Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

Conceptia Parintelui Arsenie Boca despre monahism

Am vazut si rasaritul, si apusul multor manastiri. Rasar, cand graiesc constiintei poporului prin simpla existenta lor; si apun, cand aceasta existenta e patata de nevrednicia vietuitorilor lor. De rasaritul sau apusul acestora atarna increderea sau neincrederea ce le mai ramane oamenilor in forta de creatie a crestinismului. E destul sa pomenim bisericile si manastirile din Ardeal, infiintate de ctitorii de peste munti, ale caror vietuitori au tinut treaza in constiinta unitatea ortodoxa a neamului. Iar cand vitregiile trecutului - urzite de Vatican - le-a daramat si ars, s-au aratat mucenicii. E un apus frumos.

Acesta ne-a ferit de cei rusinos, al decadentei actuale, cand manastirile si le desfiinteaza calugarii. Aci e cazul de popas. Ce reinfiintam, care situatie? E frumoasa initiativa si trebuie apreciata, dar fara oameni indeajuns formati, care sa conduca cuminte ceea ce se aduna la intamplare, nu se ajunge decat la o situatie decadenta.

Iata cateva decadente:

Saracia, cu care uneori se incepe o manastire, determina cersetoria, umblatul cu "pantahuza", pretarea la slujbe pe rufarie, taxe pe slujbe - rusini. Din diferenta de zestre, pe care si-o aduce fiecare, se nasc in obste atitudini umilitoare, intaietati nedrepte - destramare sufleteasca.

Oamenii din afara, care ajuta prin donatii mai de seama, ba si care n-ajuta cu nimic, daca nu li se are grija, incep sa se amestece in treburile interne ale manastirii, sa invrajbeasca obstea si sa se invrajbeasca si intre ei inafara - smintelile.

Sanatatea fizica a fiecarui ins in parte trebuie medical si dinainte stiuta. Aci e un punct gingas, care nu mai trebuie neglijat. Nu pot fi primiti in aceasta nevointa de o viata a sfaturilor evanghelice, decat oameni perfect sanatosi cu plamanii, inima, dar mai ales cu sistemul nervos, sangele si glandele endocrine. Acestea din urma, pricinuind oarecare jena. Raman de obicei la voia intamplarii si prada unei pareri cu totul pe dos, mai ales intre femei, ca incetarea mai devreme a unor functii de natura endocrina ar fi o invrednicire, un preludiu al sfinteniei.

De fapt e o tragedie care bate la usa: dezorganizarea mintala, in diferite grade, de unde inclinatia spre exagerari, denaturari, habotnicii, inchipuiri, naluciri - toate tulburari psihice din cauze netratate. De multe ori, "inclinatia spre manastire" nu e de fapt o inclinatie, ci o infirmitate de adaptare, din cauze organice sau din alte cauze. Adevarata chemare insa nu are nimic cu infirmitatea. Curajul de a alege liber acest mod de mantuire nu arunca ponoase pe celalalt mod de mantuire, al familiei. Infirmii vad in manastire: vis, usurare, litanie, ca sa sfarseasca in deceptii si sminteli. Adevaratii chemati vad limpede eroica nevointa a desavarsirii, fara ispita sfinteniei. De asemenea e foarte bine sa se stie de la inceput care e punctul de vedere al fiecarui ins asupra raului. Multe structuri psihice sunt prada obsesiei, raului, a pacatului, a diavolului, maniei asupra trupului si osanditori ai familiei - obsesii si interpretari nesanatoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat nesanatos al mintii sau ducand la el. Speriatii acestia se dedau de capul lor la nevointe care le ruineaza amandoua sanatatile - nu sunt de nici o treaba in manastiri. Iar daca totusi sunt primiti, sub influenta structurii lor, obstea poate ajunge prada mancatoriei, lucraturilor, viciilor, straini la trapeza si rugaciune, ba chiar dusmani. Infirmii se fixeaza pe ingustimi neesentiale crestinismului, ca de pilda pe amanunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravila, ingustimi habotnice, care au pricinuit Bisericii numai suparari.

