Unde sa gasesc ADEVARUL ?

[Eutifiev_EMI]

Apreciez felul de vorbire pe care il vad in postarile dvs. Multumesc din nou pentru bunavointa de raspunde intrebarilor mele...

Am observat ca cei mai mult ma trimit la Biblie si vreau sa va intreb: aceasta carte are ceva mistic in ea, de mi-o recomandati? Cred ca mai intai de a ma trimite sau de ami sugera sa studiez Biblia, ar trebui sa stiu DE CE aceasta carte este deosebita si CUM ati putea sa imi argumentati ca este Cuvantul lui Dumnezeu? Ca este infailibila ?

Vreau sa imi cer scuze, oarecum, de insistenta mea prin intrebari, care, unora, le-ar putea starni neplaceri.

[TFL]

În prealabil postat de Eutifiev_EMI

Am observat ca cei mai mult ma trimit la Biblie si vreau sa va intreb: aceasta carte are ceva mistic in ea, de mi-o recomandati? Cred ca mai intai de a ma trimite sau de ami sugera sa studiez Biblia, ar trebui sa stiu DE CE aceasta carte este deosebita si CUM ati putea sa imi argumentati ca este Cuvantul lui Dumnezeu? Ca este infailibila ?

fi sigur (a) ca nu e nimic mistic.tot ce e acolo e adevarat.incearca sa o citesti....si o sa te convingi.

Pentru Eutifiev_EMI,

Mantuitorul ne-a spus: ,, Eu sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA."

Sa privim cu drag chipul lui Iisus si sa-L rugam sa ne scoata in cale indrumarile de care avem nevoie pentru a pune inceput bun vietii duhovnicesti. La inceputul vietii duhovnicesti, avem nevoie de lapte ca si copiii. Daca dorim cu adevarat sa aflam ADEVARUL, Il vom afla.

Exista niste istorioare duhovnicesti scrise pentru copii, dar care sunt pline de intelepciune si de adevar. Le-am citit cu multa placere si le recomand. Apoi n-ar strica sa citim vietile Sfintilor Parinti din vechime, de pe vremea cand nu se punea problema daca esti ortodox, catolic sau protestant. Acea credinta arzatoare, jertfelnica, aducatoare de Duh Sfant este un prim indiciu al ADEVARULUI in Care vietuiau.

Sa-l slavim pe Dumnezeu pentru minunile pe care le-a facut prin cei care au facut voia Sa. Sa-I cerem si noi cele de folos pentru suflet si trup. Iar crestinului nu-i este nimic mai de folos decat dobandirea Duhului Sfant. Sa invatam de la Sfintii Parinti credinta, nadejdea si dragostea, sa deprindem smerenia, sa uram cu adevarat pacatul.
Apoi sa ne rugam staruitor sa nu cadem in vreo ispita cu atatea credinte care de care mai distantate de credinta marilor sfinti.

Daca acum ar trebui sa aleg, m-as interesa care credinta ma invata mai bine sa lupt cu pacatul, stiind ca pacatul este dusmanul mantuirii noastre. As verifica daca nu s-au strecurat pacate chiar si in dogma respectivei credinte. As citi informatii despre LUMINA SFINTEI INVIERI. M-as interesa apoi din ce cauza s-a produs prima scindare in Biserica lui Hristos.

N-as accepta invataturi straine de cele in care au trait Sfintii Parinti. Daca am ales Ortodoxia, ei bine, numai dogma nu ne poate mantui. Ortodoxia este lovita cu putere din exterior si chiar si din interior, de aceea as cauta un calugar fara prea mare faima lumeasca, dar care sa traiasca in smerenia si in invataturile Sfintilor Parinti.

Mi-as scrie pe hartie pacatele mari si mici dupa un indreptar de spovedanie, le-as marturisi duhovnicului si l-as ruga sa ma ajute sa pun in practica cele citite. Despre post si rugaciune as vorbi cu duhovnicul, dar as citi si sfaturi ale Sfintilor Parinti, ca nu cumva sa ma apuc sa cartesc, ori sa gresesc in alt fel. Exista riscul de a cauta o credinta mai permisiva atunci cand vedem ca drumul spre mantuire e presarat si cu ispite. M-as feri de mandrie.

M-as ruga sa pot sa-mi vad pacatele proprii, ca sa le pot marturisi si ca sa le pot evita. As continua sa citesc carti scrise de sfinti, ca sa-mi pot atinge scopul, si ca sa ma apar de orice fel de ispite. La inceput, din Noul Testament n-as citi mai mult de un capitol pe zi, ca sa pot sa ma gandesc la cele citite. L-as ruga pe duhovnic sa-mi explice ceea ce nu inteleg.

Doamne ajuta sa ne transformam duhovniceste, astfel incat sa incepem sa ne abtinem de la pacat pentru a nu-L mai supara pe Dumnezeu. Si sa incepem sa-l iubim si pe aproapele nostru. Asta ar inseamna ca am incepe sa vietuim in ADEVAR. Amin!

