Umilirea ca metoda de curatare de mandrie

[Traditie1]

Mândria (auto-adorația) se hrănește din slava deșartă (căutarea aprecierii celorlalți).

Atunci când suferim umiliri, are loc și o reducere a mândriei, o risipire a iluziilor umflate pe care ni le făceam despre noi înșine.

Am găsit un articol interesant pe Wikipedia:

Humiliation (also calledstultification) is the abasement of pride, which creates mortification or leads to a state of being humbled or reduced to lowliness or submission.
http://en.wikipedia.org/wiki/Humiliation

Tot efortul oamenilor de a-și crea un statut social are ca scop protejarea iluziilor despre sine, menținerea idolului lăuntric al prin hrănirea slavei deșarte. Totul are sens doar în relație cu ceilalți, este o competiție. La asta intră și împopoțonările (vezi topicul cu fardarea). Atunci când iluziile despre sine se spulberă, dispare și ambiția lumească. Oamenii considerați 'puternici' sunt cei care reușesc să-și prelungească iluziile mai mult. În realitate, ei sunt cei mai slabi pentru că edificiul lor e clădit pe fals.

Lepădarea de sine, pe lângă tăierea voii, constă și în lepădarea minciunii despre noi înșine iar o metodă pentru aceasta este suportarea înjosirilor în cadrul societății. Asta nu înseamnă să devenim submisivi, ci doar să ajungem la o cunoaștere reală a noastră înșine.

În prealabil postat de Traditie1

Mândria (auto-adorația) se hrănește din slava deșartă (căutarea aprecierii celorlalți).

Atunci când suferim umiliri, are loc și o reducere a mândriei, o risipire a iluziilor umflate pe care ni le făceam despre noi înșine.

Am găsit un articol interesant pe Wikipedia:

Humiliation (also calledstultification) is the abasement of pride, which creates mortification or leads to a state of being humbled or reduced to lowliness or submission.
http://en.wikipedia.org/wiki/Humiliation

Tot efortul oamenilor de a-și crea un statut social are ca scop protejarea iluziilor despre sine, menținerea idolului lăuntric al prin hrănirea slavei deșarte. Totul are sens doar în relație cu ceilalți, este o competiție. La asta intră și împopoțonările (vezi topicul cu fardarea). Atunci când iluziile despre sine se spulberă, dispare și ambiția lumească. Oamenii considerați 'puternici' sunt cei care reușesc să-și prelungească iluziile mai mult. În realitate, ei sunt cei mai slabi pentru că edificiul lor e clădit pe fals.

Lepădarea de sine, pe lângă tăierea voii, constă și în lepădarea minciunii despre noi înșine iar o metodă pentru aceasta este suportarea înjosirilor în cadrul societății. Asta nu înseamnă să devenim submisivi, ci doar să ajungem la o cunoaștere reală a noastră înșine.

Traditie, de ce nu stai tu in fata cladirii unde-ti executi job-ul, de maine dimineata, sa cersesti?? Imbraca-te sumar si hai la treaba..Jos mandria,sus virtutea!

[Traditie1]

În prealabil postat de Melissa

Traditie, de ce nu stai tu in fata cladirii unde-ti executi job-ul, de maine dimineata, sa cersesti?? Imbraca-te sumar si hai la treaba..Jos mandria,sus virtutea!

Dacă te interesează, cu ani în urmă am făcut așa ceva. Am renunțat pentru că mi-am dat seama că nu acesta e obiectivul.

E suficient să nu ne mai apărăm omul lumesc, ca umilirile să înceapă să vină de la ceilalți.

În prealabil postat de Traditie1

Dacă te interesează, cu ani în urmă am făcut așa ceva. Am renunțat pentru că mi-am dat seama că nu acesta e obiectivul.

Deci cu ani in urma ai cersit..Daca ai facut-o de nevoie,ai tot respectul si consideratia mea, ca ai cersit si n-ai furat.Daca ai facut experimente,adica te-ai deghizat de exemplu(sau nu) si ai plecat pe strada cu mana intinsa,ca sa incerci sentimentul cersetorului, e si asta o chestie si tre` sa recunosc ca`i trasnita rau..:-))...
Dar n-am inteles totusi,care era obiectivul gresit care te-a facut sa renunti??

[Traditie1]

În prealabil postat de Melissa

Deci cu ani in urma ai cersit..Daca ai facut-o de nevoie,ai tot respectul si consideratia mea, ca ai cersit si n-ai furat.Daca ai facut experimente,adica te-ai deghizat de exemplu(sau nu) si ai plecat pe strada cu mana intinsa,ca sa incerci sentimentul cersetorului, e si asta o chestie si tre` sa recunosc ca`i trasnita rau..:-))...
Dar n-am inteles totusi,care era obiectivul gresit care te-a facut sa renunti??