Intotdeauna se gasesc vietuitori de manastire, dar foarte arareori se nasc povatuitorii: staretii si duhovnicii. Acestia trebuie sa fie minti luminate, vederi largi, buni cunoscatori ai omului: limpezi in doctrina, imbunatatiti in smerenie si iscusiti in dreapta socoteala si, pe deasupra, structuri cu o fericita imbinare intre iubire si autoritate. Din cate au ei de facut pomenesc doar una: Unificarea sufleteasca a obstii, ca toti sa fie intr-un cuget. E atat de anevoios lucrul acesta, dar si atat de mare, incat atrage prezenta nevazuta a lui Iisus intr-o atare obste. Iubirea de Dumnezeu si de oameni, intr-o obste de un cuget, e ridicata de Noul Testament la valoarea de argument al existentei lui Dumnezeu. Aceasta este ultima Lui definitie, porunca si rugaciune. Iata rostul si sarcina povatuitorilor. Ziduri se pot face usor, gospodarie la fel, adunare de vietuitori foarte usor - greutatea-i la ales. Caci multi par buni, luati in parte, dar devin rai adunati laolalta - devin ceea ce erau de fapt.

Obstile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea povatuitori cu calitati, cu cat sunt mai mari, cu atat au o viata mai scurta. Fiecare ins e o lume de necunoscute. De aceea, a face unire intre oameni, chiar putini, e o dovada de lucrare dumnezeiasca si, desavarsit, numai El o poate face.

Deci, ca incheiere a parerilor: decat realizari sortite decadentei, sub raportul asezarii, al inzestrarii si al componentei personalului, mai bine fara ele. Caci pietrele, pastrate asa: moment de culme al trecutului, graiesc mai bine constiintei poporului, decat realizarile prezente fara nadejde. Nu multe manastiri, ci putine: cat mai putine, dar cu atat mai bune, si nu prea mari.

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de OmuBun

Pai cam toti am fost pe la Prislop din cei care-am scris pe-aici.
Daca l-a prins cineva in viata? Stiu eu pe cineva: Parintele Teofil Paraianu. Dar a murit saracu, fie-i tarana usoara!
Daca te uiti in josul paginii, vei vedea inca multe alte topicuri dedicate Parintelui Arsenie Boca. Deci dorinta ta poate fi mai mult decat satisfacuta.
Daca te uiti in susul paginii cu blandete si nu ostentativ, ai vedea ca Parintele Arsenie, este prezent in fiecare dintre cei care-au scris pe-aici. Daca ai rabdare, il vei primi si tu in curand!...

da chiar sunt f trista, eu nu l-am visat, nu am simtit vreo chemare.

,,M-am inhamat la carul unui ideal cam greu:transformarea omului in OM,fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Sau mai mare.Insa toate idealurile mari au in ele ceva paralizant:nu te lasa sa te preocupi de nimicurile acestei lumi''Parintele ARSENIE ZIAN BOCA

Conceptia de viata este aceea in care te integrezi trup si suflet.Aceasta va frana producerea hormonilor si va echilibra sistemul endocrin.Prin aceasta se modifica pozitiv structura celulelor intregului corp si se armonizeaza cu aceasta invatatura.De exemplu:Sfintii nu putrezesc,ei ajung izvoare de mir,nu de putoare.Firea lor pamanteasca a fost inghitita de viata Sfantului Duh,ei au devenit temple ale Duhului Sfant si fii ai lui Dumnezeu,iar alti sfinti au fost rapiti intr-un alt mod de existenta si mormintele lor au ramas goale-----------citat din invataturile Parintelui ARSENIE ZIAN BOCA,,Tinerii,familia si copii nascuti in lanturi

În prealabil postat de OmuBun

Hm! Nu ma enerva! Eu sunt nascut in aceeasi zi cu Hitler. Dar si cu Gica Petrescu! Asta nu inseamna ca o sa provoc al treilea, al patrulea si al cincilea razboi mondial (ca nenea Gica, a trait cat sa provoace mai multe razboaie intr-o viata!)

... Si eu in aceesi zi si luna cu Karl Marx...

[heaven]

În prealabil postat de cristian67

Conceptia Parintelui Arsenie Boca despre monahism

Am vazut si rasaritul, si apusul multor manastiri. Rasar, cand graiesc constiintei poporului prin simpla existenta lor; si apun, cand aceasta existenta e patata de nevrednicia vietuitorilor lor. De rasaritul sau apusul acestora atarna increderea sau neincrederea ce le mai ramane oamenilor in forta de creatie a crestinismului. E destul sa pomenim bisericile si manastirile din Ardeal, infiintate de ctitorii de peste munti, ale caror vietuitori au tinut treaza in constiinta unitatea ortodoxa a neamului. Iar cand vitregiile trecutului - urzite de Vatican - le-a daramat si ars, s-au aratat mucenicii. E un apus frumos.

Acesta ne-a ferit de cei rusinos, al decadentei actuale, cand manastirile si le desfiinteaza calugarii. Aci e cazul de popas. Ce reinfiintam, care situatie? E frumoasa initiativa si trebuie apreciata, dar fara oameni indeajuns formati, care sa conduca cuminte ceea ce se aduna la intamplare, nu se ajunge decat la o situatie decadenta.

