Aparitii editoriale

[cristiboss56]





La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a apărut recent lucrarea „Scrieri şi epistole hristologice şi duhovniceşti” a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Traducerea din limba greacă veche, introducerea şi notele aparţin Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae.

Volumul reuneşte mai multe texte de mici dimensiuni şi epistole ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, (de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc 1350 de ani). Fiecare scriere este o mărturie nuanţată asupra disputei hristologice la care Sfântul Maxuim a participat activ, precizând în formule limpezi învăţătura ortodoxă a Bisericii.

Puteţi cumpăra volumul de la magazinele de carte bisericească, dar şi de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din Patriarhia Română.

[cristiboss56]

În sala festivă de la Centrul eparhial din Timişoara, din bd. C.D. Loga nr. 7, va avea loc mâine, 27 iulie 2012, de la ora 11:30, un eveniment editorial de excepţie. Cu această ocazie vor fi lansate lucrările 'Iosefinul ortodox. Contribuţii monografice', semnată de pr. dr. Ionel Popescu, vicar-administrativ la Centrul eparhial, şi 'Biserici şi temple', semnată de Matei Barbu. Totodată, va fi prezentată noua serie a revistei eparhiale 'Învierea', coordonată de pr. Marius Florescu, informează Ziarul Lumina, Ediţia de Banat. Evenimentul se va desfăşura în prezenţa Preasfinţitului Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, şi a pr. Zaharia Pereş, consilier cultural la Centrul eparhial. În deschidere vor vorbi prof. Victor Neumann, prof. Claudiu Arieşan, ing. Răzvan Hrenoschi şi pr. Marius Florescu.

Volumul intitulat 'Timişoara. Biserici şi temple', scris de Matei Barbu, aduce în atenţia cititorilor un bogat material documentar despre lăcaşurile de cult timişorene, aparţinătoare cultelor religioase din această parte a ţării. Lucrarea acordă un loc special bisericilor istorice, care au avut un rol deosebit în viaţa cultural-religioasă a Timişoarei de altădată. Dintre acestea amintim Biserica romano-catolică 'Sfânta Ecaterina din Alexandria', Biserica greco-catolică 'Naşterea Sfintei Fecioare Maria', Biserica 'Sfântul Ioan Nepomuk' şi Biserica ortodoxă 'Sfântul Prooroc Ilie'. În paginile lucrării sunt prezentate peste 100 de lăcaşuri de cult, în limbile română, germană şi engleză.

Lucrarea 'Iosefinul ortodox. Contribuţii monografice' a preotului Ionel Popescu face o incursiune în istoria parohiei din cel mai nou cartier istoric al Timişoarei, Iosefinul, întemeiat în anul 1744. În acest sens, sunt prezentate situaţia politico-religioasă a oraşului de pe Bega, la data înfiinţării parohiei, precum şi date biografice ale ctitorilor acesteia şi ale primilor slujitori. Totodată, volumul prezintă numeroase informaţii referitoare la arhitectura lăcaşului de cult, pictura acestuia, corul parohial, tipografia parohială, biblioteca şi cantina socială a parohiei.

[cristiboss56]

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Prohodul Maicii Domnului, într-o nouă ediție, diortosită.

Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria se cântă în seara de 14 spre 15 august, în jurul epitafului sau icoanei Maicii Domnului. Acest Prohod se săvârşeşte, acolo unde se face Priveghere, în cadrul Utreniei, după troparul obişnuit „Dumnezeu este Domnul”, iar la parohiile unde se face doar Vecernie, el se poate săvârşi înainte de otpustul Vecerniei.

Lucrarea poate fi achiziţionată, după cum ne informează Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

[cristiboss56]

