Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie

[geo.nektarios]

[COLOR=black][COLOR=black][COLOR=black][COLOR=black][SIZE=3]Apoi "[COLOR=black]Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate."[/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Strana: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]În timpul acestei cântări preotul şi diaconul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, zicând: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Clericii: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Apoi preotul ridicându-şi mâinile zice troparul Ceasului al III-lea: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black][SIZE=3]Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie. [/SIZE][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Stih 1: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Preotul şi diaconul se pleacă din nou şi preotul, ridicându-şi mâinile, zice: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Stih 2: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Preotul şi diaconul se pleacă din nou şi preotul, ridicându-şi mâinile, zice: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black][SIZE=3]Preotul: Încă aducem Ţie această slujbă duhov nicească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: [COLOR=red]Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. [/COLOR][/SIZE][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul îşi pleacă capul, arată cu orarul sfânta pâine şi zice încet: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Binecuvântează, părinte, Sfânta Pâine. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Preotul binecuvântează peste Sfântul Agneţ, zicând: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Preotul:[/COLOR][COLOR=red] Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Amin. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul arată spre Sfântul Potir şi zice: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfântul potir. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Preotul: [/COLOR][COLOR=red]Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Amin.[/COLOR] [/SIZE][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul arată către amândouă Sfintele, şi zice: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Binecuvântează-le, părinte, pe amândouă. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Preotul face odată semnul crucii asupra sfântului disc şi asupra sfântului potir, zicând: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Preotul: [/COLOR][COLOR=red]Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Amin, Amin, Amin. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=3][COLOR=black]Preotul şi diaconul se pleacă de trei ori, până la pământ. Apoi diaconul zice: [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Pomeneşte-mă, părinte, pe mine păcătosul. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Preotul: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][COLOR=black]Diaconul: Amin. [/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black][SIZE=3]Preotul: [COLOR=red]Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi[/COLOR], SPRE trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă. (iar vedem claritatea scopului Sfintei Liturghii) [/SIZE][/COLOR][/COLOR][COLOR=black][COLOR=black][SIZE=3]Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească [COLOR=red]pentru cei adormiţi întru credinţă[/COLOR]: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârşit întru credinţă. [/SIZE][/COLOR][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=black]Apoi urmeaza cantarea Maicii Domnului si Impartasirea Preotilor si a apoi a credinciosilor... punctul Culminant al Sf.Euharistii...[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/COLOR]
[/COLOR]

[geo.nektarios]

