Sunt singura!

In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare. Dar cand se implineste anul tot nu este nimeni, ceea ce ma face sa plang de fiecare data. Sufar foarte mult din cauza asta si de multe ori adorm foarte tarziu, dupa ora 1, 2 noaptea... tot asa plangand si rugandu-ma din tot sufletul sa imi dea si mie Dumnezeu pe cineva, un om bun, credincios si milos. Si nu apare nimeni. As vrea sa stiu ca exista undeva cineva caruia ii lipsesc atat de mult cum imi lipseste el mie si ca ma cauta cum il caut si eu...
Dar cateodata cred ca nu o sa vina niciodata.... ceea ce ma sfasie... Acesta este singurul lucru care mi-l doresc pe lume, inafara de sanatatea si viata lunga a parintilor mei.
Acum 2 ani (in 2012) am cunoscut un baiat pe internet, prin intermediul unui prieten comun, el i-a povestit lui despre mine. Si am inceput sa ne cunoastem, el era student la farmacie in an terminal si chiar in vara aceea isi daduse licenta. Totul parea sa duca spre ceva frumos, vorbeam la telefon, mai conversam pe internet, la un moment dat s-a intalnit cu prietenul comun si i-a spus ca este foarte foarte incantat de mine, considera ca sunt o fata cuminte, credincioasa si ca ii place eleganta mea. Intr-o zi el mi-a marturist ca si-ar fi dorit foarte mult sa urmeze cursurile facultatii de Teologie, la vremea aceea nu stiam ca este vorba despre Teologie Greco-Catolica, dar ca parintii lui nefiind prea religiosi i-au interzis sub orice forma, lucru care l-a afectat teribil. In perioada aceea el imi spunea mereu ca merge la Biserica noaptea de la ora 22:00. Am vorbit prima data pe 18 iulie 2012 iar undeva la inceputul lui septembrie lucrurile s-au stricat. Trebuie sa precizez ca in luna august mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne intalnim, am discutat si am fost de acord doar ca a inceput sa gaseasca pretexte ca la inceputul lui august sa se arate chiar nemultumit de mine. Eu am foste mereu grijulie cu el, ii trimiteam mesaje afectuoase si ii spuneam ca sunt mandra de el. L-a un moment dat l-am intrebat de bunica lui si mai ales daca o mai ajuta la diverse treburi iar lucrul acesta la iritat. Am uitat sa precizez ca eu sunt de conditie modesta, poate putin mai putin decat modesta si desi imi spunea ca si el este modest a tinut totusi sa imi spuna ca a avut o iubita a carei mama a lucrat la Universitate, si ca a fost singura pe care a adus-o acasa... lucru care pe mine m-a facut sa ma simt inferioara. Apoi a continuat sa imi spuna niste lucruri care ma defavorizau. Povestea mereu ca el prefera nu stiu ce sortiment de vin foarte scump, ca se intalneste cu prietenii in localuri foarte scumpe... iar eu nu sunt genul care sa imi placa opulenta, eu sunt mai degaba genul care este orientat spre nevoile celorlalti si daca detin o anumita suma de bani ajut un copil, un batran, lucruri caruia lui nu-i prea conveneau. In perioada aceea eram proaspat absolventa de facultate si nu aveam un loc de munca, dar totusi se intrezarea o minima sansa sa lucrez intr-un domeniu public, a fost foarte incantat la auzul aceste vesti pentru ca atunci cand i-am spus ca nu am reusit sa se poarte foarte zeflemitor cu mine si sa ma jigneasca chiar. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui august a fost apogeul si mi-am dat seama ca este un om care cauta doar foloase materiale si nu iubire adevarata. Ca sa nu mai spun ca in tot acest timp prefera o alta fata, o fata cu situatie materiala buna, fata pe care de alfel am visat-o o data ca era cu el, iar el atunci mi-a spus ca visul meu este o prostie. Cert este ca aceasta incercare m-a facut sa sufar enorm timp de un an de zile, mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el. Am vrut doar sa ne iubim, sa ne respectam, nimic mai mult, nu i-as fi cerut niciodata nimic material, dar el m-a ranit si nici macar nu a vrut sa mai auda de mine, toate acestea pentru ca nu eram bogata. Si gand ma gandeam ca dorea sa fie Teolog, sau Preot Greco-Catolic... care sunt cunoscuti pentru modestia si bunatatea oferitacelor necajiti.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

[aubergine]

În prealabil postat de Ana Tr.

