|
#1
|
||||
|
||||
Prefacere
Ma prefac in apa si ma daruiesc pestilor,
Ma prefac in aer si ma daruiesc pasarilor, Ma prefac in ploi si ma daruiesc florilor, Ma prefac in lumina si ma daruiesc gazelor, Ma prefac in ganduri si ma daruiesc oamenilor.
__________________
|
#2
|
||||
|
||||
...
Ma prefac in roua sa imbratisez pamantul Ma prefac in pulbere sa ma risipesc iubirii Ma prefac in zambet, sa binecuvantez increderea Ma prefac in adiere sa mangai sufletul intristat Ma prefac in candela, sa regasesc credinta Ma prefac in lacrima sa mai pot fi smerenie Ma prefac in cruce sa ma rastignesc pacatului
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#3
|
||||
|
||||
Mă prefac în................ ia stai.... nu mă prefac!
....îngenunchez...privesc trist in pământ și sper că Dumnezeu va primi darul meu : eu ...
__________________
-= Pocăința ridică, iar plânsul bate la ușa cerului, smerenia însă, deschide. =- |
#4
|
|||
|
|||
Nu eu…
Trecutul meu… Atat a mai ramas din mine. Si ma intreb : Cum se cuvine Sa fiu primit de Dumnezeu ? As vrea sa plang, Si sa topesc in lacrimi Intregul arsenal de patimi Ce-n viata am putut sa strang… In mine Nu-i nimic frumos. Ma-ntorc pe fata si pe dos Si nu gasesc decat rusine. Asa sunt eu : Si merit doar osanda… Pacatu-n mine sta la panda Si nu-I da loc lui Dumnezeu !... |
#5
|
||||
|
||||
…Sa se coboare;
Ca sa omoare Cu mila si rabdare Samanta uraciunii Viermele minciunii, Microbul clevetirii, Bureana nesimtirii, Patima dispretului, Gandacul semetului Larva lacomiei Virusul prostiei…
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#6
|
|||
|
|||
Nichifor Crainic
Cersea la colt un slabanog
in zdrente, slut si fara dinti negutatorul de arginti gandi, zarindu-l pe milog: Eu nu dau mila mea obol acestui trantor de prisos si-ntoarse ranjetu-i cainos ramasului cu mana-n gol. Trecu maestrul glorios al farmecului triumfal cu spiritul in ideal si-a zis vazand pe zdrenturos: E-atat de slut si ma-nspaimant eu, magul purei frumuseti! si-ntoarse recele dispret ramasului cu mana-n vant. Trecu predicatorul sfant grabindu-se catre amvon vijelios ca un ciclon sa se dezlantuie-n cuvant, s-aprinda mila din altar de soarta celui slabanog, dar ocoli pe-acest milog cu mana-ntinsa în zadar. Tarziu cand noaptea cobora, sosi o umbra ca-n icoane, pe maini cu semne de piroane si-o inima ce sangera. Pe chipul ars de chin si vai oftand il saruta fierbinte cu vesnicie în cuvinte tu azi vei fi cu Mine-n Rai! |
#7
|
|||
|
|||
Eu mă prefac că sunt creștin; după aia, de plictiseală, iau Biblia din raft, citesc două-trei pagini și Apostolul Pavel, sau, mai rău, Iisus, îmi zic: "Tu, creștin ?! Fugi, mă, de-aici...."
|
#8
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Citat:
mâzga ereziei, prea multa cugetare, și trista delăsare. Și nici să sădească, Sau să îngrădească, Smerita cugetare, Mila dogoritoare, Iubirea jertfitoare, Și pacea ce nu moare. Dar Domnul forță are Să treacă în uitare, În noaptea neexistenței, Urmarea „independenței”. ... Last edited by VladCat; 24.11.2011 at 02:14:29. |
#9
|
||||
|
||||
Citat:
in fata celui stang… apoi cel stang se misca greu pe trepte. Un pas, o treapta o eternitate pana la usa ce pare ca-l asteapta. Mizer si singur in toiagul noduros se tareste catre lumina ce razbate de dincolo de usi. Aude psalmi Miroase-a busuioc si a tamaie. Si buzele-negrite de frig zambesc ca si odinioara cand trup si suflet ascultau poruncii. Inca un pas inca o treapta… O mana tremuranda se-ntinde spre ivarul de plumb si cade… Cantarea a-ncetat. Un intuneric greu se-asterne pe irisul patat de vremuri. La poarta lumii poleita Un alt batran a fost uitat.
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#10
|
|||
|
|||
...Cantarea-incepe intr-un gand.
Mireni si preoti vin pe rand… Se-aseaza in genunchi pe trepte Si cruce fac: "Domnu’ sa-l ierte!" S-au strans drumetii jos in crama Si par tacuti, cuprinsi de jale. Un strop de vin, pe jos rastoarna Pentru batranul rupt de sale! Era om bun, batranul! Ce pacat! Avea o vorba calda si blajina! Un intelept in lumea cea haina... S-a dus la Dumnezeu, si ne-a lasat!... Cu sfintii odihneste, Hristoase Sufletul dus, al bunului tau rob, Ca n-a avut aici daruri alese Dar a avut rabdarea unui orb! |
|