intrebare pt cei casatoriti

[Fani71]

Da, 'in lumina' celor spuse de ei, deci putem si gandi in lumina asta, deci mai poate sa ne 'taie si capul', nu? :-)

Deci, revenind la ce spuneam, echilibrul sau dreapta socotinta e o virtute. Se zice uneori si ca e una din cele mai mari pentru ca fara ea, virtutile ne pot duce in iad.

[Fani71]

Deci in ceea ce priveste contraceptia, cred ca este important sa ne gandim foarte bine si sa nu aplicam formule de-a gata, ci PRINCIPII.

- iubirea adevarata nu este egoista si accepta nasterea copiilor
- viata este sfanta
- casatoria este in primul rand pentru cresterea duhovniceasca si unirea in Hristos a celor doi, iar nasterea copiilor este o consecinta si nu un scop
- increderea in Dumnezeu
- sa ne iubim aproapele (adica si copiii pe care ii avem deja..)

... si sa le aplicam dupa situatia in care ne gasim. Sa ne masuram fortele. Sa avem smerenie.

De asta si cerem sfatul duhovnicului: ca nu ne bazam doar pe mintea proprie. dar mintea proprie e si ea buna si data de la Dumnezeu.

subiectul de discutie se aseamana cu cel din topicul "prezervativul este pacat"?; gasiti raspunsuri si acolo

[cristiboss56]

În prealabil postat de Saurian

Nu vreau să fiu rău că nici eu nu am înţeles ce vrea să spună dar mi-am adus aminte de o perlă frumoasă de-ale păr Constantin Necula. Spunea păr. Necula despre o rugăciune pe care a învăţat-o: "Doamne, miluieşte-mă pe mine prostul!" Nu cel mai mare prost ci prostul. Prost generic

Ce, când şi despre ce nu ai priceput ? Aştept !

[Saurian]

În prealabil postat de Fani71

Va rog sa ma scuzati, am fost de fapt partial off topic, ce am scris se potrivea mai mult la 'este pacat sa folosim prezervative?'. Ce o interesa pe Anna este cum sa facem sa nu avem prea multi copii daca ni se pare ca nu am putea sa-i crestem cum trebuie, adica cu dragoste si atentie.

In principiu sunt de acord cu Rotblume, si asa gandeam si eu inainte sa ma casatoresc. Dumnezeu probabil ne da ce putem duce si daca avem incredere nemarginita il El, ne trimite atatia copii cat e bine. Dar avem noi toti acea incredere nemarginita sau actionam uneori doar din datorie, si pe urma ne dam seama ca ne-am luat o povara pe care nu o putem duce?

Dumnezeu ne cere si sa gandim si sa avem dreaptra socotinta, deci sa aplicam metodele care ne stau la indemana si care nu sunt impotriva poruncilor Lui ca sa ajungem.

Ce spui tu, Rotblume, este cazul ideal, in care cei doi sunt credinciosi si sanatosi.

Dar daca unul dintre ei este mai putin credincios sau mai slab, si este impotriva sa aiba mai mult de unul, doi sau trei copii? Copiii se fac in cuplu!

Dar daca femeia are o boala sau mare greutate la purtarea sarcinilor? Nu e mai bine sa fie 2 copii cu mama, decat 3 orfani de mama? (Nu vreau sa o critic pe sora ta, Rotblume! Sa-i dea Dumnezeu sanatate! Dar deciziile astea se iau personal si nu cred ca e bine sa generalizam exemplul ei)

Sau daca unul dintre ei are o boala foarte grava si este in pericol sa moara? (Isi poate asuma celalalt responsabilitatea cresterii copiilor singur(a)?)

Dar daca au doi copii amandoi cu un handicap si se presupune ca este o problema genetica in familie?

Sau, chiar daca cei doi sunt credinciosi, daca isi dau seama, dupa unul, doi sau trei copii, ca nu pot sa asume cresterea a mai multi, ca le-ar fi asa de greu ca poate nici nu le-ar mai putea da iubirea si atentia necesare? Cineva mai sus a dat exemple de familii fericite numeroase. E foarte frumos, da! Dar eu am cunoscut si familii (catolice) care au avut multi copii - 6 sau 7 - pentru ca asa se obisnuia si pentru ca Biserica Catolica nu admite de loc anticonceptionalele, dar de fapt ei nu isi doreau atatia copii. Din cauza asta, nu au reusit sa-i iubeasca pe toti la fel. Unul sau doi sau trei erau tratati ca Cenusareasa familiei si din cauza asta au suferit mult si mai tarziu in viata, pentru ca lipsa de dragoste in copilarie lasa rani foarte, foarte adanci..

Am cunoscut si o familie ortodoxa cu 6 copii, in care mama avea crize de deprimare postnatale grave la fiecare nastere si trebuia sa stea la spital luni in sir. Il plus, nu-i ajungea mintea si intelepciunea sa-i creasca (dupa parerea mea). Multi duintre copii au inceput sa o ia pe cai gresite la varsta adolescentei.

