Politica in biserica

[costel]

Ne rugam Andrei pentru ei, dar imi doresc sa invete si ei ca drumul spre Biserica nu exista doar in campania electorala.

Nu trebuie sa vina sa ceara voturi. E un loc unde se cere altceva. Aici nu este loc de a iesi in evidenta. Dimpotriva, daca din Biserica pleci doar cu tine, esti sarac in adevaratul sens al cuvantului.

[gabrielmoreanu]

ce este viata vesnica?

Gabriel,

Pentru a intelege ce este viata vesnica, un raspuns pe un topic este insuficient. Citeste cu rabdare , cu post si rugaciune cartea Mantuirea pacatosilor de Agapie Criteanul. Cand o vei termina de citit vei avea un raspuns intelept, detaliat si vei intelege rostul vietii crestine.
Citeste cu atentie capitolul despre Rai. Caci exista sfinti au avut parte de descoperiri ale tainelor divine si au aflat ca pentru cei care isi sfintesc sufletul exista o fericire vesnica incomparabila cu vreo bucurie pamanteasca. Sa nu spunem si noi ca vulpea ca strugurii sunt acri numai pentru ca nu suntem vrednici sa ajungem la ei.

Exista posibilitatea ca prin pocainta sincera si printr-o vietuire crestina aleasa trupul omului sa se indumnezeiasca, iar dupa moarte sa se transforme in sfinte moaste. un astfel de om simte inca din acesta viata fericirea dumnezeiasca si , daca a aflat-o, n-o da pe nicio bogatie de pe pamant. De aceea, sa nu-l compatimesti pe pustnicul care se lipseste de confort pentru a se dedica rugaciunii. El deja stie de ce face acest lucru. Noi cei ignoranti suntem de compatimit, caci avem acesta sansa unica de a dobandi o asemenea fericire si noi renuntam la ea.

Ti-as recomanda sa mai citesti despre Sfantul Marcu de la Atena. Acesta statea de vorba cu un pustnic venit sa-l cerceteze si-i vorbea despre credinta, citandu-l pe Mantuitor: ,,Daca veti avea credinta cat un bob de mustar si veti zice muntelui acesta sa se mute in mare, se va muta!" Am citat din memorie. In acel moment muntele a luat-o la vale. Insa Sfantul Marcu l-a potolit, zicandu-i: ,,Ce faci tu munte? Eu vorbeam cu fratele Serapion , nu cu tine." Cum sa nu fii fericit cand vezi atata iubire dumnezeiasca?

Dumnezeu sa ne faca vrednici de iubirea Sa!

Conform Sfintelor Canoane, ierarhul care a intrat in politica trebuie caterisit. Ce s-o mai lungim si s-o mai scaldam atata vreme cu pareri proprii ?...

[geo.nektarios]

[COLOR=#000000]IMPLICAREA BISERICII ORTODOXE[/COLOR]

[COLOR=#000000]ÎN POLITICĂ[/COLOR]

