Mama, Tata, nu va desparti

[alynnna]

Tragedia unui copil lipsit de iubire -
o fată de 15 ani şi-a luat viaţa!

“”"De ce n-a mai găsit o fată frumoasă, inteligentă, sensibilă puterea să trăiască? La 15 ani, nu te-ntrebi daca viaţa are sens, dacă merită sau nu să lupţi pentru ceea ce îţi doresti. O faci pur şi simplu şi te simţi împlinit!
„Nu vă despărţiţi! Dacă vă despărţiţi, copiii voştri vor ajunge ca mine! Iubiţi-vă!”. Este strigătul de disperare al Andreei, o fată de 15 care şi-a luat viaţa azi-noapte! Este mesajul unui copil. Părinţii lui s-au despărţit când avea numai trei ani. Un copil extrem de sensibil care avea nevoie disperată de iubire.

“Viaţa va merge înainte cu sau fără mine! Dar, poate, sinuciderea mea va schimba lumea!” - sunt cuvintele unei fiinţe care nu avea cui să spună ce o doare. Să ne gândim bine la ele! Noi ştim să comunicăm şi să ne ascultam copiii? Ştim să-i înţelegem, să le oferim sprijin, protecţie?

“M-am obişnuit fără iubirea voastră”, le-a scris Andreea în biletul de adio părinţilor ei! Un caz sfâşietor, o scrisoare de adio devastatoare, care exprimă toată singurătatea, suferinţa şi deznădejdea care-au ucis un copil.

Andreea avea doar 15 ani, vârstă la care un copil are cea mai mare nevoie de sprijin de înţelegere, de vorbele mamei, de sprijinul tatălui. Andreea însă n-a avut nimic din toate acestea. Când avea numai trei ani părinţii ei au divorţat şi şi-au văzut de vieţile lor. Fetiţa a rămas în grija bunicii. Poate că suferinţa ei a început chiar atunci, când avea trei ani, poate că a suferit timp de 13 ani în tăcere, fără să aibă cui să-i spună ce are pe suflet. Pentru că lângă ea nu erau părinţii. Doar bunica, o bătrână atât de îndurerată astăzi.

Tatăl Andreei s-a recăsătorit, Are un copil şi acum aşteaptă un altul. După divorţ şi-a făcut o altă viaţă şi are o altă familie. Oare a vorbit destul cu Andreea? Oare a ştiut ce e-n sufletul ei cu adevărat? A ştiut ce simte fata lui? A ştiut de ce are ea nevoie la vârsta de 15 ani, când lumea şi viaţa, pot fi atât de complicate? Iar mama, mama ei unde a fost?

Andreea era o fată excepţională, foarte deşteaptă şi foarte frumoasă. Olimpică la engleză, pasionată de rock, de baschet, de literatură, de cuvintele scrise. Şi extrem de sensibilă. Profesorii şi colegii ei sunt stupefiaţi, nu le vină să creadă că o fată atât de specială a fost în stare de un gest extrem, că nu mai este.

Înainte de a se arunca în gol, Andreea a scris nouă pagini, o scrisoare tulburătoare, o mărturisire, o confesiune adresată lumii. Nu mai suporta oamenii, simţea că nu are prieteni şi era foarte dezamăgită. O pagină i-a adresat-o prietenului ei, lui Lucian, băiatul de care era îndrăgostită. Erau de un an împreună. Dar şi lui i-a spus „Adio”!

Joi, 6 martie, fetiţa va fi coborâtă în mormânt. Am învăţat ceva din tragedia ei? A fost zadarnică moartea ei? Sunt prea mulţi copii şi tineri care se simt străini în lumea de astăzi, suferă şi nu pot comunica. Şi nu merită asta. Au nevoie de iubire, de părinţi, de prieteni, de sfaturi şi de înţelegere.”"”"

[alynnna]

Atunci cand vrem sa "ne traim viata" sa ne gandim ca acest pret il platesc copii nostri!:|:( Intr-o lume moderna in care desfraul este firesc in care casnicile se desfac ca si camasa seara la culcare, sa invatam cate ceva din astfel de drame! Dumnezeu sa o ierte pe Andreea.

[alynnna]