Eu cred ca Dumnezeu ne ia de acolo unde suntem, este 'bun si milostiv' fata de slabiciunile noastre, si ca e o dovada de smerenie sa ne cunoastem limitele. De altfel, daca acceptam ca nu avem putere, poate Dumnezeu ne-o va da mai tarziu - cine stie? Poate ca o vreme ne vom feri sa mai avem copii, dar pe urma ne vom simti intariti si nu ne vom mai feri.

Cred, in concluzie, ca e bine sa fim maximalisti dar sa avem si dreapta socotinta.

Stai puţin că eu tot nu pricep ceva. Să spunem că aş fi căsătorit ( nu sunt ). Dacă am avea grijă să ne protejăm ( Doamne fereşte de ce am ajuns să ne protejăm... De nişte barbari care îţi cuceresc inima cu strigătele lor de războinici... Lumea asta e pe dos, sincer. ) spune-mi unde e faza că relaţia trupească dintre noi doi e dragoste ( o dăruire totală fără un pic de egoism ) şi nu sex ( satisfacerea plăcerilor noaste )? Eu ca un copil prost fără experienţa în a întemeia o familie mă întreb: ce ar putea exprima mai bine unirea dintre cei doi soţi, dăruirea unuia faţă de altul decât apariţia unei noi vieţi?

Înţeleg că e foarte greu, că e de neconceput greutăţile vieţii dar tot rămân la întrebarea: de ce fiinţe, de ce monştri ne protejăm? Adică până la ce punct Îl lăsăm să intervină Dumnezeu în viaţa noastră? Până la relaţia trupească? Adică în manifestarea trupească a iubirii soţilor noi nu Îl lăsăm pe Dumnezeu să intre şi EL şi să se unească cu noi doi?

Lăsaţi-mă să trec măsura puţin ( dacă e să fiu banat asta e dar din partea unor ortodocşi să dea astfel de sfaturi total greşite mi se par foarte anormal. măcar să spună: eu sunt curvar/curvară şi doar atâta pot dar să nu se considere mai în măsură de a trece peste cuvintele Sf Părinţi în subiecte atât de delicate ): să spunem că eu mă masturbez. Pentru ca să nu crească tensiunea sexuală şi să ajung la nebunie ar trebui să mă tot masturbez până îmi găsesc o soţie. După ce m-am căsătorit ce să fac abstinenţă atâta timp că iarăşi înnebunesc aşa că iarăşi mă masturbez sau mă culc cu ea în timpul postului sau a praznicelor împărăteşti. Vi se pare normal asta, oameni buni? Iertaţi-mă că în Săptămâna Luminată am ajuns să spun astfel de lucruri.

@cristiboss: cum adică să nu considerăm mai păcătoşi decât suntem? dacă eu nu mă consider mai păcătos de măsura x şi unul e mai păcătos nu ajung să îl judec?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Saurian

Stai puţin că eu tot nu pricep ceva. Să spunem că aş fi căsătorit ( nu sunt ). Dacă am avea grijă să ne protejăm ( Doamne fereşte de ce am ajuns să ne protejăm... De nişte barbari care îţi cuceresc inima cu strigătele lor de războinici... Lumea asta e pe dos, sincer. ) spune-mi unde e faza că relaţia trupească dintre noi doi e dragoste ( o dăruire totală fără un pic de egoism ) şi nu sex ( satisfacerea plăcerilor noaste )? Eu ca un copil prost fără experienţa în a întemeia o familie mă întreb: ce ar putea exprima mai bine unirea dintre cei doi soţi, dăruirea unuia faţă de altul decât apariţia unei noi vieţi?

Înţeleg că e foarte greu, că e de neconceput greutăţile vieţii dar tot rămân la întrebarea: de ce fiinţe, de ce monştri ne protejăm? Adică până la ce punct Îl lăsăm să intervină Dumnezeu în viaţa noastră? Până la relaţia trupească? Adică în manifestarea trupească a iubirii soţilor noi nu Îl lăsăm pe Dumnezeu să intre şi EL şi să se unească cu noi doi?

Lăsaţi-mă să trec măsura puţin ( dacă e să fiu banat asta e dar din partea unor ortodocşi să dea astfel de sfaturi total greşite mi se par foarte anormal. măcar să spună: eu sunt curvar/curvară şi doar atâta pot dar să nu se considere mai în măsură de a trece peste cuvintele Sf Părinţi în subiecte atât de delicate ): să spunem că eu mă masturbez. Pentru ca să nu crească tensiunea sexuală şi să ajung la nebunie ar trebui să mă tot masturbez până îmi găsesc o soţie. După ce m-am căsătorit ce să fac abstinenţă atâta timp că iarăşi înnebunesc aşa că iarăşi mă masturbez sau mă culc cu ea în timpul postului sau a praznicelor împărăteşti. Vi se pare normal asta, oameni buni? Iertaţi-mă că în Săptămâna Luminată am ajuns să spun astfel de lucruri.