[SIZE=3]Daca Dumnezeu nu Si-a lasat NUMELE Sau descoperit noua decat "EU SUNT CEL CE SUNT" acelasi lucru putem spune si despre Sf.Liturghie in CARE este Prezent atat Domnul Hristos ([COLOR=red]Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]dar si Tatal si Duhul Sfant: "...Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: [COLOR=red]Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.... Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău.... Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău....[COLOR=#000000] [/COLOR][COLOR=red]Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt!!![/COLOR]
[/COLOR][COLOR=black]Deci avem prezenta Sfintei Treimi in Sf.Liturghie, a DUMNEZEULUI nostru intreit in fete si de aceeasi fiinta, DUMNEZEU NEAMESTECAT, NEIMPARTIT SI NEDESPARTIT!!! (Sinodul II ecumenic 381 Constantinopol)![/COLOR][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]Avand prezenta si lucrarea Sf.Treimi in Sf.Liturghie, NU ii putem da o definitie ACESTEIA!!! Desi noi incercam sa ii spunem: Cina Domnului, Jertfa Nesangeroasa a Domnului Hs, etc! [COLOR=red]SF.LITURGHIE ESTE!!! [/COLOR][COLOR=black]Atat!!![/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Dar de ce nu intelegem noi oamenii Rolul Sf.liturghii...???[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Inca de la crearea sa, omul NU poate "trai singur pe pamant" si i-a facut Dumnezeu pe "femeie" din care s-a inmultit omenirea => omul traieste numai in comuniune!!! Traind omul in comuniune, BUVURIA cea mai mare o are atunci cand este IMPREUNA cu PRIETENII SAI!!! Si acest moment este INCORONAT de o AGAPA, de o "petrecere" impreuna (nu in sensul de chef, sau distractie patimasa) in care fiecare manaca din cele puse inainte de GAZDA!!! Ori, cand mergem la Sf.Liturghie, mergem la PRIETENUL nostru drag, Care ne este si Parinte, si Frate, si Arhiereu, Domnul Iisus Hristos, si mancam IMPREUNA CU EL la masa din, culmea! din INSASI TRUPUL SI SANGELE SAU!!! Si noi oamenii refuzam de cele mai multe ori aceasta PETRECERE cu Domnul Hristos, Il respingem prin LENEA noastra (exceptand "motivele binecuvantate" de lipsa la masa Prietenului Hristos), il refuzam pe Prietenul nostru Cel ADEVARAT, ca alt prieten ADEVARAT nu este, pt ca IUBIREA LUI DE PRIETEN DRAG SI IUBITOR, S-aDOVEDIT A FI PRIN INSASI JERTFA SA PE CRUCE PT PACATELE NOASTRE!!![/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]E GREU SA IL AVEM DE PRIETEM PE DOMNUL HRISTOS? NE ESTE GREU SA MANCAM SI SA "PETREM" IMPREUNA CU EL??? [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Sa ne INDESTULAM din masa ce ne-o da ca altfel NU VOM AVEA VIATA VESNICA! asa ne este PORUNCA: "de nu va manca cineva Trupul Meu si nu va bea Sanhele Meu, nu va intra in Imparatia Cerurilor", caci avandul pe Hs in noi, Il avem pe Stapanul - Regele Imparatiei => avem Imparatia Cerurilor IN noi!!! AMIN!!! AMIN!!! AMIN!!![/SIZE]

Citeam zilele trecute intr-o carte despre ingerul pazitor.Spunea acolo ca acesta, atunci cand crestinul care este botezat nu merge la sfanta liturghie si face pacate (trupesti sau altele) in sfanta duminica sau in zile de sarbatoare il lasa pe acesta si merge singur la sfanta liturghie unde impreuna cu multi alti ingeri participa la liturghia cereasca care in biserica se uneste cu cea pamanteasca (cea din biserica).Daca un crestin este bolnav dar citeste in acest timp rugaciuni sau chiar liturghia ingerul nu mai pleaca,ramane cu acesta.Si din acestea sa intelegem cat de mare este sfanta si Dumnezeiasca liturghie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Este bine ca mai apar si astfel de intrebari: "ce se intampla cu crestinul care nu participa la liturghie?", dar cel mai bine ar fi sa participe si sa inteleaga ca nu Liturghia trebuie schimbata sau adusa la nivelul nostru, ci noi trebuie sa efectuam aceasta schimbare in sufletul nostru. Nu cultul s-a materializat, ci sentimentul nostru religios. Trebuie sa demateralizam si sa reformam simturile noastre spirituale ca sa putem vedea si gusta duhul dumnezeiesc al Sf. Liturghii. Urcusul nostru duhovnicesc sta in impartasirea impreuna cu ceilalti credinciosi, cu Trupul si Sangele Domnului.

