asta e deja cliseu, stiu... dar totusi...

[Aionut]

nu pot sa-mi dau seama de ce m-a adus Dumnezeu pe pamant. Cum pot sa aflu de ce exist si ce planuri are Dumnezeu cu mine? vreau sa le aflu cu adevarat si sa le implinesc. Sunt unul din crestinii "caldicei" , imi urasc conditia asta si ma straduiesc s-o schimb. nu stiu la ce sunt bun, nu stiu pentru ce exist, ma sperie prezentul asta in care chipul Lui Dumnezeu in om s-a deteriorat asa de tare incat abia daca mai sunt cativa oameni care pot iubi cu adevarat. si nu stiu daca sunt printre ei, nu cred. dar as vrea sa fiu. se spune ca fiecare om are o menire. asa e? si daca da, cum o aflu pe a mea? stiu, o sa spuneti ca menirea omului e mantuirea. De acord, dar trebuie sa mai fie ceva.... mie mi-e foarte greu sa inteleg si sa cred ca am ajuns pe pamantul asta doar ca sa ma pregatesc pentru o trecere in alta lume, fie ea si mai buna. sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca nu cred ca ar trebui sa luptam pentru mantuirea noastra, ci doar ca nu prea pot sa cred ca toata viata mea pe pamant e doar o pregatire pentru o alta viata. vreau sa cred ca am ceva de facut aici, doar ca nu-mi dau seama ce. se mai spune si ca Dumnezeu ii da fiecaruia un dar la nastere, unuia ii e dat sa traiasca o mare iubire, una adevarata, altuia sa exceleze la ceva, altuia ii e dat un talent, altuia o virtute, etc. Si pentru a-si implini menirea omul trebuie sa maximizeze acest dar si sa-l foloseasca in scopuri bune. eu nu-mi gasesc un astfel de dar... ajutati-ma cu un sfat. va rog. cu riscul de a parea penibil, o sa postez acest mesaj in speranta primirii unor sfaturi/idei/pareri( din carti, viata , auzite, vazute si propria experienta) care sa ma ajute in rezolvarea problemelor mele. va multumesc

[truthtostone]

Bine ai venit.
Te inteleg si eu sunt oarecum in aceasta situatie,insa nu stiu daca menire este cuvantul potrivit.Menirea ar presupune o "setare" dinainte ori noi avand liberul-arbitru,putem alege ce sa devenim.Cand vei avea o dorinta foarte puternica (a spori dpdv duhovnicesc ori a trai dupa invataturile lui Hristos) atunci lucrurile vor fi mai clare.

Eu momentan ma aflu in situatia in care sarsaila tot imi spune "Las` ca ai timp sa fi bun si maine "

eu iti spun tie : nu lasa pe maine ce poti face azi

[eclat_de_lune]

cred ca o sa ti se dea un raspuns "cliseu": vorbeste cu un duhovnic. sau ca, probabil, esti la o varsta in care astfel de crize existentiale sunt firesti.
Ma aflu si eu cam in aceeasi situatie. si am primit raspunsurile de mai sus. problema e ca nimeni nu o sa iti dea raspunsul pe care vrei sa il auzi si pe care, in fapt, il stii doar tu.

[Aionut]

tocmai asta e problema, am cam trecut de varsta cand e normal sa ai "crize existentiale". acum ar trebui sa stiu ce-i cu mine si cum sa nu fac umbra pamantului degeaba. Duhovnic inca n-am...

[Traditie1]

Nu-ti pune problema viitorului ci a prezentului. Ce vrea Dumnezeu sa faci în momentul de fata, cum ai putea sa-L slujesti mai cu râvna.

Problemele "existentiale" ignora-le, dupa un timp îti vor da pace. Înceteaza sa încerci sa-ti controlezi viata, preda-te lui Dumnezeu. Ava Pimen cel Mare spune ca voia omului e zid de arama între el si Dumnezeu. Si din aceasta voie a omului face parte si tendinta de a ne fundamenta doctrinar. E suficient sa nu adoptam teorii false ca mintea noastra sa fie în starea potrivita pentru ce vrea Dumnezeu sa faca cu noi.

[glykys]

În prealabil postat de Aionut

tocmai asta e problema, am cam trecut de varsta cand e normal sa ai "crize existentiale". acum ar trebui sa stiu ce-i cu mine si cum sa nu fac umbra pamantului degeaba. Duhovnic inca n-am...

Incearca sa te rogi mai mult si sa iti gasesti un duhovnic bun, neaparat! Fa o spovedanie generala, du-te duminicile la Sfanta Liturghie si sigur vei intelege ce ai de facut! Succese!

