Pacatul sinuciderii are iertare?

[Fani71]

În prealabil postat de dorotei

Va multumesc tuturor pentru incurajari si pentru sfaturi. Mi-au fost de mare folos si mi-au alinat suferinta

Si sa ne ierti daca din sfaturi am mai dat-o si in discutii..
Doamne ajuta!

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de dorotei

Am vazut ca in canoanele Sf. Parinti, pacatul sinuciderii este considerat fara iertare. Din aceasta cauza ma cuprinde dejnadejdea. Eu mi-am pus in gand sa-mi schimb viata, ca sa pot salva sufletul fratelui meu, ca sa ma invrednicesc sa ma intalnesc cu el in Imparatia lui Dumnezeu. Dar cand ma gandesc ca Sf. Parinti nu dau nici o sansa de mantuire sufletului celui sinucis, deznadajduiesc. Totusi, cand ma gandesc ca fratele meu era doar un copil si ca dragostea lui Dumnezeu este nemarginita, iarasi ma incurajez. Scopul vietii mele de acum inaite este reintalnirea cu fratele meu in rai, de aceea m-am hotarat sa-mi schimb viata, sa ma feresc de pacate mari. Cum vedeti dumneavoastra problema? Eu oscilez intre canoanele stricte ale Sfintilor Parinti si dragostea nemarginita a lui Dumnezeu pentru oameni.

draga Dorotei,

Daca scopul vietii tale de acum inainte este reintilnirea cu fratele tau in Imparatia Cerurilor,te-ai hotarit sa-ti schimbi viata si sa te feresti de pacate mari...eu zic ca o sa te intilnesti cu el.

Dragostea lui Dumnezeu chiar este in canoanele Sfintilor Parinti.Acestea sint medicamente pentru sufletele si trupurile noastre,chiar daca noi nu stim sau nu ne dorim asa ceva.Caci si atunci cind un medic chirurg ne anesteziaza,ne taie,ne extirpa tumorile,ne coase,ne tine cu injectii lungi,ne prescriu medicamente amare....doar nu fac aceasta ca sa ne
omoare ci tocmai ca sa ne salveze viata.

Sau daca cineva fura,sau omoara,sau incalca anumite legi...nu este recompensat,ci judecat si bagat la inchisoare...si este lucru bun,pentru ca raul sa nu se inmulteasca,sa nu gaseasca aderenti,sa se descurajeze lucrarea lui ...
Caci daca nu-l condamni pe cel care fura,mai abitir va fura,iar cel care omoara,va omori in continuare,poate si pe cei nevinovati ...etc.

Cam asa ar trebui intelese cumva canoanele,in cele 2 sensuri...parerea mea.

Dar cum noi oamenii nu sintem indivizi singulari,ci sintem ascunsi unii in altii,sintem ( sau ar trebui sa fim ) persoane in comuniune unii cu altii prin si in Dumnezeu....atunci viata ta si rugaciunea ta pentru fratele tau conteaza,dupa cum si Biserica se roaga tainic pentru el si toti oamenii.

Era o intimplare in Pateric,cu un calugar care se ruga pentru fratele sau,tot calugar, care se sinucisese parca...Dupa un an de rugaciune intensa,intr-o seara,a auzit glasul lui Dumnezeu, care i-a spus ca se bucura pentru viata lui de rugaciune,pentru asceza si faptele lui de credinta,dar i-a poruncit sa nu se mai roage pentru fratele lui,caci acesta
savirsise pacat de moarte,sinuciderea.

Dupa ce glasul Domnului s-a stins,a stat calugarul in cumpana o vreme,s-a
framintat,a inceput sa transpire a moarte,nu-i venea sa nu asculte de Dumnezeu,dar nici sa-si lase fratele in iad nu-i venea.Si a decis sa se roage in continuare pentru el.