[Eutifiev_EMI]

În prealabil postat de antoniap

Pentru Eutifiev_EMI,

Mantuitorul ne-a spus: ,, Eu sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA."

Sa privim cu drag chipul lui Iisus si sa-L rugam sa ne scoata in cale indrumarile de care avem nevoie pentru a pune inceput bun vietii duhovnicesti. La inceputul vietii duhovnicesti, avem nevoie de lapte ca si copiii. Daca dorim cu adevarat sa aflam ADEVARUL, Il vom afla.

Exista niste istorioare duhovnicesti scrise pentru copii, dar care sunt pline de intelepciune si de adevar. Le-am citit cu multa placere si le recomand. Apoi n-ar strica sa citim vietile Sfintilor Parinti din vechime, de pe vremea cand nu se punea problema daca esti ortodox, catolic sau protestant. Acea credinta arzatoare, jertfelnica, aducatoare de Duh Sfant este un prim indiciu al ADEVARULUI in Care vietuiau.

Sa-l slavim pe Dumnezeu pentru minunile pe care le-a facut prin cei care au facut voia Sa. Sa-I cerem si noi cele de folos pentru suflet si trup. Iar crestinului nu-i este nimic mai de folos decat dobandirea Duhului Sfant. Sa invatam de la Sfintii Parinti credinta, nadejdea si dragostea, sa deprindem smerenia, sa uram cu adevarat pacatul.
Apoi sa ne rugam staruitor sa nu cadem in vreo ispita cu atatea credinte care de care mai distantate de credinta marilor sfinti.

Daca acum ar trebui sa aleg, m-as interesa care credinta ma invata mai bine sa lupt cu pacatul, stiind ca pacatul este dusmanul mantuirii noastre. As verifica daca nu s-au strecurat pacate chiar si in dogma respectivei credinte. As citi informatii despre LUMINA SFINTEI INVIERI. M-as interesa apoi din ce cauza s-a produs prima scindare in Biserica lui Hristos.

N-as accepta invataturi straine de cele in care au trait Sfintii Parinti. Daca am ales Ortodoxia, ei bine, numai dogma nu ne poate mantui. Ortodoxia este lovita cu putere din exterior si chiar si din interior, de aceea as cauta un calugar fara prea mare faima lumeasca, dar care sa traiasca in smerenia si in invataturile Sfintilor Parinti.

Mi-as scrie pe hartie pacatele mari si mici dupa un indreptar de spovedanie, le-as marturisi duhovnicului si l-as ruga sa ma ajute sa pun in practica cele citite. Despre post si rugaciune as vorbi cu duhovnicul, dar as citi si sfaturi ale Sfintilor Parinti, ca nu cumva sa ma apuc sa cartesc, ori sa gresesc in alt fel. Exista riscul de a cauta o credinta mai permisiva atunci cand vedem ca drumul spre mantuire e presarat si cu ispite. M-as feri de mandrie.

M-as ruga sa pot sa-mi vad pacatele proprii, ca sa le pot marturisi si ca sa le pot evita. As continua sa citesc carti scrise de sfinti, ca sa-mi pot atinge scopul, si ca sa ma apar de orice fel de ispite. La inceput, din Noul Testament n-as citi mai mult de un capitol pe zi, ca sa pot sa ma gandesc la cele citite. L-as ruga pe duhovnic sa-mi explice ceea ce nu inteleg.

Doamne ajuta sa ne transformam duhovniceste, astfel incat sa incepem sa ne abtinem de la pacat pentru a nu-L mai supara pe Dumnezeu. Si sa incepem sa-l iubim si pe aproapele nostru. Asta ar inseamna ca am incepe sa vietuim in ADEVAR. Amin!

Nu mi se pare cea mai buna odee,de a merge la cineva deosebit, care ar putea sa ma ajute. Si asta dintr-un singur motiv. Inteb, omului aceluia, care sa zicem, traieste o viata dupa voia Dumnezeului Sfintelor Scripturi, CINE ia descoperit ADEVARUL? CINE, ia talmacit Scripturile ? Si aceluia(x), care ia talmacit acestuia(y)Scriptura, CINE ia talcuit-o? Iar celuilalt(z), cine ? Si o ultima intrebare. Si primului duhovnic CINE i l-a descoperit ?

Sa-mi fie cu iertare, dar eu nu pot avea incredere in oameni!
Am vazut si vad destule...

! Prin cele de mai sus NU vreau sa se inteleaga ca, pe undeva, indirect spus, arunc o ocara asupra unor oameni morali, deosebiti. NICI DE CUM ! Am spus asta exceptand aceste persoane care duc o viata deosebita. Dar, poate ma veti inreba: - atunci, de ce nu ai incredere, daca tu insuti recunosti aceste persoane ca fiind deosebite ?
Stiti, mie imi place sa aleg din cele mai bune solutii, pe cele mai bune...

Stimatii mei, poate par a fi o persoana care nu stie ce vrea. Sau pentru altii, un palavragiu. Indiferent cum m-ati "eticheta", cer o lamurire care sa fie cat mai ne arbitrar sugerata.

