Preotul şi femeia

Bărbaţii şi femeile au fost creaţi de Dumnezeu pentru a fi complementari unii altora.Ei au nevoie unul de altul.Este firesc ca bărbatul să se simtă atras de o femeie şi femeia de un bărbat.
În biserică vin multe femei.Unele nu au reuşit să se căsătorescă din diferite motive iar altele(multe la număr)deşi căsătorite au parte în viaţa de familie doar de chinuri,de bătăi,de insulte lipsindu-se adeseori de sprijinul soţului şi chiar renunţând la acesta.Cel mai adeasea aceste femei vin la biserică şi caută sprijin la preot încercând să compenseze lipsa de înţelegere şi de afecţiune.
Preotul acordă acestor femei sprijin şi mângâiere încercând să atragă pe aceste femei în sânul bisericii pentru a-l descoperi pe Hristos.
În astfel de cazuri însă pot apărea tot felul de situaţii neprevăzute şi nedorite.
Preotul nu poate să aparţină decât prezbiterii sale cu care are cununie.
Orice altă apropiere altfel decât duhovnicească de altă femei este un mare păcat.Relaţiia lui cu alte femei trebuie să fie asemenea relaţiei dintre tată şi fică ,dar se întâmplă ca aceste relaţii să degenereze ajungându-se la stări neduhovniceşti care complică atât viaţa preotului cât şi a femeii.
Sunt femei care se îndrăgostesc de preot dar şi preoţi care depăşesc anumite limite permiţând lumescului să complice relaţia preot-femeie.
O altă situaţie care se poate ivi este între preot şi femeile care ajută prin biserică şi care vor ca acesta să le acorde o atenţie deosebită iar atunci când nu sunt băgate în seamă se revoltă sau cer socotelă acestuia uitând că cele ce fac pentru biserică sunt din dragoste pentru acesta ca fiind casa lui Dumnezeu şi nu pentru preot.

Sunt femei care au într-adevăr nevoie de mângâiere,preotul se roagă pentru unele ca acestea dar vine timpul când vremea mângâierilor trece iar femeia care a venit la biserică trebuie să descopere adevărata biserică,să-şi ia crucea şi să înceapă lupta pentru a-şi curăţi viaţa de murdăria păcatelor.
Este momentul de răspântie când trebuie să aleagă între preot şi Dumnezeu.

[anastasia2008]

Din pacate, am intalnit multe cazuri. E trist cand se intampla, se pune la grea incercare casnicia preotului. Din punctul meu de vedere, preotul este cel care trebuie sa adopte cea mai potrivita atitudine. Sa incerce sa nu fie prea deschis, mai ales cu femeile singure. Sunt ispite, care se intampla, inevitabil. Pentru un suflet ranit, orice zambet, o mangaiere frateasca, un sfat, pot fi intelese gresit. Asa ca preotul sa nu dea un astfel de prilej.

[sophia]

Bun subiect.
Problema poate apare mai rau tocmai din cauza unui canon impus de mai marii bisericii: preotul care nu mai are sotie si slujeste singur.
Acolo este mare ispita si suferinta lui. Sa fie singur, sa nu poata iubi, sa nu poata avea copii, sa fie mereu singur.
Era bine daca ii lasa sa se recasatoreasca (mai ales cand vinovata a fost fosta).
@Dorinastoica - buna si delicata postare. Sunt lucruri care se intampla in general. Suntem cu totii oameni si ni se cere adeseori sa fim ne-oameni.
Inca o observatie:

Cei care ajuta in biserica (femei si barbati) au problema descrisa de tine, nu neapart in sensul de sentimente (barbat/preot - femeie), ci si al subiectivismului/ un sprijin similar "pilei". Se creeaza pe urma grupulete care sunt sustinute de preot si altii care se simt marginalizati. Primii cad in mandrie si altii sunt raniti.
In biserica (macar acolo) toti trebuie sa fie egali in fata lui Dumnezeu si pentru el.
Dar acest lucru mai inseamna ceva: avem nevoie si de om, de mangaierea reala si caldura, de sprijin si ajutor real si il cautam si in biserica, in preot. Nu numai pe Dumnezeu il cautam (si in biserica) ci si pe Om (am scris special cu "O").

