Credeti ca exista mantuire fara Hristos?

[iustin10]

Daca ar arunca pozele tale as intelege.Dar ce iti e tie ca arunca icoanele Domnului?De cand aperi tu pe Domnul? Oare nu a mai fost o data rastignit si tu nu erai acolo sa il aperi?
Oare nu El e cel ce a spus sa iti iubesti vrasmasii,ca sa fii desavarsit precum Dumnezeu?
Deci calea e una singura,asprime fata de tine,si dragoste fata de ceilalti.
Cum sa faci dragoste fata de ceilalti?Ascultandu-i,intelegandu-i,suferind in locul lor,purtandu-le sarcina,asa cum Domnul a facut cu noi,si ne-a dat exemplu spalarii noastre pe picioare. Atunci cand ei spun invataturile cele ratacite,Domnul se pregateste in ceruri sa plece in cautarea lor,ca dupa oaia cea pierduta.Fii doar mesagerul Sau,adica arata-le invatatura cea dreapta,cu blandete,asa cum au facut toti sfintii Parinti ,pescuitori de suflete.
Asta cu invatatura. Dar macar cu faptele ,tocmai am stabilit toti,ca dragostea de aproapele este singura cale de mantuire pentru toti:orotodoxi,sectari,si arborigeni.

[lacrimi]

În prealabil postat de iustin10

Daca ar arunca pozele tale as intelege.Dar ce iti e tie ca arunca icoanele Domnului?De cand aperi tu pe Domnul? Oare nu a mai fost o data rastignit si tu nu erai acolo sa il aperi?
Oare nu El e cel ce a spus sa iti iubesti vrasmasii,ca sa fii desavarsit precum Dumnezeu?
Deci calea e una singura,asprime fata de tine,si dragoste fata de ceilalti.
Cum sa faci dragoste fata de ceilalti?Ascultandu-i,intelegandu-i,suferind in locul lor,purtandu-le sarcina,asa cum Domnul a facut cu noi,si ne-a dat exemplu spalarii noastre pe picioare. Atunci cand ei spun invataturile cele ratacite,Domnul se pregateste in ceruri sa plece in cautarea lor,ca dupa oaia cea pierduta.Fii doar mesagerul Sau,adica arata-le invatatura cea dreapta,cu blandete,asa cum au facut toti sfintii Parinti ,pescuitori de suflete.
Asta cu invatatura. Dar macar cu faptele ,tocmai am stabilit toti,ca dragostea de aproapele este singura cale de mantuire pentru toti:orotodoxi,sectari,si arborigeni.

Stiu ca ai dreptate si voi incerca sa fiu aspra cu mine, mai mult decat cu el. De inteles, nu pot sa-l inteleg... Poate ma ajuta Dumnezeu sa devin mai buna, poate pt asta ar tebui sa ma rog in mod special. Multumesc pt sfaturi

[lareine]

De cand aperi tu pe Domnul? Oare nu a mai fost o data rastignit si tu nu erai acolo sa il aperi?

Ideea asta m-a chinuit si pe mine dupa ce am incercat sa "aprind lumina" cuiva si de dus acasa tot eu m-am dus cu coada intre picioare, si umilita de propria mea furie si indreptatire paranoida (care incepuse sub forma celor mai nobile intentii, evident). Nu puteam dormi si ma gandeam, i-au murit lui Dumnezeu laudatorii si am ramas doar eu, monumentul de virtute, sa aduc lumea pe calea cea dreapta? Ma rog sa nu ma mai lase Dumnezeu niciodata sa cad in groapa aia a mandriei.

[lacrimi]

În prealabil postat de lareine

Ideea asta m-a chinuit si pe mine dupa ce am incercat sa "aprind lumina" cuiva si de dus acasa tot eu m-am dus cu coada intre picioare, si umilita de propria mea furie si indreptatire paranoida (care incepuse sub forma celor mai nobile intentii, evident). Nu puteam dormi si ma gandeam, i-au murit lui Dumnezeu laudatorii si am ramas doar eu, monumentul de virtute, sa aduc lumea pe calea cea dreapta? Ma rog sa nu ma mai lase Dumnezeu niciodata sa cad in groapa aia a mandriei.