Apreciez efortul. Cu stima.

Exista tot aici la CrestinOrtodox.ro un articol intitulat ,,Fiul duhovnicesc", scris de +IPS Andrei in care este reliefata importanta duhovnicului. Printre altele, se vorbeste si despre aceasta retinere de a coopera cu un duhovnic in vederea mantuirii. Nu cumva aceasta retinere este o piedica? Pentru a ne mantui, facem si sacrificii in sensul ca ne modelam vointa dupa voia lui Dumnezeu. Sa avem taria duhovniceasca de a ne lasa modelati.

[Eutifiev_EMI]

În prealabil postat de antoniap

Exista tot aici la CrestinOrtodox.ro un articol intitulat ,,Fiul duhovnicesc", scris de +IPS Andrei in care este reliefata importanta duhovnicului. Printre altele, se vorbeste si despre aceasta retinere de a coopera cu un duhovnic in vederea mantuirii. Nu cumva aceasta retinere este o piedica? Pentru a ne mantui, facem si sacrificii in sensul ca ne modelam vointa dupa voia lui Dumnezeu. Sa avem taria duhovniceasca de a ne lasa modelati.

Credeti ca Dumnezeu poate sa imi asculte rugaciunea ? Cum sa procedez ?
Ii asculta Dumnezeu pe pacatosi ?
Sunt un pacatos nenorocit. Ce trebuie sa fac in primul si in primul rand ?
Pot eu cu mintea mea pervertita sa inteleg Sfanta Scriptura ?
Ma pot apuca asa cum sunt sa citesc in Scrptura ?
Daca e un pacat? Si daca fac mai rau, incepand sa o citesc fara ca sa fiu vrednic si in stare sa tin in mana aceasta Carte a Cartilor ?


Si o ultima intrebare: L-ati auzit vreodata pe Acest Dumnezeu vorbindu-va? Literalmente, vorbind ?

[Leandros]

Si eu mi-am pus intrebarile astea, la un moment dat, poate te vor ajuta raspunsurile.

Credeti ca Dumnezeu poate sa imi asculte rugaciunea ? Cum sa procedez ?
- Sper ca toti credem asta, altfel n-am mai fi aici. Cum sa procedezi ca sa-Ti asculte rugaciunea? Te-ai gandit ce ai vrea sa-L rogi? Uite, simplul fapt ca intrebi lucurile astea inseamna ca ai indoieli despre Dumnezeu, si cu indoieli nu poti sa faci nimic. Important e ca prima ta intrebare sa nu mai fie necesara. Si daca vei reusi, Dumnezeu te va asculta.

Ii asculta Dumnezeu pe pacatosi ?
- Tocmai ca Dumnezeu ii asculta mai mult pe pacatosi, cei drepti sunt deja pe calea cea buna, au nevoie de mai putin ajutor.

Sunt un pacatos nenorocit. Ce trebuie sa fac in primul si in primul rand ?
- Primul lucru deja l-ai facut, ai recunoscut. E mare lucru. Cum ce sa faci in continuare, schimba-te. Vei intreba cum? Un preot mi-a spus cand l-am intrebat ce inseamna sa fii crestin ca esti crestin atunci cand iti doresti sa fii ucenicul lui Hristos. Cum reusesti asta? Urmeaza ce ti-a zis.

Pot eu cu mintea mea pervertita sa inteleg Sfanta Scriptura ?
- Ai citit Sfanta Scriptura?

Ma pot apuca asa cum sunt sa citesc in Scriptura ?
- Sa inteleg ca nu. Eu ti-as da un sfat, sa o citesti, sa-i vezi frumusetea. N-as putea sa-ti explic sentimentul care te cuprinde cand observi ca e infinit mai mult decat orice te-ai fi asteptat. Dar acolo sa ai indoieli, sa te indoiesti de tine si de capacitatea ta de intelegere, si sa vezi cum au inteles si cei care si-au dedicat viata studiului ei.

Daca e un pacat? Si daca fac mai rau, incepand sa o citesc fara ca sa fiu vrednic si in stare sa tin in mana aceasta Carte a Cartilor ?

- Nu exista asa ceva, nu e un pacat sa citesti Biblia. Si e frumoasa atitudinea, dar nu e benefica, indrazneste, si apoi nu vei mai avea indoieli.

L-ati auzit vreodata pe Acest Dumnezeu vorbindu-va? Literalmente, vorbind ?
- Nu. Si un crestin nici nu isi doreste asta. Citeste Sfanta Scriptura si vei afla de ce. Eu iti doresc sa reusesti.

[Iustin32]

Te inteleg pentru ca si eu am fost in situatia ta. Totusi imi placea f mult sa citesc carti de aventuri si politiste si dupa Revolutie am inceput sa citesc carti cu Vieti de Sfinti, minuni si istorioare de genul celei de mai jos si asa am gasit ADEVARUL. Daca ai sinceritate in suflet si vrei cu adevarat sa-L cunosti, ai sa simti ca aceste istorioare sunt experiente reale de viata. Daca te intereseaza afla ca am stat un an si 6 luni in Ierusalim si am vazut Sfanta Lumina aprinzand lumanarea unui batran ateu.