Nu am cerșit, am făcut altceva prin care să mă umilesc. Și am înțeles că nu trebuie să fac asta. Umilirea pe care trebuie s-o căutăm nu înseamnă renunțare la demnitate ci renunțarea la imaginea falsă pe care ne-o creăm în ochii celorlalți și în proprii noștri ochi.

În prealabil postat de Traditie1

Nu am cerșit, am făcut altceva prin care să mă umilesc. Și am înțeles că nu trebuie să fac asta. Umilirea pe care trebuie s-o căutăm nu înseamnă renunțare la demnitate ci renunțarea la imaginea falsă pe care ne-o creăm în ochii celorlalți și în proprii noștri ochi.

Scuze, am inteles ca ai cersit.
Scopul tau e umilirea sau smerenia?
Eu ii dau dreptate lui MariS, ca nu trebuie sa cauti umilintele,trebuie sa le accepti atunci cand vin la tine.Atunci cand le cauti, esti pregatit, stii in ce "sector" urmeaza sa fi umilit.
Ori cand nu cauti umilintele, deseori vin si ne "ataca" in alte domenii decat cele la care ne asteptam noi.Aici cred eu ca-i incercarea.

[andreicozia]

În prealabil postat de Melissa

Traditie, de ce nu stai tu in fata cladirii unde-ti executi job-ul, de maine dimineata, sa cersesti?? Imbraca-te sumar si hai la treaba..Jos mandria,sus virtutea!

Nu ajuta cersitul, priveste cit de mult incercam noi sa-l smerim prin umilire cu dovezi si demonstratii si el nu se lasa, precum un cal naravas

[Traditie1]

În prealabil postat de andreicozia

Nu ajuta cersitul, priveste cit de mult incercam noi sa-l smerim prin umilire cu dovezi si demonstratii si el nu se lasa, precum un cal naravas

Tu ești într-un stadiu de imaturitate intelectuală deosebită, de aceea crezi în conspirații, comunism, profeți psihopați și alte prostii. Ca să poți să-ți construiești o înțelegere obiectivă despre lucruri trebuie să faci pasul elementar de a accepta că poți vedea lucrurile greșit, că întreg sistemul tău de evaluare e fals, după cum zice Scriptura:
Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept.
Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor".


Și evident că smerirea nu înseamnă acceptarea a ceea ce spun alții, asta e prostie nu smerenie. Smerenia este o cunoaștere corectă a propriei persoane, o întoarcere la adevăr, nu acceptarea minciunii.

Mândria poate apărea şi când eşti umilit. Ca exemplu, atunci când eşti umilit de cei din jur, în sufletul tău te poţi simţi oarecum superior deoarece te autointitulezi ca fiind om cu suflet bun, care nu îşi bate joc de nimeni şi numai ei sunt cei păcătoşi şi vai de suflet pentru că îşi umilesc aproapele. În alt caz, poţi cădea în mândrie chiar cerşind pentru că îi vezi ca fiind oameni nemilostivi şi aşa mai departe, atunci când nu-ţi oferă ajutor şi totul ajunge tot undeva la mărirea de sine şi judecarea aproapelui. Sunt oameni care umiliţi fiind de alţii se smeresc în timp ce alţii, poate chiar umilindu-se pe sine, cad în mândrie tocmai văzându-şi starea umilă. Cât despre acceptarea umilirii, este folositoare doar în cazul în care primeşti lucrurile ca pe o încercare de la Dumnezeu, ca pe o metodă de a te autodepăşi din punct de vedere spiritual. Tot de fiecare om în parte depinde cum priveşte lucrurile

[Erethorn]

O scurtă istorioară care are, poate, legătură cu subiectul, auzită de mine în cadrul unei omilii:

E vorba despre un sfânt (nu-mi aduc aminte numele) la care, în calitatea sa de duhovnic, a venit un membru al parohiei pentru a-i cere încuvinţarea să poarte ciliciu (adică cămaşa din păr, purtată pe piele, sub haine).

Sfântul a înţeles că ceea ce-l îndemna pe omul respectiv să-şi dorească a purta ciliciul era, în fond, mândria, şi că dacă i-ar fi dat încuvinţarea acesta ar fi ajuns să considere că această practică de auto-mortificare îl face superior altor credincioşi.

Ca urmare, pentru că ceea ce îi era necesar din punct de vedere duhovnicesc omului nu era auto-mortificarea, ci o lecţie de umilinţă, sfântul i-a poruncit să poarte ciliciul, dar nu sub hainele sale obişnuite, ci deasupra acestora, la vedere.