[COLOR=#000000]Literatura privind partidele şi alegerile din România postcomunistă a crescut exponenţial de când cetăţenii ţării au obţinut dreptul de a alege şi de a fi aleşi în funcţii publice, însă relaţia dintre religie, partide şi alegeri a fost ignorată, deşi este ilustrativă atât pentru modul în care politicienii s-au folosit de Biserică cât şi modul în care liderii religioşi au încercat să se impună în spaţiul public şi să modeleze democraţia românească. Legătura dintre partide, religie şi alegeri este ilustrată de câteva domenii interdependenţe ce reflectă negocierile continui ce au loc între actorii religioşi şi politici pentru găsirea unui raport de forţe acceptabil pentru ambele părţi [/COLOR]
[COLOR=#000000]În România, există diferenţe substanţiale între culte în ceea ce priveşte avantajele pe care le pot oferi şi pretinde de la clasa politică. Biserica Ortodoxă, căreia 86% dintre români declară că-i aparţin, s-a dovedit a fi un actor politic redutabil şi un aliat indispensabil oricărui candidat şi partid politic ce a căutat sprijinul unui segment larg electoral. Bisericile protestante şi noile grupări religioase însă nu au avut aderenţi în număr suficient de mare pentru a fi atractive politicienilor şi partidelor şi, că urmare, rar au jucat un rol în alegeri. Majoritatea credincioşilor romano-catolici şi reformaţi aparţin minorităţilor maghiară şi germană din Transilvania, fiecare reprezentată politic de un bloc electoral distinct. Dacă formaţiunile politice etnice se bucură aproape necondiţionat de sprijinul bisericilor lor, o pletora de partide politice se află în competiţie permanentă pentru obţinerea suportului Bisericii Ortodoxe şi a credincioşilor săi predominant români. Că urmare, dinamica relaţiei religie-politică este diferită în ce priveşte majoritatea şi minorităţile etnice şi explică rolul predominant pe care acea biserica îl asumă în campanii lectorale în raport cu celelalte culte. [/COLOR]
[COLOR=#000000]Implicarea politică a preoţilor nu este o noutate în România. În perioada interbelică, prelaţii contribuiau activ la campaniile electorale, sfătuind credincioşii să voteze anumiţi candidaţi, binecuvântând însemne electorale sau ridicând osanale din altar pentru partidele lor favorite. Pentru o perioada, Patriarhul Miron Cristea a făcut parte din Regenta ce a condus ţara în numele regelui Mihai, minor la acea vreme, după ce regele Carol al II-lea a renunţat la tron. Constituţia din1923 îi recunoştea drept senatori pe liderii Bisericilor Ortodoxă şi Greco-Catolică. Mulţi preoţi ortodocşi s-au alăturat mişcării legionare, organizaţie paramilitară ce ridica ortodoxia la rangul de cheie de boltă a identităţii române. În alegerile din 1946 preoţii au făcut campanie activă împotriva comuniştilor. După instaurarea regimului comunist, autorităţile au căutat să clădească o societate în care religia nu avea nici un rol şi au lansat o campanie susţinută de persecutare a cultelor. Mănăstiri au fost închise, mii de preoţi au fost arestaţi şi omorâţi în închisori şi lagăre, Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în ilegalitate şi proprietăţile sale au fost confiscate. Deşi autorităţile nu au cerut ajutorul cultelor pentru a garanta o participare bună la vot sau un rezultat favorabil candidaţilor comunişti, deoarece alegerile aveau rezultat predeterminat, ele au ajuns la o înţelegere tacită cu Biserica Ortodoxă majoritară care a acceptat, prin modificări de doctrină, să slujească un regim politic declarat ateist. Pe măsură ce comunismul s-a maturizat, Biserica Ortodoxă a devenit din ce în ce mai supusă regimului Ceauşescu, viitorul Patriarh Teoctist fiind cooptat în conducerea Frontului Democraţiei Socialiste, o organizaţie aservită Partidului Comunist. [/COLOR]