Nu mi-as face de lucru cu sectantii si n-as incerca sa aduc pe nimeni inapoi pe calea cea dreapta, ci mai bine mi-as netezi-o pe-a mea. Dar, nu pot pleca cu "coada intre picioare" pur si simplu. Este vorba de sotul meu, de tatal copiilor mei. Si de asta probabil ca lupta mea va dura toata viata... Nu e mandrie, crede-ma. Cu ce sa ma mandresc? Cu spurcaciunea inimii si gurii mele proaste? Nu. E vorba, asa cum spuneai si tu, "ca-l vreau acasa"...

[danyel]

În prealabil postat de lacrimi

Am fost intrebata astazi de cineva daca cred ca si altii, care nu sunt crestini, ar putea fi mantuiti?
Bineinteles ca am raspuns nu. Pentru ca Mantuitorul spune clar: "Nimeni nu va ajunge la Tatal decat prin mine".
Apoi, ma gandeam la miile de oameni, care au alte religii (hindusi, budhisti, s.a), care au trait o viata curata, fara ura, intrigi si clevetiri, au fost smeriti, plini de dragoste fata de oameni, au facut numai fapte bune... Oare acei oameni, care nu au ales ei sa fie de alta religie, ci asa s-au nascut, nu vor fi salvati de Dumnezeu? Pentru ca eu stiu ca Dumnezeu este bun si iertator...
Voi ce parere aveti?

Biblia cred ca este destul de clara in aceasta privinta

"Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. .Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi. .Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, .Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără, (Romani 2:12-15)

[iustin10]

Acum am citit si eu de sfasierea din familia ta.
Desi e ceva banal ce zic,la sectarii,doar invatatura e gresita,dar oamenii trebuie iubiti.
Din pacate acea invatatura gresita,ii face si pe ei sa aiba o viata nesanatoasa,sa apara fanatismul lor,solidaritatea lor de turma etc.Deci e foarte grea crucea ta,sa poti iubi astfel de oameni,de a caror adunare te simti straina.
Ti as aminti aici o pilda,cu tatal ce si-a dus copilul indracit la Domnul.Si acel copil cadea 'deseori in apa si deseori in foc' iar hulele care le spunea ,poate chiar violenta,amareau sufletul tatalui sau.
Dar nu a incetata sa spere,si s-a dus la singurul medic,unde putea gasi o speranta.
Cata bucurie a avut tatal dupa ce si-a vazut copilul la loc sanatos!Ceva ma farmeca in acea pilda,anume expresia 'dati-i sa manance',dupa ce redevine om.E atat de umana.Acel om e ca dupa un lung chin,ca re-nascut la viata,poti vorbi din nou normal cu el,il gasesti iarasi.
De dragul acelei priviri renascute,pline de recunostinta,merita tot efortul,care acum pare zadarnic si greu de dus.

[lacrimi]

În prealabil postat de iustin10

Acum am citit si eu de sfasierea din familia ta.
Desi e ceva banal ce zic,la sectarii,doar invatatura e gresita,dar oamenii trebuie iubiti.
Din pacate acea invatatura gresita,ii face si pe ei sa aiba o viata nesanatoasa,sa apara fanatismul lor,solidaritatea lor de turma etc.Deci e foarte grea crucea ta,sa poti iubi astfel de oameni,de a caror adunare te simti straina.
Ti as aminti aici o pilda,cu tatal ce si-a dus copilul indracit la Domnul.Si acel copil cadea 'deseori in apa si deseori in foc' iar hulele care le spunea ,poate chiar violenta,amareau sufletul tatalui sau.
Dar nu a incetata sa spere,si s-a dus la singurul medic,unde putea gasi o speranta.
Cata bucurie a avut tatal dupa ce si-a vazut copilul la loc sanatos!Ceva ma farmeca in acea pilda,anume expresia 'dati-i sa manance',dupa ce redevine om.E atat de umana.Acel om e ca dupa un lung chin,ca re-nascut la viata,poti vorbi din nou normal cu el,il gasesti iarasi.
De dragul acelei priviri renascute,pline de recunostinta,merita tot efortul,care acum pare zadarnic si greu de dus.

