Atotstiinta Lui Dumnezeu vs. Crearea si caderea omului

[Florin-Ionut]

[COLOR=DarkRed]Am transcris mai jos, cat am putut de corect, un fragment audio interesant dintr-o conferinta a Parintelui Galeriu care poarta titlul de Creatia in viziunea pascala. Eu am fisierul audio, dar probabil o puteti asculta aici: [COLOR=Red]http://www.crestinortodox.ro/Asculta__Parintele_Galeriu___Creatia_in_viziunea_p ascala-2421.html[/COLOR] sau o gasiti usor pe Internet.[/COLOR]


[COLOR=DarkRed]Subiectul preocupa pe toata lumea, fara exceptie. Au fost in mod sigur si alte topicuri care l-au atins, dar cine este curios va citi raspunsul unui teolog de o vasta cultura la acest subiect: [/COLOR]


Intrebare: Daca Dumnezeu stie toate, deci a stiut ca Adam va alege pacatul si va sfarsi prin moarte, atunci de ce a mai fost creat?

Constantin Galeriu :

Un mare filosof din vremea noastra, Martin Heidegger, zice : de ce exista ceva in loc sa nu existe ? Ei, exista aceasta realitate, exista… Parca nici sa nu te mai intrebi de ce exista, ca ea exista ! Pai ce sa-i faci ?!... Mai mult, zice Heidegger : Dumnezeu ne-a aruncat in lume fara sa ne intrebe. Pai el merge pe linia lui Platon ; ca Platon socotea, ca si Origen, ca sufletele coboara in trupuri, ca un fel de revolta, din Dumnezeu, si apoi se intorc inapoi.

Acum, dupa excursul acesta, sa raspund la intrebare : dragii mei, ati pus o intrebare de fond, pe care si eu mi-am pus-o. Dumnezeu stie toate. Stia ca Adam va culege sau va alege pacatul si va sfarsi prin moarte ; de ce a mai fost creat ?... E insasi pusa aici taina creatiei, nu numai a lui Adam, ci a lumii intregi ; dar lume, dupa cum spune Sfantul Grigorie de Nyssa, lumea sensibila suie catre om ca la un scop al ei, omul fiind ca o coroana a creatiei. De ce a creat Dumnezeu lumea ? Dionisie Areopagitul spune : Plinatatea se revarsa. Plinul divin se revarsa, iubitilor. Din plinatatea lui, auzim Evanghelia din ziua Invierii : Din plinatatea Lui noi am luat si har peste har. Din plinatatea Lui a creat Dumnezeu lumea. Asa cum noi, din plinatatea noastra, simtim nevoia sa creem. Simtiti nevoia, nu ? Din plinul tau, in fiul tau, sa faci, sa te realizezi, sa te implinesti, nu ? Pai simtim aceasta implinire in noi : prin actul creator - un artist, un ganditor, un savant, un filosof, un preot, un om al binelui… Dar dumneavoastra, de ce mergeti la caminul de batrani sau la orfelinat si simtiti ca deveniti mai tineri, ca intineriti cu 10 ani, de ce ?! Nu este un impuls launtric al luminii si al iubirii ?... Caci Dumnezeu este Lumina si este Iubire.

Din plinul lui se revarsa Dumnezeu in actul creator. Aceasta taina este nu a golului, ci a plinului. De aceea cel mai mare pacat este tocmai a refuza viata. Aici este misterul : Dumnezeu a stiut ca omul va gresi. Dar, a stiut ca raul poate fi vindecat, ca Dumnezeu poate scoate binele si din rau, precum a scos din moarte Invierea. Cum in cazul dreptului Iosif, a intors raul pe care fratii lui voiau sa-l faca, vrand sa-l ucida, in bine, caci Iosif i-a salvat de la foamete. Iar cand fratii lui au venit sa-si ceara iertare dupa moartea lui Iacob, i-au spus ca tatal a lasat cu limba de moarte sa nu te razbuni pentru noi. Iar dreptul Iosif (cititi in cartea Facerii la capitolul 50) le-a raspuns : oare sunt eu in locul lui Dumnezeu sa ma razbun ?... A plans Iosif.
Intr-adevar, auziti ce cuvant adanc : Dumnezeu mi-a vrut mie raul, rele… Dar Dumnezeu mi-a vrut binele, a schimbat raul vostru in bine. Mare taina-i aici ! Inseamna ca Dumnezeu nu lasa raul sa culeaga ultimul rod ! Dumnezeu si raul il poate intoarce in bine.