[COLOR=#000000]După 1989, ierarhii ortodocşi au cerut clerului să nu participe în politică, să nu adere la partide, să nu candideze în alegeri, şi să nu influenţeze opţiunile politice ale credincioşilor. În urma şedinţei din ianuarie 1990, Sinodul le-a interzis preoţilor să se implice “în orice formă de partizanat politic”, le-a permis episcopilor să-i sancţioneze pe preoţii activi politic şi i-a obligat pe preoţii cu funcţii publice să‑şi înceteze slujirea preoţeasca pe durata mandatului politic (neputând obţine salariu de la Biserică cât timp erau remuneraţi pentru îndeplinirea îndatoririlor lor publice). Dar într-o vreme când conducerea ortodoxă era vehement contestată pentru colaborarea cu regimul comunist şi Sinodul era scindat între reformatori şi conservatori, majoritatea clerului a ignorat recomandările. Decizia Sinodului nr. 1066/1996 a reiterat că, “conform canoanelor bisericeşti, episcopii, preoţii, diaconii şi părinţii spirituali nu vor candida pentru locuri în Parlament. Preoţii şi călugării sunt chemaţi să-şi îndeplinească misiunea spirituală, incompatibilă cu o angajare partinică sistematică”[1]. Decizia interzicea clerului să adere la partide politice, permiţând implicarea politică prin aceea că permitea preoţilor să candideze în alegeri ca independenţi. În februarie 2000, la începutul unui nou an electoral, Sinodul le-a reamintit preoţilor că puteau candida în alegerile locale, nu generale, numai ca independenţi, cu aprobarea episcopului. Conform canoanelor, clerul ortodox trebuia să nu susţină deschis partide sau candidaţi. Însă datorita formulării sale vagi şi lipsei de sancţiuni, decizia a rămas o simplă recomandare. Episcopii au neglijat să-i sancţioneze pe preoţii-politicieni şi i-au lăsat pe cei cu funcţii publice să continue să slujească în biserica, să cunune şi să boteze, să predice şi să spovedească. Voit sau nu, decizia le-a dat preoţilor posibilitatea de a se angaja politic în speranţa obţinerii unor avantaje tangibile pentru parohia lor sau pentru Biserica Ortodoxă ca instituţie, arătând în acelaşi timp societăţii largi, clasei politice şi celorlalte culte că Biserica optase formal pentru neutralitate politică.
Neutralitatea politică a reprezentat opţiunea oficială a BOR şi în alegerile ulterioare, fără ca preoţii să o respecte. Mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu, episcopul Argeşului, Calinic Argatu şi Arhimandritul Simeon Tatu de la Mănăstirea Plumbuita s-au numărat printre simpatizanţii FSN-ului şi ale încarnărilor sale ulterioare. Cunoscut pentru sprijinul constant pe care l-a oferit lui Ceauşescu, IPS Vornicescu chiar a acceptat să fie inclus pe listele electorale ale Frontului, însă şi-a retras candidatura în ultimul moment ca urmare a protestelor publice. Mai puţin intimidat de opinia publică, Pr.Tatu a reprezentat acel partid în Senat din mai 1990 până la moartea sa în 1998. Mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu a sprijinit Alianţa Civică, dar nu a candidat niciodată pentru o poziţie publică. Pr. Ioan Roman a reprezentat PNŢCD în Parlament în legislatură 1996-2000. Fost participant la demonstraţiile anti-guvernamentale din Piaţa Universităţii din iunie 1990, Pr. Simion Mehedinţu a aderat la Alianţa Creştin-Democrată un deceniu mai târziu. Deşi nu toţi liderii BOR au devenit membri de partid, cei mai mulţi dintre ei şi-au declarat deschis opţiunea politică. Arhiepiscopul Sucevei, Pimen, şi-a recunoscut în repetate rânduri simpatiile monarhiste, iar IPS Vornicescu şi Mitropolitul Transilvaniei, Antonie Plămădeală au susţinut deschis PRM-ul.
După 2000, tot mai mulţi preoţi ortodocşi au întrat în politică. Ilie Sârbu a devenit ministru al agriculturii, Ioan Aurel Rus şi-a reînnoit mandatul, continuând să reprezinte PRM în Senat. Alegerile locale au permis unui număr fără precedent de preoţi să devină primari, vice-primari, consilieri locali şi judeţeni cu ajutorul partidelor politice. Gh. Radu şi Gh. Supeală au reprezentat PSD-ul în consiliul Bucureşti. Ion Varan a devenit consilier PRM în Caraş-Severin şi Viorel Mitru a fost consilier PRM în Roman. În Cluj, Titus Popovici a aderat la PRM, Ioan Roman a devenit liberal, Costin Morar a ajuns consilier judeţean PUNR. Teofil Badea a fost ales primar în Bihor, iar Dumitru Nistor, Gheorghe Bărănescu şi Petre Popa au devenit primari în Argeş. Statistici exacte lipsesc, însă se crede că zeci de preoţi au obţinut funcţii publice la toate nivelurile, fiind devotaţi ideologiei de partid mai mult decât dogmelor creştine[2]. Nu numai preoţii ortodocşi au primit carnete de partid, au candidat în alegeri sau au obţinut posturi publice. Preoţii greco-catolici Ioan Botiza şi Matei Boilă au aderat la PNTCD. Boilă a reprezentat acel partid în Senat din1992 până în 2000.[/COLOR]