[windorin]

Ma minunez adesea gandind la faptul ca nu eu am hotarat sa ma nasc.
De asemenea, nici parintii nu hotarasc viata copilului. Adica, mama nu poate ramane insarcinata, copilul poate fi baiat sau fata, destept sau nepriceput, frumos sau mai uratel, sanatos sau bolnavicios, etc. Copilul este o minune ce isi are izvorul existentei si caracteristicile acorate intr'o vointa cu mult superioara omului.

Omul este rodul vointei lui Dumnezeu (in conlucrare cu omul). Iar Domnul nu face nimic fara rost.

Deci un rost mare exista. Noi, crestinii, vedem acest rost in mantuire.
Chiar daca nu vede omul necrestin un rost, aceasta nu inseamna ca el nu exista.
Cu cat se va stradui omul sa se apropie de Dumnezeu, cu atat va intelege mai bine toate Tainele Lumii si ale lui insusi.

[MariS_]

În prealabil postat de eclat_de_lune

cred ca o sa ti se dea un raspuns "cliseu": vorbeste cu un duhovnic. sau ca, probabil, esti la o varsta in care astfel de crize existentiale sunt firesti.
Ma aflu si eu cam in aceeasi situatie. si am primit raspunsurile de mai sus. problema e ca nimeni nu o sa iti dea raspunsul pe care vrei sa il auzi si pe care, in fapt, il stii doar tu.

Vreau s-o "contrazic" pe eclat_de_lune si incerc un raspuns "necliseu".
Nu stiu daca sunt firesti astfel de crize existentiale, cred ca mai degraba
nu, ele arata un suflet ales, interesat de teme mari, nu doar de cele de
suprafata. Te intrebi daca nu cumva ai venit si pentru altceva decat
propria mantuire. Da, eu cred ca da. Eu cred ca fiecare dintre noi are
de savarsit o LUCRARE si ca i s-au dat si talantii pentru a o duce la bun
sfarsit. Acesta lucrare la unii oameni e mai speciala. De exemplu la
profeti, prooroci, apostoli, sfinti, etc., aceasta lucrare are o importanta
deosebita in planul Lui Dumnezeu. Dar lucrarea nu e obligatorie. Omul
are libertatea de a si-o asuma sau nu. Nimeni nu e obligat s-o faca.
Dar facand-o, mantuirea e mult ajutata si rasplata e mai mare.
Cum iti dai seama care e lucrarea ta? Buna intrebare si grea totodata.
Sigur, exista la indemana raspunsul cu duhovnicul. E "cliseu" spune
eclat_de_lune. O sa dau altul "necliseu" (sper). Aionut, fiecare avem
in inima mintii noastre un locsor sfant. E locul pe unde se "uita" Hristos
in tine si "gura" cu care iti vorbeste: e constiinta ta. Dar poate ca e
acoperita de praful cotidian al pacatelor noastre zilnice, si atunci tu
trebuie s-o speli. S-o speli de tina cu lacrimi curate izvorate din inima
ta si atunci, ea, constiinta, iti va "vorbi". Ascult-o bine...

[Aionut]

va multumesc pentru raspunsuri si sugestii :)o sa incerc sa tin cont de ele. pentru inceput voi merge sa ma spovedesc, la un parinte care sper sa-mi ramana duhovnic ( apropo de asta, daca m-am spovedit la un preot, si apoi la altul , care sper sa-mi ramana duhovnic, trebuie sa-i spun si acestuia din urma ce i-am spus la spovedanie primului?). in rest...o sa ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi gasesc drumul si sa-l urmez cu succes.

[glykys]

În prealabil postat de Aionut

va multumesc pentru raspunsuri si sugestii :)o sa incerc sa tin cont de ele. pentru inceput voi merge sa ma spovedesc, la un parinte care sper sa-mi ramana duhovnic ( apropo de asta, daca m-am spovedit la un preot, si apoi la altul , care sper sa-mi ramana duhovnic, trebuie sa-i spun si acestuia din urma ce i-am spus la spovedanie primului?). in rest...o sa ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi gasesc drumul si sa-l urmez cu succes.

Mult succes, Aionut! Si eu ma spovedeam pana acum 1 an la ce preot nimeream, pana mi-am facut un singur duhovnic. Acum... pacatele deja marturisite nu ar mai trebui sa fie repetate, pentru ca te-ai spovedit deja, asta ar insemna sa pui la indoiala Sf. Taina a Spovedaniei. Insa este foarte posibil ca noul tau duhovnic sa doreasca sa stie cat mai multe despre tine. Pe mine m-a pus la prima spovedanie sa fac o marturisire generala, ca sa stie de la ce nivel ma ia.
Asta inseamna ca nu ii vei spune si pacatele deja spovedite decat daca iti cere asta. Eventual, il poti intreba tu daca este necesar sa le spui si pe acelea. Sa te ajute Dumnezeu sa ai parte de un duhovnic bun si apropiat sufletului tau!