Psalmul 353

[Florin-Ionut]

Doamne,
Cei care vor din cer să te răstoarne
Ne-au rupt din oase şi ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

Flămânzi şi goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiaţi de boală, roşi de bube
Şi zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câţi au mai rămas din noi.

Dar noi, din fund de iad şi de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi şi fire
Şi ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

Iar când groparii vin în ţintirim
Noi din morminte le strigăm: “- Trăim”
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

Şi-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână şi, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!

*) Numărul 353 este numărul camerei (celulei) în care au fost cazaţi deţinuţii politici în prima zi, când s-au montat la ferestre obloanele de lemn care realizau semiîntunericul.

Exceptional poem! Stii cumva si autorul? Care dintre sfintii mucenici este oare?

Cu adevărat, minunat. Radu Gyr?

[Florin-Ionut]

Aseară am văzut întîmplător acest film în care Constantin Necula încheie cu poezia respectivă: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...n-beius-video/ .

Acolo scrie doar că:[COLOR=#000000] "a terminat conferinta citand dintr-o poezie a sfintilor inchisorilor, anume din cartea Poeti dupa gratii, mentionand cu glas tare inclusiv faptul ca e editata de Man. Petru Voda[/COLOR]".

Deci probabil că în carte sînt mai multe detalii despre autori.

[glykys]

Google-ul spune ca autorul este P. Strihan.

Despre Radu Gyr, poetul care L-a adus prin poeziile sale pe Hristos in celula - http://atitudini.com/radu-gyr-aposto...lor-romanesti/


Si o poezie de-a lui:

VOI N’AŢI FOST CU NOI IN CELULE

Voi n’aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.

Voi n’aţi plâns în palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n’aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava şi binele ţării.

In cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereţii,
voi n’aţi cunoscut frumuseţea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind după harfele vieţii.

Ce-i munca de braţe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n’aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.

Voi nu ştiţi în crunta ‘nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele se’nchid în zăvoare,
şi’n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se vinde învinsul.

Aţi stat la ospeţe’ncărcate
gonind după fast şi orgoliu,
nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,
nici candelă-aprinsă şi nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi
că pumnul e singura faimă.
Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,
când noi cu obraji ca pământul şi vineţi,
gustăm din osândă şi spaimă.

Când porţile sparge-se-or toate
şi morţii vor prinde să urle,
când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu ştiţi ce’nseamnă’nvierea din moarte,
căci n’aţi fost cu noi în celule.

Răscolitoare și această poezie.
Doamne, răsplătește-i cu mângâierile Tale veșnice pe toți cei care atât de mult și de nedrept au suferit în închisori!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de glykys

Voi nu ştiţi în crunta ‘nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele se’nchid în zăvoare,
şi’n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se vinde învinsul.
[...]
Când porţile sparge-se-or toate
şi morţii vor prinde să urle,
când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu ştiţi ce’nseamnă’nvierea din moarte,
căci n’aţi fost cu noi în celule.

Ce versuri puternice, ce impact trebuie să aibă asupra cititorilor!

În prealabil postat de N.Priceputu

Doamne, răsplătește-i cu mângâierile Tale veșnice pe toți cei care atât de mult și de nedrept au suferit în închisori!

Doamne, mîntuieşte-ne pe noi pentru rugăciunile martirilor neamului nostru românesc!