[geo.nektarios]

[COLOR=#000000]La început, Sinodul a închis ochii când preoţii deveneau membri de partid, însă spre sfârşitul deceniului, cazurile de preoţi implicaţi politic ameninţau să devină o regulă. Prima încercare de a reformula poziţia Bisericii în ce priveşte implicarea politică a clerului a avut loc în aprilie 1998 când Arhiepiscopul de Cluj, Bartolomeu Anania a cerut Sinodului să le permită preoţilor ortodocşi să fie aleşi pe liste de partid. După el, neutralitatea politică fusese ignorată de preoţii din Transilvania, care oricum făcuseră campanie electorală unui partid politic sau altul sau căutaseră să între în Parlament fără acordul ierarhilor, şi ar fi expus BOR unor atacuri nedrepte din partea presei şi a celorlalte culte ce nu îmbrăţişau acel principiu. Propunerea a fost îmbrăţişată de Mitropolitul Moldovei, Daniel Ciobotea şi Pr. Constantin Galeriu, ultimul declarând şi că Biserica ar fi trebuit să promoveze în Parlament personalităţi recunoscute drept “conştiinţa naţiunii”. După episcopul-vicar de Suceava, Gherasim Pruteanul, Biserica trebuia să între în politică pentru ca ţara să-şi menţină tradiţia ortodoxă, însă implicarea politică nu înseamnă că preoţii să între în partide, ci că ei să le avertizeze dacă propunerile lor legislative se opuneau tradiţiilor creştin-ortodoxe. PS Gherasim a susţinut propunerea IPS Anania „deoarece Biserica şi statul nu au fost niciodată cu adevărat separate. Unde a fost conducătorul politic, acolo a fost şi prelatul”[3].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Deşi îmbrăţişată cu entuziasm în cercurile ortodoxe, propunerea a fost criticată de politicieni şi jurnalişti drept un impediment al separării statului de Biserica şi un obstacol al democratizării. Campania de presă a fost atât de susţinută, încât Sinodul a ezitat să considere serios propunerea pe motiv că nu era momentul potrivit pentru a decide dacă BOR trebuia să se implice politic. Paradoxal, propunerea IPS Anania a forţat Biserica Romano-Catolică să-şi formuleze o poziţie faţă de implicarea politică a clerului sau. Un comunicat oficial, detaliind poziţia Bisericilor Romano şi Greco-Catolice, arată opţiunea acestora pentru neutralitate politică şi reamintea că, Conciului Vatican ii interzicea clerului catolic să facă politică[4]. [/COLOR]
[COLOR=#000000]Dacă Sinodul a ignorat propunerea, unii dintre membri săi au îmbrăţişat-o. Episcopul Calinic le-a permis preoţilor săi să obţină poziţii eligibile pe liste de partid în alegerile locale din 2000. Într-un gest fără precedent, episcopul a scris partidelor politice, cerând poziţii eligibile pentru preoţii din Argeş. Când scrisorile au devenit publice, PS Calinic a declarat că “este absolut necesar ca preotul să fie preocupat de problemele spirituale şi materiale ale enoriaşilor. De aceea avem nevoie de preoţi primari, vice-primari şi consilieri în sate şi oraşe. Avem nevoie de preoţi şi în cultură, în activitatea socială, în Parlament, şi chiar în Guvern ca miniştrii…. Cum BOR are 86% dintre cetăţenii României, clerul ortodox trebuie s-o reprezinte în toate structurile de conducere ale statului.” Dată fiind influenţa extraordinară a episcopului în viaţa locală, social-democraţii au numit trei preoţi ortodocşi în consiliile locale[5]. [/COLOR]
[COLOR=#000000]Presa a amintit că preoţii ce deveneau membri de partid “renunţă la independenţa stipulată de canoane, îşi continuă activitatea religioasă, şi chiar dacă nu predica din amvon ideologia partidelor, culoarea lor politică ii poate influenţa pe credincioşi”[6]. Pe 2 februarie 2004, Evenimentul zilei nota că “înainte de alegeri, la fiecare patru ani, Sinodul rediscută implicarea politică a clerului, o problemă delicată pentru că preoţii sunt lideri de opinie şi Biserica se număra printre instituţiile cu cea mai mare cota de încredere. Dacă îşi fac cunoscute preferinţele politice sau se dedica complet politicii, preoţii pot să ii piardă pe credincioşi unui partid sau altul... Fără a recunoaşte, fiecare partid are o strategie secretă de a atrage preoţi, pentru că fiecare vrea să-şi apropie Biserica... Implicarea politică ameninţă ‘ascultarea’. Un episcop PRM cu doi vicari social-democraţi şi doi liberali care au în ascultare zece preoţi democraţi, doi ţărănişti, trei umanişti şi patru URR nu are aceeaşi autoritate.”[7] [/COLOR]
