FAPTE BUNE vazute rau

[aliscami]

De multe ori ni se intampla, in viata, sa facem bine dar sa fim vazuti rau de catre cei carora le-am facut acest bine.
Acum 4 ani am ospitat in casa la noi(eu si cu sotul) o persoana care a uitat sa mai plece.(?!?!). Practic, neavand posibilitatea sa se mute a ramas la noi in casa timp de, nici mai mult, nici mai putin, de 4 ANI. Este vorba despre fratele sotului meu. Este o persoana curata, placuta, fina dar totusi era un alta barbat in plus in casa mea. Va puteti imagina cei 4 ani cum au decurs. Adesea ma intreb daca altcineva in locul meu ar fi putut trai astfel. Mentionez ca in momentul venirii lui la noi eram abia casatoriti si aveam 24 de ani.
Ne-am certat, eu si sotul meu de sute de ori, eu neintelegand cum e posibil asa ceva.Ceea ce ma surprindea mereu la sotul meu era o intrebare: NU te temi de Dumnezeu? Eu nu cred ca o astfel de situatie e normala. La un moment dat cumnatul meu mi-a spus ca se simte foarte bine la noi si ii este greu sa se mute, ca s-a obisnuit cu noi, etc.Mentionez ca suntem in alta tara si aici suntem doar noi 3 . Deci, departe de tara si familie. Insa sacrificiul acesta mi s-a parut prea mare si anormal. Iar toata lumea se uita la mine dubios, ma refer la cei de acasa si in special la socri. Desi am facut un gest atat de important am impresia ca socrii nu ma suporta. De ce? Dimpotriva, a aparut la orizont viitoarea sotie a cumnatului meu care atrage toata atentia desi se cunosc de putin timp. Ea e mereu number one iar eu sunt privita pe sub ochi din tate directiile. Tin sa precizez ca eu nu sunt lingusitoare si nici foarte lipicioasa.Sunt mai rece dar imi vad de treaba mea, ajut cand trebuie, sunt amabila si politicoasa, educata si onesta.Ceea ce ma doare cel mai tare este raceala socrilor mei fata de mine si caldura excesiva fata de cealalta nora.Eu am suportat o situatie atat de delicata in anii astia, fratele lui a mancat din ce gateam eu, a avut haine spalate si calcate de catre mine, s-a plimbat cu masina noastra, a dormit in patul nostru, ne-a macinat viata de cuplu.Iar acum eu raman oaia neagra a situatiei. De ce?:dontgetit:

[alexandra28again]

sunt sigura ca vei fi rasplatita pentru efortul tau pe care l-ai facut din bun simt,dragoste pentru sot si poate si mila pentru cumnatul tau.nu te mira de ce nu ai fost apreciata,sti ca oamenii nu aprecieaza tot timpul faptele bune,insa Dumnezeu sigur o face.

[E_my]

Intr-adevar, este o situatie dificila, pe care putine persoane obisnuite ar rabda-o.

Te-ai gandit de ce Dumnezeu a permis sa fie asa? Scopul vietii noastre este mantuirea, si imi doresc din suflet ca tu sa fi constientizat asta. Ajungem la mantuire smeriti, adica lipsiti de orice rautate, linistiti si impacati cu toata lumea pentru ca suntem convinsi ca daca cineva exista atunci Iisus il iubeste asa cum te iubeste si pe tine, si cine suntem noi sa nu il suportam, plini de iubire fata de semeni(constientizand ca cei din jur au ingerul lor care plange pentru faptele lor rele, ca Iisus in marea Lui iubire s-a rastignit si pentru ei, cei ce te fac sa suferi, ca si pe ei ii iubeste si ii vrea langa El).

Sper ca nu iti rasfrangi sentimentele negative asupra fratelui sotului tau, el nu are nici o vina ca parintii lui se poarta asa.

Ceea ce vreau sa spun este sa faci rabdare, sa incerci sa scapi de mandrie(cea care te duce la invidie: tu vs. cumnata). Nu iti dori sa te laude socrii tai, roaga-te pentru ei(e tare greu la inceput, dar te va ajuta Iisus vazand ravna ta in timp).