Deci : creand Dumnezeu pe om, a prestiut sa omul va cadea, dar nu S-a temut ! Fiind Atotputernic, nu Se teme de nimic. El este vesnic si rabda la infinit. Si atunci, se dezleaga toate. Iata creatia, insusi faptul ca exista ceva, e o minune ! Si cum sa nu te uimesti in fata acestei minuni, ci dimpotriva, sa te scarbesti ?! Pacatul – noi il intelegem (si raul). Vedeti, Dumnezeu e vesnic, iubitilor. Fara inainte, fara dupa. Fara inceput al zilelor, fara sfarsit al vietii. E numai DA ! Zice Scriptura la 2 Corinteni 1,14 : Toate fagaduintele in Dumnezeu sunt Da. Acesta este si Amin al nostru. Iar Apocalips 3,20 Il numeste pe Mantuitorul : Cel ce este Amin, adica Asa sa fie. Deci Dumnezeu este Amin, Asa sa fie… Parca intelegi deodata cuvantul insusi din cartea Facerii : Sa fie ! (Amin) Observati fratilor un fapt foarte adanc : predica Mantuitorului asa incepe, cu Amin. Noi am tradus Adevarat, adevarat va spun voua, insa corect este Amin, amin spun voua. Zice Mantuitorul : Amin, zicem si noi in rugaciunile nostre : Amin. Insa unde e locul lui Amin al Mantuitorului ? La inceput. Amin, amin zic voua, cel ce asculta cuvintele mele… De ce Amin al Mantuitorului este la inceput ? Pentru ca El este Amin, El este inceputul, iubitilor. Si Amin-ul nostru e la sfarsit, adica Asa sa fie ; ce-ai zis Tu, Doamne, eu zic amin. Vedeti ce grea raspundere e in acest cuvant, iubitilor ? Extraordinara ! Adica tot ce a spus Mantuitorul in Evanghelie, la orice rugaciune eu inchei cu Amin, adica asa sa implinesc, asa sa fac. E teribil de greu cuvantul Amin, cand il intelegem, observati…

Acum, daca la Dumnezeu este numai Amin, este numai DA, la om este si da, si nu. Pai chiar Mantuitorul ne-a zis : iar cuvantul vostru sa fie asa : ce este da, da si ce este nu, nu. Ei, daca la om este si nu, atunci intelegem noi ceva din taina fapturii : Dumnezeu a prevazut ca omul va spune si nu, va face si pacat (pacatul tine de nu). Raul e definit de Parinti ca negarea binelui. Dar in insasi aducerea omului de la nefiinta la fiinta, de la nu la da, era posibilitatea ca diavolul sa-l indemne pe om sa zica nu. Intelegeti ca originea omului este in da, sa fie, sa facem. Dar demonul, raul, e din neant. Dumnezeu exista ca exista. Si neantul inseamna neant. Eu nu spun neantul este neant, ca el nu este! Neantul inseamna neant ! E altceva… Iar daca neantul inseamna neant iar eu constat existenta, atunci, sarmane ateu, existenta vesnica exista. Pentru ca neantul nu produce. Si aceasta existenta vesnica e insusi Dumnezeu, nu sunt eu. Eu am inceput ; eu vin prin acest Sa fie! al Lui Dumnezeu. Eu nu pot iesi din logica aceasta. Cine vrea sa gandeasca normal, sanatos : existenta eterna exista, ca neantul nu produce, iar existenta eterna este Dumnezeu. Iar eu precis sunt creatura, ca eu vin in timp. Ci eu fac pacat ; insusi nu al meu, cand eu zic nu, inseamna ca acest nu imi spune ca eu am venit de la nu la da, de la nefiinta la fiinta. In Dumnezeu este numai Da, pentru ca in El nu este nu; nu este inceput si sfarsit. E o logica metafizica aici, de neclintit. Primiti-o, gustati-o, traiti-o si traiti eternitatea atunci.