Atlasul Flora medicinală a României, apărut la Editura Doxologia, este o enciclopedie a plantelor medicinale din ţara noastră. În lucrare sunt descrise peste 200 de specii de plante, în ordinea alfabetică a denumirilor populare, dar fiecare cu denumire ştiinţifică.
Profesorul universitar doctor Constantin Milică, alături de colaboratoarele domniei sale, Camelia Nicoleta Roman şi Daniela Troia, încearcă prin această lucrare să înlesnească cunoaşterea plantelor medicinale şi aromatice care cresc pe teritoriul României, prin planşele colorate, în imagini de ansamblu şi de detaliu, precum şi prin textele care descriu caracterele morfologice ale plantelor, zonele naturale de răspândire şi organele vegetale utilizabile.
În lucrare sunt descrise peste 200 de specii de plante, în ordinea alfabetică a denumirilor populare, dar fiecare cu denumire ştiinţifică. Dintre acestea, unele sunt plante de pe alte meleaguri ale Globului, fiind doar cultivate la noi în ţară şi având valoare medicinală ridicată prin principiile active conţinute.
Atlasul are la bază numeroase studii, determinări şi analize chimico-farmaceutice ce au conturat pentru fiecare plantă proprietăţile terapeutice şi acţiunile specifice în prevenirea şi combaterea multor boli la om şi animale. De o importanţă deosebită sunt datele concrete asupra conţinutului în substanţe bioactive care intră în interacţiune cu factorii declanşatori ai diferitelor maladii.
Volumul este scris într-un limbaj accesibil şi se adresează tuturor celor interesaţi de sănătatea proprie şi a celor din jur. Nu excludem nici interesul iubitorilor de natură, al turiştilor şi al excursioniştilor pe meleagurile noastre, admiratori şi culegători de plante, atraşi de frumuseţea florilor, de parfumul plăcut degajat în jur şi de însuşirile terapeutice binecunoscute.
Un interes deosebit îl reprezintă tehnologiile de recoltare, transport, pregătirea şi uscarea materiei prime şi păstrarea materialului uscat. De asemenea important este şi faptul că se prezintă modul de utilizare a plantelor medicinale sub formă de: infuzii, decoct, macerat, tincturi, vinuri medicinale, cidru, siropuri, pudre, comprimate, uleiuri şi oţeturi medicinale, cataplasme, băi cu plante medicinale, inhalaţii, gargarisme.
Conducător de doctorat, profesor consultant al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“, Constantin Milică a publicat 1.050 de lucrări din care 32 de cărţi, tratate, monografii, 4 cursuri universitare de fiziologie, caiete de lucrări practice de fiziologie, 252 de lucrări ştiinţifice, 207 în limba română, 35 în limbi străine, 10 lucrări apărute în străinătate. În Cuvântul înainte, autorul susţine „ideea revenirii la frumoasa acţiune, din secolul trecut, de colectare şi valorificare a marii bogăţii pe care o reprezintă flora medicinală din covorul policolor de pe întinsul teritoriu al ţării. Sănătatea poporului român va avea foarte mult de câştigat atunci când interesul pentru cultivarea, colectarea şi prelucrarea plantelor medicinale se va extinde în tot mai multe familii, în şcoli şi universităţi, în biserici şi mănăstiri, în colective şi asociaţii“.
Un aspect deloc de neglijat îl constituie cunoaşterea deplină a plantelor, deoarece unele dintre acestea sunt otrăvitoare şi pot fi utilizate necorespunzător, provocând intoxicaţii grave.
De asemenea, unele specii medicinale din România sunt plante rare, fiind notate în Cartea Roşie a plantelor vasculare, şi din acest motiv trebuie ocrotite cu predilecţie.
Lucrarea se remarcă prin caracterul ei practic şi vă invităm să o citiţi pentru a cunoaşte cât mai multe detalii despre plantele existente în covorul vegetal, urmărind posibilităţile de a le utiliza în alimentaţie, industrie, apicultură, dendrologie, cosmetică şi în prevenirea şi tămăduirea multor boli fizice şi psihice.

[cristiboss56]




La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Acatiste și Paraclise ale Maicii Domnului, care cuprinde cele mai cunoscute şi mai întrebuinţate astfel de slujbe închinate Maicii Domnului și beneficiază de condiţii grafice deosebite, într-un format mic, elegant şi accesibil, după cum ne-a precizat Dragoş Vlădescu, Secretar general al Editurilor Patriarhiei Române.

Textul, preluat din Ceaslov şi Psaltire, este însoţit de indicaţii tipiconale privitoare la săvârşirea acestor rânduieli de rugăciune, atât în casele lor de către credincioşi, cât şi în biserici, cu participarea preotului. Din cuprinsul lucrării fac parte următoarele texte:
1. Acatistul Bunei-Vestiri, cel mai vechi şi mai folosit imn acatist;
2. Acatistul Adormirii Maicii Domnului;
3. Acatistul Sfântului Acoperământ;
4. Acatistul Maicii Domnului – Bucuria tuturor celor necăjiţi;
5. Primul Paraclis al Maicii Domnului, numit şi Paraclisul cel mic, alcătuit de Cuviosul Teostirict;
6. Al doilea Paraclis al Maicii Domnului, din Ceaslov, care este aşezat în cultul Bisericii Ortodoxe Române de către Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti;
7. Paraclisul cel mare, tipărit la sfârşitul Psaltirii, alcătuit de împăratul bizantin Teodor Lascaris.

