intrebare pentru filocalicii forumului

[glykys]

Vorbiti cu duhovnicii vostri despre aceste aspecte! Sunt lucruri foarte delicate. Poate doriti sa aruncati o privire si pe acest link si sa nu va suparati pe mine daca nu va place ce scrie:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...ii-infrante-2/

Imi dati si mie un link in legatura cu rugaciunea ca scop?!

În prealabil postat de glykys

Vorbiti cu duhovnicii vostri despre aceste aspecte! Sunt lucruri foarte delicate. Poate doriti sa aruncati o privire si pe acest link si sa nu va suparati pe mine daca nu va place ce scrie:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...ii-infrante-2/

Imi dati si mie un link in legatura cu rugaciunea ca scop?!

De acord cu tine, desigur că trebuie consultați duhovnicii, dar nu ne face rău nici sobornicitatea...din contră....

Din păcate nu am link în legătură cu ce am spus mai devreme. Am încercat să caut cuvântul Sf. Isaac, dar nu îl mai găsesc. Erau doar câteva rânduri și spuneau că rugăciunea, adică convorbirea cu Dumnezeu, e scopul a tot lucrul.

[Mihailc]

În prealabil postat de VladCat

De acord cu tine, desigur că trebuie consultați duhovnicii, dar nu ne face rău nici sobornicitatea...din contră....

Din păcate nu am link în legătură cu ce am spus mai devreme. Am încercat să caut cuvântul Sf. Isaac, dar nu îl mai găsesc. Erau doar câteva rânduri și spuneau că rugăciunea, adică convorbirea cu Dumnezeu, e scopul a tot lucrul.

Rugăciunea, adică prezența întru, comuniunea cu EL. Asta e rugăciunea!
Isaac este un dascăl al esențelor, nicidecum un ”tehnocrat” al credinței.

Rugăciunea este dialog, cu sau fără cuvinte, cu Cineva. Atenție focalizată....
Bucuria iubirii se manifestă cel mai puternic în ”a fi împreună”.....
De-aia rugăciunea inimii e puternică, fiindcă te ține în permanență în contact cu Domnul, nu neapărat prin conținutul ei.

Coborârea minții în inimă înseamnă ceva foarte simplu, împăcarea dintre cele două, iertarea lor reciprocă. Rezultatul acestei fuziuni este ”simțirea înțelegătoare”, niciodată doar sentiment, niciodată doar rațiune, ci ambele unite în perihoreză nupțială deplină.

În prealabil postat de mihailc

de-aia rugăciunea inimii e puternică, fiindcă te ține în permanență în contact cu Domnul.

Amin! Amin! Amin!+

Slava Tie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru mare milostivirea Ta!

[Daniel_7]

Nu cred ca exista vre'un filocalic printre membrii acestui forum....!!! Nu are cum sa fie...

[anna21]

În prealabil postat de Daniel_7

Nu cred ca exista vre'un filocalic printre membrii acestui forum....!!! Nu are cum sa fie...

Cred ca se refera la cititor de Filocalie.. nu traitor.

[Daniel_7]

Nu ,ci se referea la o traire filocalica,prin rugaciunea inimii,dar se uita de toata lumea ,ca pentru a avea rezultate in acest domeniu ,trebuie o instrainare de lume,inclusiv de internet.

Deci o contradictie in termeni.

[anna21]

Sa nu va suparati pe mine, dar cand vad astfel de threaduri ma gandesc ca multora le lipseste simtul realitatii.
Adica am rezolvat patimile comune: lacomia, desfranarea, fumatul, mania, lenea si lipsa de ravna.. Si au mai ramas de cucerit culmile duhovnicesti.

Pai cati au trecut de ABC?
Cati mai privesc filme la tv (si sa vezi scene "sexy", provocatoare, care acum apar in toate filmele..este tot desfranare; sa participi la barfa politica.. E tot barfa etc...), cati se roaga cum si cat se cuvine? Cati traiesc clipa de clipa ca si cum ar fi in fata lui Dumnezeu si a cetelor ceresti (caci cu adevarat suntem). Cati nu cauta mancare buna sau haine frumoase? Etc...
Dumnezeu nu poate fi inselat cu straduinta unei "duhovnicii" luate ca o crestere personala (in spiritul psihologiei contemporane). Ca in credinta nu se cuceresc lucrurile prin ambitie, ci se dobandesc numai si numai prin renuntare.

