Optiunea BENEDICT

[Jonnyw2013]

Am dat peste o carte deosebita intr-o Biserica ortodoxa ca si carte de imprumut:
SĂ NU TRĂIM ÎN MINCIUNĂ- autor Rod Dreher
https://www.librariasophia.ro/religi...iuna-3554.html
prezentare de carte: https://www.youtube.com/watch?v=VBmfJdeqCQc

O carte de foarte mare actualitate. Dar incercand sa caut mai multe despre autor, un scriitor ortodox din SUA, am aflat ca initial a fost metodist apoi catolic , ca apoi dezamagit de modul în care Biserica Catolică a reacționat la scandalul abuzurilor sexuale din țara sa, a devenit ortodox. M-a impresionat tot ceea ce am gasit despre el, viziunea clara care o are asupra vietii crestine in aceasta perioada grea ptr credinciosi. Am subliniat mai jos ideea principalaa cum putem face fata intr-o lume post crestina(chiar daca mai sunt crestini in lume) ispitelor si incercarilor , prin asocierea cu cei asemenea noua, cu acelesi valori, aceleasi aspiratii.

Cautand am dat peste o alta carte care este prima pe lista de carti care le voi cumpara : Opțiunea Benedict
https://www.librariasophia.ro/religi...ict-13893.html
https://www.youtube.com/watch?v=IGYLcMiVUMI

"Anul trecut, în America, s-a bucurat de un semnificativ succes o carte intitulată Opțiunea Benedict: o strategie pentru creștini într-o națiune post-creștină. Autorul ei, Rod Dreher, 51 de ani, un cunoscut (peste Ocean) jurnalist și scriitor, s-a născut într-o familie de metodiști din Louisiana, a devenit catolic la 26 de ani și, în 2006, dezamăgit de modul în care Biserica Catolică a reacționat la scandalul abuzurilor sexuale din țara sa, a devenit ortodox. Cum spune și titlul cărții, Dreher se întreabă: cum poate trăi un creștin, care vrea să-și ducă viața pe mai departe conform credinței sale, într-o lume post-creștină? Impresia că lumea vine peste tine și îți calcă în picioare valorile, te împinge în situații imposibile, de compromis, și, în cele din urmă, te învinge îngenunchindu-te „sub vremi“, nu e nouă pentru creștini. De-aia a și apărut monahismul – fuga de lume. De-aia s-a și gîndit Dreher dacă nu cumva putem ghici un răspuns la întrebarea sa privind spre Sf. Benedict de Nursia, socotit a fi fondatorul monahismului occidental.
La jumătatea mileniului întîi, tînărul Benedict, provenit dintr-o familie de creștini provinciali înstăriți, a fost trimis, la 20 de ani, de părinții săi la studii, la Roma, unde a găsit un oraș decăzut, depravat, murdar, înnămolit într-o gregaritate pestriță și stridentă. A refuzat să trăiască acolo. S-a retras în singurătate să ducă o viață de călugăr. În timp, și alți creștini dornici de viață curată și exasperați de lume i s-au alăturat. E drept, și în singurătate l-au urmărit relele lumii (călugării unei mănăstiri au încercat să-l otrăvească după ce tot ei îl chemaseră să le fie stareț – tipic omenesc, nu-i așa? – apoi, un alt călugăr, invidios, a încercat să-i compromită comunitatea ten-tînd-o cu prostituate și răspîndind vorbe rele despre Sfînt etc.). Însă nu atît viața Sfîntului îl face pe Dreher să creadă că el poate inspira o soluție pentru creștinii de astăzi, cît regulile de organizare a comunității creștine pe care Sfîntul le a lăsat. Tocmai spiritul acelor reguli, care sintetizează cu rigoare disciplina, bunul-simț, solidaritatea și concentrarea pe ceea ce e cu adevărat necesar unui creștin, i se par autorului nostru fondatoare pentru orice comunitate de creștini și astăzi. Ideea lui Dreher este că, dacă te simți agresat în convingerile tale creștine de lumea în care trăiești, nu e musai să pleci la mănăstire – în spirit benedictin, creștinii pot constitui comunități în mijlocul lumii. Salvarea de infernul celorlalți stă tot în ceilalți – dar în alții, în cei asemenea ție. Nimeni nu se poate feri de lume singur. Asta este, de altfel, cea mai perversă consecință a Căderii. Dreher ajunge să se gîndească la Sf. Benedict dus de un gînd al unuia dintre cei mai respectați filozofi conservatori ai vremii noastre, Alasdair MacIntyre: „De astă dată, însă, barbarii nu sînt adunați la frontiere, ei ne conduc deja de o bucată de vreme. Parte din nenorocirea noastră este că nu sîntem conștienți de asta. Nu-l așteptăm de Godot, ci pe un alt – și, probabil, foarte diferit – Sfînt Benedict.“
...
Copiat de la https://dilemaveche.ro/sectiune/edit...ca-625786.html