Intrebare despre credinta

[r.mircea]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Lupta cu pacatul si viciile nu este exclusiva Ortodoxiei sau crestinismului in general, ea exista si la evrei dar si la alte religii/culte/curente spirituale etc cu exact aceeasi satisfactie spirituala ca si la ortodocsi, motiv pentru care sunt convinsi de veridicitatea caii alese si nu renunta la ea in favoarea alteia. Nu ma refer aici la cei care il cauta pe Satana si lucreaza cu el, ci ma refer strict la cei care il cauta pe Dumnezeu si incearca sa ii faca pe plac dupa puterea lor.
In Imparatia lui Dumnezeu insa intra doar cei botezati cu Duh Sfant iar conform Evangeliei cei botezati au anumite semne. Apostolii aveau aceste semne si dupa aceste semne stiau cine a primit Duh Sfant si cine nu, de aceea apar cazuri in care anumite persoane aveau Duh Sfant fara a fi inca botezate, si pe acestea apostolii le botezau apoi vazand in ele semnele, iar alte persoane nu aveau Duh Sfant desi erau botezate, deci nu aveau semnele, si peste acestea apostolii isi puneu mainile pentru a primi Duh Sfant. Deci dupa semne se stia cine are Duh Sfant si cine nu, asa cum a zis si Domnul, pomul se cunoaste dupa roade, iar anumite persoane ar fi vrut sa cumpere acest Duh Sfant pentru a putea face minunile ce le vedeau la cei cu Duh Sfant. De aceea apostolii cereau prudenta in acordarea Duhului Sfant tocmai pentru a nu il da vanatorilor de minuni. In acest sens sunt deacord ca nu trebuie cautate minunile, nu trebuie vanat Duhul Sfant cu scopul de a face minuni, iar Domnul insusi a spus ca acesti facatori de minuni fara roadele faptelor cerute de Tatal Ceresc, nu vor intra in Imparatie. Eu nu caut Duhul Sfant cu scopul de a face minuni ci il caut pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca altfel nu se poate intra, si neavand semnele prezentei Lui care sunt trecute in Evanghelie, eu nu am nici o certitudine ca as fi primit vreodata Duh Sfant desi am botezul ortodox. Sunt convinsa ca dimpotriva, eu sunt ca aceia din Biblie care se botezau dar nu aveau Duh Sfant ci aveau nevoie sa il primeasca ulterior de la apostoli. Unde sunt astazi apostolii care sa dea Duh Sfant celor ce nu l-au primit prin Botez asa cum se facea in Biblie?

Apostolul Pavel avea Duh Sfant si ca atare vindeca oamenii. Ce anume era acel spin nimeni nu stie, ci doar se fac presupuneri. Cert este ca pentru a vindeca o boala, nu isi punea bolnavul mainile asupra lui insusi ci ceilalti isi puneau mainile peste bolnav dupa ceea ce scrie in Biblie. Deci Apostolul Pavel cerand ajutor direct de la Dumnezeu si nu de la ceilalti apostoli, inseamna ca nu era vorba de o boala trupeasca ci de o neputinta de ordin spiritual cu care apostolul lupta si pentru care Dumnezeu ii spune ca ii ajunge Harul Sau ceea ce are perfect sens din moment ce lupta spirituala se da cu arma Harului lui Dumnezeu iar cel care are o lupta de dus isi da seama ca are o slabiciune si astfel nu numai ca intelege puterea lui Dumnezeu si dependenta lui de Dumnezeu pana la moarte, dar este si mai intelegator cu slabiciunile altora care si ei sunt astfel puternici atata timp cat lupta cu slabiciunea lor si nu se abandoneaza in bratele acestei slabiciuni in ciuda caderilor repetate. Seamana cu ceea ce se spune azi in psihologia moderna si anume: prin caderi devenim mai puternici daca utilizam caderea pentru a invata din ea si a ne ridica deasupra ei. Caderea poate fi si boala trupeasca, nu zic nu, dar in cazul acesta Evanghelia spune ca este vindecata prin punerea mainilor de catre cei botezati cu Duh Sfant iar in Biblie asa se si intampla, ba chiar si umbra Sfantului Petru de trecea, oamenii se vindecau, implinindu-se astfel cuvintele Domnului care a zis apostolilor ca cei ce vor crede vor face minuni si mai mari decat El. Cu credinta cat un bob de mustar se muta deci muntii, eu insa nu am aceasta putere deci nu am Duh Sfant desi am crezut din toata fiinta cuvantului Evanghelic si cat m-am priceput l-am pus in practica. Si daca as fi doar eu sau o mana de oameni in situatia asta as spune ca sunt eu cea care sigur gresesc pe vreundeva, dar cand vad ca de fapt cei ce au semnele Duhului Sfant sunt exceptiile de care aud fara sa le intalnesc vreodata, incep sa imi pun intrebarea unde este de fapt Adevarul in toate aceste. Nu minunile in sine sunt scopul ci intrarea in Imparatie, reintoarcerea la Tatal de la care suntem iesiti, iar primirea Duhului Sfant este necesar intrarii in Imparatie. Pe acesta nu il am si desi in Evanghelie scrie ca trebuie cerut Tatalui Ceresc si acesta ni-l da, dar eu nu l-am primit. Sfantul Serafim din Sarov zicea ca trebuie sa il cerem mereu, si in Evanghelie scrie ca trebuie sa insistam cu cererea si intr-adevar acest sfant l-a primit din ceea ce am citit despre el, insa cand vad atatia oameni in jur care fac ceea ce cere biserica si nu au semnele prezentei Duhului Sfant scrise in Evanghelie, ci sunt imbarbatati mereu si mereu doar cu cuvinte si invataturi, in ciuda faptului ca pomul se cunoaste dupa roade si nicidecum dupa frumusetea cuvintelor, eu am inceput sa ma indoiesc de faptul ca urmand regulile bisericii se primeste intr-adevar Duh Sfant. Eu nu l-am primit niciodata si deci dupa Evanghelie sunt condamnata si asta ma deranjeaza cel mai mult, pe langa dezamagirea de a fi crezut orbeste in Cuvantul Evangheliei.