Chiar conteaza lauda lor? Cauta slava lui Dumnezeu, sa ii placi Lui, si nu lor. Roaga-te asa: Doamne, ajuta-ma sa ii iert si sa ii iubesc asa cum Tu ma ierti si ma iubesti pe mine. Cauta sa iti constientizezi pacatele tale(invidie, mandrie,altele pe care tu le stii pentru a constientiza ajutorul Bunului Dumnezeu in viata ta,iubirea Lui, sa poti imita si tu).

Citeste Biblia 5 minute pe zi, te va ajuta sa intelegi enorm de multe lucruri spuse chiar de gura Mantuitorului(implicit sa vezi marea Lui dragoste si sa vrei sa ierti si sa iubesti pe cei din jur- socrii&restul).

Mai rabda un pic, Iisus stie suferinta ta si incercarea prin care treci, si nu va trece cu vederea.

Recent am citit ca ar trebui sa ii multumim Domnului pentru acesti oameni care ne vorbesc de rau si care vor sa ne faca rau. Ar trebui sa ii privim ca pe doctorii sufletului nostru, prin ei Dumnezeu ne trimite tratamentul pentru patimile noastre: invatam sa nu ne laudam(nimic nu e al nostru), sa nu invidiem ci sa iubim.
Situatia creata acum iti arata ca te mandresti(TOTI o facem), ca daca L-ai iubi pe Dumnezeu mai presus de orice ai iubi fiintele create de El.

Spune mereu cand iti vin in gand scene de repros, de cearta, de invidie, rugaciunea inimii: "Doamne,Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatoasa"

Iarta-ma daca ti-am spus lucruri pe care le stii deja, alexandra ti-a spus pe scurt, dar foarte corect si intelept. Eu am simtit nevoia sa iti vorbesc despre iubire.

Iubirea fapturilor si lucrurilor create de Bunul Dumnezeu te va elibera de patimi si de rautate.

Doamne ajuta!

[anita]

Asta mi se pare ca se numeste gelozie .
Ce nevoie ai de atentia socrilor?
Educa-ti sufletul prin rugaciune si spovedanie si sfintele slujbe ortodoxe si vei gandi altfel.
Sub nici o forma nu trebuie sa iti urasti socrii ,cand va vrea Dumnezeu te vei bucura de atentia lor.

În prealabil postat de E_my

Iubirea fapturilor si lucrurilor create de Bunul Dumnezeu te va elibera de patimi si de rautate.

sunteti chiar culmea! femeia vine si va spune si ea of-ul ei si tot ea e aceea in care se da cu pietre.

acel frate al sotului s-a complacut si a ABUZAT de bunatatea acelei tinere familii pe capul careia a stat 4 ANI. pai se face asa ceva?!

putea macar sa aplaneze situatia neplacuta dintre cumnata si socrii ei, dar odata ce s-a vazut cu sacii in caruta nu i-a mai pasat!

aliscami draga, nu te mai mahni din cauza oamenilor... tu sa fii sanatoasa si sa il iubesti pe Dumnezeu! El nu te uita si iti va da inapoi insutit plata faptelor tale bune, atunci cand te astepti mai putin.

[anamaria simleu]