Invierea sotiei soldatului
Cand a sosit mobilizarea pentru razboiul din 1916, un barbat a avut intr-o noapte un vis in care a venit la el un tanar (inger) care i-a spus: ,,T u ai sa mergi pe front si nu ai sa te mai intorci acasa. Spune-i sotiei tale sa nu se mai casatoreasca si sa-ti faca cele trebuincioase pentru sufletul tau si al ei. Apoi tanarul a plecat, iar el desteptandu-se din somn, i-a spus sotiei sale ce vazuse.
Si chiar asa s-a intamplat pentru ca a fost luat pe front iar nu dupa mult timp, s-a intors un soldat de acolo care i-a adus sotiei inelul si ceasul, spunandu-i ca chiar el l-a ingropat. Ea cand a auzit si a vazut si inelul lui, a lesinat deodata ca tinea foarte mult la el. A stat vreo doua zile tulburata caci de durere nu stia ce ar putea face.
Dupa aceea s-a recules si a inceput sa faca milostenie, gandind ca sufletul lui sa fie la bine pentru ca ei erau oameni tineri si abia traisera impreuna vreo patru ani, avand impreuna doi copilasi.
Si a inceput a vinde din lucrurile pe care le avea. A vandut masina de treierat, trasura cu cai si mai multe lucruri mari, de valoare pe care le avea pe langa casa, caci ei fusesera oameni instariti si gospodari. Iar cu banii cumpara cu carul zilnic paine si haine pe care le impartea la saraci. Ii ajuta pe bolnavi, cumpara icoane foarte multe si de valoare si le dadea de pomana mai ales acolo unde nu aveau, iar sarindarele si parastasele mergeau continuu. Viata ei s-a schimbat cu totul. Se imbraca numai in negru si petrecea numai in post si rugaciune, mergand des la biserica si umbland din sat in sat, ii invata pe oameni despre credinta in Dumnezeu.
A umblat asa un an de zile, venind din cand in cand acasa unde statea cateva zile cu copii si cu socrul ei care era batran, iar in aceste zile petrecea mai mult in camera ei pe care si-o umpluse cu icoane, intre care avea si o icoana cu chipul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil carora se ruga cu lacrimi adeseori ca sa-i arate unde se afla sotul ei si unde sunt milosteniile pe care le facea.
Intr-o zi, a venit acasa dupa mai mult timp in care fusese plecata departe. Cum a ajuns acasa, s-a dus in camera ei si punanadu-se in genuchi in fata icoanei Sfintilor Arhangheli, zicea in gand: ,,Doamne, aici in lume cand este frig, ne ducem la caldura, cand este cald, ne ducem la umbra, bem, mancam si facem ce vrem ca suntem liberi, dar ce vom face cand se va desparti sufletul de trup ca nu mai este vointa noastra? Si a inceput a plange si a se ruga.
Si tanguindu-se ea, deodata ii apare Sfantul Arhanghel Mihail in mare lumina, cu sabie de foc in mana, zicandu-i: ,,Haide sa-ti arat ce doresti! Si invartind sabia de foc din care sarea scantei pe la gura ei, s-a dezlipit sufletul de trup si a cazut moarta. Unul din copilasi care avea vreo patru ani cand a vazut-o pe moarta, s-a dus si a chemat pe bunicul lui: ,,Haide ca mama doarme si nu vrea sa se scoale. Acesta vazand ca intradevar e moarta, a chemat vecinii. Femeile au scaldat-o, au imbracat-o cu haine de inmormantare si au pus-o in cosciug. S-a tras clopotele la trei biserici, unde a facut ea milostenie. Lumea a priveghiat trei zile si trei nopti si toti se mirau cum a murit asa de repede.
A treia zi, cand preotii slujeau si neamurile ridicau coliva sa-i cante ,,vesnica pomenire, ea s-a ridicat si a sarit din cosciug in mijlocul casei, s-a asezat pe marginea patului, uitandu-se in toate partile. Cand au vazut asta, preotii si lumea au fugit cum au putut, ingramadindu-se la usa, iar de frica au cautat prin curte ciomege sau topoare si stateau uitandu-se speriati la cine se repede moarta ca sa-l omoare, toti crezand ca s-a prefacut in strigoi, cum zice lumea, si trebuie sa faca la cineva rau. Dar vazand ca nu se intampla nimic, s-au apropiat cativa barbati de fereastra, sa vada ce face. Cand s-au uitat pe fereastra, au vazut-o ca se lupta sa scoata sicriul afara, dar nu putea deoarece era foarte slabita si obosita ca de la drum lung. Atunci oamenii au intrebat-o: ,,Ce faci, Stanico, ca acesta ii era numele. Ea le-a raspuns cu glas stins: ,,Nu stiu ce-au facut aici. Cred ca a murit sotul meu ca vad un cosiug. Eu acum am venit de departe si sunt tare obosita. Dar oamenii i-au zis:
-Acela e sicriul tau, Stanico, si ai fost tu in el.