In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare. Dar cand se implineste anul tot nu este nimeni, ceea ce ma face sa plang de fiecare data. Sufar foarte mult din cauza asta si de multe ori adorm foarte tarziu, dupa ora 1, 2 noaptea... tot asa plangand si rugandu-ma din tot sufletul sa imi dea si mie Dumnezeu pe cineva, un om bun, credincios si milos. Si nu apare nimeni. As vrea sa stiu ca exista undeva cineva caruia ii lipsesc atat de mult cum imi lipseste el mie si ca ma cauta cum il caut si eu...
Dar cateodata cred ca nu o sa vina niciodata.... ceea ce ma sfasie... Acesta este singurul lucru care mi-l doresc pe lume, inafara de sanatatea si viata lunga a parintilor mei.
Acum 2 ani (in 2012) am cunoscut un baiat pe internet, prin intermediul unui prieten comun, el i-a povestit lui despre mine. Si am inceput sa ne cunoastem, el era student la farmacie in an terminal si chiar in vara aceea isi daduse licenta. Totul parea sa duca spre ceva frumos, vorbeam la telefon, mai conversam pe internet, la un moment dat s-a intalnit cu prietenul comun si i-a spus ca este foarte foarte incantat de mine, considera ca sunt o fata cuminte, credincioasa si ca ii place eleganta mea. Intr-o zi el mi-a marturist ca si-ar fi dorit foarte mult sa urmeze cursurile facultatii de Teologie, la vremea aceea nu stiam ca este vorba despre Teologie Greco-Catolica, dar ca parintii lui nefiind prea religiosi i-au interzis sub orice forma, lucru care l-a afectat teribil. In perioada aceea el imi spunea mereu ca merge la Biserica noaptea de la ora 22:00. Am vorbit prima data pe 18 iulie 2012 iar undeva la inceputul lui septembrie lucrurile s-au stricat. Trebuie sa precizez ca in luna august mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne intalnim, am discutat si am fost de acord doar ca a inceput sa gaseasca pretexte ca la inceputul lui august sa se arate chiar nemultumit de mine. Eu am foste mereu grijulie cu el, ii trimiteam mesaje afectuoase si ii spuneam ca sunt mandra de el. L-a un moment dat l-am intrebat de bunica lui si mai ales daca o mai ajuta la diverse treburi iar lucrul acesta la iritat. Am uitat sa precizez ca eu sunt de conditie modesta, poate putin mai putin decat modesta si desi imi spunea ca si el este modest a tinut totusi sa imi spuna ca a avut o iubita a carei mama a lucrat la Universitate, si ca a fost singura pe care a adus-o acasa... lucru care pe mine m-a facut sa ma simt inferioara. Apoi a continuat sa imi spuna niste lucruri care ma defavorizau. Povestea mereu ca el prefera nu stiu ce sortiment de vin foarte scump, ca se intalneste cu prietenii in localuri foarte scumpe... iar eu nu sunt genul care sa imi placa opulenta, eu sunt mai degaba genul care este orientat spre nevoile celorlalti si daca detin o anumita suma de bani ajut un copil, un batran, lucruri caruia lui nu-i prea conveneau. In perioada aceea eram proaspat absolventa de facultate si nu aveam un loc de munca, dar totusi se intrezarea o minima sansa sa lucrez intr-un domeniu public, a fost foarte incantat la auzul aceste vesti pentru ca atunci cand i-am spus ca nu am reusit sa se poarte foarte zeflemitor cu mine si sa ma jigneasca chiar. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui august a fost apogeul si mi-am dat seama ca este un om care cauta doar foloase materiale si nu iubire adevarata. Ca sa nu mai spun ca in tot acest timp prefera o alta fata, o fata cu situatie materiala buna, fata pe care de alfel am visat-o o data ca era cu el, iar el atunci mi-a spus ca visul meu este o prostie. Cert este ca aceasta incercare m-a facut sa sufar enorm timp de un an de zile, mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el. Am vrut doar sa ne iubim, sa ne respectam, nimic mai mult, nu i-as fi cerut niciodata nimic material, dar el m-a ranit si nici macar nu a vrut sa mai auda de mine, toate acestea pentru ca nu eram bogata. Si gand ma gandeam ca dorea sa fie Teolog, sau Preot Greco-Catolic... care sunt cunoscuti pentru modestia si bunatatea oferitacelor necajiti.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Buna!