[COLOR=#000000]Cum noi alegeri urmau să se organizeze în 2004, BOR-ul s-a scindat între cei ce doreau neutralitate şi cei ce doreau implicare politică. În ianuarie 2003, IPS Anania a anunţat că Sinodul va discuta cazurile celor trei preoţi din Cluj ce aderaseră la PRM şi al episcopului Teodosie, cunoscut pentru legăturile sale strânse cu PSD-ul, aflat atunci la guvernare. IPS Anania a anunţat că toţi preoţii din Cluj ce erau membri de partid sau aveau posturi publice vor fi investigaţi. Conform presei, în Consiliul Municipal Cluj-Napoca opt preoţi reprezentau PSD-ul, unul pe liberali, patru PD-ul. Toate partidele au cerut Sinodului să le permită preoţilor să-şi continue carierele politice. Gheorghe Funar a sperat că preoţii să-şi continue activitatea în administraţia locală, cerând Bisericii să indice clar canoanele ce interziceau implicarea politică a preoţilor. Politicienii şi-au unit forţele cu clerul pentru a susţine că apartenenţa la partid era o opţiune personală a fiecărui preot ortodox, de vreme ce alte culte nu îmbrăţişau principiul neutralităţii politice. Într-adevăr, UDMR-ul a anunţat că listele sale erau deschise preoţilor. Încă de la formarea sa, Uniunea a alocat 15% din poziţiile sale de conducere reprezentanţilor tineretului şi alte 15% societăţii civile şi clerului. Pastorii reformaţi şi preoţii greco-catolici puteau ocupa funcţii publice[8]. Constituţia României le permite cultelor să decidă dacă membri lor pot face politică.[/COLOR]
[COLOR=#000000]Reflectând poziţia ierarhilor ortodocşi, protopopul de Botoşani le-a cerut preoţilor să nu candideze în alegeri deoarece, după cum a explicat el, mesajul partidului se adresează doar unui segment al comunităţii, în timp ce preotul trebuie să se adreseze tuturor credincioşilor. Că răspuns, Octav Cosmanca, liderul celui mai popular partid din Moldova, PSD, a opinat că preoţii trebuie să fie lăsaţi să se implice politic pentru că numai constituţia şi Parlamentul puteau limita dreptul unui individ de a fi ales. Pentru premierul Năstase, preoţii ce serveau drept consilieri locali şi judeţeni aduceau un plus de moralitate procesului politic şi modului de rezolvare a problemelor de interes comun. Însă opoziţia liberală i-a criticat pe social-democraţi pentru încercarea de a transforma BOR-ul într-un instrument electoral[9]. [/COLOR]
[COLOR=#000000]În februarie 2004, Sinodul şi-a reiterat deciziile din ianuarie 1990, septembrie 1992, februarie 1996 şi februarie 2000 ce interziceau clerului ortodox să participe în politică, să adere la partide, să candideze în alegeri, să influenţeze campaniile electorale şi să deţină funcţii în administraţia locală sau naţională. Decizia Sinodului nr. 410 din 12 februarie 2004 a cerut preoţilor să nu devină nici chiar candidaţi independenţi şi a rugat formaţiunile politice să nu accepte preoţi ca membri şi să nu folosească Biserica sau clerul în scopuri politice. Din partea Patriarhiei, Stoica a anunţat că „Biserica este neutră politic, nu indiferentă la viaţa polis-ului. Poziţia sa rămâne neschimbată; singura politică a preoţilor este Biblia”. Preoţii ortodocşi aveau zece zile pentru a alege între preoţie şi politică. Renunţarea la preoţie pentru avantaje politice imediate era ireversibilă, preotul urmând a fi răspopit în perpetuitate. Tot atunci, IPS Anania a ameninţat că Sinodul “poate şi să comande”, a reiterat că preoţii nu-şi mai pot suspenda slujirea preoţească pe timpul mandatelor politice şi a spus că preoţii-politicieni vor fi discutaţi de curţile consistoriale. Chiar şi preoţii-primari trebuiau să aleagă, deşi fuseseră aleşi democratic şi mandatul le expira în câteva luni, când noi alegeri urmau a fi organizate. Sinodul nu cunoştea numărul preoţilor-politicieni pentru că aceştia întraseră în politică fără a-şi anunţa superiorii, însă conform presei câteva sute dintre cei aproape 15.000 preoţi ortodocşi ai României ocupau posturi publice[10]. Decizia Sinodului a fost lăudată de societatea civilă ca un pas înainte în efortul de a bloca încercările PSD-ului de a-şi supune politic BOR[11].[/COLOR]
[COLOR=#000000]
[/COLOR]