Citat:
Abordarea gresita ce se afla la extrema opusa este una care ar putea fi numita falsa spiritualitate. Pe masura ce traducerile cartilor ortodoxe despre viata duhovniceasca devin tot mai disponibile, si un vocabular ortodox de lupta duhovniceasca pluteste tot mai mult in atmosfera, apare un numar crescand de oameni ce vorbesc despre isihasm, Rugaciunea lui Iisus, viata ascetica, stari inalte de rugaciune si de cei mai inaltati Sfinti Parinti ca Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama si Sf. Grigorie Sinaitul. Este foarte bine sa fim constienti de aceasta parte cu adevarat inalta a vietii duhovnicesti ortodoxe si sa ii veneram pe marii sfinti care chiar au trait-o; dar daca nu avem o constienta foarte realista si foarte smerita a cat de departe suntem de viata isihasta noi, toti cei de astazi, si cat de putin pregatiti suntem chiar si sa ne apropiem de ea, interesul in ea va fi doar inca una din exprimarile universului nostru de plastic [artificial], centrat asupra sinelui. „Generatia-eu devine isihasta!” - este ceea ce incearca unii sa faca astazi; dar in realitate adauga doar un joc nou numit „isihasm” atractiilor Disneyland-ului (…)

Voi mai accentua inca o data ca ambele extreme trebuie evitate – atat desertaciunea lumeasca cat si super-spiritualitatea - dar aceasta nu inseamna ca nu ar trebui sa avem o constiinta realista a cerintelor legitime pe care ni le ridica lumea, sau ca ar trebui sa incetam a respecta si a primi povatuirea marilor Parinti isihasti si a folosi rugaciunea lui Iisus noi insine, pe masura propriilor stramtorari si putinte. Trebuie doar sa fie la nivelul nostru, aici, jos, pe pamant. Ideea este – si este una absolut necesara supravietuirii noastre ca si crestini ortodocsi in ziua de azi – ca trebuie sa constientizam situatia noastra ca si crestini ortodocsi astazi; trebuie sa constientizam cu profunzime ce fel de timpuri traim, cat de putin stim si simtim cu adevarat Ortodoxia, cat de departe suntem nu doar de sfintii vremilor de mult trecute, ci chiar de crestinii ortodocsi obisnuiti de acum o suta de ani sau chiar de acum o generatie, si cat de mult trebuie sa ne smerim doar ca sa supravietuim ca si crestini ortodocsi in ziua de astazi.(…)

În prealabil postat de anna21

Adica am rezolvat patimile comune: lacomia, desfranarea, fumatul, mania, lenea si lipsa de ravna.. Si au mai ramas de cucerit culmile duhovnicesti.

O neintelegere grava a conditiei omului si a raportului cu Dumnezeu cel Rastignit si Inviat.
O pozitie asemanatoare iudeilor care L-au rastignit pe Hristos. Mari nevoitori, iudeii aceia. Lipsiti cu totul de patimi, nu era pic de boala in popor cand S-a pogorat Domnul. Cand a intrat in Ierusalim a gasit acolo cete de sfinti, mii si mii, curati ca lacrima. Nici un desfranat, nici un impietrit cu inima, nici un ratacit. Totul alb ca zapada. A venit, nu-i asa, intre oameni stapani pe sine, induhovniciti, curati ca lacrima, a venit doar asa sa elibereze diplome de buna purtare, sa mai dea un autograf, sa mai bea un pahar de vin si sa il ridice in cinstea victoriilor incontestabile impotriva bolii si a mortii, impotriva vrajmasului. Nu-i asa? Dar cum e?

Iluzia colosala ca omul poate sa realizeze despatimirea de unul singur, prin fortele proprii.
O eliminare a Domnului din ecuatia vietii personale, a vietii societatii, o alungare a Lui dincolo de istoria pe care o traim, in idei abstracte, in turnul de fildes.
Desigur, eliminare si alungare in mintea ratacita a unora, in inchipuirea lor.

Impresia puerila, care denota clar lipsa oricarei lucrari duhovnicesti, ca lacomia, desfranarea de tot felul etc. - ca toate acestea sunt la cheremul vointei personale. Doar sa vrea omul si gata ... e inger. Ce ne mai trebuie si ajutor de la Domnul... Facem noi totul, de voim.

Cine a mai inventat si cuvantul har? Iar Mila Domnului... ce-o mai fi si asta? La ce ne-o mai servi?
Nu-i asa?
Dar cum e?

Vai noua, farisei fatarnici! Morminte frumos varuite, vai noua!

Puneti mana pe carte, cei care ganditi ca in citatul selectat mai sus. Mai mergeti pe la biserica, mai desfundati urechile, ochii, inima. Ziceti 5 cuvinte sfinte, mereu, ziceti, ziceti! Urmati cuvantul Apostolului!

Sau faceti, desigur, cum voiti.
Desconsiderati, mai ales, lucrarea sfintitoare a rugaciunii.
Desconsiderati tot ce voiti. Cine va opreste?
Otraviti cu gandirea cea intunecata orice aer curat gasiti, orice pagina cu macar cateva cuvinte curate. Cine va opreste?

Dumnezeu sa ne ierte pe toti!

P.S. Sfantul acela, un siriac parca, de-i zicea pare-mi-se Efrem, acela care plangea in fiecare zi cu amar, o facea doar asa de fenta, nu-i asa? Facea si el poezele, sarmanul, altminteri inger fiind cu toata despatimirea la zi, incheiata odata pentru totdeauna. Nu-i asa?
Dar cum e?

[Daniel_7]

Nu poti practica isihasmul in lume...Nu ai cum ,e limpede..!