In rest am citit "Taina preotiei" si acolo se spune despre ispitele preotului si ce inseamna a fi preot cua devarat, ce se cere de la el cu adevarat, adica...supra-omul. Se spune de ex. ce rau pot sa faca si...vaduvele, femei mai in varsta, intr-un cuvant toate femeile, sau cele care vor sa ajute, la fel si cele ce nu vor sa ajute. Cam totul este o ispita pentru un preot. Bine la vremea aceea preotii nu aveau voie sa se asatoreasca.

Si ma intreb si eu adeseori cum trebuie sa procedam cu preotul, ce anume ii poate provoca ispite, ce este interzis prin statutul lui (mai ales unui preot singur):
1. e bine/avem voie sa-l consideram prieten (de familie)? Sa ii oferim cand are nevoie: masa, pat, ingrijire medicala, mangaiere si sfat sufletesc?
Sa-l invitam de sarbatori in familia noastra?
2. e bine/avem voie sa-i daruim ceva (potrivit bineinteles) ( de ex. acum de Craciun)?
etc.

[florinbrasov0]

Cati se mai roaga pentru preoti?

[Hartford]

În prealabil postat de florinbrasov0

Cati se mai roaga pentru preoti?

Eu...sa se lese de fumat si ce mai stie Dumnezeu......

[sophia]

@glykys - foarte frumoasa povestea ta cu avva si cu desfranata. Mi-au dat lacrimile. Asa da! Mangaiere si salvare a persoanei aflata in suferinta si cadere.

@Miha-Anca - ce raspuns mi s-a dat sau mi-am dat? Nu te inteleg! Ai citit mesajul meu sa vezi ce am inteles din povestea lui Zaharia?

@Zaharia_2009 - ai grija ca ai cazut in mandrie mare cu faleala ta intru pacatosenie! Smerenia, frate! Iti lipseste smerenia!
Pe urma ai grija la ton, te rog, nu insulta oamenii, te-am mai rugat.
Si ca sa-ti raspund la intrebarea finala: nu, nu toti sunt ca tine.
Eu nu. Eu am multe pacate probabil, dar din ceea ce ai insirat tu acolo, eu m-am straduit multe sa le fac si cu dragoste. Asa mizerabila nu ma simt. Si nu o spun din mandrie. Nu pot sa ma apuc sa iau fiecare element din lista ta la rand, dar iti spun ca multe (din cele pozitive) le-am facut.
Mi-ar fi placut sa botez, sa cunun, daca as fi avut pe cine... si daca asat este si un canon?
Iar de indraznit, asa putin...si mi-as dori asa putin...si tot nu se poate.
Dupa tine ar trebui nici sa nu ne mai ducem sa ne spovedim si impartasim. Multumesc pentru sfat.

Cred ca intrebarea cu respectul se referea mai mult la respectul uman.
In biserica si in fata lui Dumnezeu suntem toti egali. Una la mana.
Respect reciproc trebuie sa fie la toata lumea. Doua la mana.
Si preotul trebuie respectat atat ca om cat si ca profesie, dar si crestinii trebuie respectati si ca oameni si ca fii duhovnicesti. Si trebuie ajutati cand au nevoie.

@Hartford - da, si eu ma rog pentru preot.

[Adelinne]

În prealabil postat de Hartford

Eu...sa se lese de fumat si ce mai stie Dumnezeu......

Doamne ajuta ! ma bucur sa citesc ca uite sunt persoane care inteleg ca si preotii au ispite si greutati in aceasta viata si Mare raspundere in fata Domnului .Rugati-va neincetat sa ne indrume bine si sa facem ascultare de preot duhovnic ,sa privim cu respect un preot mereu chiar daca ispita este si pentru noi mirenii ,acum eu va rog frumos puneti o rugaciune si pentru calugarii si calugaritele de la noi si din toata lumea ,ei se roaga pentru noi cei care nu putem uneori sau suntem adanciti in munca si treburi pamantesti ,uitam de Dumnezeu si spunem cu nonsalanta lasa ca este timp stie Dumnezeu...nu? Eu zic sa ne rugam cum putem pana ajungem sa ne rugam cum trebuie asa am citit la Parintele Teofil Paraian {bun sfat vrednic de urmat}

Blagosloviti si iertati frati si surori.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Bun subiect.
In rest am citit "Taina preotiei" si acolo se spune despre ispitele preotului si ce inseamna a fi preot cua devarat, ce se cere de la el cu adevarat, adica...supra-omul. Se spune de ex. ce rau pot sa faca si...vaduvele, femei mai in varsta, intr-un cuvant toate femeile, sau cele care vor sa ajute, la fel si cele ce nu vor sa ajute. Cam totul este o ispita pentru un preot. Bine la vremea aceea preotii nu aveau voie sa se asatoreasca.