-Eu nu stiu ca am fost in el, dar daca ziceti voi, asa sa fie. Eu de trei zile umblu prin locuri necunoscute si nemaivazute de ochii omului pamantean si multe am sa va spun din cele ce am vazut, dar nu pot, dupa cum vedeti, ca sunt tare slabita si nu mai pot vorbi. Veniti maine la ora 9 dimineata si va voi spune ce-am vazut si mi s-o poruncit sa va spun. A doua zi dimineata a inceput lumea sa vine la casa ei, in urma zvonului adunanadu-se o multime de popor. Au venit preotii, jandarmii, primarul satului si din toate treptele conducerii de acolo si asteptau cu nerabdare si curiozitate sa auda ce are de spus Stanica din ce a vazut pe lumea cealalta.
Pe la 9 dimineata, dupa cum spusese, a iesit din casa palida si slabita ca o moarta, imbracata in negru. S-a suit pe o masa ca sa o poata vedea toata lumea, s-a facut liniste, si-a facut semnul Sfintei Cruci si a inceput a vorbi cu glas tare neputincios zicand:
-Oameni buni, venind din drumurile mele, dupa cum stiti, am intrat in camera mea de rugaciune si m-am rugat in genuchi Sfantului Arhanghel Mihail sa-mi arate unde este sotul meu si milosteniile la ce-au folosit. Si rugandu-ma, mi-a aparut Sfantul Mihail intrupat viu si luminat, iar pe el era o panza subtire si in mana tinea o sabie de foc pe care invartind-o pe la gura mea, mi-a scos sufletul din trup si mi-a zis:
-Vino sa-ti arat ce mi-ai cerut!
Si m-a luat Sfantul Mihail si am zburat prin sat, trecand in drum pe la primarie pana am iesit in camp, si am zburat in sus spre rasarit. Si tot mergand in sus, am dat de o casa mica pe care scria sus cu litere de pacura: Vama I. Iar eu am inceput a tremura de frica atunci cand am vazut ca m-au inconjurat o multime de harapi negri care atat de urati erau inacat de ar fi fost cu putinta sa mai mor odata, muream de frica. Erau unii cu cate o limba de trei coti care le atarnau de pamant ca la cainii turbati si-mi promiteau fel de fel de chinuri ingrozitoare si au inceput a trage de mine zicandu-mi:
-Femeie, unde mergi si unde-ti sunt actele tale? Iar eu tremurand am zis Sfantului Mihail:
-Sfinte Mihaile, de ce nu mi-ai spus, ca am trecut pe la primarie si sa fi scos si eu actele? Iar Sfantul Mihail a scos sabia si le-a zis:
-Aceasta femeie nu are nevoie de acte pentru ca va trece inapoi. Si asa am plecat zburand inainte si intalnind alte 23 de casute de acelea unde aveau scris la fiecare deasupra pana la vama a 24-a. Si la fel ma inconjurau diavolii si ma intrebau de faptele mele si noi tot mergem inainte. Si atatia ieseau din casutele acelea de credeam ca izvorasc si eu l-am intrebat pe Sfantul Mihail de unde au iesit atat de multi deoarece casa era mica. Iar Sfantul Mihail mi-a zis:
-Nu te mira, ca dedesupt este iadul si prin aceste casute care sunt ca niste rasuflatori, ies ei. Mergand mai departe cu Sfantul Mihail pe aceasta cale trista pe care era numai pacura si smoala, mi-a zis Sfantul Mihail sa calc pe urmele lui ca nu cumva sa cad in locurile acelea de unde alunec in iad. Am mers cu mare grija pana am scapat de acolo si am ajuns intr-un camp mare cat vezi cu ochii. Pe el erau niste uriasi imbracati cu par negru ca pacura si stateau cu fata in sus si cu mainile intinse, iar in loc de degete aveau gheare ca de vultur. Iar stomacul lor era in forma de ceaun mare si intr-insul erau tot felul de spurcaciuni: caini si pisici putrezi, viermi mari si multe necuratii din care mancau multi oameni si femei, avand toti cate o lingura si tipand, mancau acolo. Unii mancau intruna, altii mai rar, altii gustau din cand in cand si toti tipau de ti-era mai mare mila sa-i auzi. Aici ne-am oprit si mi-a zis Sfantul Mihail sa mananc si eu dandu-mi si o lingura. Iar eu am inceput a ma ruga de el zicandu-i:
-Sfinte Mihaile, iti dau toata averea mea ce mi-a mai ramas, numai sa nu mananc de aici si sa ma inac cu viermii acestia si sa mor. Dar el mi-a zis:
-Nu te teme, ca nu mori. Pentru ca aici nu mai este moarte. Te ineci si te dezneci si nu mai mori in veci.
-Da, asa este, dar ma spurc Sfinte Mihaile, am zis eu.
-Dar cand mancai in posturi, miercurea si vinerea, nu te spurcai, mi-a zis el? Si cu mare greutate m-a lasat de nu am mancat si mi-a zis:
-Ia aminte, si vezi tot ce-i aici ca tu vei merge inapoi in lume si sa spui ca cei ce nu tin posturile si zilele de post din saptamana, aici se vor munci (chinui). Apoi am plecat mai departe si m-a dus Sfantul Mihail ca sa-mi arate muncile iadului si mi-a aratat unde era soacra-mea. O stiam femeie rea. Aici statea intr-o casa de fier pe un scaun, iar in fata ei era o masa plina cu tot felul de bucate. Ea plangea ca ii era foame iar niste muste mari cat vrabiile atat o intepau ca toata era insangerata. Cand m-a vazut m-a intrebat:
-Cum Stanica, si tu ai venit aici? Daca poti sa te intorci acasa, ajuta-ma ca nu mai pot de foame si mustele astea rau ma chinuie si sunt pline de necuratii si murdarie si de le spal mai rau se umple. Soacra-mea avea obiceiul urat ca de cate ori da milostenie, il certa pe sarac si-i zicea vorbe necuviincioase. A plans si m-a rugat s-o scap din locul acela. Mergand mai departe, am dat peste niste inchisori de fier. In ele o multime de oameni cu trupurile goale, iar de sus curgea un foc de smoala si rasina clocotita si-i ardea grozav. Ei fugeau din colt in colt ca sa scape dar in zadar.Si atat se vaitau de tare, ca zbirau ca dobitoacele. Am plans de mila lor si am intrebat pe Sfantul Mihail:
-Acestia, de ce se chinuie asa?
-Acestia sunt crestinii botezati care au luat in ras pe cei care le propovaduiau credinta si care au injurat de lucruri sfinte si au ras de cei care se pocaiesc adica de cei care sunt pe calea credintei si a Bisericii. Asa se chinuiesc in veci si nu are cine sa-i miluiasca la voi pe pamant cu sarindare. Mergand de acolo, am ajuns la un loc intunecat si trist, plin de fum si putoare. O multime de diavoli negri si urati stateau toti cu tigarile in gura, gata sa arunce sufletele care veneau in niste gropi ce erau pline de scuipat si viermi foarte mari unde erau o multime de suflete care se vaitau grozav. Si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestia sunt cei care au fumat tutun si asa se vor chinui in veci. Mergand mai departe, am ajuns intr-o vale plina de flacari si tipete. Din loc in loc apareau niste ziduri prin focul acela si pe ele erau spanzurate femei nenumarate carora le sfartecau sanii niste serpi infricosati de ma lua groaza numai de frica. Pe unele erau cate doi, iar pe altele erau mai multi. Si intreband pe Sfantul Mihail, mi-a zis:
-Acestea sunt cele ce au mancat carne de om, adica acelea care au facut avorturi. Cati copii au avortat, atatia serpi sunt pe ele si asa se vor munci in veci. Mergand mai departe, s-a facut un zid de stanca, dar era asa de inalt ca nu vedeam unde este sfarsitul. Sfantul Mihail ca pe o minge m-a pus pe palma si m-a aruncat pe zid, iar el a zburat.
Acolo, ce sa-mi vada ochii, atata frumusete era ca nu se mai saturau ochii privind si urechile auzind. Dar eu eram goala si ma rusinam asa de mult ca nu mai stiam ce sa fac. Atunci Sfantul mi-a zis:
Ti-ai dat tu vreo haina de pomana? Dar eu nu mi-aduceam aminte sa-mi fi dat ceva pentru mine, nu-mi purtam de grija cat am fost in viata ci numai de sotul meu aveam grija. Si mi-a aratat o multime de haine fiecare cu numele ei zicandu-mi:
-Du-te si cauta si tu o imbracaminte acolo! Si mergand, am gasit o rochie pe care o aruncasem la o saraca ca pe un lucru de nimic. Am luat rochia si m-am imbracat cu ea si mult imi parea bine de dansa.
Erau acolo pomi de tot felul cu flori frumoase si pasarile cantau in alte voci, iarba era moale si ca de aur, mese intinse printre flori, canite cu apa, vin, lapte, farfurii frumoase care aveau numele scris pe ele ale celor ce le dadusera si cu lumanari aprinse. La unele mese, in dreptul vaselor erau oameni care mancau si se veseleau. Unele erau singure si fara oameni si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestea sunt ale celor ce si-au dat in viata si au murit si s-au mantuit si se veselesc de ele, iar la cele singure nu au murit cei care le-au dat, ci sunt inca in viata si ele au venit aici inainte si-i asteapta. Si sa stii ca numai cei ce si-au dat de pomana sau pentru cine au dat de pomana, se indulcesc cu ele, altul nu poate. M-a dus apoi pe o pajiste de o frumusete rara. Acolo erau o multime de soldati imbracati in alb care asteptau pe iarba si se veseleau si canta o muzica dulce de nu te mai puteai satura. Pana sa ajung acolo, vad o livada de pomi de tot felul cu niste roade de o frumusete tare placuta; cirese frumoase mai mari ca la noi,iar pe o poarta scria numele socrului meu. Fiindu-mi sete, mult m-am bucurat ca voi manca si eu din pomii aceia. Dar cand sa ma duc, Sfantul ma opreste si-mi zice:
-Nu te apropia ca nu e al tau. Iar eu i-am zis:
-E a socrului meu.