Apărută în perioada praznicului Adormirii Maicii Domnului, lucrarea se constituie, astfel, într-o ofrandă adusă Preacuratei Fecioare Maria şi pune la îndemâna credincioşilor ortodocşi o culegere a celor mai înălţătoare rugăciuni ale Ortodoxiei, închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Lucrarea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

[cristiboss56]

La Editura Episcopiei Giurgiului, cu binecuvântarea Preasfinţitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a fost editat un set de cărţi poştale, precum şi un set de icoane cu pictura părintelui Arsenie Boca realizată la biserica din localitatea Drăgănescu, care, pe 29 septembrie 2012, va fi resfinţită de către un sobor de ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, informează episcopiagiurgiului.ro.

Toate fondurile rezultate din vânzarea acestora vor fi destinate susţinerii lucrărilor de construcţie a Centrului pastoral-misionar 'Arsenie Boca' şi a Casei memoriale 'Arsenie Boca'. Credincioşii le pot procura de la magazinul de obiecte bisericeşti al Episcopiei Giurgiului, precum şi de la pangarele mănăstirilor şi schiturilor din eparhie.

De asemenea, pentru comenzi, doritorii se pot adresa magazinului de obiecte bisericeşti din şos. Bucureşti nr. 12, municipiul Giurgiu, sau la tel: 0246.214.079. Cei care vor să sprijine ridicarea Centrului pastoral-misionar 'Arsenie Boca' şi a Casei memoriale 'Arsenie Boca' o pot face în contul: RO14RNCB0148009659100002, deschis la BCR, Sucursala Mihăileşti; titular cont Parohia Drăgănescu, CUI 14336745.

[Mihailc]

Sabino Chiala - Isaac Sirianul, asceza singuratică şi mila fără sfârşit



Sfântul Isaac Sir(ian)ul este unul din cei mai îndrăgiţi autori duhovniceşti din toate timpurile. Scrierile sale traduse în greacă în jurul anului 800 au exercitat o imensă influenţă asupra spiritualităţii monahale atât din Răsăritul ortodox, dar şi din Occidentul latin. În ultimele decenii au fost descoperite şi publicate o serie de scrieri inedite care au înnoit şi precizat cunoaşterea unei gândiri duhovniceşti unice, în care asceza isihastului singuratic se deschide prin rugăciune şi contemplare spre experienţa iubirii şi milei fără de sfârşit ale lui Dumnezeu.
Volumul de faţă oferă cititorului interesat prima şi unica până acum monografie de ansamblu asupra uimitoarei, dar şi enigmaticei figuri a sfântului Isaac, precum şi asupra complexei geneze a operei sale şi a multiplelor sale influenţe. O primă parte prezinăa mediul istoric al Bisericii siro-orientale mesopotamiene din secolul VII şi monahismul ei înfloritor, urmată de o sinteză a tuturor informaţiilor despre viaţa şi scrierile sfântului Isaac. Partea a treia, centrală, oferă o analiză a marilor teme ale gândirii duhovniceşti isaachiene: asceza, smerenie, rugăciune, milă, creaţie şi eshatologie. Ultimele două părţi schiţează tabloul influenţelor şi posterităţii, şi oferă un inventar al multiplelor traduceri şi versiuni.
Monah la Bose, siriacist şi orientalist, Sabino Chiala are în pregătire ediţia critică a Părţii întâi în originalul siriac, şi este unul din cei mai importanţi specialişti actuali în opera şi gândirea sfântului Isaac.