În prealabil postat de aliscami

De multe ori ni se intampla, in viata, sa facem bine dar sa fim vazuti rau de catre cei carora le-am facut acest bine.
Acum 4 ani am ospitat in casa la noi(eu si cu sotul) o persoana care a uitat sa mai plece.(?!?!). Practic, neavand posibilitatea sa se mute a ramas la noi in casa timp de, nici mai mult, nici mai putin, de 4 ANI. Este vorba despre fratele sotului meu. Este o persoana curata, placuta, fina dar totusi era un alta barbat in plus in casa mea. Va puteti imagina cei 4 ani cum au decurs. Adesea ma intreb daca altcineva in locul meu ar fi putut trai astfel. Mentionez ca in momentul venirii lui la noi eram abia casatoriti si aveam 24 de ani.
Ne-am certat, eu si sotul meu de sute de ori, eu neintelegand cum e posibil asa ceva.Ceea ce ma surprindea mereu la sotul meu era o intrebare: NU te temi de Dumnezeu? Eu nu cred ca o astfel de situatie e normala. La un moment dat cumnatul meu mi-a spus ca se simte foarte bine la noi si ii este greu sa se mute, ca s-a obisnuit cu noi, etc.Mentionez ca suntem in alta tara si aici suntem doar noi 3 . Deci, departe de tara si familie. Insa sacrificiul acesta mi s-a parut prea mare si anormal. Iar toata lumea se uita la mine dubios, ma refer la cei de acasa si in special la socri. Desi am facut un gest atat de important am impresia ca socrii nu ma suporta. De ce? Dimpotriva, a aparut la orizont viitoarea sotie a cumnatului meu care atrage toata atentia desi se cunosc de putin timp. Ea e mereu number one iar eu sunt privita pe sub ochi din tate directiile. Tin sa precizez ca eu nu sunt lingusitoare si nici foarte lipicioasa.Sunt mai rece dar imi vad de treaba mea, ajut cand trebuie, sunt amabila si politicoasa, educata si onesta.Ceea ce ma doare cel mai tare este raceala socrilor mei fata de mine si caldura excesiva fata de cealalta nora.Eu am suportat o situatie atat de delicata in anii astia, fratele lui a mancat din ce gateam eu, a avut haine spalate si calcate de catre mine, s-a plimbat cu masina noastra, a dormit in patul nostru, ne-a macinat viata de cuplu.Iar acum eu raman oaia neagra a situatiei. De ce?:dontgetit:

INCEARCA SA MAI AI RABDARE...CAND VEI AJUNGE CU ADEVARAT LA CAPTUL PUTERILOR, VEI PRIMII AJUTOR...intre timp nu purta ranchiuna si ai inceredre in D-zeu...LUI SA-I FII BINEPLACUTA, nu oamenilor.....DOAMNE AJUTA!

În prealabil postat de anamaria simleu

INCEARCA SA MAI AI RABDARE...CAND VEI AJUNGE CU ADEVARAT LA CAPTUL PUTERILOR, VEI PRIMII AJUTOR...intre timp nu purta ranchiuna si ai inceredre in D-zeu...LUI SA-I FII BINEPLACUTA, nu oamenilor.....DOAMNE AJUTA!

Asa este. Cred ca daca nu s-a intamplat altfel pana acum este numai fiindca gestul se pare ca porneste din constiinta si nu din dragoste. De aici si "rasplata" socrilor. Adica Dumnezeu ne ofera ceea ce noi oferim, iar daca ni se pare ca nu-i tocmai... corect, atunci ne incearca sa vada de cata dragoste suntem capabili.
Stiu cum e. Am impartit casa (in Londra) cu straini si cu apropiati, timp de 9 ani. In general eu trebuia sa fac pace in disputele "doamnelor", fiindca de la ele pleca intotdeauna. Si erau uneori 3 familii (ai mei nu venisera inca, si eram singur).
Ce nu inteleg foarte clar: cumnatul locuieste in aceeasi camera cu voi? Daca da, atunci e greu, mai ales ca sunteti atat de tineri si-atunci nu-l inteleg pe el cum de accepta asa ceva. Cat despre sot, intr-o asemenea situatie, merita toata binecuvantarea lui Dumnezeu. Daca nu locuieste cu voi in aceeasi camera si isi achita chiria si toate dadoriile care i se cuvin, mi se pare ca se cade in cealalta extrema - URA - iar atunci problema vine de la tine. Eu cand mergeam la cumparaturi intrebam si pe altii din casa daca vor sa mearga cu mine, fiindca nu toti aveau masina. Dar pentru asta nu mi se parea ca am merite deosebite. Tot ce aveam eu, nu mi se datora mie, ci fiindca Dumnezeu mi-a ingaduit sa am, iar ei la randul lor, cand va ingadui Dumnezeu sa aiba, sa faca la fel cu cei lipsiti. De aici -cred, "rasplata" socrilor.
Oricum, problema este delicata si sunt convins ca adevarul este undeva la mijloc. Altii isi doresc sa aiba un frate sau o sora cu care sa imparta casa printre straini si cu care sa mearga "la plimbare", dar pe de alta parte este foarte adevarat ca avem nevoie si de intimitate si liniste, iar dependenta de cel dinafara jugului familiei, (nu neaparat cand e vorba de bani, gatit sau spalat, ci... la "spalatul rufelor" in celalalt sens), nu cred ca poate s-o inteleaga nimeni mai bine decat cel care o traieste. Dar ce poti sa faci? Pana si rugaciunea este extrem de "periculoasa", daca nu porneste din dragoste. Daca te rogi, nu trebuie sa spui ce-ti doresti, fiindca "razolvarea" dorintelor tale, i-ar putea face mult rau sotului si chiar si tie, fara sa-ti dai seama. Rugaciunea trebuie sa fie simpla: "Doamne, tu cunosti ce-i in sufletul meu! Da-mi putere sa rabd tot ce-mi trimit Tu, si oanduieste-le cum crezi ca-i mai bine!" Sa nu te vaiti si sa nu strigi "Nu mai pot, Doamne!" fiindca atunci Dumnezeu iti va da mereu mai mult necaz, ca sa-ti arate ca mai poti si sa te intlepteasca!"