Iata cateva decadente:

Saracia, cu care uneori se incepe o manastire, determina cersetoria, umblatul cu "pantahuza", pretarea la slujbe pe rufarie, taxe pe slujbe - rusini. Din diferenta de zestre, pe care si-o aduce fiecare, se nasc in obste atitudini umilitoare, intaietati nedrepte - destramare sufleteasca.

Oamenii din afara, care ajuta prin donatii mai de seama, ba si care n-ajuta cu nimic, daca nu li se are grija, incep sa se amestece in treburile interne ale manastirii, sa invrajbeasca obstea si sa se invrajbeasca si intre ei inafara - smintelile.

Sanatatea fizica a fiecarui ins in parte trebuie medical si dinainte stiuta. Aci e un punct gingas, care nu mai trebuie neglijat. Nu pot fi primiti in aceasta nevointa de o viata a sfaturilor evanghelice, decat oameni perfect sanatosi cu plamanii, inima, dar mai ales cu sistemul nervos, sangele si glandele endocrine. Acestea din urma, pricinuind oarecare jena. Raman de obicei la voia intamplarii si prada unei pareri cu totul pe dos, mai ales intre femei, ca incetarea mai devreme a unor functii de natura endocrina ar fi o invrednicire, un preludiu al sfinteniei.

De fapt e o tragedie care bate la usa: dezorganizarea mintala, in diferite grade, de unde inclinatia spre exagerari, denaturari, habotnicii, inchipuiri, naluciri - toate tulburari psihice din cauze netratate. De multe ori, "inclinatia spre manastire" nu e de fapt o inclinatie, ci o infirmitate de adaptare, din cauze organice sau din alte cauze. Adevarata chemare insa nu are nimic cu infirmitatea. Curajul de a alege liber acest mod de mantuire nu arunca ponoase pe celalalt mod de mantuire, al familiei. Infirmii vad in manastire: vis, usurare, litanie, ca sa sfarseasca in deceptii si sminteli. Adevaratii chemati vad limpede eroica nevointa a desavarsirii, fara ispita sfinteniei. De asemenea e foarte bine sa se stie de la inceput care e punctul de vedere al fiecarui ins asupra raului. Multe structuri psihice sunt prada obsesiei, raului, a pacatului, a diavolului, maniei asupra trupului si osanditori ai familiei - obsesii si interpretari nesanatoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat nesanatos al mintii sau ducand la el. Speriatii acestia se dedau de capul lor la nevointe care le ruineaza amandoua sanatatile - nu sunt de nici o treaba in manastiri. Iar daca totusi sunt primiti, sub influenta structurii lor, obstea poate ajunge prada mancatoriei, lucraturilor, viciilor, straini la trapeza si rugaciune, ba chiar dusmani. Infirmii se fixeaza pe ingustimi neesentiale crestinismului, ca de pilda pe amanunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravila, ingustimi habotnice, care au pricinuit Bisericii numai suparari.

Intotdeauna se gasesc vietuitori de manastire, dar foarte arareori se nasc povatuitorii: staretii si duhovnicii. Acestia trebuie sa fie minti luminate, vederi largi, buni cunoscatori ai omului: limpezi in doctrina, imbunatatiti in smerenie si iscusiti in dreapta socoteala si, pe deasupra, structuri cu o fericita imbinare intre iubire si autoritate. Din cate au ei de facut pomenesc doar una: Unificarea sufleteasca a obstii, ca toti sa fie intr-un cuget. E atat de anevoios lucrul acesta, dar si atat de mare, incat atrage prezenta nevazuta a lui Iisus intr-o atare obste. Iubirea de Dumnezeu si de oameni, intr-o obste de un cuget, e ridicata de Noul Testament la valoarea de argument al existentei lui Dumnezeu. Aceasta este ultima Lui definitie, porunca si rugaciune. Iata rostul si sarcina povatuitorilor. Ziduri se pot face usor, gospodarie la fel, adunare de vietuitori foarte usor - greutatea-i la ales. Caci multi par buni, luati in parte, dar devin rai adunati laolalta - devin ceea ce erau de fapt.

Obstile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea povatuitori cu calitati, cu cat sunt mai mari, cu atat au o viata mai scurta. Fiecare ins e o lume de necunoscute. De aceea, a face unire intre oameni, chiar putini, e o dovada de lucrare dumnezeiasca si, desavarsit, numai El o poate face.