Si ma intreb si eu adeseori cum trebuie sa procedam cu preotul, ce anume ii poate provoca ispite, ce este interzis prin statutul lui (mai ales unui preot singur):
1. e bine/avem voie sa-l consideram prieten (de familie)? Sa ii oferim cand are nevoie: masa, pat, ingrijire medicala, mangaiere si sfat sufletesc?
Sa-l invitam de sarbatori in familia noastra?
2. e bine/avem voie sa-i daruim ceva (potrivit bineinteles) ( de ex. acum de Craciun)?
etc.

Ce vrei sa spui, sophia, ca in vremea aceea preotii nu aveau voie sa se casatoreasca? Preotii in orient au fost intotdeauna mai ales casatoriti.
La inceput, si episcopii erau casatoruiti (pana in sec. al 6lea)

Bineinteles, problemele pe care le puneti sunt reale.. Eu cred ca nu se pot rezolva cu stabilirea unor reguli. Depinde mult de parohie, de preot, de enoriasi, felul in care se pot evita problemele.

[sophia]

@ florinbrasov:
"...ca o femeie venita de departe la Sihastria pt. necazuri mari..."

Femeia avea necazuri si venise la par.Cleopa sa ceara ajutor si el o ameninta cu bastonul. Asta reiese din povestirea lui Zaharia.
Ispitele cu desfranarea la preoti - da, si cum spui tu, sotiile lro au raspundere, dar cei divortati ar trebui sa se re-casatoreasca si ei, caci asa au si ei dar si femeile din jur ispite mereu.

@Fani - pai eu stiam (asa am inteles si din lucrarea Sf. Ioan Gura de Aur), ca in vremea sa (cel putin) preotii nu se casatoreau. Abia mai tarziu au avut voie. Nu stiu sigur, eu asa am inteles.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

@ florinbrasov:
"...ca o femeie venita de departe la Sihastria pt. necazuri mari..."

Femeia avea necazuri si venise la par.Cleopa sa ceara ajutor si el o ameninta cu bastonul. Asta reiese din povestirea lui Zaharia.
Ispitele cu desfranarea la preoti - da, si cum spui tu, sotiile lro au raspundere, dar cei divortati ar trebui sa se re-casatoreasca si ei, caci asa au si ei dar si femeile din jur ispite mereu.

@Fani - pai eu stiam (asa am inteles si din lucrarea Sf. Ioan Gura de Aur), ca in vremea sa (cel putin) preotii nu se casatoreau. Abia mai tarziu au avut voie. Nu stiu sigur, eu asa am inteles.

1. Unii parinti sunt mai aspri si mai aspri si cu ei insisi, daca cineva ii numeste sfinti sau clarvazatori se supara pentru ca sunt smeriti. In fine, alta scuza nu gasesc. ;-) Exista si in pateric astfel de povestiri. Sa nu ne grabim sa judecam.

2. Desi teoretic un preot divortat nu se mai poate casatori (si chiar nu mai poate sluji), se fac adesea pogoraminte si se recasatoresc. Dar nu oricine divorteaza are neaparat chef sa se recasatoreasca, dupa deceptia traita.

3. Cred ca ai inteles gresit, preotii erau in general casatoriti, singura exceptie o faceau calugarii care erau cateodata hirotoniti preoti. Sf Ioan vorbeste poate mult din proprie experienta, el nefiind casatorit.
Daca citesti epistolele sfantului Pavel ai sa vezi ca el spune ca multi dintre apostoli (care erau episcopi!) erau casatoriti (si isi luau sotiile cu ei - cum ti-am zis in alt topic ;-))

Craciunul cu bucurie si binecuvantare! Fac un post de forum pana la Craciun. ;-)