Există diferite atitudini interioare ale sufletului uman faţă de ceea ce se petrece la Biserică în timpul Sfintei Liturghii. "Spune-mi ce simţi Duminica la Biserică ca să-ţi spun cine eşti ! " , cam aşa ar suna provocarea de a ne face un examen propriu de conştiinţă asupra stării noastre duhovniceşti. Nu poţi descrie în cuvinte ce se întâmplă pe sfânta masă în timpul Sfintei Liturghii, poţi doar simţi. Nu poţi vorbi despre dragoste şi să spui totul, poţi simţi însă totul atunci când iubeşti. Sfântul Apostol Pavel ne avertizează că nu trebuie să ne apropiem de Hristos cu indiferenţă, pentru că, sufletul nostru , creat după Chipul Lui, atunci când se apropie cu nepăsare de Hristos, începe să sufere. De abeea ne spune apostolul că unii s-au îmbolnăvit sau au murit, nu pentru că Hristos este un tiran, ci pentru că firea noastră se revoltă atunci când este obligată să facă gesturi şi să exprime atitudini nefireşti.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Există diferite atitudini interioare ale sufletului uman faţă de ceea ce se petrece la Biserică în timpul Sfintei Liturghii. "Spune-mi ce simţi Duminica la Biserică ca să-ţi spun cine eşti ! " , cam aşa ar suna provocarea de a ne face un examen propriu de conştiinţă asupra stării noastre duhovniceşti. Nu poţi descrie în cuvinte ce se întâmplă pe sfânta masă în timpul Sfintei Liturghii, poţi doar simţi. Nu poţi vorbi despre dragoste şi să spui totul, poţi simţi însă totul atunci când iubeşti. Sfântul Apostol Pavel ne avertizează că nu trebuie să ne apropiem de Hristos cu indiferenţă, pentru că, sufletul nostru , creat după Chipul Lui, atunci când se apropie cu nepăsare de Hristos, începe să sufere. De abeea ne spune apostolul că unii s-au îmbolnăvit sau au murit, nu pentru că Hristos este un tiran, ci pentru că firea noastră se revoltă atunci când este obligată să facă gesturi şi să exprime atitudini nefireşti.

Evanghelia Duminicii a II-a după Paşti a Sfântului Apostol Toma ce se va săvârşi mâine în Biserica noastră este atât de sugestivă pentru cei ce încă se mai îndoiesc sau mai pun sub semnul întrebării adevărata credinţă. Iar toate cele "s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să aveţi viaţă în numele Lui".
Părintele Cleopa Ilie ( 1912-1998 ) spunea la rândul său atât de sugestiv:"Necredincioşii se leapădă şi caută să vadă pe Dumnezeu cu ochii trupeşti ; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului ; cei slabi în credinţă caută minuni ; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credinţei şi vestesc altă Evanghelie ; cei robiţi de patimi amână pocăinţa, iar noi, fiii Învierii şi fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credincioşi până la sfârşit, ştiind că << cel ce va răbda toate până la sfârşit, acela se va mântui >> ( Matei 24, 13 ) ".

Textul evanghelic de astăzi ne aminteşte [...] de o altă celebră spusă a filosofului, francez şi el, Blaise Pascal. Acesta, precursor al existenţialismului, nu ateu, ci profund creştin, pune în gura Mântuitorului care se adresează necredinciosului dornic să creadă, însă neizbutind să-şi împlinească dorinţa, şi necutezând a face pasul hotărâtor, un răspuns cu totul neaşteptat: [COLOR=darkred]Nu M-ai căuta dacă nu M-ai fi găsit![/COLOR] Răspuns şi el teribil, paradoxal, tainic şi ameţitor. Să cauţi ceea ce ai şi găsit! Să însemne căutarea ta, strădania ta, angoasa ta nimic altceva decât dovada inutilităţii întregii tale frământări - ba şi a orbirii tale - de vreme ce L-ai găsit pe Cel căutat! (Dar şi ce bucurie: drahma era în buzunar, oaia zisă pierdută nu fusese decât o greşeală de numărătoare!). Răspuns teribil, paradoxal şi tainic, totuşi deopotrivă lămuritor şi definitiv, punând pentru totdeauna capăt validităţii ispitelor unei logici a dilemelor stringente. Ni se cere numai curajul de a constata că omul frământat, chinuit, obsedat de vocaţia credinţei a devenit prin însăşi starea sa căutătoare, un credincios. Cine porneşte spre Hristos - şi cât de lungă, de întortocheată, de nesigură i se arată a fi calea - L-a şi întâlnit! Oare încă departe fiind el, nu l-a văzut şi, alergând, nu i-a căzut pe grumaz, sărutăndu-l?

razbointrucuvant.ro

[cristiboss56]