DESPRE RELAŢIA PĂRINŢI—COPII

Această lucrare nu vorbeşte şi despre raporturile dintre părinţi şi copii, care ar putea face subiectul unei alte cărţi. Totuşi e evident că, o dată ce viaţa cuplului se desfăşoară în armonie, cei doi ştiu să-şi vorbească, să dialogheze. Iar acest dialog e deosebit de important, pentru că atunci când apar dificultăţi, crispări, copiii sunt primii care le simt. Cu foarte mici excepţii, copiii văd foarte bine dacă părinţii lor ştiu să-şi rezolve dificultăţile prin dialog şi dacă au o viaţă spirituală de familie, reală.
Valorile iubirii, atât de importante în viaţa familiei, se cultivă mai întâi în relaţia dintre soţ şi soţie. Şi e firesc ca iubirea aceasta vie să fie percepută ca adevărată valoare. Pentru copil, această valoare e întotdeauna foarte obiectivă, pentru că el o simte ca entitate fundamentală a existenţei sale. Copilul nu-şi descoperă părinţii doar ca persoane, ci ca o entitate, ca o fiinţă unică în două ipostasuri, tată şi mamă, fiinţă din care simte că face parte ca un membru însufleţit.
Astfel, copilul nu trăieşte doar din relaţia pe care o stabileşte cu fiecare dintre părinţi, separat, ci şi din relaţia părinţilor, între ei. Iar pentru el, această relaţie constituie o fiinţă obiectivă şi reală, din a cărui realitate îşi hrăneşte fiinţa sa profundă. Dacă realitatea aceasta e încordată, agresivă, impregnată de judecăţi aspre, copilul, chiar dacă trăieşte relaţii personale bune cu fiecare părinte în parte, va suferi de pe urma ei, iar această suferinţă se va materializa în modificări de comportament.
Nimeni nu poate oferi altuia ceea ce nu are sau nu este el însuşi. De aceea, calitatea de fiinţă a cuplului e fundamentală pentru creşterea şi înflorirea spirituală a copilului. Copilul poate avea absolut toată percepţia existenţei falsificată de un model parental negativ. Primind din partea fiinţei parentale o relaţie dizarmonică, ea riscă să devină pentru el un fals arhetip al relaţiei cu lumea.
Educaţia începe de la relaţia dintre soţ şi soţie. Nici un sistem educativ, nici o pedagogie nu vor putea înlocui această relaţie, dacă e dreaptă, deci trăită în acceptarea existenţei celuilalt, a posibilităţii evoluţiei, a ajutorului oferit pentru lepădarea prejudecăţilor, gândurilor necurate etc. Pentru că toate acestea ţin direct de iubirea adevărată. Dacă un copil îşi vede părinţii depunând eforturi, fiecare, din iubire unul pentru celălalt, atunci şi numai atunci, valoarea pe care îşi va construi el existenţa va fi iubirea.

[C-tin]

:( Of-Of-Of!
Iubire haide-m impreuna
Si la Sfarsit ca la Inceput
Si atuncea Spinii ni-s Cununa...

[cozia]

Este sfisiietor de trist, insa nu este o regula, mai ales ca parintii s-au despartit cind ea inca nu realiza ce inseamna ca parintii sa fie impreuna, deci la mijloc este altceva, eu banuiesc ca este vorba de primele manifestari violente(sinucidere) de... schizofrenie.

Mai nou am realizat ca este mai bine pentru un copil sa fie ramas dintr-o familie despartita cu acte decit sa creasca intr-una in care mai mult ca sigur iese schilodit si mutilat sufleteste asa cum vedem tot mai mult in jur.

[C-tin]

În prealabil postat de cozia

Mai nou am realizat ca este mai bine pentru un copil sa fie ramas dintr-o familie despartita cu acte decit sa creasca intr-una in care mai mult ca sigur iese schilodit si mutilat sufleteste asa cum vedem tot mai mult in jur.

Nu e bine frate, nici asa, nici asa!
Copiii trebuie sa aiba ambii parinti si acestia sa se inteleaga, sa se iubeasca, sa fie armonie in casa...Adica, sa-l aibe pe Dumnezeu...!

[cozia]

De acord, asa este bine, insa nu suntem intr-o lume ideala, ci intr-una unde satana este rege si unde este lasat sa-si bage coada peste tot

[nimeni]

Victime au existat intotdeauna. Si au existat mereu sotii batute, inselate abuzate. La fel au existat si barbati inselati. La fel ca si casatoria exista si divortul. OMUL nu este perfect si nici fara pacat. Cand doi oameni nu s emai inteleg? cand sunt certuri si batai atunci mise pare noprmal si recomandabil divortul. Un copil nu merita sa asiste la asa ceva.

Si nu sunt cazuri exceptionale.

[daliapantelimon]

În prealabil postat de nimeni

Victime au existat intotdeauna. Si au existat mereu sotii batute, inselate abuzate. La fel au existat si barbati inselati. La fel ca si casatoria exista si divortul. OMUL nu este perfect si nici fara pacat. Cand doi oameni nu s emai inteleg? cand sunt certuri si batai atunci mise pare noprmal si recomandabil divortul. Un copil nu merita sa asiste la asa ceva.

Si nu sunt cazuri exceptionale.

Din pacate m-am confruntat si eu cu o situatie asemanatoarea in privinta tatalui meu. Stiu si eu cum este.....sa ai tata,dar sa nu-l simti, sa nu-l ai langa tine...sa nu stie e in inima ta. Credeti-ma ca este crunt! Cu atat mai mult cu cat, sunt momente in viata cand avem nevoie de ei, de parinti impreuna....
Sa ne rugam pentru Andreea...dar si pentru cei din urma ei...parintii, care nu au cautat sa afle ce e in sufletelul ei,care....indirect au dus la aceasta tragedie.
Iertare si Dumnezeu sa va ierte!

[Dia20_diana]

În prealabil postat de C-tin

Nu e bine frate, nici asa, nici asa!
Copiii trebuie sa aiba ambii parinti si acestia sa se inteleaga, sa se iubeasca, sa fie armonie in casa...Adica, sa-l aibe pe Dumnezeu...!

[color=blue]da asa ar fi ideal, doar ca azi parca a deventi o exceptie sa vezi o familie fericita, traind in armonie si eu sunt de acord, e mai bine pentru un copil sa traiasca cu unul din parinti daca dragostea din familie s-a dus, asa macar nu ii va mai vedea certandu-se[/color]