[mihailt]

Sfantul Grigorie de Nyssa credea ca in vesnicie toti se vor intoarce catre Dumnezeu fiind liberi adica se vor mantui.
(nu cum zicea Origen ci in sensul ca fiind liberi pana la urma se intorc catre Dumnezeu.)
La fel credea si Sfantul Maxim Marturisitorul.
Nici un Sfant Sinod Ecumenic nu a indraznit sa ii condamne pentru aceasta.

Dar ce zice parintele Galeriu este un pic aiurea.
De ce?
Pentru ca Dumnezeu ne-a creat dupa chipul sau care implica libertatea absoluta si aceasta e foarte de speriat pentru noi.
Ramane ca noi sa alegem.Ce alegem?
Daca cititi la Sfantul Ioan Damaschinul Sfantul Ioan Damaschinul zice ca Dumnezeu pe toti i-a creat spre mantuire aceasta fiind starea naturala si e umbros in ce priveste faptul ca Dumnezeu stia ca or sa pacatuiasca sau nu.
Adica nu zice ceva clar.
Unii zic ca Adam avea dinainte organe sexuale si Eva la fel ca Dumnezeu stia dinainte ca vor cadea.
Altii zic ca dupa cadere Dumnezeu le-a creat lui Adam si Eva organe sexuale.
Acolo cand zice "le-a facut vestminte de piele".
Da se pune intrebarea daca se stie clar dinainte ce faci asta nu inseamna ca nu esti liber?
Adica Dumnezeu stie ca o apuci pe o cale gresita si iti predestineaza tot ce nu e in puterea ta sa nu faci asa.
Daca totusi o apuci Dumnezeu te cerceteaza si te mustra pentru ca tu sa iti schimbi directia dinspre Iad spre Rai.
Da stim noi mai bine ca Dumnezeu?
Daca el ne mustra si mai traim inca negresit ca nu ni s-au epuizat toate posibilitatile de mantuire.
Deci sa nu ni se para noua ca stim mai bine ca Dumnezeu si sa nu cadem in deznadajduire si sa nu interpretam aiurea.

Parintele Galeriu propovaduieste erezii dualiste aici.
Nu exista neant.

Exista Dumnezeu si creaturile sale rationale pe care el cu multa iubire parinteasca si grija le ingrijeste.
Iar altceva nu mai este.

[Florin-Ionut]

1. Dumnezeu nu predestineaza, altfel libertatea nu ar avea sens. Noi nu suntem robotei, nici ingerii nu au fost fortati sa ramana de partea binelui. Dar, cu toate astea, Dumnezeu este atoatestiitor. Fiind Creatorul timpului, El nu este conditionat de timp. Cine nu intelege, sa se roage pentru intelegere.

2. Nu stiu ce zicea Origen, Grigorie sau Maxim, insa avem niste adevaruri revelate de Scriptura, care nu coincid cu ce zici tu. Pe ce baza afirmi cele de mai sus?

3. Galeriu spune clar si subliniaza: "Dumnezeu exista ca exista. Si neantul inseamna neant. Eu nu spun neantul este neant, ca el nu este! Neantul inseamna neant ! E altceva… Iar daca neantul inseamna neant iar eu constat existenta, atunci, sarmane ateu, existenta vesnica exista. Pentru ca neantul nu produce. Si aceasta existenta vesnica e insusi Dumnezeu, nu sunt eu."