A mai trecut un an.Si iar s-a facut glasul Domnului catre el,de aceasta data chiar cu ceva asprime,si pentru neascultare...si cu porunca repetata de a inceta rugaciunea.
A inceput sa plinga calugarul nostru,chiar deznadajduind si pentru mintuirea lui,dar dragostea pentru fratele sau si o anume credinta,sau speranta,sau o forta de dincolo de lumea noastra...l-au impins sa se roage mereu si mereu Domnului, sa-l ierte pe acela si sa-l mintuiasca...si,minune mare,dupa inca un an,i S-a aratat Dumnezeu si l-a incredintat
ca pentru dragostea lui,pentru rabdarea,credinta si speranta lui,pentru faptul ca si-a pierdut sufletul sau pentru altul....l-a mintuit pe fratele lui.
...
Cam asa...daca nu cumva gresesc,ca de obicei.

sau si mai bine...
..............
Este porunca sa nu ne rugam pentru ei," pentru cei cu pacate de moarte" - este porunca - nu zic sa va rugati .Dar ce face apostolul Stefan ?

Evreii aruncau cu pietre in el - acela ce fel de pacat este - de moarte sau nu ? - si el zice: " Doamne,nu le socoti lor pacatul acesta.

De ce s-a rugat ? Incalca porunca ? Nu.

Chiar daca noi stim ca oamenii acestia,dupa toate canoanele,n-ar trebui sa se mintuiasca,noi nu ne rugam ca sa infruntam Biserica,noi nu ne rugam ca sintem mai destepti decit evanghelistul Ioan si decit cei care au facut canoanele si au lasat poruncile,noi ne rugam pentru ca inima asta a noastra ne indeamna la dragoste.
Hristos pentru cine a murit ?
Pentru toata lumea,spune.Nu erau de moarte si pacatele noastre ? Erau.
Sfatul Sfintei Treimi care zice: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra " stia ca omul va cadea in pacat,ca va trada,dar l-a facut.Iata deci credinta si nadejdea lui Dumnezeu in om pina in ultima clipa,pina si pentru cel mai mare pacatos.
Dumnezeu stia din sfatul dinainte de veci ca el va cadea.El stia chiar ca se va pierde,ceea ce noi nu avem dreptul sa stim,noi n-avem voie sa gindim,sa stim lucrul acesta,ca macar vreunul din oameni se va pierde pentru totdeauna,dar pe noi Dumnezeu ne-a scutit de durerea asta si de cruzimea asta si noi spunem ca toti se vor mintui.
Nu sintem origenisti,stim ca nu toti se vor mintui,dar inima noastra,tocmai pentru faptul ca nu stim care dintre ei nu se va mintui ( si care da )...ii crede pe toti.......

http://www.scribd.com/doc/7837442/co...e-la-bucuresti

Si ca sa nu supar cumva pe unii dintre fratii mei,adica sa nu fiu inteles gresit....cea mai mare fapta a iubirii,vedere a ei....este marturisirea Adevarului si punerea sufletului pentru fratele nostru .

[patinina34]

Dorotei, uite eu ma gandeam ca uneori canoanele si regulile sint prea stricte, iar in alte cazuri, sint prea usoare.

Vezi tu, parerea mea, este ca fratele tau a fost inmormintat, deci a avut slujba necesara.

El nu se paote ajuta acum pe el insusi, indiferent ce am zice noi acuma.

Insa tu poti ajuta mult de tot. Va trebui sa continui strada pe care ai inceput-o, deoarece este sufletul fratelui tau despre care vorbim noi aici.
Are nevoie asa cum Geo a sugerat aici, de slujbe cite 40 in fiecare serie.
Tu trebuie sa te rogi pentru sufletul lui, si sa faci milostenie.

Cit despre rest, doar Dumnezeu stie totul, in afara de asta vorbim doar de presupuneri.

Condoleante!

Si eu am un caz de sinucidere in familie. Nu stiu prea multe detalii, dar ma gandesc des la asta...

Strabunicul meu (din partea bunicului) s-a sinucis. Razboiul il marcase prea mult, mi s-a povestit ca dupa ce a venit din razboi era foarte schimbat. Avea sanatate fizica mai mult decat altii, putea munci, insa psihic nu statea atat de bine.Se imbata si cand se imbata bolborosea chestii oribile despre razboi, care nu se intelegeau in totalitate... Intr-o noapte s-a sinucis, l-au gasit spanzurat a doua zi.