Ceva acatiste anume nu cunosc, dar puteti sa va rugati cu cuvintele d-voastra, sa rugati pe Dumnezeu in aceasta problema. Intre timp, nu stati cu mainile in san.....

Sunteti ortodoxa? Frecventati biserica? Aveti un cerc de prieteni credinciosi?
Dati sfoara in tara printre ei ca va cautati prieten, ca sa va faca cunostiinta cu amicii lor baieti. Nu e nici o rusine, sunt sigura ca se vor gasi cativa care sa va ajute sa va faciliteze intalniri. Mai exista ortodoxia tinerilor, unde puteti intra in vorba cu baieti, am o prietena care asa si-a gasit sot. Mai sunt pelerinajele, tabere organizate de acelasi site. Chiar si aici pe crestin ortodox sunt baieti care isi cauta perechea, ramane numai sa descoperiti d-voastra cine, daca o sa mai cititi mesajele pe aici....
Mai este si posibilitatea daca aveti voce, sa cantati in corul bisericii si acolo va puteti gasi prieten si viitor sot.

Doamne ajuta!

[AlinB]

Rezumat:

În prealabil postat de Ana Tr.

mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el.

Nu e vorba de el, e vorba de tine.
Asuma-ti greseala, va fi mult mai usor.
Cand faci dintr-un necunoscut un idol..multe lucruri rele se pot intampla.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva.

Dar alte bucurii in viata, nimic..?

Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Cu adevarat singur este omul fara Dumnezeu.

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

"butonul magic" pe care il cauti se numeste "metanoia"...

[Andreea25]

Draga prietena (iarta-ma ca iti spun asa, desi nu te cunosc),
mesajul tau m-a emotionat profund intrucat stiu, intrucatva, prin ce treci. Si eu am asteptat ani multi pana sa ma casatoresc, si am facut-o dupa 30 ani... Nu imi doream foarte mult sa ma casatoresc, chiar dimpotriva, dar asa a aranjat Dumnezeu. Din mesajul tau vad ca esti profund credincioasa, frumoasa si ai o cumintenie pe care, la momentul potrivit, ti-o va aprecia Printul inimii tale, care va fi un print in carne si oase, cat se poate de real. Cand nu se potriveste gandul sau dorinta noastra cu ceea ce ni se intampla in realitate, poate nu este timpul sa se intrupeze acea dorinta, si mai trebuie sa asteptam. Eu spun sa nu iti pierzi credinta, nici nadejdea si, mai ales, sa nu pleci inima si fruntea ta la ce ti se spune din anturaj. Nu e cinstit sa spui asemenea lucruri cuiva si cei care o fac, de cele mai multe ori, nu au ei insisi casnicii prea frumoase. Eu am asteptat ani multi, crezand ceva si Dumnezeu mi-a randuit cu totul altceva, dar atata implinire este in ceea ce a dat Dumnezeu, incat e minunat! Cand va veni acel moment, acea persoana, vei sti cu toata inima ca doresti sa iti petreci viata cu ea, in mod simplu si natural. Stiu ca e usor de spus si mai greu de infruntat aceste dureri, dar eu sunt sigura ca sangerarea inimii tale e cea mai mare rugaciune. Ceea ce mai poti face, concret, este sa te rogi Maicii Domnului sa iti randuiasca ce e mai bine pentru tine, sa mergi la biserica, sa faci bine cat poti, sa fii deschisa si naturala cu toti cei din jur si sa vorbesti, neaparat, cu duhovnicul tau. El iti va da cele mai bune sfaturi. Si fii linistita ca tot ce ai putut face ai facut! Si Dumnezeu va face la randul Sau, numai sa fii deschisa la orice vei primi de la El. Ai doar incredere! Mie, cel putin, mi-ai inspirat multa incredere desi nu te-am cunoscut.