4. Erezii dualiste?! :)

[Marius22]

Intre atotstiinta lui Dumnezeu si actul creator nu exista contradictie. Aceasta apare doar din modul nostru “limitat” - ce deriva din faptul ca nu avem o existenta "prin sine"- de a privi lucrurile. Ingerii si oamenii nu au fost creati dintr-o necesitate ci din iubire si libertate, pentru a inainta in Iubire, tocmai afirmandu-si libertatea, insa corect asumata.

Este cunoscuta afirmatia Sfantului Ioan Damaschin potrivit careia "Dumnezeu prestie, dar nu predetermina". Sfantul Maxim Marturisitorul, priveste predestinatia sub doua aspecte: "dupa fiinta" si "dupa vointa". In cazul primului aspect, "dupa fiinta", Sfantul Maxim afirma ca Dumnezeu predetermina anumite momente ale vietii noastre precum: timpul nasterii, familia in care ne nastem, anumite incercari de pe parcursul vietii etc. Predestinatia "dupa vointa", nu exista. Dumnezeu nu incalca, deci, liberul arbitru al fiintelor rationale, create dupa chipul Sau si chemate la asemanarea cu Sine, asumandu-si, El, Cel nelimitat, in mod voit, aceasta "limita".

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Florin-Ionut, mi-ai adus o negraita bucurie plasand pe acest topic adresa unde poate fi ascultata emotionanta marturie a Parintelui Galeriu:

http://www.crestinortodox.ro/Asculta...cala-2421.html

[SIZE=4]Dupa ce am ascultat-o nu mai pot decat sa va recomand cu toata fiinta:[/SIZE]
[SIZE=4]Cautati 2 ore de liniste, in casa sau oriunde, puneti-va castile si ascultati ceva ce eu nu pot cuprinde in cuvinte.[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Doamne-ajuta![/SIZE]

[laurschepsis]

În prealabil postat de Marius22

... Dumnezeu nu incalca, deci, liberul arbitru al fiintelor rationale, create dupa chipul Sau si chemate la asemanarea cu Sine, asumandu-si, El, Cel nelimitat, in mod voit, aceasta "limita".

Doamne-ajuta!

Dumnezeu participa permanent in viata noastra. Si intervine pentru ca ne da ce ne trebuie. Dar, nu ne obliga, ci doar ne reaminteste ce e bine. Noi suntem cei care alegem. Adam a ales. Eva a ales. Povestea Evei si a lui Adam se repeta zilnic, cu fiecare din noi intr-o masura mai mare sau mai mica. Liberul arbitru, il avem in general la dispozitie. Parintele Arsenie Boca spunea, referitor la faptul ca Dumnezeu ne asteapta (dar nu de pe o pozitie contemplativa), ca: "Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".

Draga Marius22, de acord cu argumentatia ta, mai putin ultima parte din fraza de final. Eu as prefera, sa ma feresc sa-l fixez pe El, cel nelimitat, intre termeni ca "asumandu-si" sau "in mod voit". Suna nefiresc si contradictoriu cand discutia cauta raspunsuri despre Marele Creator.

Draga Mihailt, noi trebuie sa lucram mult si cu folos cu persoana noastra, sa invatam sa avem rabdare, sa ajungem sa ne iubim cu adevarat aproapele, sa studiem si sa cerem cunoastere si, poate intr-o zi, daca Dumnezeu va avea mila de vreunul din noi, poate ne va revela cate ceva din adancimile pe care vrem sa le exloram. Pana atunci, plasarea Parintelui Galeriu in contextul interventiei tale te pune intr-o pozitie incomoda. Asculta, te rog, conferinta in intregime si-ti vei schimba parerea. Si iarta-ma si pe mine ca nu am gasit poate cele mai potrivite cuvinte sa iti atrag atentia ca, uneori sinceritatea, condusa de graba, te expune dezavantajos.