Cuprinsul volumului

Cuvant-înainte

Partea intai. FUNDALUL ISTORICO-GEOGRAFIC

I. Biserica siro-orientală: două premise
1. O Biserică între două imperii: persecuţii şi izolare / 2. Şcolile persane şi afirmarea de sine a teologiei antiohiene
II. Societate şi Biserică in Mesopotamia în secolul lui Isaac
1. Persani, bizantini şi arabi / 2. Biserica siro-orientala în secolul VII
III. Monahismul siro-oriental şi dezvoltarea lui până la sfârşitul secolului VII
1. Câteva observaţii despre primele secole / 2. Reforma lui Avraam din Kashkar / 3. Monahismul în Bet Huzaye în vremea lui Isaac / 4. „Comunitatea” lui Isaac

Partea a doua. ISAAC SI OPERA SA

I. Viaţa lui Isaac
1. Problema izvoarelor / 2. Profil biografic
II. Opera în originalul siriac
1. Partea întâi / 2. Partea a doua / 3. Partea a treia / 4. Partea a cincea / 5. Opere îndoielnice sau neautentice / 6. Schiţă de analiză formală

III. Universul teologic al lui Isaac
1. Scriptura în Biserica siro-orientală / 2. „Fericitul tâlcuitor”: Teodor al Mopsuestiei / 3. „Luminătorul mintii”: Evagrie Ponticul / 4. „Fericitul Ioan din Apamea”: Ioan Singuraticul / 5. „Fericitul episcop Vasile” şi „fericitul Marcu Monahul”

Partea a treia. MARILE TEME ALE GÂNDIRII LUI ISAAC

I. Cunoaştere şi uimire
1. Scriptura şi alte locuri ale cunoaşterii / 2. Treptele cunoaşterii, până la uimire
II. Taina lui Dumnezeu şi taina omului
1. Chipuri şi nume ale lui Dumnezeu / 2. Elemente de antropologie / 3. Răni şi daruri: slăbiciune şi încercări până la moarte
III. Asceza şi lupta duhovnicească
1. Modurile ascezei: câteva premise / 2. Instrumentele luptei / 3. Feţele vrăjmaşului / 4. Rod şi dar
IV. Trei teme majore
1. De la rugăciune la non-rugăciune / 2. Smerenia — haina lui Dumnezeu / 3. Mila şi compasiunea: adevărul lui Dumnezeu
V. Eshatologia
1. Două temeiuri teologice / 2. Osânda şi făgăduinţa / 3. Implicaţii etice

Partea a patra. POSTERITATEA

I. Isaac în Răsăritul creştin
1. Mediul siriac / 2. Mediul greco-bizantin / 3. Mediul rusesc
II. Isaac în Occidentul creştin
1. Franciscanii / 2. Dominicanii / 3. Benedictinii / 4. Clericii regulari / 5. Concluzie şi trimitere
III. Comemorare liturgică şi iconografie
1. Memoria liturgică / 2. Iconografia
IV. Spicuiri din lumea islamică
1. Islamul şi monahismul creştin / 2. Mistica creştină şi sufismul

Apendice. VERSIUNILE

I. Versiunea greacă
1. Partea întâi / 2. Opere incerte sau atribuiri eronate
II. Versiunea arabă
1. Trei scrisori despre asceza şi viaţa de obşte / 2. Colecţia a patruzeci de cuvinte / 3. Colecţia în patru cărţi / 4. Opere incerte sau fals atribuite
III. Versiunea georgiană
1. Prima traducere / 2. A doua traducere
IV. Versiunile slave şi româneşti
1. Prima traducere în slavonă / 2. Traducerile slavone ale lui Paisie Velicikovski / 3. Traduceri româneşti / 4. Traduceri ruseşti / 5. Isaac în Filocalii
V. Versiunea etiopiană
VI. Versiunea latină şi versiuni în limbi romanice
1. Traducerea latină / 2. Traducerea franceză / 3. Traducerea portugheză / 4. Traducerea catalană / 5. Traducerea spaniolă / 6. Traduceri în italiană
VII. Alte traduceri în limbi moderne
VIII. Concordanta cuvintelor Părţii întâi

BIBLIOGRAFIE

1. Ediţii şi traduceri ale scrierilor lui Isaac / 2. Studii şi texte de interes general / 3. Studii despre Isaac în special / 4. Cataloage ale manuscriselor şi studii despre acestea

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=198

[cristiboss56]

La Editura DOXOLOGIA, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, a apărut cartea Plânsul adamic, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, autor Simeon Koutsa, Mitropolit de Nea Smirna, în traducerea lui Alexandru Prelipcean.