[tabitha]

În prealabil postat de Ana Tr.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Dragă Ana,

Știu că or să sară cârcotașii de pe forum (se știu ei care!!), că de ce dăm sfaturi și nu te trimitem la duvohnic -
dar cu toate astea aș vrea să-ți scriu și eu câteva cuvinte:

1. 25 de ani este o vârstă frumoasă, și nu cred că trebuie să te îngrijorezi așa tare că nu ai iubit;

2. altele sunt pe cale să ajungă la 40 ani și tot fără cineva stabil lânga ele - dar nu se deznădăjduiesc. Numai omul fără Dumnezeu este singur cu adevărat.

3. pentru căsătorie Sf.Nicolae făcătorul de minuni este grabnic ajutător, după cum se știe și din istoria vieții sale. Citește-i acatistul și roagă-te să te ajute !

4. să nu-ți dorești niciodată să nu mai trăiești, asta numai Dumnezeu hotărăște.

Maica Domnului să te țină sub Sfântul ei Acoperământ !

Doamne ajută.

Mirela

[tabitha]

În prealabil postat de Ana Tr.

Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte.

Apropo de asta, să îți spun o glumă ca să te mai înveselești un pic. :)
Era un tânăr care, de câte ori se ducea la câte-o nuntă, mătușile sale tot țineau să-i amintească de faptul că trebuie să se căsătorească și îi spuneau : you are next !
Până când într-o bună zi la o înmormântare, le-a zis și el : You are next !!

Sper că ți-am mai descrețit fruntea un pic.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Ana Tr.

Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Ce bine ar fi sa-l cauti pe Dumnezeu cu atat vointa cu cat ii cauti pe catolici.
Tu traiesti pentru tine sau pentru lume ?
Pentru ca daca traiesti pentru lume si pentru ce spune lumea, atunci nu respecti darul pe care ti l-a dat Dumnezeu:viata.
Dumnezeu te-a creat ca sa tii cont de parerile lumii? Dumnezeu te-a creat
ca sa slujesti lumii ? Dumnezeu te-a creat ca sa alergi dupa catolici ?

Eu zic ca foarte bine s-a intamplat ca tipul ala a disparut din viata ta.
Este unul din modurile tainice in care Dumnezeu are grija de oile sale si
le desparte de lupii catolici.

Acum ceea ce o sa zic eu o sa ti se para o gluma(tinand cont starea
psihologica in care esti:adica in depresie si in una serioasa de tot) dar:
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai doi ochii si poti sa vezi rasaritul soarelui
si apusul lui.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai doua urechi ca sa auzi.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu esti muta si poti vorbi.
Multumeste-i lui Dumnezeu ca esti intreaga si poti sa te misti .
Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai mintea intreaga si poti rationa.

Si dupa ce-i multumesti lui Dumnezeu despre aceste daruri, apoi poti sa
treci mai departe la alte cereri.

Iar apoi, ii poti cere lui Dumnezeu sa te ajute sa vezi cu ochii mintii, nu
ce vrei tu sa vezi, ci Adevarul.

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

Incepe ca dimineata sa spui rugaciunile de dimineata(toate rugaciunile de
dimineata) si seara sa spui rugaciunile de seara(toate rugaciunile de seara).

Apoi dupa ce ai spus rugaciunile roaga-l pe Dumnezeu sa-ti dea intelepciunea si puterea necesara ca sa-l ignori pe fiul minciunii si ispitele acestuia.

In timpul zilei, daca cate ori esti nelinistita spune rugaciunea mintii:
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!", iar la asta poti sa adaugi de la tine:
"Si de vreau si de nu vreau, mantuieste-ma Doamne"

Si sa vezi cum incep sa se aseze lucrurile in viata ta si cei care te
zoresc inceteaza si isi gasesc alte activitati.

