Păcatul susținut de Presedinte !

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Nu m-am infuriat, Sophia. Daca asa suna tonul, imi cer scuze...:)

*
Da, sunt multe cazuri de terapie cu succes. Atat psihologica, precum si duhovniceasca.
Sunt oameni care au depasit alcoolismul, drogurile, prostitutia, necredinta etc.
E posibil orice dar numai daca persoana in cauza intrezareste, cat de cat, o alta alegere decat cea pe care o practica. Si, mai ales, daca e dispusa sa ceara ajutor si sa se angajeze serios in schimbare.

Nene, o data ce sistemul care il apare va implementa 100% programa occidentala in chestiunea asta, nici nu se poate pune in discutie terapia pentru homosexuali.

E considerata la fel ca reeducarea, tortura, abuz, etc.

Asa ca mai usor cu umanismele, ori nu esti la curent cu problema ori...altceva.

[Iorest]

.................................................. ..............

[catalin2]

În prealabil postat de DragosP

Nu l-a întrebat nimeni despre pastorul acela nefericit.

Chiar comunicatul Patriarhiei spune ca Presedintele a raspuns pastorului. Pe de alta parte cred ca s-a referit, totusi, la semnatarii petitiei. Dar nu sunt doar acei semnatari, majoritatea romanilor nu accepta casatoria homosexualilor, desi nu toti au semnat. Cred ca procentul corect este de 90%. Biserica Lutherana, din care face parte Presedintele, a acceptat in tarile nordice casatoria religioasa a acestor persoane.

În ce mă privește, pledez pentru echilibru: acel echilibru care exista în antichitatea indoeuropeană, îndeosebi greco-romană, cînd intoleranța de tip abrahamic nu împărțise lumea în "noi, cei buni" și "ei, cei damnați". Inclusiv Iuliu Cezar și mulți alți lideri latini și greci au fost bisexuali sau homosexuali, și nici familia romană, nici cea greacă nu erau amenințate. Era un echilibru natural, care se baza pe înțelegerea generală tacită că homosexualii și lesbienele sînt, fie și biostatistic vorbind, parte integrantă a oricărei populații umane semnificative. Sparta funcționa în mare măsură pe baze homo ca stat, dar spartanii erau mai umani decît majoritatea supușilor corecți politic din turmele aglutinate la vest de fosta cortină de fier, indiferent de orientare sexuală.
A venit însă evul mediu, și civilizația europeană, sau ce a rămas din ea, a comis greșeala de a împinge pendulul destinului generațiilor, ca să îl numesc astfel. S-a trecut la o extremă barbară: pedepse mutilatoare pentru adulteri, sodomiți, etc. Problema e că acum pendulul vine înapoi. Nici ce se întîmplă acum nu e normal: practic, cei ce susțin familia uman-tradițională sînt tot mai agresați și marginalizați.
Eu sînt pentru obictivitate și neutralitate, ca de obicei: nici pedepse medievaliste demente asupra celor "altfel", nici tracasarea legalist-corectpolitică a celor ce susțin natura umană originară. Locul homosexualilor nu este în închisori, dar nici în parade. Nici condamnați penal și hărțuiți social, nici privilegiați.
Ce nici heterosexualii hardlineri, nici activiștii (care vorbesc în numele) homosexualilor nu știu sau mai bine zis nu vor să conștientizeze e că sîntem în plin război cosmic împotriva întregii specii umane. Ce vrea Dizidentul e etapa finală a planului: anticreația. Dezlînarea mecanismelor celor mai subtile ale naturii vii.
Nu am avut și nu am vreo problemă cu homosexualii: ei sînt, fără îndoială, o parte inalienabilă și evidentă a speciei umane. Războiul dntre oameni, (și) pe dimensiunea asta a nenorocitului conflict dintre hetero și homo, este exact asta: "redefinirea" batjocoritoare și destructivă de către Cel Căzut a Creației.
Soluția e o toleranță naturală, ca în antichitatea nord-mediteraneană. Nu toleranța artificială și impusă cu forța de posedații de eurocrați masonici bruxellieni. Nu. Ci cea din cetățile grecești, acele izvoare de cultură și civilizație.
Nu am spus acestea din vreun oportunism, spre deosebire de anume subumani veninoși în talentul lor. O spun pentru că, întotdeauna, chiar și în domenii delicate precum credința, unde, pasămite obiectivitatea nu are chipurile ce căuta, eu întotdeauna caut calea de mijloc, pacea intraumană și obiectivitatea. Sper să putrezesc într-un eurolagăr imediat ce va începe războiul, spre deosebire de unele guri știrbe care împrăștie mierea cntrafăcută a "ceea ce vrea stăpînul să audă/citească" sau, spus cu termeni la modă, "corectitudinea politică", doar ca să o ducă bine.
Asta e calea de mijloc: antichitatea. Nu prezentul îmbibat de fanatism secularist, nu evul mediu îmbibat de fanatism religios.