[geo.nektarios]

[COLOR=#000000]A fost necesară determinarea pentru a-i convinge pe preoţi că decizia era irevocabilă şi definitivă. În Arhiepiscopia de Cluj doar senatorul PRM Rus a renunţat la preoţie, pe când 87 alţi preoţi au renunţat la politică. În Cluj, din cei 60 preoţi ce şi-au încetat activitatea politică, mai mult de jumătate reprezentaseră PSD-ul. În Argeş, un preot social-democrat a ales politica, pentru că “am servit Biserica 35 ani, e timpul să servesc oamenii”. Primarul de Băiculeşti a declarat că va candida în alegerile locale din 2004 în ciuda deciziei Sinodului şi că, la nevoie, va “porni o nouă revoluţie pentru că nu pot să aleg între preoţie şi primărie, de vreme ce ele sunt compatibile”. În Suceava, cei doi preoţi din consiliul municipal au ales preoţia. În Constanţa, IPS Teodosie a anunţat că nouă preoţi urmau să renunţe la mandatele lor din consiliile locale, dar nu a dat detalii privind situaţia sa personală. Restricţia a dus la modificarea substanţială a listelor electorale, obligând partidele să găsească înlocuitori pentru preoţii-politicieni[12]. Cel mai afectat [/COLOR][COLOR=#000000]a fost[/COLOR][COLOR=#000000] PSD-ul.[/COLOR]
[COLOR=#000000]În timpul alegerilor locale din 2004 eforturile de a separa Biserica de politică nu au dat rezultatele scontate. În Braşov şi Galaţi niciun preot nu s-a implicat politic, dar în alte judeţe situaţia a fost alta. Primarul social-democrat de Ştefăneşti (Argeş) a căutat să-şi reînnoiască mandatul, însă a pierdut în faţa candidatului liberal. Petrică Florea din Costeşti (Iaşi) a candidat la primărie cu ajutor liberal, declarând că “un preot nu poate fi indiferent la ce se întâmplă în parohia să. Timp de 18 ani am încercat să-i ajut pe oamenii de aici cum am putut. Că consilier local aş fi putut face mult mai mult”[13]. Consistoriul Mitropoliei Moldovei a anunţat că-l va sancţiona pe Florea dacă acesta se va implica politic, pentru că nu era prima dată când nesocotea decizia ierarhilor săi. După ce a pierdut alegerile, Florea s-a apărat spunând că avea dreptul constituţional de a alege şi a fi ales şi că speră că mitropolitul îl va suspenda temporar în loc să-l răspopească. Chiar şi după ce au renunţat la carnetele de partid şi la poziţiile publice, preoţii au susţinut partidele din care tocmai plecaseră. În mai, liderii social-democraţi au participat la slujba de duminică la Satu-Mare. Profitând de ocazie, cu acordul preotului, candidatul la primărie s-a adresat credincioşilor, prezentându-şi platforma electorală şi promiţând să rezolve rapid problema proprietăţii Bisericii. Candidatul a vorbit din amvon, lucru perceput că manipulare religioasă în scop electoral[14].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Decizia Sinodului de neutralitate politică a fost criticată de guvernarea PSD şi de opoziţia PRM. Cosmanca a numit decizia o “greşeală”, Nicolae Mischie a văzut-o drept o „anormală”, iar liderul PRM Petru Călian a calificat-o drept “discriminare”. Pentru Cosmanca, decizia era o greşeală pentru că “prezenţa preoţilor în consiliile locale garantează că problemele enoriaşilor sunt rezolvate direct de comunitatea locală... Că pastor, preotul trebuie să vadă că problemele administrative ale cetăţenilor sunt rezolvate înăuntrul şi în afară Bisericii”. Cosmanca a declarat că pledează pentru includerea preoţilor pe listele de partid că independenţi. Cum alte biserici permiteau implicarea politică a clerului, Cosmanca nu înţelegea de ce Biserica Ortodoxă trebuia să adopte o alta poziţie. Pentru deputatul umanist Pavel Cherescu (şi preot ortodox), decizia sinodală era neconstituţională deoarece numai Parlamentul putea limita drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Pentru el şi alţi preoţi ce nu doreau să renunţe nici la politică, nici la preoţie, decizia demonstra tendinţa Bisericii spre “fundamentalism religios”[15].