Auzi tu, sa tii cont de gura lumii...Eu nu dau doi bani pe ce spune lumea.
Iar daca pentru o clipa as tine cont de gura lumii, inseamna ca incep sa ma
plictisesc si pierd timpul in desert.

[stefan florin]

În prealabil postat de Ana Tr.

In primul rand stiu ca subiectul pe care urmeaza sa il expun este unul despre care s-a mai dicutat pe forum, insa eu as vrea sa vorbesc despre ceea ce ma framanta pe mine ca sa pot sa primesc sfaturi particulare si nu generalitati. Asa cum am si ales titlul, sunt singura... adica nu am pe nimeni, in sensul de iubit. Niciodata nu am avut si am 25 de ani. Si imi doresc foarte mult. De 3 ani in fiecare an de ziua mea aceasta este dorinta pe care mi-o pun: ca la anul sa fie cineva langa mine si doar atat sa imi spuna La multi ani si sa imi ofere o imbratisare. Dar cand se implineste anul tot nu este nimeni, ceea ce ma face sa plang de fiecare data. Sufar foarte mult din cauza asta si de multe ori adorm foarte tarziu, dupa ora 1, 2 noaptea... tot asa plangand si rugandu-ma din tot sufletul sa imi dea si mie Dumnezeu pe cineva, un om bun, credincios si milos. Si nu apare nimeni. As vrea sa stiu ca exista undeva cineva caruia ii lipsesc atat de mult cum imi lipseste el mie si ca ma cauta cum il caut si eu...
Dar cateodata cred ca nu o sa vina niciodata.... ceea ce ma sfasie... Acesta este singurul lucru care mi-l doresc pe lume, inafara de sanatatea si viata lunga a parintilor mei.
Acum 2 ani (in 2012) am cunoscut un baiat pe internet, prin intermediul unui prieten comun, el i-a povestit lui despre mine. Si am inceput sa ne cunoastem, el era student la farmacie in an terminal si chiar in vara aceea isi daduse licenta. Totul parea sa duca spre ceva frumos, vorbeam la telefon, mai conversam pe internet, la un moment dat s-a intalnit cu prietenul comun si i-a spus ca este foarte foarte incantat de mine, considera ca sunt o fata cuminte, credincioasa si ca ii place eleganta mea. Intr-o zi el mi-a marturist ca si-ar fi dorit foarte mult sa urmeze cursurile facultatii de Teologie, la vremea aceea nu stiam ca este vorba despre Teologie Greco-Catolica, dar ca parintii lui nefiind prea religiosi i-au interzis sub orice forma, lucru care l-a afectat teribil. In perioada aceea el imi spunea mereu ca merge la Biserica noaptea de la ora 22:00. Am vorbit prima data pe 18 iulie 2012 iar undeva la inceputul lui septembrie lucrurile s-au stricat. Trebuie sa precizez ca in luna august mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne intalnim, am discutat si am fost de acord doar ca a inceput sa gaseasca pretexte ca la inceputul lui august sa se arate chiar nemultumit de mine. Eu am foste mereu grijulie cu el, ii trimiteam mesaje afectuoase si ii spuneam ca sunt mandra de el. L-a un moment dat l-am intrebat de bunica lui si mai ales daca o mai ajuta la diverse treburi iar lucrul acesta la iritat. Am uitat sa precizez ca eu sunt de conditie modesta, poate putin mai putin decat modesta si desi imi spunea ca si el este modest a tinut totusi sa imi spuna ca a avut o iubita a carei mama a lucrat la Universitate, si ca a fost singura pe care a adus-o acasa... lucru care pe mine m-a facut sa ma simt inferioara. Apoi a continuat sa imi spuna niste lucruri care ma defavorizau. Povestea mereu ca el prefera nu stiu ce sortiment de vin foarte scump, ca se intalneste cu prietenii in localuri foarte scumpe... iar eu nu sunt genul care sa imi placa opulenta, eu sunt mai degaba genul care este orientat spre nevoile celorlalti si daca detin o anumita suma de bani ajut un copil, un batran, lucruri caruia lui nu-i prea conveneau. In perioada aceea eram proaspat absolventa de facultate si nu aveam un loc de munca, dar totusi se intrezarea o minima sansa sa lucrez intr-un domeniu public, a fost foarte incantat la auzul aceste vesti pentru ca atunci cand i-am spus ca nu am reusit sa se poarte foarte zeflemitor cu mine si sa ma jigneasca chiar. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui august a fost apogeul si mi-am dat seama ca este un om care cauta doar foloase materiale si nu iubire adevarata. Ca sa nu mai spun ca in tot acest timp prefera o alta fata, o fata cu situatie materiala buna, fata pe care de alfel am visat-o o data ca era cu el, iar el atunci mi-a spus ca visul meu este o prostie. Cert este ca aceasta incercare m-a facut sa sufar enorm timp de un an de zile, mi-am facut atatea iluzii si mi-am pus toate sperantele in el. Am vrut doar sa ne iubim, sa ne respectam, nimic mai mult, nu i-as fi cerut niciodata nimic material, dar el m-a ranit si nici macar nu a vrut sa mai auda de mine, toate acestea pentru ca nu eram bogata. Si gand ma gandeam ca dorea sa fie Teolog, sau Preot Greco-Catolic... care sunt cunoscuti pentru modestia si bunatatea oferitacelor necajiti.

