Spre un discurs mai radical al Bisericii ?

[Mihnea Dragomir]

De curând, episcopilor din SUA le-a venit rândul să fie primiţi de Papa Benedict al XVI-lea, în cadrul vizitelor canonice ("ad limina apostolorum") pe care orice episcop catolic trebuie să o facă la Roma o dată la 5 ani. Până aici, nimic deosebit: percepute de presă ca fiind de rutină, asemenea întâlniri între vicarul lui Cristos şi episcopii aflaţi în comuniune cu el sunt rareori semnalate ca evenimente. De data aceasta, însă, mesajul Sfântului Părinte a atras atenţia prin tonuri mai radicale decât oricând în ultimele decenii. Iată ce le-a spus episcopul Romei celor din Statele Unite:


"Mai mult sau mai puţin percepută, fiecare cultură are un punct de vedere specific asupra naturii binelui şi răului, şi, prin urmare, asupra a ce este bunăstarea omului. Acest simţământ, gravat în textele fondatorilor Statelor Unite, îşi trage rădăcina dintr-o concepţie asupra lumii fondată pe credinţă, dar şi pe principiile etice care decurg de la Dumnezeul naturii. Dar, aceste principii sunt, astăzi, grav erodate de puternice curente culturale care se opun frontal principiilor morale iudeo-creştine şi sunt, din ce în ce mai mult, ostile creştinismului.
(...)
Biserica din Statele Unite trebuie să anunţe Evanghelia, propunând adevărurile sale imuabile care sunt indispensabile bunăstării sociale şi personale. (...) Cu lunga sa tradiţie a respectului raportului just dintre credinţă şi raţiune, Biserica are un rol critic de jucat împotriva curentelor care, în numele unui individualism desfrânat, înţeleg să promoveze o libertate depărtată de morală. Ea trebuie să apere o gândire morală bazată pe legea naturală, care nu este o ameninţare faţă de libertatea noastră, ci un limbaj care ne permite să înţelegem fiinţa noastră şi pe care se poate construi o lume mai dreaptă şi mai umană. Mărturia Bisericii, care este şi de natură publică, aşteaptă să convingă cu mijloacele argumentelor raţionale. Justa separare a Bisericii de Stat nu poate fi interpretată ca o datorie de a tăcea în faţa anumitor subiecte, nici nu înseamnă că Statul nu are a asculta ceea ce creştinii au a spune despre ceea ce va decide soarta societăţii.
(...)
În lumina acestor consideraţii, este imperativ ca, în Statele Unite, comunitatea catolică să aibă cunoştinţă de aceste grave pericole care decurg din mărturia publică a Bisericii în materie morală, în faţa unui laicism radical în creştere în lumea politică şi socială (...) Trebuie să ne îngrijorăm de anumite proiecte care tind să limiteze prima dintre libertăţile din America, libertatea religioasă. Mulţi dintre voi mi-au semnalat tentative de a rejecta dreptul la obiecţia de conştiinţă a credincioşilor sau instituţiilor catolice în faţa unor practici intrinsec rele, ca şi tendinţa în creştere de a reduce libertatea religioasă la exerciţiul cultului, fără a granata libertatea conştiinţei. (...) Este, deci, nevoie de un laicat catolic bine format şi curajos, cu mult simţ critic faţă de cultura dominantă, care să se ridice în faţa unui secularism reductiv ce ar vrea să delegitimeze participarea Bisericii la dezbaterea publică în chestiuni fundamentale."
sursa: http://visnews-fr.blogspot.com/2012/...aux-etats.html

Acest gen de discurs nu prea seamănă cu discursurile papale de acum 20 de ani. Nici cu cele de acum 10 ani şi nici măcar cu cele de acum 2 ani. Să fie, acesta, semnul unei schimbări de paradigmă în atitudinea Bisericii faţă de lume ? Să arate, aceste cuvinte, faptul că Biserica se aşteaptă la o perioadă de confruntări în care credincioşii sunt chemaţi de păstorii lor să îşi apere drepturile ? Şi chiar să se aştepte la ce este mai rău din partea "culturii dominante" care pare a fi pierdut orice legătură cu Biserica, "evoluând" în răspăr cu ea ? Să însemne acest lucru, poate, chiar închiderea unei paradigme lungi de aproape 17 secole, deschisă de Edictul de la Milan ?

Domine, miserere nobis !