Prin prezenta traducere, cititorul român are posibilitatea de a intra în contact cu Marele Canon, care insistă atât de mult pe teologia pocăinţei şi pe importanţa mărturisirii, înţelese ca un nou început al vieţii umane. Pe drumul Postului Mare nu am putea merge decât însoţiţi de practicile axiale, devenind mai buni şi mai iertători prin urmarea lui Hristos Domnul.
Imnul ecleziastic este limbajul cultului dumnezeiesc, doxologic şi teologic. Este cântecul dulce al credinţei noastre. Sfinţii poeţi - melozi şi imnografi, cum sunt numiţi în acest sens în spaţiul eclezial -, prin viziunile poetice şi prin exaltările lor duhovniceşti devin exponenţii noştri către divinitate.
Autorul, Simeon Koutsa, consideră că o mare parte a comunităţii ecleziale se află în incapacitatea de a înţelege imnele, destui, poate, vor simţi frumuseţea lor spirituală, atunci când sunt cântate în mod corect şi cu smerenie, dar nu sunt conştienţi că esenţa lor devine inteligibilă şi că, într-adevăr, ele contribuie la comuniunea credincioşilor cu Dumnezeu. Dificultatea înţelegerii stă în limbajul lor, care nu este accesibil credinciosului de astăzi şi, astfel, nici înţelesul lor nu poate să-l cuprindă şi nici de frumuseţea lor duhovnicească nu poate să se folosească. „Marele Canon este imnul tristeţii profunde şi al pocăinţei cutremurătoare. Omul, care simte greutatea păcatului, care gustă amărăciunea vieţii îndepărtate de Dumnezeu, care înţelege dimensiunile tragice ale înstrăinării umane, prin cădere şi prin îndepărtare de Dumnezeu, se întristează. Se smereşte. Suspină adânc şi începe brusc să plângă cu tânguire. Un plâns însă care mântuieşte, fiindcă deschide drumul pocăinţei. Drumul care aşază existenţa umană alături de Dumnezeu, Izvorul vieţii celei adevărate şi al comuniunii inefabile a harului şi a bucuriei“.
Despre plâns şi despre cântecul de jale însuşi poetul vorbeşte în primul tropar al Canonului său: „De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Ce început voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum?“ Şi în alte tropare ale canonului observăm în mod clar caracterul său tânguitor. Din acest motiv şi cartea se intitulează „Plânsul adamic“.
Sfântul Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei (660-740), una din cele mai mari personalităţi şi figură reprezentativă a poeziei noastre ecleziale, este cel care a alcătuit Marele Canon. Imnul, unul din cele mai minunate şi mai cunoscute, constituie o deşteptare, un sunet de trâmbiţă, care are drept ţintă să-l conducă pe om spre conştiinţa păcătoşeniei sale şi să-l readucă, prin intermediul tristeţii şi al pocăinţei, alături de Dumnezeu. Este un text dificil, dens în înţelesuri, bogat în simbolistică şi plin de menţiuni ale persoanelor şi evenimentelor biblice, la care se referă foarte succint şi le explică prin metode alegorice.
Imnul Canonului este unul plin de viaţă. Folosirea întrebărilor şi introducerea dialogurilor, la care recurge poetul, îi adaugă adeseori un dramatism intens; folosirea treptată şi inegală a formelor creează o anumită vivacitate, iar puternicele antiteze prezente în cuvinte dau noi sensuri. Imaginile poetice, comparaţiile-adjective, precum şi cuvintele alese pe care le foloseşte asigură frumuseţea şi nota distinctă a Canonului. Personajele biblice sunt zugrăvite cu putere şi dinamism, iar evenimentele istorice sunt descrise printr-o minunată reprezentare şi o densitate remarcabilă.
Marele Canon este mai cu seamă un smerit poem liturgic, un fruct al profundei experienţe duhovniceşti şi o creaţie a artei imnografice.
Tradiţia ortodoxă şi teologia cer fiecărui credincios să continuie, după sfârşitul dumnezeieştii Liturghii din biserică, o altă „liturghie“ personală, care să aşeze pe Hristos în taină, în realitatea de zi cu zi. Astfel, cultul pătrunde în viaţă, o luminează cu lumina ei plină de nădejde şi dezvăluie înţelesul ultim al existenţei umane. Vă invităm să lecturaţi această carte, în speranţa că veţi găsi în ea un îndemn spre o trăire profundă a acestui cutremurător imn de pocăinţă.

[Mihailc]

Nu e nepărat o noutate în ordine cronologică, dar poate fi o surpriză plăcută pentru căutătorii spiritualităţii autentice.