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Decizia a întâmpinat opoziţie şi în interiorul bisericii pe măsură ce prelaţii au început să o critice deschis şi să o interpreteze în favoarea lor. Dacă la început puţini au îndrăznit să pună în discuţie hotărârea Sinodului, ulterior unii ierarhi au anunţat că preoţii ce ocupau funcţii publice puteau să-şi ducă mandatele la capăt însă nu vor putea candida din nou în 2004. Alţii au arătat că decizia nu includea o dată limită până la care preoţii trebuiau să opteze pentru preoţie sau politică. Pentru Stoica, “este absurd să laşi localităţile fără primar sau consilier local pentru următoarele două luni... Cu aprobarea episcopului, preoţii pot să-şi termine mandatele. Însă nu pot participa la campania electorală şi nu pot candida din nou”. Şi PS Calinic le-a cerut preoţilor săi să renunţe la carnetele de partid pentru a nu fi răspopiţi, dar le-a permis primarilor-preoţi să-şi termine mandatul[16].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Însă alte partide au susţinut neutralitatea. Alianţa Civica a salutat decizia Sinodului că contribuind la “creşterea capitalului de încredere al Bisericii” şi la “renaşterea morală a poporului român”. Schimbându-şi poziţia, Liberalii au susţinut şi ei decizia ce “confirmă neutralitatea politică şi poziţia morală şi spirituală a preoţimii ortodoxe”, au rugat alte culte să îmbrăţişeze principiul şi au criticat organizaţia PSD Cluj ce-i ceruse Sinodului să revină asupra hotărârii. Pentru a fi clar că Sinodul nu le va permite preoţilor să reintre în politică, IPS Anania a reiterat că restricţia era irevocabilă, definitivă şi unanim acceptată şi, deci „nici chiar Patriarhul nu o putea schimba”[17].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu a căutat să discearnă motivele pentru care BOR-ul a adoptat o poziţie atât de fermă în favoarea neutralităţii cu puţin înainte de alegerile locale. După el, “credibilitatea morală a BOR a fost ameninţată de proprii lideri. Deodată, preoţi ce deveniseră senatori sau deputaţi pe liste de partid nu mai ascultau şi chiar dădeau ordine superiorilor. Autoritatea ierarhiei religioase era ştirbită.” Pentru a explica de ce IPS Anania le-a cerut preoţilor să renunţe la posturile publice obţinute că urmare a unor alegeri libere, Stoiciu a considerat că IPS Teodosie, pe care Anania l-a menţionat printre cazurile problema, era cheia adoptării interdicţiei de a face politică: “Lui Teodosie ii place puterea şi cu ajutorul social-democraţilor visează să ajungă primul mitropolit al Tomisului şi Dobrogei şi apoi patriarh. Vrea ca Biserica să nu mai respecte tradiţia în alegerea mitropolitului de Moldova că patriarh, şi a da o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a deveni mitropolit”, deoarece patriarhul este ales dintre mitropoliţi. Pentru Stoiciu, opţiunea pentru neutralitate politică derivă din lupta de putere din Sinod între suporterii ambițiosului Teodosie, ce-şi construia cariera cu ajutor social-democrat, şi oponenții săi adunați în jurul lui Anania, ce doreau că tradiţia să fie respectata în alegerea noului patriarh. Însă, conform lui Stoiciu, “decizia de a le interzice preoţilor să facă politică nu putea opri ascendenta lui Teodosie”[18].[/COLOR]
[COLOR=#000000]Biserica Romano-Catolică a îmbrăţisat şi ea principiul neutralităţii în virtutea canonului 285.3, conform căruia “preoţilor li se interzice să asume funcții publice care implică participarea la procesul de decizie al statului”, canonului 383.1 al Statutului Bisericii Greco-catolice şi paragrafului 33 al Directorului Vieții Preoţeşti al Vaticanului (1994) conform căruia “preotul, ca servitor al Bisericii universale, nu se poate lega de contingente istorice şi trebuie să fie deasupra partidelor politice. El nu poate participa activ în partide politice sau sindicate, decât dacă (acest lucru este cerut) de drepturile Bisericii şi de apărarea binelui comun. Chiar dacă sunt bune în sine, ele sunt străine statutului clerical şi pot amenința serios unitatea comuniunii ecleziastice... Reducerea misiunii preoţeşti la scopuri temporale, de natură pur socială sau politică, este străină acestui pastorat, nu constituie un triumf, ci mai degrabă o mare pierdere pentru Biserica”[19]. Li s-a cerut preoţilor romano- şi greco-catolici să renunțe la angajare politică cat mai curând, chemare la care au răspuns un număr de preoţi. În Sălaj toți preoţii catolici au renunţat la politică, rupându-se de PSD şi PNL. În Cluj social-democraţii au înlocuit 32 de preoţi incluși pe listele electorale. În Bistrița 12 preoţi au renunţat la viața de partid sau posturi de consilieri. Cei 5 sau 6 pastori reformaţi ce reprezentau UDMR au continuat activitatea politică[20].[/COLOR]
[COLOR=#000000]
[/COLOR]