Iarta-ma, daca sfatul meu te doare pe alocuri. Cred ca ai un potential extraordinar de a-i ajuta pe altii, dar atat timp cat n-o faci din dragoste, ma tem ca-ti risipesti "investitiile", trimitandu-le la... cel rau! Gandeste-te la asta. Dragostea ta va aduce la toti cei din jurul tau (inclusiv socrilor) o schimbare uluitoare. Altfel stii cum se spune: "Branza buna in burduf de caine!"
Doamne-ajuta!

În prealabil postat de OmuBun

Asa este. Cred ca daca nu s-a intamplat altfel pana acum este numai fiindca gestul se pare ca porneste din constiinta si nu din dragoste. De aici si "rasplata" socrilor. Adica Dumnezeu ne ofera ceea ce noi oferim, iar daca ni se pare ca nu-i tocmai... corect, atunci ne incearca sa vada de cata dragoste suntem capabili.
Stiu cum e. Am impartit casa (in Londra) cu straini si cu apropiati, timp de 9 ani. In general eu trebuia sa fac pace in disputele "doamnelor", fiindca de la ele pleca intotdeauna. Si erau uneori 3 familii (ai mei nu venisera inca, si eram singur).
Ce nu inteleg foarte clar: cumnatul locuieste in aceeasi camera cu voi? Daca da, atunci e greu, mai ales ca sunteti atat de tineri si-atunci nu-l inteleg pe el cum de accepta asa ceva. Cat despre sot, intr-o asemenea situatie, merita toata binecuvantarea lui Dumnezeu. Daca nu locuieste cu voi in aceeasi camera si isi achita chiria si toate dadoriile care i se cuvin, mi se pare ca se cade in cealalta extrema - URA - iar atunci problema vine de la tine. Eu cand mergeam la cumparaturi intrebam si pe altii din casa daca vor sa mearga cu mine, fiindca nu toti aveau masina. Dar pentru asta nu mi se parea ca am merite deosebite. Tot ce aveam eu, nu mi se datora mie, ci fiindca Dumnezeu mi-a ingaduit sa am, iar ei la randul lor, cand va ingadui Dumnezeu sa aiba, sa faca la fel cu cei lipsiti. De aici -cred, "rasplata" socrilor.
Oricum, problema este delicata si sunt convins ca adevarul este undeva la mijloc. Altii isi doresc sa aiba un frate sau o sora cu care sa imparta casa printre straini si cu care sa mearga "la plimbare", dar pe de alta parte este foarte adevarat ca avem nevoie si de intimitate si liniste, iar dependenta de cel dinafara jugului familiei, (nu neaparat cand e vorba de bani, gatit sau spalat, ci... la "spalatul rufelor" in celalalt sens), nu cred ca poate s-o inteleaga nimeni mai bine decat cel care o traieste. Dar ce poti sa faci? Pana si rugaciunea este extrem de "periculoasa", daca nu porneste din dragoste. Daca te rogi, nu trebuie sa spui ce-ti doresti, fiindca "razolvarea" dorintelor tale, i-ar putea face mult rau sotului si chiar si tie, fara sa-ti dai seama. Rugaciunea trebuie sa fie simpla: "Doamne, tu cunosti ce-i in sufletul meu! Da-mi putere sa rabd tot ce-mi trimit Tu, si oanduieste-le cum crezi ca-i mai bine!" Sa nu te vaiti si sa nu strigi "Nu mai pot, Doamne!" fiindca atunci Dumnezeu iti va da mereu mai mult necaz, ca sa-ti arate ca mai poti si sa te intlepteasca!"