În prealabil postat de monica.miholca

Textul evanghelic de astăzi ne aminteşte [...] de o altă celebră spusă a filosofului, francez şi el, Blaise Pascal. Acesta, precursor al existenţialismului, nu ateu, ci profund creştin, pune în gura Mântuitorului care se adresează necredinciosului dornic să creadă, însă neizbutind să-şi împlinească dorinţa, şi necutezând a face pasul hotărâtor, un răspuns cu totul neaşteptat: [COLOR=darkred]Nu M-ai căuta dacă nu M-ai fi găsit![/COLOR] Răspuns şi el teribil, paradoxal, tainic şi ameţitor. Să cauţi ceea ce ai şi găsit! Să însemne căutarea ta, strădania ta, angoasa ta nimic altceva decât dovada inutilităţii întregii tale frământări - ba şi a orbirii tale - de vreme ce L-ai găsit pe Cel căutat! (Dar şi ce bucurie: drahma era în buzunar, oaia zisă pierdută nu fusese decât o greşeală de numărătoare!). Răspuns teribil, paradoxal şi tainic, totuşi deopotrivă lămuritor şi definitiv, punând pentru totdeauna capăt validităţii ispitelor unei logici a dilemelor stringente. Ni se cere numai curajul de a constata că omul frământat, chinuit, obsedat de vocaţia credinţei a devenit prin însăşi starea sa căutătoare, un credincios. Cine porneşte spre Hristos - şi cât de lungă, de întortocheată, de nesigură i se arată a fi calea - L-a şi întâlnit! Oare încă departe fiind el, nu l-a văzut şi, alergând, nu i-a căzut pe grumaz, sărutăndu-l?

razbointrucuvant.ro

Monica dragă te rog să-mi permiţi la cele înţelepte postate de tine, să adaug un citat a lui Paul Evdokimov : "Credinţa e un dialog . Dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere ; ea exercită o presiune de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă. Dumnezeu nu dă ordine. "

În prealabil postat de cristiboss56

Monica dragă te rog să-mi permiţi la cele înţelepte postate de tine, să adaug un citat a lui Paul Evdokimov : "Credinţa e un dialog . [COLOR=darkred]Dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere ; ea exercită o presiune de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă.[/COLOR] Dumnezeu nu dă ordine. "

Foarte frumos spus!!

[glykys]

DESPRE ASCULTAREA DE PĂRINTI SI MINUNEA SFINTEI LITURGHII

Era un om care a fost foarte credincios; îl chema Iulian. Si i-a murit sotia omului si a sărăcit tare la bătrânete si avea un singur fecior, cu numele Teofil. Aproape de bătrânul Iulian era un boier care avea două curti si două mosii mari. Boierul avea iazuri cu pesti, avea livezi, vii, herghelii de cai, vaci, porci, cârduri de păsări, mă rog, două curti mari avea el. Si boierul avea zeci de robi, cum era înainte, dar pusese ochii pe Teofil, feciorul bătrânului, că era si priceput si întelept si cuminte si crescut cu frica de Dumnezeu. Si de multe ori boierul îi spunea mosului Iulian: – Mosule, nu vrei să-mi vinzi rob băiatul matale, că ai să trăiesti si dumneata ca boierii? Îti fac casă si-ti dau bani si cutare. Omul era sărac si numai pe acest băiat îl avea. Si-i spune odată, într-o seară, băiatului: – Dragul tatii, măi Teofil, vezi cât de săraci am rămas! Boierul ăsta îmi spune de multe ori să te vând rob la el – că atunci se cumpărau robi, pe care voiau –, dacă te vând pe tine rob, are sămi dea tot ce-am nevoie. Pe lângă tine am să trăiesc si eu foarte bine. Că vrea să te aibă rob de încredere în casă, în curte; nu asa pe la vite. Vrea să te aibă ca pe băiatul lui – că boierul nu avea copii. Dar băiatul a primit ascultarea de părinti cu dragoste si a zis: – Tată, pentru dragostea matale, ce nu fac eu? Numai mata mai esti în lume, că mama a murit. Vinde-mă rob! Să mă vinzi rob, că eu cu toată dragostea vreau să fiu rob, ca să văd că trăiesti bine la bătrânete, că Dumnezeu mi-o purta de grijă. Atunci tatăl său, când a văzut ascultarea băiatului, i-a zis: – Măi, dragul tatei, am să-ti spun si eu un sfat. Eu te vând rob, el a zis că-mi dă bani multi si avere, dar tu să păzesti un lucru: Cât vei trăi tu, în timpul Sfintei Liturghii, Duminica, să nu călătoresti, si să mergi regulat la biserică! i-a zis bătrânul băiatului Teofil. – Dar de ce, tată? – Uite ce! Si eu am învătat de la alti bătrâni, că în timpul Liturghiei nu se călătoreste. Dacă mă asculti, de mari primejdii ai să scapi tu si mare cinste ai să câstigi în lumea asta si-n cealaltă. – Bine, tată! S-a dus mosneagul si a grăit cu boierul: – Uite, m-am sfătuit cu băiatul, că dacă n-ar fi vrut el nu as fi putut să-l vând, si vrea să se vândă rob, ca să mă ajute la bătrânete. Boierul avea robi multi, dar nu avea copii deloc. Si-i spune sotiei: – Stii ce? Băiatul acela cuminte, evlavios, ascultător, care vine pe la noi – că el se ducea de mai lucra pe la boier –, l-am cumpărat rob. Bucuria ei! – Da! Acela-i bun! Acela-i toată nădejdea, că tatăl lui este credincios. Tot timpul merge la biserică. S-a dus bietul Teofil rob la boier! Iar boierul l-a umplut de avere pe tatăl lui. I-a dat vite, i-a dat haine, i-a dat bani. Îl avea, mă rog, nu ca pe-un rob, ci ca pe băiatul lui, ca pe unul de mare