Dragostea mea pentru el a ramas aceeasi, doar ca sunt inca dezamagita ca ar fi renuntat la mine si mai ales la copii (care erau si sunt sufletul lui), pentru a trece la secta asta... Spun asta pentru ca l-am amenintat cu divortul si eram aproape sa ma tin de promisiune. Dar el repeta ca pentru Domnul e gata de orice sacrificiu. Nu il mai vedea pe Domnul, decat acolo, in adunarile lor...
Schimbarea provenita in urma "botezului" la penticostali, m-a facut sa relizez ca nu mai este el. Era ca si cum avea dubla personalitate: acum era normal, cel pe care il iubeam si cunosteam de atata timp, acum (si aici ma refer la intoarcerea lui de la adunare) era un altul, un om pe care nu puteam sa-l iubesc, avea atata rautate si ura si mandrie in el...
Au fost multi preoti, care imi spuneau ca "erezia este motiv de divort in religia ortodoxa"... Dar nu puteam accepta asta. Stiam ca acel om de care vreau sa divortez, este in acelasi timp si omul pe care il iubesc, omul de care m-a legat Dumnezeu. Am ajuns la parintele Iustin, care a fost primul care mi-a zis ca nu am voie sa divortez, decat in cazul in care cere el asta... Mi s-a parut raspunsul pe care-l asteptam. Parintele, daca il stii, nu vorbeste prea mult, dar intotdeauna am impresia ca discutia noastra continua in gandul meu... stiu ca pare absurd, dar asta e ceea ce simt...
Din afara pare a fi doar invatatura gresita, insa eu consider ca acolo e ceva demonic...Si mi-e frica uneori

[iustin10]

Ne-ai artat fata hada a sectarilor,cum distrug case si valori.Asa ceva ortodoxia n-a facut.Macar la noi,cel ce pleaca in manastire,lasa familia,nu traieste in 2 luntre.
Dar trebuie sa te gandesti la el ca la orice alt necaz:daca ar fi fost in spitalu de nebuni,in azilul de cancerosi,sau in inchisoare tot la fel era. Cu dragoste si rabdare,si cu mult ajutor de la astfel de parinti,poti ajunge sa birui hidra sectara care ti-a rapit iubitul.
Ortodoxia inseamna rugaciune si ajutor,doar sa nu deznadajduiesti.

[lacrimi]

În prealabil postat de iustin10

Ne-ai artat fata hada a sectarilor,cum distrug case si valori.Asa ceva ortodoxia n-a facut.Macar la noi,cel ce pleaca in manastire,lasa familia,nu traieste in 2 luntre.
Dar trebuie sa te gandesti la el ca la orice alt necaz:daca ar fi fost in spitalu de nebuni,in azilul de cancerosi,sau in inchisoare tot la fel era. Cu dragoste si rabdare,si cu mult ajutor de la astfel de parinti,poti ajunge sa birui hidra sectara care ti-a rapit iubitul.
Ortodoxia inseamna rugaciune si ajutor,doar sa nu deznadajduiesti.

Multumesc din suflet. Dumnezeu sa te ocroteasca

[iustin10]

Si oricate mi s-ar zice despre sectari,si mai rele de atat,nu voi inceta sa ii socotesc oameni asemenea noua,macar daca si unul singur dintre ei s-ar mantui.