Iarta-ma, daca sfatul meu te doare pe alocuri. Cred ca ai un potential extraordinar de a-i ajuta pe altii, dar atat timp cat n-o faci din dragoste, ma tem ca-ti risipesti "investitiile", trimitandu-le la... cel rau! Gandeste-te la asta. Dragostea ta va aduce la toti cei din jurul tau (inclusiv socrilor) o schimbare uluitoare. Altfel stii cum se spune: "Branza buna in burduf de caine!"
Doamne-ajuta!

M-a uns la inima postarea ta. Foarte inteleapta atitudine. Te-a binecuvantat Dumnezeu sa te descurci intr-o situatie care pentru altii este o piatra de poticnire.
Asi vrea sa intreb autoarea thread-ului daca este cumva si o fire mai introvertita sau daca este singura la parinti, pentru ca, dupa parerea mea, acesti oameni mult mai greu se adapteaza si se pliaza dupa alti semeni si nu neaparat din rautate ci si din rea obisnuinta.
Si aici OmulBun are mare dreptate cand se teme ca ai putea sa-ti risipesti "investitiile" trimitandu-le la... cel rau!"
Iar pentru mine mii de multumiri pentru urmatoarea fraza din postare mi-a folosit si sa mai zica cineva ca nu se merita sa stai pe forum...

[Marius22]

În prealabil postat de aliscami

De multe ori ni se intampla, in viata, sa facem bine dar sa fim vazuti rau de catre cei carora le-am facut acest bine.

De fiecare data cand sunt pus in fata unei situatii de acest gen, incerc sa ma gandesc la binele pe care Dumnezeu ni-l face pe diverse cai, si ca, adeseori noi il percepem ca fiind rau. Desi noi nu intelegem corect semnificatia, Dumnezeu continua insa a ne face partasi binelui. Nu cauta la ingustimea perceptiei si simtirii noastre, ci crede pana la sfarsit in posibilitatea deschiderii noastre fata de El si dobandirii intelegerii curate.

In astfel de cazuri, gresim atunci cand ajugem sa regretam binele facut, de altfel, neconditionat, din dragoste pentru un semen al nostru, din cauza perceptiei altora asupra gestului. Nu spun sa ignorati sau sa fiti indiferenta fata de atitudinea socrilor sau a cumnatului, deoarece este o situatie dureroasa, care va tulbura interior. Incercati insa sa priviti totusi catre "partea cea plina a paharului", catre "binele" situatiei, faptul ca aceasta constituie un prilej de a va edifica in iubire. De fapt, cheile iesirii din impas, pe care tot dumneavoastra le detineti, sunt iubirea si iertarea. Nu va sfiiti! Folositi-va de ele!

În prealabil postat de Marius22

De fiecare data cand sunt pus in fata unei situatii de acest gen, incerc sa ma gandesc la binele pe care Dumnezeu ni-l face pe diverse cai, si ca, adeseori noi il percepem ca fiind rau.

Exact si inca mai si cartim de multe ori.
In definitiv si purtarea oamenilor fata de noi este oglinda purtarii noastre fata de Dumnezeu!!!
Il percepem rau? Asa ne vor percepe si ceilalti desi noi suntem incredintati ca facem bine si poate ca si facem dar nu avem parte de binele facut pentru ca nerecunostinta fata de Dumnezeu este cuibarita in inima noastra si nici macar nu realizam acest fapt.
Dumnezeu sa ne lumineze mintea si ochii inimilor noastre!!!