Juvenalie Ionaşcu - Experienţa Rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească



Spiritualitatea românească este în mod prodund şi specific isihastă. Rugăciunea inimii şi sistemul doctrinar aferent au marcat-o profund, generând energii creatoare de prototipuri culturale şi duhovniceşti în stare să afirme, prin originalitate, atât cultura, cât şi spiritualitatea românească, o cultură şi o spiritualitate deschise înnoirii şi în mod realist ancorate în mediul şi contextul european. De exemplu, în comparaţie cu umanismul european, cultura română a elaborat un model umanist isihast, perfect adaptat civilizaţiei isihaste a neamului său. Chiar şi în sărăcia condiţionărilor istorico-politice, credincioşii români au găsit căile potrivite pentru a exprima bogăţia experienţei lor de credinţă. Uneori s-au exprimat în delicateţea poetică a baladei Mioriţa şi a Legendei Mânăstirii Argeşului, alteori în intimitatea schiturilor şi a bisericilor de lemn, uneori în pictura exterioară a bisericilor lor, alteori în pictarea icoanelor pe sticlă, totdeauna raportându-se la integritatea şi integralitatea Ortodoxiei ecumenice. Dincolo de expresiile mai mult sau mai puţin folcloristice, geniul Ortodoxiei româneşti s-a exprimat adesea prin faimoase personalităţi teologice, de la episcopul Teotim de la Tomis la Sfântul Nicodim de la Tismana şi Sfântul Paisie Velicicovski, de la „călugării sciţi” şi sfântul Ioan Casian la părintele Dumitru Stăniloae. Poporul român a dat creştinătăţii universale nu doar cronologia erei creştine (datorată lui Dionisie Exigul – cel Smerit) şi experienţa cenobitică a monahismului vasilian (datorată Sfântului Ioan Casian), ci mai ales un exemplu şi un model de „trăire în Hristos” într-o „metamorfoză unificantă”, interiorizată, spirituală şi prolifică. Este această experienţă în special – dar nu exclusiv monastică, a isihiei, centrată pe atât de simpla, dar profunda rugăciune a lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine (păcătosul)”. (Părintele Juvenalie)


Părintele Arsenie Boca, de la care am învăţat-o eu (rugăciunea lui Iisus n.n.), o numea „rugăciunea cu care se mântuiesc călugării”. Părintele Arsenie, însă, m-a învăţat această rugăciune în vremea când eram mirean, cu unsprezece ani înainte de a fi călugăr. De aici, încheierea ca „rugăciunea cu care se mântuiesc călugării” nu este o rugăciune rezervată exclusiv călugărilor, chiar dacă călugării sunt datori cu această rugăciune şi chiar dacă ei trebuie să se mântuiacă cu această lucrare. La slujba de tundere în monahism i se spune candidatului că „eşti dator în toată vremea a avea în minte, în inimă, în cuget şi în gura ta, numele Domnului şi a zice:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. ” (Părintele Teofil Pârâian)

http://cartianastasia.wordpress.com/...ea-romaneasca/

http://cartianastasia.files.wordpres...artie-2012.doc

[quote=Mihailc;467281]Spiritualitatea românească este în mod prodund şi specific isihastă. Rugăciunea inimii şi sistemul doctrinar aferent au marcat-o profund, generând energii creatoare de prototipuri culturale şi duhovniceşti în stare să afirme, prin originalitate, atât cultura, cât şi spiritualitatea românească, o cultură şi o spiritualitate deschise înnoirii şi în mod realist ancorate în mediul şi contextul european. De exemplu, în comparaţie cu umanismul european, cultura română a elaborat un model umanist isihast, perfect adaptat civilizaţiei isihaste a neamului său. Chiar şi în sărăcia condiţionărilor istorico-politice, credincioşii români au găsit căile potrivite pentru a exprima bogăţia experienţei lor de credinţă.



Slava lui Dumnezeu!
In acest sens al cartii pe care mult as dori s-o citesc, ii ziceam Pelerinului intr-o scurta si trecuta polemica de trei vorbe, ca "vocatia intelectualului roman este una isihasta" (presupunind ca intelectualul roman are indreptatirea sa aspire la spiritualitate, iar nu doar ciobanul si pantofarul). (Eram atunci suparat pe nimeni altul decat pe Mircea Eliade, vai mie sfertodoctul...)