Aproapele

[AndraEu]

Hmmmmm....

[aubergine]

În prealabil postat de AndraEu

Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cun un sfat...
Ce este de facut cand iti creezi o parere despre aproapele tau... si devi dezamagit in timp vazand ca e altfel.
La inceput iti era drag si credeai ca tie prietena, colega, ca te simpatizeaza... si observi ca incepe sa nu mai vorbeasca cu tine, sa te evite, sa aibe aere, sa te simti prost ca efectiv te exclude direct.. din cerc
Sunt dezamagita... ce pot face? fiind ma intalnesc zilnic cu aceasta prietena si s-a racit amicitia.. efectiv parca nu as fi!
As vrea sfaturi cums a ma port pe viitor sa nu mai fiu dezmagita de oameni......

Intrebati'va constiinta ca sa vedeti cu ce ati gresit sau intrebati pe prietena direct cu ce ati gresit. Nu va mai puneti speranta in oameni, ci in Dumnezeu, nu mai puneti la suflet, oamenii sunt oameni si pot gresi, trebuie sa iertati daca nu aveti vina. Incercati sa nu mai aveti asteptari.

[AndraEu]

hmmmmmmm...

[aubergine]

În prealabil postat de AndraEu

asa este, de ce oameni se schimba? la inceput sunt apropiati iar in timp se departeaza, devin reci si schimbatori?
Cum poti face sa nau mai suferi, sa te simti prost, exclus..... cum poti schimba?
Ce sa fac, sa ma rog mai mult?

Pentru ca oamenii prin definitie sunt schimbatori, se schimba in functie de context, de imprejurari, de interese.. de aceea, ca sa nu suferiti, nu trebuie sa aveti asteptari, nu va puneti baza in ei. Suferinta exista daca omul e sensibil e greu sa nu puna la suflet, dar se poate incerca prin multa rugaciune si prin gasirea unor prieteni in Biserica. Iertati, nu puneti la suflet, incercati sa va intelegeti omeneste cu toti dar nu va puneti baza decat in Dumnezeu, dar nu urati pe nimeni.

[Florinvs]

Daca dumneavoastra nu ati gresit cu nimic fata de aceea prietena, iar ea s-a schimbat brusc si fara un motiv intemeiat, atunci inseamna ca nu v-a fost prietena adevarata! Incercati sa nu mai puneti la suflet si sa nu va consumati din cauza asta- pentru ca unii oameni asa sunt si nu-i putem noi schimba.

Intradevar- am intalnit si eu oameni din astia, la inceput si uneori am ramas "tablou" cand am vazut cum s-au comportat, insa vorba aia- mintea umana nici Einstein nu a inteles-o complet!

Incercati sa-I multumiti lui Dumnezeu si sa va bucurati de ce aveti!

[Florinvs]

Iar ca oamenii sunt schimbatori este adevarat, am observat si eu asta..........de ce nu stiu- eu fi eu mai "anormal", dar principiile si convingerile mele nu le schimb, si mi se pare normal sa spui deschis ce gandesti, ce simti, ce vrei, nu sa te schimbi dupa cum bate vantul!

[Demetrius]

În prealabil postat de AndraEu

asa este, de ce oameni se schimba? la inceput sunt apropiati iar in timp se departeaza, devin reci si schimbatori?
Cum poti face sa nau mai suferi, sa te simti prost, exclus..... cum poti schimba?
Ce sa fac, sa ma rog mai mult?

Tu te simti desconsiderata de ea fiindca tu ai alte asteptari de la ea, ai dorinte, vrei consideratie, ceea ce nu vei primi tocmai fiindca asta vrei neaparat; de aceea, ca sa nu simti desconsideratie din partea ei, va trebui sa te schimbi tu.

Pentru asta trebuie sa te rogi, nu mult, ci tot timpul, altfel nu vei ajuge sa nu te mai concentrezi pe obiective lumesti, ci pe umilinta inimii tale.
Care-i problema daca esti naiva? Pe cine deranjeazi?

[Corinusha]

Demetrius, de acord in mare parte cu tine, dar, omul mai are, chiar trebuie sa aiba si obiective lumesti, nu te poti lasa in voia lui Dumnezeu fara ca tu sa faci nimic - Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia talantii, noi trebuie sa lucram cu ei, sa incercam sa ii inmultim, fie ca este vorba despre loc de munca, fie ca e vorba despre o pasiune, un lucru la care esti bun, intrajutorarea aproapelui. Dar sunt lucruri lumesti de care trebuie sa te agati. Gen, sa ai un acoperis deasupra capului si sa nu ajungi samori, la propriu, de foame si sete. Sunt lucruri necesare. Daca nu trebuia sa ne intereseze de lucrurile lumesti, Dumnezeu nu ne facea oameni, ci ingeri.
Totusi, sa nu exageram cu extremele, in sesnul sa nu ne preocupam doar de lucrurile lumesti, dar nici sa nu ne preocupam doar de lucrurile duhovnicesti. Ele se completeaza, ele coexista.