In prezent cu toata experienta acesta neplacuta simt manifest o usoara depresie, atat de mult ma framant pentru ca nu am pe cineva. Ma doare mai ales pentru ca cei din jurul meu ma condamna oarecum ca nu am pe cineva ( Chiar o ruda de gr.I mi-a spus: "Imediat o sa ai 30 de ani si n-ai barbat si copii" si asta este ca o rana care sangereaza ori de cate ori imi aduc aminte. Mi se pare foarte crud! Nu vreau sa ajung la 30 de ani singura, nu as vrea sa mai traiesc!

Daca exista niste rugaciuni, acatiste ajutatoare, va rog sa imi spune-ti, va rog sa ma ajutati cumva....

toate la timpul lor

Pt. aubergine: Sunt ortodoxa, merg la Biserica la o Manastire mai exact, din pacate nu am voce ca sa cant, am un cerc restrans de prieteni credinciosi, tocmai prin intermediul unuia dintre ei am cunoascut baiatul "credincios" depre care am povestit. Doresc sa cunosc un baiat credincios dar nu habotnic care nici nu ne-am cunoscut bine si sa isi si doreasca sa ne casatorim. Doresc o prietenie in primul rand, fara relatii intime ca sa nu se inteleaga altceva pentru ca am mentionat sintagma "cunoscut bine". Nu sunt pregatita inca pentru casatorie.

Pt.Andreea 25: In primul rand iti multumesc mult ca mi-ai raspuns, mesajul tau m-a emotionat pana la lacrimi si ma face sa sper ca poate mai este o sansa si pentru mine. Stiu ca fericirea incepe cu mine si pentru asta ar trbui sa fiu impacata cu mine insumi insa tocmai aceasta lipsa ma face sa nu ma plac prea mult si pot spune ca ma fac sa nu ma vad frumoasa, pentru ca de la atata plans iti dai seama ca m-am schimbat.Nu stiu daca sunt facuta pentru casatorie dar mi-ar placea ca anii frumosi de tinerete si toate bucuriile ei sa le traiesc cu cineva. Am cunoscut baieti dar nu erau credinciosi si nu avea rost sa incerc.

Pt. Mirela.t: Multumesc pentru cele scrise insa sa imi imaginez ca si la 40 de ani voi fi tot singura, este mai mult decat pot duce.

Pt oaie_cugetatoare: Trebuie sa recunosc ca am inceput sa ma simt mai bine de cum ti-am citit numele de utilizator :D Inteleg ce imi spui si multa lume imi spune asa, dar eu nu inteleg de ce omul de langa mine care are tot doi ochi ca mine, doua urechi, doua maini s.a.m.d are o pereche si eu nu?