Cei care imi raspundeti, aveti semnele Duhului Sfant sau le-ati vazut la vreo persoana credinciosa pe care sa mi-o recomandati? Ca eu nu vorbesc aici de cei care nu vor sa il cunoasca pe Dumnezeu si pentru care Dumnezeu ramane discret si tacut la poarta, ci vorbesc de cineva care vrea sa deschida poarta si nu vede in spatele ei ceea ce este promis in Evanghelie.

Va multumesc!

2 Corinteni
„22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,

23. Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.

24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele.

25. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam.

26. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii.”

Din cate am inteles, dobandirea Duhului Sfant este strans legata de smerenie. Este un dar, pe care Dumnezeu hotaraste cum, daca si cand ni-l daruieste. In acest sens, e bine sa citim:

http://ro.scribd.com/doc/51782409/Si...adul-Smereniei

Si sa ne gandim cum sa fim mai curati sufleteste si mai smeriti. Sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne ierte pacatele, sa-i facem loc in inimile noastre prin rugaciuni cat mai curate. Si sa ne pregatim sufletul de ispite, caci necuratii intind multe curse unui om care este pe cale sa dobandeasca Duhul Sfant. Hristos ne asteapta pe cruce. Pe crucea necazurilor vietii, in alegerile pe care le facem zilnic. Dobandim Duhul Sfant in masura in care ne asemanam cu El si-i facem loc in inimile noastre.

Cred ca e bine sa lasam in seama lui Dumnezeu rasplatirea cu Duhul Sfant si noi sa cautam sa-I fim placuti Lui.

Asa cum se poate observa din cartea recomandata, Duhul Sfant vine, dar si pleaca, nu este un dar dobandit pentru totdeauna. E suficient sa cadem intr-o ispita sau sa nu ne stapanim un gand si gata, s-a dus. In lipsa Duhului Sfant, navalesc duhurile rele care obliga nevoitorul sa le tina la distanta prin rugaciune de pocainta si prin smerenie.

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Da, am facut ceea ce a cerut biserica si Duhul Sfant nu l-am primit, nu i-am vazut roadele in viata mea de zi cu zi, poate cu singura exceptie de a fi primit de la Dumnezeu tot ceea ce am cerut in plan material, acolo nu pot sa spun ca nu m-a ascultat de fiecare data si ca nu mi-a purtat mereu de grija pana in cel mai mic detaliu. Insa ce folos daca in plan spiritual nu vad nici o roada?