-Da, dar stii cand il certai si-i ziceai sa inchida gradina, sa nu o mai lase asa deschisa. Socrul meu lasa pe oricine sa-si ia cate fructe vrea. Si nu m-a lasat Sfantul Mihail sa iau nici o fructa si mi-a zis sa dau si eu de pomana ca sa am cand ma voi intoarce aici pe veci. Apoi mi-a zis:
-Hai sa vezi pe sotul tau. Si m-a dus la soldatii aceia pe care ii vazusem de departe in multa veselie si apropiindu-ne noi, se scoala unul de pe iarba unde sedeau si cantau si vine spre noi, iar cand s-a apropiat, eu l-am cunoscut. Era sotul meu dorit. De bucurie, am alergat spre el sa-l imbratisez, dar el mi-a zis:
-Nu te apropia, si in acel moment s-a facut un zid mare intre noi ca un gard de sarma, asa ca nu am putut sa ma apropii. Bucuroasa eu i-am zis:
-Mult mi-a fost dor de tine si am facut asa cum m-ai rugat si nu m-am casatorit. Iar el mi-a zis:
-Stiu toate si le vad. Stiu milosteniile si viata ta pana acum si ma bucur ca m-ai ascultat. Iata, acesti soldati, camarazii mei care sunt in acest loc fericit dar sunt tristi ca sotiile lor s-au casatorit. Eu nu i-am zis ca copii s-au facut marisori, dar el a zis ca si cum mi-ar fi stiut gandul:
-Stiu si chiar ii vad in acest moment cum se joaca. M-am uitat si eu, dar n-am vazut nimic. Apoi mi-a spus ca vede tot ce fcem noi pe pamant.
-Mult as vrea sa raman aici, sa nu-ti mai duc dorul pe pamant, dar el mi-a zis:
-Nu poti sa ramai acum; te duci inapoi in lume si sa faci asa cum ai inceput pana la sfarsit ca mai ai inca de trait pe pamant. Atunci au sunat trambitele si ne-am despartit. El s-a dus unde era mai inainte, iar pe mine m-a luat Sfantul Mihail si m-a dus la un munte de zahar si eu ma gandeam de unde sa fie atat de mult zahar. Dar Sfantul Mihail mi-a spus:
- Adevarat este cuvantul Domnului care zice:,, Orice va da omul, insutit va primi si viata vesnica va mosteni. Tu ai dat una, si in cer s-a facut o suta. Si intradevar, eu aveam obiceiul de a da zahar la copii in loc de bomboane. Apoi Sfantul Mihail imi zice:
-Hai sa te duc la ai tai, sa mergi iarasi si sa faci asa cum ti-am spus. De acum incolo picioarele sa nu-ti mai stea, gura sa nu-ti mai taca. Sa te duci din sat in sat, din oras in oras, din casa in casa si sa ai grija de sufletul tau. Stai aici! Apoi Sfantul ma puse pe o polita care era tinuta in lanturi, zicandu-mi:
-Vezi ca eu te las in jos, iar tu cand vei vedea ca e la un metru de pamant, sa sari jos ca eu o trag la mine si ma duc sa ma inchin Dreptului Judecator.
Asa ca eu stiu ca din aceasta polita am sarit, nu din cosciug. Aceasta s-a intamplat toamna iar in iarna aceea am stat acasa si le spuneam la toti cei ce veneau la mine cate am vazut pe lumea cealalta. Iar noptile le petrec in rugaciune si plangand merg la biserica si ma rog pentru cei din iad. Ea mai spunea ca il vedea pe Sfantul Mihail mereu la dreapta ei. Amin si slava lui Dumnezeu pentru toate!
Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajutã-mi ca astãzi toatã ziua sã am grijã sã mã leapãd de mine însumi, cã cine ºtie din ce nimicuri mare vrajbã am sã fac, ºi astfel, þinând la mine, Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase ajutã-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tãu sã-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele sã nu mã întunece, cã iatã mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în tainã între oameni, ai milã de noi, cã umblãm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tinã pe ochiul minþii, uitarea s-a întãrit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre ºi toate împreunã au fãcut temniþa în care Te þinem bolnav, flãmând ºi fãrã hainã, ºi aºa risipim în deºertãciuni zilele noastre, umiliþi ºi dosãdiþi pânã la pãmânt.
Doamne, Cela ce vii în tainã între oameni, ai milã de noi. Pune foc temniþei în care Te þinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor ºi fã luminã sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în tainã între oameni, ai milã de noi. Vino ºi Te sãlãºluieºte întru noi, împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul, cã Duhul Tãu cel Sfânt Se roagã pentru noi cu suspine negrãite, când graiul ºi mintea noastrã rãmân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în tainã între oameni, ai milã de noi, cã nu ne dãm seama ce nedesãvârºiþi suntem, cât eºti de aproape de sufletele noastre ºi cât Te depãrtãm prin micimile noastre, ci lumineazã lumina Ta peste noi ca sã vedem lumea prin ochii Tãi, sã trãim în veac prin viaþa Ta, lumina ºi bucuria noastrã, slavã Þie. Amin.

