Varsta Pamantului

În prealabil postat de catalin2

Draga Cezar, ceea ce scrii tu aici e exact discursul pe care il folosesc toti cei ce au conceptii ecumeniste.

.......:))))
Cătălin dragă, nici acum nu ai reuşit să te abţii...:)) Iar învârţi placa, aceeaşi placă mereu! Te-ar invidia până şi pretinul meu de la semnătură.
Măi, tu numai când îţi aminteşti de mine şi gata, faci "ţac! ecumenistu!"
Păi aş vrea io să fiu ecumenist, zău aşa! Din multe motive. Dar nu pot măi, ce să fac dacă nu pot şi pace.
Ceea ce te prefaci că nu vezi din ce îţi tot transmit eu, şi te piteşti după pancarta aia de om al tufişurilor pe care ai mâzgălit cu pana de gâscă muiată în sângele căprioarelor virtuale "jos ecumeniştii! jos duşmanii adevăratei credinţe!", ceea ce refuzi deci să vezi e că îţi reproşez modul taliban şi gregar în care, chipurile, răspândeşti dreapta învăţătură.
Predicatorul sumbru şi lipsit de onestitate din Braşov, caricatura cugetării creştine crede că se piteşte în dosul altora.
Învaţă mai degrabă să stai lângă ei, creştine, nu în dos...:)))

Şi acuma ia zi-mi şi mie, detectivule: unde ai mai depistat mişcări ecumeniste în tărtăcuţa şi scriitura mea, ei?
Dacă nu poţi să spui clar şi la obiect, înseamnă că iar te-au buit proiecţiile...

În prealabil postat de ovidiu b.

N-ai înţeles, frate. Teologul nu-L exclude pe Dumnezeu şi tocmai, îşi recunoaşte limitarea pe măsură ce se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Cui dăm întâietate în ceea ce priveşte vechimea pământului, teologului sau omului de ştiinţă?



Aici ai dreptate, îmi pare rău că n-am reuşit să mă abţin de la a face vreun comentariu. Şi iartă-mă, dar nu pot fi de acord cu ideea de a da întâietatea ştiinţei în cazul de faţă. :)



Dacă omul de ştiinţă şi-ar recunoaşte limitarea nu ar mai încerca să-şi explice cum a apărut Pământul şi viaţa pe Pământ, din moment ce aceste aspecte au fost revelate, trecând într-o altă zonă a existenţei, unde nu are competenţă şi nici mijloace de cercetare.

Oh, câţi teologi Îl exclud pe Dumnezeu!!! Hoho, stai liniştit, că mai degrabă îţi aduc acum o mie de oameni de ştiinţă care nu Îl exclud pe Dumnezeu decât adun 10 aşazişi teologi care să nu fi uitat demult de Dumnezeu... Sau care nu uită nici un minuţel să spună o groază de tâmpenii despre El.
Frate Ovidiu, o iei pe urmele lui Cătălin? Aţi început să importaţi apă din izvoarele de sub Tâmpa?... Chiar crezi că teolog e unul care rosteşte cuvântul Dumnezeu dînd din cap )sau din pană) aprobator?... Teologul e o stare de spirit, frate, un mod de a fi, iar nu un flecar uitat de Însuşi Dumnezeu în vorbăria lui pompoasă şi absurdă...

*
Întâietate dăm lui Dumnezeu. Ce-or înţelege omuleţii e deja distracţie şi plâns mare... Lămuritu-m-am.
*
Aici te înşeli grozav.
Frate Ovidiu, ia sema bine la ce-ţi spune un pârlit hârşit în rele:
1) Prin menirea lui dată de Însuşi Dumnezeu, omul de ştiinţă cercetează, observă, cugetă, emite ipoteze, verifică, elaborează modele, ordonează etc. Este un iscoditor neobosit care, când şi când, se minunează de ceea ce pricepe sau abia întrezăreşte şi, nu de puţine ori contemplă cu bucurie rafinată, aleasă, măreţia înţelepciunii Dumnezeieşti în facerea şi guvernarea lucrurilor.
2) Omul de ştiinţă are şi îşi fărueşte neîncetat mijloace de cercetare şi competenţe. El trebuie să cunoască, să investigheze, să înţeleagă şi să aplice. Nu poate trândăvi. Ce anume să cerceteze? Totul, absolut tot ce e Creaţia Domnului. O face în felul lui, cu mijloacele lui. Acuma, e altă discuţie cum valorifică toate acestea, dacă le pune în slujba vieţii sau a morţii, a adevărului sau a minciunii etc. Exact la fel cum fac şi teologii. Şi preoţii şi toţi care se pun singuri în ciudată opoziţie cu omul de ştiinţă. Că nu de puţine ori cei care mint şi pocesc cel mai mult sunt nu oamenii de ştiinţă, ci slujitorii (aparenţi ai) Domnului.
Regret că nu cunoşti, precum constat, nimic important din viaţa unui om de ştiinţă. Nu ştii cât de mult regret... Aş îndrăzni să spun, ca să ma înţelegi până la capăt, că asta e cu adevărat un handicap. Unul uriaş. Te lipseşti astfel de o mare frumuseţe, de un mare dar oferit omului de Însuşi cel Care Se voieşte cunoscut nu doar în extaze, ci şi prin contemplaţia naturală şi prin sudoarea frunţii gânditoare.
Hai să nu picăm iar în capcana de a pune în opoziţie pe omul de ştiinţă şi pe teolog. O prostie ca asta e demnă de Cătălin, nu de noi.