Am citit din cartea Sfantului Siluan si mi-a placut cartea, dar ce folos daca in viata de zi cu zi nu vad roadele nici la mine si nici la altii in jurul meu ci doar le citesc in carti la anumiti sfinti? Si acum cu atat mai mult sunt pusa pe ganduri cu cat vad ca la altii din alta confesiune aceste roade exista in mod vizibil si niciunul nu este parinte imbunatatit ci oameni obisnuiti ca noi toti.

Multumesc de raspunsuri.

[AlinB]

În prealabil postat de Adrianna

Am citit din cartea Sfantului Siluan si mi-a placut cartea, dar ce folos daca in viata de zi cu zi nu vad roadele nici la mine si nici la altii in jurul meu ci doar le citesc in carti la anumiti sfinti?

Ce intelegi tu prin roade?
Ar trebui sa faci minuni ca Sf. Siluan, sau ce anume?

Apropo, ai observat CAT si CUM s-a rugat pentru a ajunge la acel fel particular de sfintenie?

Pentru ca sunt multe feluri, date si dupa felul omului si nu toate izbesc ochiul asa cum ne place in general.

Pentru ca da, suntem atrasi de multe ori de spectacol si asta este o ispita mare care se manifesta sub multe aspecte si duce la multe feluri de caderi.

Si acum cu atat mai mult sunt pusa pe ganduri cu cat vad ca la altii din alta confesiune aceste roade exista in mod vizibil si niciunul nu este parinte imbunatatit ci oameni obisnuiti ca noi toti.

Esti sigura ca perceptia ta e corecta?
Te-ai gandit ca poate nu reusesti sa o vezi acolo unde este si o vezi acolo unde este doar iluzia ei?

Apropo de perceptia duhovniceasca, ti-ar putea fi utila povestea de aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...941#post453941

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Prin roade inteleg ceea ce am scris la inceput, ceea ce spune Evanghelia la Marcu 16:15-19:

"Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu."

Aceste semne nu le am nici eu si nici vreun ortodox cunoscut de mine in mod direct ci doar le-am citit la unii sfinti. Insa anul acesta am primit ca marturie de existenta lor la niste prietene catolice, marturii din viata si experienta personala, aceste prietene fiind niste credincioase catolice absolut obisnuite ca noi toti. Ca atare am scris aici ca sa gasesc si marturii ortodoxe similare dar din pacate nu prea le primesc.

Multumesc de raspuns.

Nu cred că ar trebui să te îngrijorezi din pricină că n-ai darul vindecării sau al facerii de minuni. Acestea, cum s-a mai spus mai sus, sunt daruri excepţionale. Trebuie să dorim mai ales darurile duhovniceşti, pe care le poate dobândi oricine se străduieşte. Un cuvânt al Sfinţilor părinţi spune că cel care îşi cunoaşte păcatele este mai mare decât cel care învie morţii. Iar asta din cauză că acesta va avea sufletul viu, nu doar trupul.

[AlinB]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspuns.

Prin roade inteleg ceea ce am scris la inceput, ceea ce spune Evanghelia la Marcu 16:15-19:

"Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu."

Cum am spus si mai sus, atractia pentru miracole, de multe ori nu neaparat necesare ci doar pentru a-l scoate din plictiseala, e in firea omului.
De asta unii incep cu Biserica si sfarsesc la vrajitoare sau preoti care "deschid cartea", sau prin secte in loc sa ajunga sub patrafir.

Oamenii care au avut daruri extra-ordinare au fost capabili si au facut sacrificii extra-ordinare.

Poate si noua ni se va deschide intr-o buna zi o astfel de usa, insa cert este ca ce vom vedea dincolo de ea va fi atat de infricosator incat eventualele daruri dupa care tanjim acum nu ni se vor parea tocmai motivatoare.
De altfel nici unul din cei care le-au primit nu si-au ales calea fiind motivati de ele.

Citisem undeva despre un cuvant spus la moartea unui calugar athonit care cu toate ca avuse o viata buna (in sensul duhovnicesc) nu manifestase niciodata un dar extra-ordinar, nu facuse minuni sau altceva.
Si spunea in acel cuvant, citand din Sfinti Parinti, ca acela care a avut o viata morala desavrsita dupa voia lui Dumnezeu e mai presus decat acela care a fost facator de minuni.

Si care, as adauga eu, amintindu-mi de o pilda din viata unui parinte, poate a fost mai mult gresitor insa a avut si pocainta dupa masura greselilor.
Insa Dumnezeu i-a dus la mantuire si pe acesta si pe acela, chiar daca pe cai diferite.