[Eutifiev_EMI]

În prealabil postat de Iustin32

Te inteleg pentru ca si eu am fost in situatia ta. Totusi imi placea f mult sa citesc carti de aventuri si politiste si dupa Revolutie am inceput sa citesc carti cu Vieti de Sfinti, minuni si istorioare de genul celei de mai jos si asa am gasit ADEVARUL. Daca ai sinceritate in suflet si vrei cu adevarat sa-L cunosti, ai sa simti ca aceste istorioare sunt experiente reale de viata. Daca te intereseaza afla ca am stat un an si 6 luni in Ierusalim si am vazut Sfanta Lumina aprinzand lumanarea unui batran ateu.

As vrea sa fac o mica remarca. Daca exista vreo tara care sa aiba o istorie si aceasta sa mestesugit alcatuita ai inflorita este fara "dar" si "poate" GRECIA.

Cele mai fabuloase mituri provin si parvin de la greci. Si cred ca nu vorbesc unei persoane care este in necunostinta de cauza. De aceea consider ca nu are noima sa dau exemple...

Si daca mi s-ar cere o parere(cum de altfel mi s-a si cerut de catre prof. de greaca, candva)si mi s-ar acorda posibilitatea sa dau si un callificativ mitologiei grecesti, tot fara "dar" si " poate", i-as da premiul intai prin excelenta...
Si nu cred ca sunt nici primul si nici ultimul care gandeste asa.

NUMAI CA mie nu mi-au placut NICODATA povestile de adormit copiii. Si oricat de frumos ar fi spuse, oricat de captivant ar fi povestitorul si de iscusit, oricat de tragico-comic, tragico-dramatic etc. ar fi povestirea, fie ca e vorba de micuti sau de "maricei", NU M-AR PASIONA !

Poate va veti intreba ce are un acu alta? Ce are de a face Grecia cu aceasta poveste, intamplare, minune?

In primul rand am observat ca aceasta povaste promoveaza ideea platonista si neoplatonista, care si ele la randul lor isi au obarstea de marele binecunoscut si promotor(atat al aacestei teorii, cat si al filozofiei in cea mai mare parte) SOCRATE.

In aceasta istorisire ideea pe care este de fapt fondata aceasta poveste, este ca fiina umana-omul-, este alcatuita din doua componente: 1 suflet si 2 trup. Aceiasi formula se gaseste in Filozofia greaca.

Socrate in scurte cuvinte credea ca "sufletul" este o entitate detasabila de trup si perfecta. Sufletul, potrivit aceluiasi autor si urmat de credinciosul discipol Platon, a preexistat.Iar trupul este considerat ca fiind o"inchisoare a sufletului". Cand moartea va pune ptapanire pe acest trup, atunci sufletul va fi descatusat si atunci va putea sa se " redescopere pe sine insusi", moment care va culmina intreaga teorie, a acestor fictiuni de domeniul fantasticului sau stiintifico-fantasticului.

Nu vreau sa intru in amanunte. Vad ca pe acest forum aveti destule resurse prin care puteti sa comprobati si sa concluzionati cele amintite mai sus.

Ceea ce ma dezgusta este ca aceasta povestire se reazama de aceste basme babesti.

! Nu vreau sa jignesc pe nimeni! Nu vreau sa lezez pe cineva prin ce am expus mai sus, dar am o mare intrebare dilematica, la care v-as ruga insistent sa imi raspundeti tt mai multi:

CE ARE DE A FACE FILOZOFIA CU TEOLOGIA ?

Va multumesc.

[anita]

În prealabil postat de Eutifiev_EMI

Intr-o lume plina de pacat si de nesiguranta, unde cei mai multi se joaca cu minciuna in gura, unde pacatul a ajuns la culmea apogeului, unde si la cine as putea sa apelez pentru a cunoaste Adevarul ?
Daca m-as duce la protestanti, ar incerca sa ma faca sa inteleg cum inteleg ei.Daca ar fi sa consult un ortodocs, ar face la fel si acellasi lucru si un catolic. Si atunci stau si ma intreb: la cine si unde as putea sa gasesc Adevarul?
Si fiind ca suntem la capitolul asta, ridic si eu o intrebare intrebatoare : ce este adevarul ?

Daca Dumnezeu va voi ,vei descoperi acest Adevar ,chiar daca Il vei afla in urma unor necazuri sau scarbe,daca nu , vei ramane asa cum esti.
Esti botezat ortodox ,pentru ca ne-ai cerut un sfat ,sfatul meu este sa ramai in religia in care ai fost botezat si cu voia lui Dumnezeu vei afla acest adevar.
Unii il cauta pe Dumnezeu daca au probleme ,necazuri scarbe.
Am spus ,unii.
Tu vei decide ,viitorul se afla in posesia ta.