De acord cu tine, între teolog şi omul de ştiinţă nu ar trebui să existe conflicte şi aşa şi este. Însă, în cazul Facerii, mă tem că există mereu acest conflict şi, în acest caz, eu nu aş da întâietate ştiinţei. Asta nu înseamnă că nu sunt oameni de ştiinţă care nu îşi neagă adevărata obârşie, cea de la Dumnezeu. Şi atunci dreptul este omul lui Dumnezeu, fie că este preot, teolog, om de ştiinţă, artist, conducător sau slujitor, bogat sau sărac...dar nu uita frate că ştiinţa nu angajează viaţa, de aceea nici n-o poate pricepe şi nici n-o poate crea, lucru vădit. Revenind la subiectul topicului, lămureşte-mă şi pe mine, cu cine ţinem, cu teologii ăştia înguşti sau mai marii luminaţi ai ştiinţei? Mă refer la ăştia care susţin că vârsta Pământului ar fi de 4,3 miliarde de ani.

[bob2909]

https://youtu.be/7W33HRc1A6c

Daca tot vb de planeta

În prealabil postat de ovidiu b.

De acord cu tine, între teolog şi omul de ştiinţă nu ar trebui să existe conflicte şi aşa şi este. Însă, în cazul Facerii, mă tem că există mereu acest conflict şi, în acest caz, eu nu aş da întâietate ştiinţei. Asta nu înseamnă că nu sunt oameni de ştiinţă care nu îşi neagă adevărata obârşie, cea de la Dumnezeu. Şi atunci dreptul este omul lui Dumnezeu, fie că este preot, teolog, om de ştiinţă, artist, conducător sau slujitor, bogat sau sărac...dar nu uita frate că ştiinţa nu angajează viaţa, de aceea nici n-o poate pricepe şi nici n-o poate crea, lucru vădit. Revenind la subiectul topicului, lămureşte-mă şi pe mine, cu cine ţinem, cu teologii ăştia înguşti sau mai marii luminaţi ai ştiinţei? Mă refer la ăştia care susţin că vârsta Pământului ar fi de 4,3 miliarde de ani.

Din pacate persisti in a-mi pune intrebari la care prefer, ori nu pot, sa raspund.
Asta e jocul tau, nu al meu.
P.S. Cand spui ca stiinta nu angajeaza viata, prefer sa imi imaginez ca esti beat. Lucru scuzabil la un familist din ziua de azi. E cea mai buna ipostaza in care pot sa mi te imaginez, altminteri chiar e de rau...

[AlinB]

Omul de rand e cam confuz vizavi de ceea ce este si cum este stiinta.

Educatia "materialist dialtecta si stiintifica" a facut din stiinta un Zeu si din pacate se pare ca multi si cei mai cuviosi si nu orice cuviosi,, inca din aia cu "intelect", au luat-o de buna.

Si toate parerile lor sunt emise de pe pozitia asta, se luptacu morile de vant facand din pacate, de multe ori, donquijoteasca si credinta pentru care chipurile se lupta.

Hâc ... :)))

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

De acord cu tine, între teolog şi omul de ştiinţă nu ar trebui să existe conflicte şi aşa şi este. Însă, în cazul Facerii, mă tem că există mereu acest conflict şi, în acest caz, eu nu aş da întâietate ştiinţei.

Nu chiar. E de fapt un conflict intre o ipoteza stiintifica si o ipoteza teologica.
Asta daca vorbim de varsta Pamantului, ca asta e subiectul.

În prealabil postat de AlinB

Nu chiar. E de fapt un conflict intre o ipoteza stiintifica si o ipoteza teologica.
Asta daca vorbim de varsta Pamantului, ca asta e subiectul.

Foarte bine exprimat.

În prealabil postat de AlinB

E de fapt un conflict intre o ipoteza stiintifica si o ipoteza teologica.
Asta daca vorbim de varsta Pamantului, ca asta e subiectul.

Şi cărei ipoteze ai da întâietate?