[Iorest]

.................................................. ..............

[CristianR]

În prealabil postat de Romowe

Sper să putrezesc într-un eurolagăr imediat ce va începe războiul, spre deosebire de unele guri știrbe care împrăștie mierea cntrafăcută a "ceea ce vrea stăpînul să audă/citească" sau, spus cu termeni la modă, "corectitudinea politică", doar ca să o ducă bine.

Să ne ferească Dumnezeu de războiul pe care-l anticipezi. Dacă, însă, va fi, mă tem că mai degrabă cei pe care îi numești sorosiști sau oportuniști [bruxellezi] au mai mari șanse de a avea o soartă nefericită. Constat în ultima vreme o amplificare a urii față de aceștia, alimentată, din păcate, tocmai de motoarele propangadistice ale „naționaliștilor” care macină țara pe dinăuntru cu sistemul lor mafiot în care nu supraviețuiesc decât oportuniștii, hrănindu-i pe cei mulți cu „adevărurile” și teoriile lor toxice. Tocmai pentru că au ca roade ura și suspiciunea ar trebui să dea mai mult de gândit.

Dacă va fi rău, este posibil ca istoria din jurul ultimului război mondial să se repete, într-o formă diferită, bineînțeles, însă având consecințe la fel de rele pentru România, ca și atunci. Îmi doresc să nu se reactiveze „sfânta ură” ca motor al schimbărilor și reașezărilor.

Totuși, până nu vom învăța noi să gândim cu îngăduință (dacă nu chiar cu dragoste) unii față de alții, nu vom fi creștini și nu vom putea spera la o lume mai bună. Pentru că ea nu poate fi decât așa cum o facem noi. Iar gândurile noastre stau chiar la temelia a tot ce construim. Inclusiv a lagărelor, din nefericire, care nu sunt decât o expresie a urii și a disprețului sădit în inimile noastre de diavol prin diferiți intermediari, dar nu fără acordul nostru.

[Iorest]

.................................................. ..............

În prealabil postat de CristianR

Să ne ferească Dumnezeu de războiul pe care-l anticipezi. Dacă, însă, va fi, mă tem că mai degrabă cei pe care îi numești sorosiști sau oportuniști [bruxellezi] au mai mari șanse de a avea o soartă nefericită. Constat în ultima vreme o amplificare a urii față de aceștia, alimentată, din păcate, tocmai de motoarele propapangadistice ale „naționaliștilor” care macină țara pe dinăuntru cu sistemul lor mafiot în care nu supraviețuiesc decât oportuniștii, hrănindu-i pe mulți cu „adevărurile” și teoriile lor toxice. Tocmai pentru că au ca roade ura și suspiciunea ar trebui să ne dea mai mult de gândit.

Dacă va fi rău, este posibil ca istoria din jurul ultimului război mondial să se repete, într-o formă diferită, bineînțeles, însă având consecințe la fel de rele pentru România, ca și atunci. Îmi doresc să nu se reactiveze „sfânta ură” ca motor al schimbărilor și reașezărilor.

Totuși, până nu vom învăța noi să gândim cu îngăduință (dacă nu chiar cu dragoste) unii față de alții, nu vom fi creștini și nu vom putea spera la o lume mai bună. Pentru că ea nu poate fi decât așa cum o facem noi. Iar gândurile noastre stau chiar la temelie.