Incerc sa-mi imaginez ce urmari ar putea avea sinuciderea lui asupra urmasilor...

Ce-as putea face pt el... am citit p-aici de cela 40 de liturghii, trebuie sa ma duc la o manastire ca sa le faca? si care-i "procedura", si cat costa/ce presupune/ce trebuie sa fac?

...

Strabunicul din partea bunicii a suferit si el in razboi, avea o schija infipta in spate/picior si nu putea fi scoasa, ca daca o scoteau ramanea paralizat. Era atat de cumplit ca noaptea daca se sucea in pat schija ii trecea prin piele.
S-a chinuit asa ani buni, inecandu-si durerea in alcool (desi nu reactiona rau la bautura-nu se manifesta deloc din cate am inteles-, pur si simplu bea ca sa nu mai simta durerea) si a murit in chinuri scuipand sange... La ce chinuri a indurat ma gandesc ca el sigur s-a mantuit... Faptul ca a suferit atat si asta poate parea o nenorocire, dar daca s-a mantuit, a meritat... Mereu m-am gandit ca are de-a face cu mama sotiei lui (mama strabunicii) care a murit la nastere... poate ea din cer s-a rugat pt el, si Dumnezeu prin suferinta i-a dat sansa mantuirii...

... ma duce cu gandul la puterea pe care o are ascultarea de Dumnezeu... e ca o binecuvantare peste toti urmasii.

Spun asta pt ca mama strabunicii (strabunica inca traieste) a murit la nastere. Si sigur s-a dus in rai... Poate atunci a fost o nenorocire, insa ... toata credinta pe care o vad eu in familia mea vine dinspre ea. Strabunica tine toate posturile, e sanatoasa... face milostenie-MULTA- isi face pomana din timpul vietii cred (multi au impresia ca si-a pierdut mintile acum la batranete ca da aproape tot ce are), si m-a invatat sa ma multumesc cu putin. Mereu spunea ca daca-i pace si avem ce manca -avem de toate si n-avem de ce sa ne plangem. Tot ea e cea care se duce cel mai des la biserica... Bunica mea (adica fata ei) m-a invatat cum sa ma rog si mi-a explicat sarbatorile religioase, si ma lua cu ea la biserica. Ea m-a invatat "Tatal nostru" si sa ma inchin cand mi-e frica de ceva.

[ionut12]

Vai de cei ce se sinucid
mai bine sa suferim t viata spre mantuire decat vesnicin iad
chiar daca uneori s arecunoastem mai cartim pt ca suntem slabi
cine rabda pana la sf are sanse mari pt a fi in imparatia cerurilor
din cate am auzit sunt sanse dar f mici
de obicei nu se iarta asa ceva
inainte cand oamenii erau credinciosi orice se putea
daca neamul nostru care ramane este credincios pt ei poate dumnezeu sa scaota acea persoana din iad deci exista sanse
cel mai bine sa nu se intample
diamne ajuta

[ory]

Of !, cata rigiditate fata de un sufletel de om.
Sunt intru totul de-acord cu Fani, pentru oameni care gandesc ca ea eu mai pot spune astazi ca adevarata credinta nu este pierduta, in rest, nici nu vreau sa ma gandesc la teoriile reci din cartile exprimate fara pic de concesie omeneasca, fara sensibilitate si ingaduinta.
Poate exista mult, mult prea multa durere in inima si mintea omului, ca sa o putem reduce la niste teorii natange si superficiale. Iar Dumneze, tocmai de aceia este Maret, pentru ca este Singurul care poate intelege aceasta durere pe deplin.
Am auzit pe undeva ideea ca ; " odata cu moartea unui om, moare o lume necunoscuta " . Asadar, fiecare isi poarta lumea lui, proprie si atat, dar atat de complexa in infinitatea de trairi si sentimente.
Dorotei, sufletelul fratelui tau nu este unul pierdut, sa ai MAREA INCREDERE ca Dumnezeu nu judeca precum o fac oamenii si tot acest Mare Dumnezeu iubeste fiinta omeneasca, dincolo de capacitatea noastra de intelegere .