Naivitatea ii face rau doar ei si le da oportunitatea celor care vor/pot sa ii faca rau, sa o faca. Naivitatea trece la un moment dat, cand ajungi sa iti dai seama ca iti faci cu adevarat rau tie prin asta. Naivitatea trece cand ai atins numarul maxim de lucruri indurate din partea celorlalti. Naivitaea trece de multe ori dupa ce reusesti sa te maturizezi complet, cand incepi sa intelegi cu adevarat unele lucruri, cand incepi sa stii, cu aproximatie macar, ce vrei ela viata. Nu trece cu totul, pentru sigur si ca om matur, toti avem momentele noastre cand cadem in capcana naivitatii si iesim raniti...dar reusim sa pastram un echilibru intre a crede orbeste in oameni si a gandi bine inainte sa decizi daca poti avea incredere in cineva.

[Demetrius]

În prealabil postat de Corinusha

Demetrius, de acord in mare parte cu tine, dar, omul mai are, chiar trebuie sa aiba si obiective lumesti, nu te poti lasa in voia lui Dumnezeu fara ca tu sa faci nimic - Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia talantii, noi trebuie sa lucram cu ei, sa incercam sa ii inmultim, fie ca este vorba despre loc de munca, fie ca e vorba despre o pasiune, un lucru la care esti bun, intrajutorarea aproapelui. Dar sunt lucruri lumesti de care trebuie sa te agati. Gen, sa ai un acoperis deasupra capului si sa nu ajungi samori, la propriu, de foame si sete. Sunt lucruri necesare. Daca nu trebuia sa ne intereseze de lucrurile lumesti, Dumnezeu nu ne facea oameni, ci ingeri.
Totusi, sa nu exageram cu extremele, in sesnul sa nu ne preocupam doar de lucrurile lumesti, dar nici sa nu ne preocupam doar de lucrurile duhovnicesti. Ele se completeaza, ele coexista.

Naivitatea ii face rau doar ei si le da oportunitatea celor care vor/pot sa ii faca rau, sa o faca. Naivitatea trece la un moment dat, cand ajungi sa iti dai seama ca iti faci cu adevarat rau tie prin asta. Naivitatea trece cand ai atins numarul maxim de lucruri indurate din partea celorlalti. Naivitaea trece de multe ori dupa ce reusesti sa te maturizezi complet, cand incepi sa intelegi cu adevarat unele lucruri, cand incepi sa stii, cu aproximatie macar, ce vrei ela viata. Nu trece cu totul, pentru sigur si ca om matur, toti avem momentele noastre cand cadem in capcana naivitatii si iesim raniti...dar reusim sa pastram un echilibru intre a crede orbeste in oameni si a gandi bine inainte sa decizi daca poti avea incredere in cineva.

Daca depinzi de increderea in cineva se va ajunge neaparat la inselarea increderii.

Daca vrea sa se mantuiasca omul nu trebuie sa aiba obiective lumesti.
Nu se poate ajunge la un rezultat concret lucrand cu jumatati de masura; nu se poate ajunge la capat de drum umbland pe doua cai.
Cel mai "naiv" e Iisus Hristos, ca ne-a mantuit pe toti. El a venit in acesta lume ca sa ne invete sa invingem lumea.

33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan16,33)

Locuinta, mancare, haine nu-s obiective, ci nevoi si Tatal stie ce nevoi avem;

31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.(Lc 12,31

Navoile devin obiective daca noi vrem mai mari, mai bune si mai aratoase, mai gustoase si mai confortabile.

24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru adăpost.(Ecclesiasticul 29,24)

sau

31. Începutul a toată trebuinţa vieţii omului este: apa, focul şi fierul, sarea şi făina de grâu, mierea şi laptele, sângele strugurelui, untdelemnul şi haina.(Eccl. 39,31)

Extremele (lucrurile duhovnicesti si cele lumesti) nu se completeaza si nici nu pot co-exista; in acesta lume se decide mantuirea, Iisus a dovedit-o, iar noi suntem crestini(sau credem noi ca suntem).

Cum se inseala cine crede ca poate impaca fericirea cereasca cu acest lut (al trupului)... acele daruri ale Duhului Sfant cu placerile lumesti."(Sf Bernard)

[gpalama]

În prealabil postat de AndraEu

Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cun un sfat...
Ce este de facut cand iti creezi o parere despre aproapele tau... si devi dezamagit in timp vazand ca e altfel.
La inceput iti era drag si credeai ca tie prietena, colega, ca te simpatizeaza... si observi ca incepe sa nu mai vorbeasca cu tine, sa te evite, sa aibe aere, sa te simti prost ca efectiv te exclude direct.. din cerc
Sunt dezamagita... ce pot face? fiind ma intalnesc zilnic cu aceasta prietena si s-a racit amicitia.. efectiv parca nu as fi!
As vrea sfaturi cums a ma port pe viitor sa nu mai fiu dezmagita de oameni......

Oamenii adevarati sunt capabili sa treaca "peste" neintelegeri si pareri gresite.

Pacatele si greselile facute nu cu intentie, nu cu rautate, ci pur si simplu "omeneste", din mici caderi umane, ar trebui trecute cu vederea.

Daca o discutie cu ea nu rezolva problema atunci e un om incapatanat si nu prea ai ce sa-i faci.