Si nu mai stiu cine mi-a spus ceva in legatura cu metanoia... Eu vad oamenii care nu trec niciodata pe la Biserica, nici macar de Pasti sau de Craciun si au casnicii trainice, frumoase. Sau barbati buni casatoriti cu femei de o moralitate
indoielnica. Cum se explica asta? De ce daca eu sunt buna si cuminte nu am noroc?

[aubergine]

În prealabil postat de Ana Tr.

Pt. aubergine: Sunt ortodoxa, merg la Biserica la o Manastire mai exact, din pacate nu am voce ca sa cant, am un cerc restrans de prieteni credinciosi, tocmai prin intermediul unuia dintre ei am cunoascut baiatul "credincios" depre care am povestit. Doresc sa cunosc un baiat credincios dar nu habotnic care nici nu ne-am cunoscut bine si sa isi si doreasca sa ne casatorim. Doresc o prietenie in primul rand, fara relatii intime ca sa nu se inteleaga altceva pentru ca am mentionat sintagma "cunoscut bine". Nu sunt pregatita inca pentru casatorie.

Pt.Andreea 25: Stiu ca fericirea incepe cu mine si pentru asta ar trbui sa fiu impacata cu mine insumi insa tocmai aceasta lipsa ma face sa nu ma plac prea mult si pot spune ca ma fac sa nu ma vad frumoasa, pentru ca de la atata plans iti dai seama ca m-am schimbat.Nu stiu daca sunt facuta pentru casatorie dar mi-ar placea ca anii frumosi de tinerete si toate bucuriile ei sa le traiesc cu cineva. Am cunoscut baieti dar nu erau credinciosi si nu avea rost sa incerc.



Pt oaie_cugetatoare: Trebuie sa recunosc ca am inceput sa ma simt mai bine de cum ti-am citit numele de utilizator :D Inteleg ce imi spui si multa lume imi spune asa, dar eu nu inteleg de ce omul de langa mine care are tot doi ochi ca mine, doua urechi, doua maini s.a.m.d are o pereche si eu nu?

Si nu mai stiu cine mi-a spus ceva in legatura cu metanoia... Eu vad oamenii care nu trec niciodata pe la Biserica, nici macar de Pasti sau de Craciun si au casnicii trainice, frumoase. Sau barbati buni casatoriti cu femei de o moralitate
indoielnica. Cum se explica asta? De ce daca eu sunt buna si cuminte nu am noroc?

Scopul final al prieteniei dintre un barbat si o femeie, pentru un om, crestin ortodox, este casatoria.

Mi se pare, sincer, ca nu stiti nici d-voastra ce vreti. Daca spuneti ca nu sunteti pregatita sa va casatoriti nici la 25 de ani, atunci cand o sa fiti?

Nu stiu ce prieteni aveti d-voastra, dar daca erau ortodocsi practicanti nu vad de ce v-ar fi facut cunostiinta cu un om putin credincios.

Ce rost are o prietenie intre un barbat si o femeie daca nu ajunge la casatorie, daca destinatia finala nu e casatoria?

Pai daca doriti amicitie, amici barbati gasiti pe toate gardurile, problema e, ca daca ramaneti mult timp amici fara casatorie, exista pericolul sa deveniti concubini si sa pacatuiti.
Nu consider ca baietii care vor casatorie sunt habotnici, ci cred ca sunt oameni seriosi care nu vor sa pacatuiasca, daca nu doriti casatorie nu sunteti serioasa, imi pare rau sa o spun si mi=am dat sfaturile pe degeaba.
In primul rand nu trebuie sa va considerati frumoasa doar daca un barbat va spune ca sunteti, toti oamenii sunt frumosi, deoarece Dumnezeu ne=a facut asa, valoarea nu e data de aprecierea unui barbat.

Bun e numai Dumnezeu, in rest nimeni nu e bun. Toti suntem pacatosi. Nu trebuie sa va intereseze ce este in casnicia altora, pe dinafara totul e frumos nu stiti d-voastra ce e inauntrul acelei casnicii. Nu conteaza ca se inteleg bine, daca nu fac voia Domnului.
Norocul nu exista, exista ceea ce ne da Dumnezeu si trebuie sa acceptam ca atare.