[geo.nektarios]

[COLOR=#000000]Partidele politice din România postcomunistă au încercat constant să-şi atragă cultele de partea lor, fără a avea o strategie declarata în acest sens. PNTCD şi PRM au adus religia în prim-planul platformei lor electorale, dar nu şi-au putut îndeplini promisiunile faţa de culte, primul datorită divergentelor pe care le-a avut cu partenerii săi de guvernare în perioada 1996-2000, iar al doilea pentru că nu a format niciodată guvernul. Însă implicarea politică a preoţilor a ridicat probleme cultelor, care au realizat că simbioza le aducea puține avantaje şi le subordona clasei politice. După cum am văzut, Biserica Ortodoxă a dat tonul, alegând neutralitate politică pentru clerul său. Însă decizia a fost implementată doar în campania din 2004, odată ce Sinodul şi-a amenințat preoţii cu răspopirea. Însă clerul de toate confesiunile religioase va continua să se implice politic în mod indirect, nu prin ocuparea de funcții publice, prin aderarea la partide politice sau prin participarea nemijlocită pe listele electorale de partid, ci ca sfătuitori de încredere ai electoratului.[/COLOR]

[1] Evenimentul zilei, 13 februarie 2004

[2] Cotidianul, 15 aprilie 2003

[3] Ziarul de Iaşi, 17 aprilie 1998

[4] Ziarul de Iaşi, 29 aprilie şi 1 iulie 1998

[5] Evenimentul zilei, 28 aprilie 2000

[6] Cotidianul, 15 aprilie 2003

[7] Evenimentul zilei, 2 februarie 2004

[8] Informaţia, 1 şi 13 februarie 2004

[9] România liberă, 4 februarie 2004

[10] Evenimentul Zilei, 10 februarie 2004

[11] Evenimentul Zilei, 13 februarie 2004

[12] Informaţia, 15 februarie şi 11 martie 2004

[13] România libera, 2 iunie 2004

[14] Evenimentul Zilei, 14 mai 2004

[15] Informaţia, 25 februarie 2004

[16] Ziua, 24 februarie 2004

[17] Informaţia, 18 februarie 2004

[18] Cotidianul, 4 martie 2004

[19] România liberă, 19 februarie 2004

[20] Evenimentul zilei, 20 februarie 2004

[cristiboss56]

În prealabil postat de razvan_m

Conform Sfintelor Canoane, ierarhul care a intrat in politica trebuie caterisit. Ce s-o mai lungim si s-o mai scaldam atata vreme cu pareri proprii ?...

Draga Razvan, aici s-a discutat si raportul dintre politic si biserica si dintre biserica si politic. Da, asa este cei ce-L slujesc pe Hristos nu au ce cauta in politica, dar nici politicul nu trebuie sa se foloseasca de biserica pentru campania electorala, sau pentru a-si promova interesele. Daca exista separarea puterilor in stat, totul este in regula, numai ca la noi, multe sunt in neregula si-n ceata.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de cristiboss56

Draga Razvan, aici s-a discutat si raportul dintre politic si biserica si dintre biserica si politic. Da, asa este cei ce-L slujesc pe Hristos nu au ce cauta in politica, dar nici politicul nu trebuie sa se foloseasca de biserica pentru campania electorala, sau pentru a-si promova interesele. Daca exista separarea puterilor in stat, totul este in regula, numai ca la noi, multe sunt in neregula si-n ceata.

AM AVUT DE FACUT O LUCRARE DE SEMINAR LA "MISIUNE" PT EXAMEN LEGAT DE "PREOTUL IN POLITICA"! Am facut oleaca de istorie... daca vreti sa cititi!