum au 35 de ani, doar cu divortati sau d-astia pe care nu i-a vrut nimeni cand era vremea, ceea ce iar nu e ideal

Sa nu generalizam.
Exista multe motive si la barbati, ca si la fete, sa ramana necasatoriti si uneori chiar feciori, inainte de 30-35 de ani.
De ce n-ar fi uneori chiar aceleasi motive bune? Ca nu au gasit inca persoana potrivita? Chiar daca sunt frumosi si inteligenti? Sau ca nu erau inca pregatiti sufleteste (si asta nu inseamna neaparat ceva rau: poate i-au preocupat mai mult valte lucruri, sau au avut alte lucruri de rezolvat inainte).
Asemenea ganduri descurajeaza.

[Elisa39]

Ce sa mai spun eu care am implinit 40 ani....
Nu am acceptat concubinajul inainte de casatorie. Merg inainte asa, ce-o fi o fi ...

[Fani71]

În prealabil postat de Elisa39

Ce sa mai spun eu care am implinit 40 ani....
Nu am acceptat concubinajul inainte de casatorie. Merg inainte asa, ce-o fi o fi ...

Am o verisoara care s-a casatorit la 47 de ani. Alta, la 35 ca mine.
Nu se stie niciodata ce ne rezerva viata.