garantie. Că stia că-i băiat gospodar si numai pentru sărăcie l-a vândut tatăl său. Si a stat rob Teofil la acest boier mai multi ani. Si odată, boierul trebuia să plece de la curtea asta cu trăsura la cealaltă, si a uitat geanta cu actele acasă. Si pe Teofil îl avea ca pe băiatul lui; îl lua în trăsură, că băiatul era destept, stia să scrie, stia să socotească, si îi spune: – Măi, Teofile, du-te repede acasă, că am uitat geanta cu actele – cu ce avea el acolo, bani, ce-o fi având! – Da, cucoane, mă duc! S-a dat jos din trăsură si a fugit înapoi spre casă. Când s-a dus el să ia geanta boierului de acasă, cucoana lui, fiind desfrânată, trăia cu un rob de-al ei. Teofil, când a venit, a intrat, a luat geanta de pe masă si a plecat. Dar el n-a observat ce făcea sotia stăpânului, ci credea că doarme singură. Ce-a zis femeia: – Vezi că boierul m-a prins cu tine în păcat! De aceea a trimis pe Teofil înapoi, ca să fie sigur. Mi se pare că a observat el că noi trăim amândoi! – Ce-i de făcut acum? a zis sluga vinovată. – Stii ce-i spun? a zis ea. Dacă nu-i taie capul lui Teofil, nu mai trăiesc cu dânsul! Am să-i spun sotului că, atunci când l-a trimis înapoi după geantă, a abuzat de mine; si dacă nu mă luptam cu el, mă batjocorea. Asa a si făcut. Dar să vezi ce înseamnă ascultarea de părinti si tinerea cu sfintenie, ca în timpul Sfintei Liturghii să nu fie pe drum, cum l-a învătat tatăl său. Atunci cucoana îi trimitea sotului ei o scrisoare prin robul cel vinovat care trăia cu dânsa. În scrisoare scria: „Asa mă jur pe Dumnezeu. Uite, Teofil, robul tău, în care tu ai atâta încredere, când l-ai trimis înapoi după geantă, a tăbărât pe mine să mă batjocorească. Si dacă nu mă luptam cu el, mă batjocorea. Dacă nu-i tai capul si să-l trimiti la mine, eu îmi iau averea si te las singur!” Boierul, când a auzit, s-a minunat: „Cum, măi, Teofil!?” – că avea mare încredere întrînsul. N-a cunoscut ce viclenie a făcut cucoana lui, ca să-i taie capul lui Teofil. Si-i scrie un plic înapoi sotiei, prin alt rob. „Eu am doi călăi, care au tăiat mai multi robi ce făceau spargeri. Mâine dimineată îi aduc la curte cu sabia trasă. Trimite-l pe Teofil! Fă-ti treabă că-l trimiti cu ceva, că eu am dat ordin călăilor, când vine dimineata, jos capul. Să mi-l aducă mie si eu ti-l trimit. S-a pus la cale tăierea capului lui Teofil cel nevinovat. Teofil nu stia nimic, săracul. Nici nu era vinovat, nici nu stia că este pus capul lui pentru tăiere. Ce face cucoana? Dimineata îi dă un plic pecetluit, cu alte cuvinte si-i zice: – Teofile, te duci până la curte la boier! – Da, cucoană, mă duc! El nu stia nimic. Era ascultător. Nu stia că acolo îl asteaptă sabia. Era gata să-i împacheteze capul, să-l trimită boierului la sotie. Când l-a trimis era Duminică. Si, mergând cu plicul, de la curtea asta până la cealaltă, a auzit clopotul la o biserică, că începe Sfânta Liturghie. El tinea minte ce i-a zis bietul tată, bătrânul Iulian, care murise: „Duminica să nu călătorească în timpul Sfintei Liturghi, a spus că de mare cinste o să mă învrednicesc si o să mă scoată Dumnezeu din mari primejdii”. Si ce-a zis: „Nu. Întâi stau la Sfânta Liturghie si după Liturghie m-oi duce, chiar de m-ar pedepsi boierul. Tata asa a zis când m-a vândut rob aici, ca în timpul Liturghiei, Duminica, să nu călătoresc!” A intrat bietul Teofil în biserică, căci de-abia începuse slujba, si a ascultat toată dumnezeiasca Liturghie; a ascultat predica si asta până ce-a luat anafură. Ce-a făcut cucoana când a văzut că nu mai vine capul lui Teofil? „Uite, l-am trimis de dimineată, si acum este ora 12!”