Repet: sunt pentru lăsarea în pace a "alterosexualilor", să le zic așa, o spun public și asumat: oamenii aceștia au dreptul la libertate și viață conformă cu normele și impulsurile lor vitale. Pe de altă parte, oricine lucrează (politic și informativ, să ne înțelegem) pentru ORICE putere sau organizație străină imperialistă (Statele Unite & slugile, Rusia &slugile, China, Israelul, diversele adunături de opănmainzi și opănsăsaiătiz și alte frății împuțit de lacome de putere) este, tehnic vorbind, dacă mai înseamnă ceva patriotismul pentru tine, un agent de influentă străin. Repet: al oricărei puteri și repet, tehmic. Că în politică idealismul e o unealtă, și că suntem aglutinați lîngă/sub unii, chipurile de frica ălorlalți, și asta e adevăeat.
Ești bun de preot: cu ani în urmă, Mihnea a scris-o public, și a avut dreptate. El se pricepe la oameni. Dar, te rog, cînd începi cu prooccidentalismul acesta duios și dulceag, pari a fi la fel de oportunist ca alții de pw aici. O să vezi ce înseamnă sorosism, dacă știm cine vor "cîștiga" alegerile în Imperiu și în muribunda noastră colonie, ex-Romînia. Eu am o gură spurcată și o minte violentă, aproape ca...alții. Însă niciodată nu fac rău cuiva. Dacă vom asista la răsturnări bruște și alternative, cu să zicem azi neomarxiștii la putere închizându-i pe naționaliști, mîine ăilalți la putere răzbunîndu-se într-un mare fel (și totul evident, funcție nu de ce vrea poporul ci funcție de "skanderbegul" militar de pe teren dintre trupele nato și cele eurasiatice, adică de cine cîștigă sau pierde), atunci ăi ca mine, care idolatrizăm efctiv neutralitatea, obictivitatea și pacea, o vom lua-o pe cocoașă ca în războiul peloponesiac în care nu știu ce istoric grec zicea că neutrii erau cei mai vînați. Am în genere talentul acesta, să îmi pun în cap toate taberele. Chestia cu "sper să putrezesc într-un lagăr" nu e masochism exhibat, ci o constatare amară, îmbinată cu setea limanului destinic final. Sunt perfect conștient că acolo voi ajunge. E în firea lucrurilor: odată ce urăasc funciar angajarea de orice parte, definind-o vituperant și obsesiv cu sintagma "aglutinare sub steag", ce altă soartă putem avea noi, neutrii și pacifiștii obiectiviști?

[CristianR]

În prealabil postat de Romowe

odată ce urăasc funciar angajarea de orice parte, definind-o vituperant și obsesiv cu sintagma "aglutinare sub steag", ce altă soartă putem avea noi, neutrii și pacifiștii obiectiviști?

Asta încercam să spun și eu într-o postare mai devreme: că bine ar fi să nu ne lăsăm antrenați într-o parte sau în alta; nu cu toată ființa noastră, în orice caz. Credința trebuie să fie mai presus de orice parti-pris. Ea e întotdeauna de partea adevărului și îi repugnă minciuna, de partea binelui și nu se va însoți cu ura.

Cristian, eu nu urasc pe nimeni. Mai mult, daca esti atent la nuante, vei vedea ca urasc intr-adevar ceva, nu pe cineva: anume, insasi ideea de a fi de o parte anume. Intelegi?
Tu imi pare ca esti, nu o lua ca pe o insulta, complet naiv politic. (Asa cum eu sint complet lipsit de evlavie, si nu ma deranjeaza daca cineva mi-o spune, ba chiar o iau ca un compliment uneori).
Crede-ma, nu stiu daca voi mai fi fizic atunci, dar tu sigur vei vedea ce vor face sorosistii din Biserica si orice este credinta asumata si organziata, si nu doar. Vei vedea otrava din "mierea" occidentala, dar si nimicirea adusa de filetismul rusesc pe tancurile lui Putin (te surprinde? nu, nu sint prorus, sint doar prolife si pro-obiectivitate).

Eu nu mai am sperante lumesti la nivel de colectiv national sau etnic. Cum zice un psalm, nu am incredere si nu ma bazez pe fiii oamenilor, intru care nu este mintuire.
Sincer, am un soi de nihilism expectationist apocaliptic (dar nu cipofob, din fericire!). As vrea, cum bine ai remarcat la o postare a mea mai veche, un catharsis cosmic. Cer nou, Pamint nou. Mai ales, Om nou.
Deseori, recunosc, cu naduf as vrea ceva gen SWTOR Rise of the Emperor, The day the Earth stood still, Vin pasarile, sau X-Men-apocalypse. Si nu, nu ma refer la vizionari. :) Trebuie ca Cineva sau Ceva de Dincolo sa vina si sa puna specia asta in genunchi la propriu, pentru ca prea am innebunit cu totii. Dar, sint sigur ca crestinul imbunatatit din tine si oricine de nivelul tau recunoaste in aceste manifestari exasperat-mizantropic-infantile strigatul omului dupa "Pamint nou, Cer nou, Om nou", dupa bine ai observat atunci.
Pace.