@cristiboss: cum adică să nu considerăm mai păcătoşi decât suntem? dacă eu nu mă consider mai păcătos de măsura x şi unul e mai păcătos nu ajung să îl judec?

Prea multă filozofie aiuristică strică frate ! Deci : nu încerca să fi mai smerit decât eşti şi nu-ţi pune cenuşă în cap mai mult decât trebuie. Fii ceea şi cine eşti ! Inţelesum-ai ? Dacă nu o iau de la cap. Apropo, nu căuta pe de altă parte să filozofezi despre lucruri pe care nu le cunoşti, respectiv : căsătoria şi viaţa în doi, ce sexul nu reprezintă nici 1 % ! Vrei sex, scoate băiete 100, sau mai mult şi-l faci când , cu cine şi cum vrei. Căsătoria depăşeşte faza animalică denumită sec : Sex. Da, despre masturbare, cred că poţi , putem vorbi, dar nu aici ci la alt topic , unde s-au scris 16 pagini despre patima asta. Deci . . .

[Saurian]

În prealabil postat de cristiboss56

Prea multă filozofie aiuristică strică frate ! Deci : nu încerca să fi mai smerit decât eşti şi nu-ţi pune cenuşă în cap mai mult decât trebuie. Fii ceea şi cine eşti ! Inţelesum-ai ? Dacă nu o iau de la cap. Apropo, nu căuta pe de altă parte să filozofezi despre lucruri pe care nu le cunoşti, respectiv : căsătoria şi viaţa în doi, ce sexul nu reprezintă nici 1 % ! Vrei sex, scoate băiete 100, sau mai mult şi-l faci când , cu cine şi cum vrei. Căsătoria depăşeşte faza animalică denumită sec : Sex. Da, despre masturbare, cred că poţi , putem vorbi, dar nu aici ci la alt topic , unde s-au scris 16 pagini despre patima asta. Deci . . .

Oare şi Hristos făcea filozofie aiuristică când cerea să îţi iubeşti duşmanii? Nu mai trăieşte Hristos în noi şi de asta căutăm să păcălim Sf. Canoane pentru a ne împlini patimile uitând de Duhul din aceste canoane şi faptul că Hristos se uită la inimă şi nu la partea exterioară.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Saurian

Oare şi Hristos făcea filozofie aiuristică când cerea să îţi iubeşti duşmanii? Nu mai trăieşte Hristos în noi şi de asta căutăm să păcălim Sf. Canoane pentru a ne împlini patimile uitând de Duhul din aceste canoane şi faptul că Hristos se uită la inimă şi nu la partea exterioară.

Nu ştiu dragă Sfântule, cine vrea să păcălească ? Pe a mea soţie in 27 ani nu am păcălito cu nimic, pe Dumnezeu l-am amărât cu viciul fumatului , clevetirea, mânia , lenea . Am îndreptat cat 90% ! Sfânt nu pot fi, dar nici în Slavă deşartă continuă ca tine. Apropo, este un topic pentru cei Căsătoriţi, oameni la casa lor şi cu frică de Dumnezeu , cu păcatele şi împlinirile lor. Efectiv nu te înţeleg , sau joci dublu şi atunci ne oprim din filozofia asta ieftină şi lacrimogenă ce o aduci pe tapet.
Atâta te rog : nu încerca cu mine să foloseşti numele Domnului în deşert . Ai înţeles ? ? ? .

[Saurian]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu ştiu dragă Sfântule, cine vrea să păcălească ? Pe a mea soţie in 27 ani nu am păcălito cu nimic, pe Dumnezeu l-am amărât cu viciul fumatului , clevetirea, mânia , lenea . Am îndreptat cat 90% ! Sfânt nu pot fi, dar nici în Slavă deşartă continuă ca tine. Apropo, este un topic pentru cei Căsătoriţi, oameni la casa lor şi cu frică de Dumnezeu , cu păcatele şi împlinirile lor. Efectiv nu te înţeleg , sau joci dublu şi atunci ne oprim din filozofia asta ieftină şi lacrimogenă ce o aduci pe tapet.
Atâta te rog : nu încerca cu mine să foloseşti numele Domnului în deşert . Ai înţeles ? ? ? .

N-are rost să ne certăm. Vom vedea dincolo cine a avut dreptate.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Saurian

N-are rost să ne certăm. Vom vedea dincolo cine a avut dreptate.

Altă mică, mare greşeală frate ! Păi cel ce greşeşte nu-l mai vede pe cel mai drept ca el. Dar , sper din tot sufletul, ca amândoi să fim înţeleşi şi miluiţi de Dumnezeu, Cel mult milostiv şi iertător, deasupra firii noastre pătimaşe. Doamne ajută ! +