[glykys]

Căci stătuse la Liturghie. Si ce zice robul cel vinovat? – Cucoană, mă duc eu să-i aduc capul! Poate l-a tăiat boierul si n-are cine-l aduce. – Du-te! Si-l trimite pe cel vinovat să-i aducă capul lui Teofil. Dar el era în biserică si nu stia nimic. Când ajunge ăsta cu scrisoarea acolo – gealatii asteptau să vină si să întrebau de ce nu mai vine, căci primiseră ordin de la boier: „Care vine întâi dimineata aici, jos capul! Spălati-l de sânge, îl împachetati si-l trimiteti sus la mine”. Dar vine ăsta vinovat. Ei, când l-au văzut cu scrisoarea, l-au întrebat: – De ce ai venit? – Am treabă la boier. L-au luat deoparte, i-au tăiat capul – celui vinovat –, l-au spălat de sânge, l-au împachetat si l-au trimis sus la boier. Boierul se gândea acum prin cine să trimită calul. Credea că-i al lui Teofil. Iată vine si Teofil de la biserică. – Cucoane, ti-am adus de la cucoană o scrisoare! – Dar cum vii tu acum? – Cunoane, să mă iertati, am pornit dimineată, dar am stat la Sfânta Liturghie, că asa a zis tata când m-a vândut rob aici la dumneata: „Duminica în timpul Sfintei Liturghii să nu pleci nicăieri si să stai la Liturghie, orice ar fi”. Si am stat la Sfânta Liturghie. Să mă iertati că am ajuns mai târziu! Pe boier l-au cuprins lacrimile. S-a gândit că nu-i vinovat. – Ia pachetul ăsta – el nu stia ce are într-însul –, si du-l la cunoană! Si-i scrie si o scrisoare. „Ia seama că judecătile lui Dumnezeu sunt aici! L-ai trimis pe Teofil si el a stat la Liturghie. Apoi ai trimis pe altul! Si i s-a tăiat capul aceluia, căci Teofil a stat la biserică. Eu nu cred că omul acesta-i vinovat”. Dar nici boierul nu stia că cel trimis este sluga care trăia cu dânsa. Si când a ajuns Teofil la cucoană, ea îl întreabă: – Dar cum de vii tu acum? – Cucoană, să mă iertati! – Ce aduci acolo? – Mi-a dat boierul un pachet. A spus să-l vi-l dau dumneavoastră. El sincer nu stia ce are în pachet; că are capul celui vinovat. Dar ea a rămas uimită. – Dar când ai ajuns acolo? – Să mă iertati, cucoană, mata m-ai trimis dimineată, dar eu am stat la dumnezeiasca Liturghie într-un sat. Si am întârziat si am ajuns cam târziu. Dati-mi canon, pedepsiti-mă, dar mie asa mi-a zis tata, când m-a vândut rob la dumneavoastră, ca în timpul Sfintei Liturghii să nu călătoresc niciodată. Si atunci, cât era ea de rea , a văzut judecătile lui Dumnezeu. Dar nici ea nu stia a cărui cap s-a tăiat. Se duce ea într-o cameră repede să vadă ce-i în pachet, si vede capul robului care a trăit cu dânsa. Atunci a zis: „Aici sunt judecătile lui Dumnezeu”. A început a plânge si a chemat pe boier. – Vino repede la curte, aici la noi! Vine boierul si-l întreabă. – Ce-ai făcut, boierule? – Nici eu nu stiu. – Uite ce s-a întâmplat! zice cucoana. – Nu stiu al cui cap a fost ăsta! L-am împachetat... Al cui cap este? Atunci ea a spus adevărul.