[ory]

În prealabil postat de cristiboss56

Când Îl renegi pe Dumnezeu , când ajungi să nesocoteşti cel mai de preţ Dar, Viaţa, există şi această imposibilitate de care vorbeai. Nu te amăgi în filozofii deşarte !

Sii Cristi, ai uitat sa iei in vedere faptul ca acesta nu este decat un copil, care nesocoteste sau pretuieste lucrurile in viata la un nivel de perceptie infantil.
Cred ca este o MARE diferenta .
Eu ma amagesc mereu in filozofii desarte, daca nu as face-o nu as fi eu insami, sau poate ca nici nu as reusi sa mai izbutesc din acest hazard care se numeste viata-societate-spiritualitate...

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Sii Cristi, ai uitat sa iei in vedere faptul ca acesta nu este decat un copil, care nesocoteste sau pretuieste lucrurile in viata la un nivel de perceptie infantil.
Cred ca este o MARE diferenta .
Eu ma amagesc mereu in filozofii desarte, daca nu as face-o nu as fi eu insami, sau poate ca nici nu as reusi sa mai izbutesc din acest hazard care se numeste viata-societate-spiritualitate...

Poate am fost prea categoric, prea dur în cuvinte, dar nu a fost cu intenţie de a răni , a nesocoti pe cineva , ci de a trezi la realitate ! Trezirea la realitate este cu mult mai dură decât adormirea cea înşelătoare. Sunt momente în viaţă când e bine să ai în preajma ta pe cineva să te tragă de mânecă şi să-ţi spună răspicat să te trezeşti până nu este prea târziu . Aici intervine rolul părintelui, al prietenului adevărat , al partenerului de viaţă , al celui de lângă tine până la urmă. E bine să filozofăm, să visăm , dar să nu ne rupem de realitate, şi mai ales să nu ne izolăm . Un izolat , nu-i neapărat un om singur , ci de multe ori un om neânţeles, ce nu-l ascultă nimeni în necazurile sau problemele lui .

[Insane]

Tie iti ramane doar sa te rogi pentru sufletul fratelui tau. Acum un an o fata de vreo 14 15 ani sa sinucis,eram la o intalnire de tineret si sa vb despre acest subiect legat de oamenii care isi iau viata. Unul dintre tineri a zis ca nu se mai poate face nimica foarte categoric la care parintele ia raspuns in felul urmator:daca ai pierde ceva un lucru la care tii foarte mult nu l-ai mai cauta?ai inceta sa il mai cauti?asa de ex si familia fetei respective, parintii ei mereu se vor ruga pentru ea ,rugaciunea poate face multe si uneori ce nu intelegem in aceasta viata ni se va lamuri in viata de apoi. Pana atunci roagate pt sufletul fratelui tau ca multe poate face rugaciunea. Doamne ajuta!

[ory]

În prealabil postat de cristiboss56

Poate am fost prea categoric, prea dur în cuvinte, dar nu a fost cu intenţie de a răni , a nesocoti pe cineva , ci de a trezi la realitate ! Trezirea la realitate este cu mult mai dură decât adormirea cea înşelătoare. Sunt momente în viaţă când e bine să ai în preajma ta pe cineva să te tragă de mânecă şi să-ţi spună răspicat să te trezeşti până nu este prea târziu . Aici intervine rolul părintelui, al prietenului adevărat , al partenerului de viaţă , al celui de lângă tine până la urmă. E bine să filozofăm, să visăm , dar să nu ne rupem de realitate, şi mai ales să nu ne izolăm . Un izolat , nu-i neapărat un om singur , ci de multe ori un om neânţeles, ce nu-l ascultă nimeni în necazurile sau problemele lui .

Aici ai fost filozof si mi-ai placut tare mult in gandire .
Da, ai dreptate !