Deci, ca incheiere a parerilor: decat realizari sortite decadentei, sub raportul asezarii, al inzestrarii si al componentei personalului, mai bine fara ele. Caci pietrele, pastrate asa: moment de culme al trecutului, graiesc mai bine constiintei poporului, decat realizarile prezente fara nadejde. Nu multe manastiri, ci putine: cat mai putine, dar cu atat mai bune, si nu prea mari.

Cata intelepciune...
Anumite lucruri se aplica si la cei care aleg preotia,cu siguranta.

Trufia l-a pierdut pe om,insa smerenia il ridica si-l aseaza din nou in impacarea cu Dumnezeu.Meritul omului in fata lui Dumnezeu nu sta in ceea ce stie ci in ceea ce face.Stiinta fara fapte nu-l va acoperi deloc la judecata cea mare,ci mai degraba il va impovara.Stiinta purcede si ea de la Dumnezeu,dar in ea se ascunde o mare capcana si o mare ispita.Ea adesea umfla,zice Apostolul,hraneste trufia,insufla o tainica iubire de sine,iubire ticaloasa si nebuneasca totodata.Sa nu uitam niciodata ca nimic suntem si ca drept bogatie a noastra avem numai pacatul---ARSENIE BOCA (Doamne,ce cuvinte de aur,cata intelepciune,cat har,credeti-ma ca daca as avea putere sa fac,aceste CUVINTE VII ar trona pe strazile tarii noastre,pe zidurile blocurilor,pe peretii scolilor,in gari,in spitale,in inchisori,in toate institutiile si sunt sigur ca multe suflete amortite se vor trezi,Doamne ce sfant am avut si avem,cum sa-Ti multumim Doamne pentru CRINUL pe care L-ai dat noua?)

[CarareaImparatiei]

Daca oamenii si-ar potrivi purtarile dupa poruncile lui Dumnezeu, nu dupa momeala pacatelor, ar preveni, ar ocoli toate pacatele, dar asa dau drept in ele, de-si sparg capul si apoi umbla plangand. Lasa-te condus de un sfat dumnezeiesc, ca de nu, capul care n-asculta se sparge si n-are cine ti-l lega.

Oare de ce merg oamenii asa de in sila la spovedit? Fiindca stiu ca li se cere lepadarea de pacate, ori le plac mai mult pacatele decat infranarea de la ele. E o poveste stiuta pretutindeni, totusi v-o spun si de aici: Stiti ca sunt serpi care sug laptele si sunt vaci care, o data supte de sarpe, alearga nebune dupa sarpe sa le suga iarasi. Si asa se intampla ca vaca se apropie de intarcat, dar de narav nu se intarca si se duce mereu la sarpe. Sarpele ii suge sangele, iar daca nu-i prea vine, in sfarsit, o musca. Iata prostia de vaca osandita la moarte.

Dar si prostia de om tot la moarte-i osandita. Toata tineretea ta o dai dracului si vezi pe urma ca ai ales raul. Dar intrebarea este daca-ti mai raman zile sa le dai lui Dumnezeu si daca iti mai primeste o gramada de cioburi in loc de un vas frumos si intreg, cum putea fi? Aspre vorbe, dar asta-i un raspuns la intrebarea de ce nu vin oamenii la spovedit in primavara si in vara vietii lor? Isi dau, din nefericire, vlaga lor sa o suga sarpele-diavol!

In toata lumea nu gasesti un lucru mai usor de facut decat pacatele, si iarasi, nimic nu pricepe omul mai greu ca: "Ce este pacatul?", caci petrece tocmai in el. De aceea, pacatuim cu usurinta dar ne pocaim anevoie. (Profetii si marturii crestine, vol II. - Parintele Arsenie Boca, pag. 167-168)

În prealabil postat de ingerul_pazitor

da chiar sunt f trista, eu nu l-am visat, nu am simtit vreo chemare.

Daca nu ai visat, nu inseamna ca nici nu ai primit chemare din partea Parintelui Arsenie!

Cine oare te-a "bagat' pe acest topic?
Cum de te interesezi de Parinte?
De ce vrei sa stii mai multe desprea dumnealui?
Te gandesti sa mergi la mormantul dumnealui?

Ia gandeste-te un picut.... Poate ca totusi, Cineva ti-a facut semn cu mana....

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Daca nu ai visat, nu inseamna ca nici nu ai primit chemare din partea Parintelui Arsenie!

Cine oare te-a "bagat' pe acest topic?
Cum de te interesezi de Parinte?
De ce vrei sa stii mai multe desprea dumnealui?
Te gandesti sa mergi la mormantul dumnealui?

Ia gandeste-te un picut.... Poate ca totusi, Cineva ti-a facut semn cu mana....

eu stiu...ce sa zic