Doamne-ajuta!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Florin-Ionut, mi-ai adus o negraita bucurie plasand pe acest topic adresa unde poate fi ascultata emotionanta marturie a Parintelui Galeriu:

http://www.crestinortodox.ro/Asculta...cala-2421.html

[SIZE=4]Dupa ce am ascultat-o nu mai pot decat sa va recomand cu toata fiinta:[/SIZE]
[SIZE=4]Cautati 2 ore de liniste, in casa sau oriunde, puneti-va castile si ascultati ceva ce eu nu pot cuprinde in cuvinte.[/SIZE]

[SIZE=4]Doamne-ajuta![/SIZE]

Daca iti place stilul Parintelui Galeriu si daca vrei sa intelegi sau sa incerci sa patrunzi taina Jertfei si sensul Rascumpararii noastre, citeste online teza lui de doctorat: [COLOR=Red]http://www.scribd.com/doc/3064730/pr-Galeriu-Constantin-JERTFA-si-RASCUMPARARE[/COLOR] .

De remarcat ca se poate mari pe tot ecranul, folosind butonul cu simbol de dreptunghi din dreapta sus si apoi simbolul "+" din mijloc sus.

Daca ti se pare prea mult de citit, incepe cu partea a doua (pagina 119).

[laurschepsis]

Multumesc.
Doamne-ajuta!

[Marius22]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Draga Marius22, de acord cu argumentatia ta, mai putin ultima parte din fraza de final. Eu as prefera, sa ma feresc sa-l fixez pe El, cel nelimitat, intre termeni ca "asumandu-si" sau "in mod voit". Suna nefiresc si contradictoriu cand discutia cauta raspunsuri despre Marele Creator.

Doamne-ajuta!

Prin exprimarea respectiva, am incercat sa subliniez ca aceasta reprezinta o forma de smerire (chenoza) a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca omul sa-L iubeasca liber, lasandu-i si putinta de a nu-L iubi. Parintii Bisericii spun, in acest sens, ca "toate ii sunt cu putinta lui Dumnezeu, afara de puterea de a-l sili pe om sa-L iubeasca". Dar nu pentru ca nu ar putea, caci "Dumnezeu poate cate vrea, dar nu vrea cate poate". Dupa Sfantul Nicolae Cabasila, "Dumnezeu se arata, dezvaluindu-Si iubirea… Respins, el asteapta la usa… Pentru tot binele pe care ni l-a facut, El nu ne cere, in schimbul stergerii datoriei, decat iubirea."

[laurschepsis]

În prealabil postat de Marius22

Prin exprimarea respectiva, am incercat sa subliniez ca aceasta reprezinta o forma de smerire (chenoza) a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca omul sa-L iubeasca liber, lasandu-i si putinta de a nu-L iubi. Parintii Bisericii spun, in acest sens, ca "toate ii sunt cu putinta lui Dumnezeu, afara de puterea de a-l sili pe om sa-L iubeasca". Dar nu pentru ca nu ar putea, caci "Dumnezeu poate cate vrea, dar nu vrea cate poate". Dupa Sfantul Nicolae Cabasila, "Dumnezeu se arata, dezvaluindu-Si iubirea… Respins, el asteapta la usa… Pentru tot binele pe care ni l-a făcut, El nu ne cere, in schimbul stergerii datoriei, decat iubirea."

Doamne-ajuta!
Asa este. Am inteles si mi-a placut mult raspunsul tau de prima data. Sunt de acord si cu aceasta noua precizare. Asa gandesc si eu. Am incercat doar sa atrag atentia sa avem grija sa nu ii atribuim lui Dumnezeu reactii tipic telurice. Incerc sa fiu mai clar. Dumnezeu nu da socoteala, nu raspunde pentru cele create. Ca atare, nu-si poate asuma. Nu are in fata cui. Nu are de ce.

Si am scris acestea cu drag, din unghiul meu, ingust, al celui care bajbaie prin intuneric.

Doamne-ajuta!