Aceste semne nu le am nici eu si nici vreun ortodox cunoscut de mine in mod direct ci doar le-am citit la unii sfinti.

Nu se gasesc pe toate drumurile iar cei care le manifesta in general le si ascund pentru ca ele vin acolo unde este si smerenie.

Insa anul acesta am primit ca marturie de existenta lor la niste prietene catolice, marturii din viata si experienta personala, aceste prietene fiind niste credincioase catolice absolut obisnuite ca noi toti. Ca atare am scris aici ca sa gasesc si marturii ortodoxe similare dar din pacate nu prea le primesc.
Multumesc de raspuns.

Poate mentionezi si detalii, oricum, exista minuni dar exista si false minuni.
Iar setea dupa miracol poate fi si un pacat care impinge cautarile duhovnicesti pe drumuri gresite.

[Demetrius]

În prealabil postat de Adrianna

...Am citit din cartea Sfantului Siluan si mi-a placut cartea, dar ce folos daca in viata de zi cu zi nu vad roadele nici la mine si nici la altii in jurul meu ci doar le citesc in carti la anumiti sfinti?...

Aceste semne nu le am nici eu si nici vreun ortodox cunoscut de mine in mod direct ci doar le-am citit la unii sfinti... Ca atare am scris aici ca sa gasesc si marturii ortodoxe similare dar din pacate nu prea le primesc...

Oare nu-ți dai seama că ceea ce spui este o laudă de sine?
Nu cumva ești supărată că, deși ai o părere ff bună despre tine, roadele Duhului te ocolesc?
Oare cine-i de vină, că tu nu?

18. Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă. (2Cor10,18)

[Adrianna]

Multumesc pentru raspunsuri.

Am dat detalii mai sus, cu exemple din viata prietenei mele catolice si a altor catolici.

Nu ma intereseaza lauda, ci semnele Duhului Sfant mentionate in Biblie la cei credinciosi. Lauda nu este printre ele si deci nu ma intereseaza. Din raspunsurile primite inteleg ca aceste semne ori nu se manifesta la ortodocsi ori daca se manifesta sunt bine ascunse. In Evanghelie insa scrie ca lumina nu este data pentru a fi ascunsa sub oboroc ci pentru a lumina lumea aceasta si ca pomul cel bun il cunoastem dupa roade. Ori daca roadele sunt absente sau ascunse bine, nu m-am prea lamurit nici cum se aplica cuvantul evanghelic si nici nu m-am lamurit cum pot avea eu certitudinea ca am primit sau ca voi primi Duhul Sfant in Ortodoxie daca nu se face dupa acest cuvant evanghelic, sau daca eu nu ajung nicicum sa inteleg in ce fel se aplica el in Ortodoxie acolo unde roadele nu se vad.

Precizez ca pana acum m-am multumit cu aceste explicatii ortodoxe de lipsa sau de ascundere a semnelor, dar cand vad ca la altii se manifesta in conditiile in care nici nu au Duh Sfant dupa invatatura Bisericii Ortodoxe si nici nu sunt parinti imbunatatiti ci simplii crestini catolici care nici vorba sa se laude ci mi-au dat aceste marturii doar la acuzatia mea ca ei nu ar mai avea Duh Sfant in biserica lor dupa Schisma, pai deja nu pot sa mai ignor pasajul de la Marcu cu semnele celor ce sunt credinciosi. Atata timp cat pasajul exista in Evanghelie fara ca Domnul Iisus sa fi spus ca ar fi ceva facultativ, sau ascuns sau temporar valabil doar la primii (cati?) crestini, incep sa imi pun intrebarea de ce nu se vad aceste semne si daca lipsa lor nu inseamna de fapt lipsa credintei in forma si intensitatea ceruta de Domnul Iisus, caz in care trebuie sa schimb tot sau o parte din ceea ce am crezut si facut pana acum.

Va multumesc de raspunsuri.

[Noesisaa]

Adrianna,

Cunosc destui catolici, dar inca nu am intalnit nici unul care sa vindece prin punerea mainilor sau care sa vorbeasca in limbi (care?) sau , sau, sau... Adica stiu la fel de multi cat si ortodocsi care vindeca in felul asta si care sa spuna ca e de la Sfantul Duh, adica 0.

Acele prietene catolice...fac parte din vreo comunitate?

Duhul Sfant il primesti la botez, prin El te rogi, intelegi, etc.