– Domnul meu, am să-ti spun adevărul! Eu, ticăloasa si necurata, sunt vinovată aici. Dumnezeu l-a scos pe Teofil pentru nevinovătia lui. El niciodată, de când este la noi, n-a făcut o glumă cu mine, nici n-a zâmbit măcar. Totdeauna a fost cinstit si harnic si curat cum stii. Eu, păcătoasă, am trăit cu robul ăsta, căruia i-ai tăiat capul, trei ani de zile. Si dacă vrei, iartă-mă, căti dau toată averea si mă duc la o mănăstire să mă fac călugărită, că mă tem să nu mă ajungă urgia lui Dumnezeu, că am vrut să-i tai capul unui om sfânt. Dacă vrei să mai stau cu tine si mă ierti, bine, iar dacă nu, eu plec; îti dau toată averea si mă duc la mănăstire. Boierul a zis: – Vezi ce-a făcut Dumnezeu cu Teofil? Măi femeie, nu te duce la mănăstire! Ai gresit si tu, dar să ne temem de Dumnezeu! Pentru că vezi cum scoate Dumnezeu un tânăr nevinovat? Ai văzut ce înseamnă copil crescut în frica lui Dumnezeu? Mai bine decât să te duci tu la mănăstire, hai să înfiem pe Teofil, fiu al nostru! Vezi cât este de cinstit? – Hai, si eu vreau! Îl trecem pe numele nostru, să-i trecem averea toată lui, că numai ăsta ne pomeneste pe noi si ne face pomenire. Vezi câtă frică de Dumnezeu are? Că eu am trimis să-i taie capul si el a adus capul celui vinovat înapoi. Si l-a chemat boierul pe Teofil si i-a zis: – Teofile, uite, vrei să te trecem pe numele nostru si să te înfiem? – Cucoane, cum credeti! Eu sunt rob deocamdată. Faceti ce vreti cu mine. Dacă vreti să mă înfiati, să mă lăsati să cred în Hristos, să-mi fac rugăciunile si să mă duc la biserică! – Pentru aceea vrem să te înfiem! Căci crezi în Hristos si te temi de Dumnezeu! Nu i-au spus taina ce s-a întâmplat. A aflat-o el mai târziu, dar atunci n-a stiut-o. Si l-au înfiat si i-au dat cu acte amândouă curtile după moartea lor si toată averea si mosiile si tot ce-a avut boierul. Si asa pe bietul Teofil, care a ascultat de părintii lui si n-a călătorit Duminica în timpul Sfintei Liturghii, l-a păzit Dumnezeu de tăierea capului si a căpătat si cinste de la boier si a rămas proprietar peste toate averile lor, iar dincolo s-a dus în împărătia cerurilor. Asa stie Dumnezeu să cinstească pe cei ce se tem de El si ascultă de părinti. Amin.