Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Alte discutii > Vrajitoria
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 17.05.2010, 00:28:16
chilla chilla is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 16.05.2010
Mesaje: 4
Implicit Te cred

De-a lungul vietii am avut parte de multe intimplari pe care ,daca le spuneam , fie nu eram crezuta, fie eram trimisa la doctor, asa ca eu te cred, si chiar fapte apropiate am intimpinat, de aceea imi permit sa-ti spun sa-ti pui o Sf.Cruce la cap acolo unde dormi,si chiar mai multe, si pe linga post si rugaciune vei razbate, si nu uita , cu cit te rogi mai mult cu atit esti mai incercata de duhurile rele, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te opresti, trebuie doar sa razbati, si cind mai simti miscarile , fa cruce cu limba in gura daca nu poti altfel.
Doamne-ajută.[/quote]
  #12  
Vechi 17.05.2010, 00:53:29
anisoara anisoara  is offline
Member
 
Data înregistrării: 28.02.2010
Mesaje: 79
Implicit

Si eu am avut pb. mari cu somnul,in 1997 ptr. 2-3 luni si anul acesta.Prima data a mers mama mea la un preot cunoscut in zona si dupa trecerea perioadei de stres datorita examenelor mi-am revenit,incet ,incet .Am consultat inclusiv un psiholog ce mi-a dat un diagnostic foarte grav, inceput de schizofrenie si medicamente pe care le-am luat ptr. o f. scurta perioada fara efect.
Anul acesta cand pb. au reaparut am luat iarasi un medicament ptr. somn ,Frontin timp de 10 zile si am mers eu la biserica,am inceput sa ma rog ,sa ma spovedesc si fara sa se rezolve pb. prin care trec pot dormi. Inteleg perfect cum e cand nu poti dormi.
Asa ca mergi la biserica ,roagate .
Doamne ajuta!
  #13  
Vechi 17.05.2010, 01:56:01
second_choice second_choice is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 17.05.2010
Locație: Bucharest
Religia: Ortodox
Mesaje: 3
Implicit perspectiva mea

@ catisma: sunt o persoana incercata de astfel de lucruri si iti vorbesc din perspectiva unui om cu o puternica credinta, insa in acelasi timp fara a fi habotnica si nici extremista.

Personal eu as ramane deschisa la un ansamblu de factori si cred ca ar trebui privite si din alte perspective. Pastilele nu sunt o solutie - aici exista o teorie cf careia pastilele din prescriptii psihiatrice iti blocheaza canalul de comunicare cu divinitatea. In urma experientelor mele, deocamdata aceasta teorie sta in picioare. Nu detaliem acum. Personal, nu cred ca problema este de ordin psihiatric.

Intr-adevar - din pct de vedere al credintei, pe masura ce avansezi si te apropii de Dumnezeu, incercarile devin mai grele. Insa nu cred ca din perspectiva asta trebuie sa privesti.

Ci din aceea ca in egala masura si comunicarea cu divinitatea devine mai buna.

Din aceasta perspectiva, cred ca trebuie sa identifici in viata ta pe ce fel de limita te aflii, pentru ca este f posibil ca aceste trairi sa fie semnale puternice ca undeva nu mergi pe o cale buna pentru tine, ba din contra pe una in care iti pui viata in pericol.

Cred ca perspectiva din care trebuie sa privesti si analizezi aceste trairi si intamplari- este aceea ca ele sunt de bine si nu de rau. Ca sunt semnale de care trebuie sa tii cont. Ceva te avertizeaza. Ceva , undeva in viata ta e fortat sau directia pe care tot apuci nu este cea buna pentru tine sau nu este in acord cu tine sau nu este in acord cu planul divin din care faci parte.

Nu cred ca a merge extrem in a clasa astfel de experiente ca fiind demonice sau psihiatrice, este sanatos si nici echilibrat.

Noi nu suntem Dumnezeu si intelegerea si priceperea unor lucruri si trairi ne sunt limitate. Tocmai de aceea esenta credintei este increderea in divinitate. Sa crezi e pasul 1, sa te increzi - aici e marea incercare si marele pas.

Daca real te increzi mai mult decat crezi (si aici este o mare nuanta) - eu cred ca aceste experiente iti sunt date drept semnale, atentionari. Divinitatea comunica cu tine inspre binele tau.

Ceva, undeva...repeti invariabil precum un pattern si trebuie schimbata perspectiva de abordare. Mai mult decat sigur este ceva din samburii tai, tine de un fundamental mai greu de constientizat si identificat. Sau de un adevar din tine la care te temi sa privesti pana la capat. E o lupta cu sinele ajunsa la un nivel necunoscut pana acum pt tine. O parte din tine trebuie sa castige. O bucata din tine, manifestata sub forma tendintelor este pe punctul critic de-a te trage inapoi, o bucata noua si redresata in urma intoarcerii la credinta se lupta sa reuseasca sa treaca intr-un soi de "dincolo".

Va castiga cea care nu se va indoi. Vei trece acest prag in masura in care iti vei incorda intreaga fiinta inspre binele tau. Fiinta ta nu este lasata sa cada in "adormire". Fiind deja epuizata, trebuie sa reanalizezi niste lucruri si sa vezi unde te-ai opintit si ce te trage inapoi, ce adevar din tine nu ai abordat inca pana la capat.

Trebuie real sa-ti doresti binele si asta va insemna ca un pattern pana acum uzitat - devenit probabil deja reflex sa fie reconversionat. Poate fi o teama puternica aparuta pe traseu undeva in viata ta. Caz in care trebuie sa identifici ce iti provoaca aceasta teama si sa iti aduci aminte odata crezand in Dumnezeu , nu exista nimic pe lume asta de care sa te temi si care sa te poata atinge. Nu putem smulge bucati din noi, insa putem controla ce pana acum ne-a controlat si ne-a ghidat alegerile si viata. Putem schimba gramajele.

Desigur, in timp ce iti faci aceasta recapitulare si cauti cu atentie sa identifici ce anume tendinta ai ca din nou in viata ta sa alegi, sa repeti , care iti este teama pe care nu o poti identifica sau o confunzi cu altceva- roaga-te si roaga-te pt intarirea credintei si primirea acelui tip de discernamant menit sa te ajute sa separi nuantele.

In ciuda a tot ce se intampla - relaxeaza-ti fiinta si poti face asta crezand cu toata taria in planul divin pentru tine. Cu alte cuvinte : increde-te pana la capat in divinitate si lasa-te pur si simplu in palmele ei fara urma de teama. Undeva te indoiesti. Undeva ceva iti provoaca o f mare teama.

Adu-ti aminte: in mainile Domnului, nu avem de ce ne teme. Nici de pamantesti, nici de nepamantesti, nici de vazute si nici de nevazute, nici de stiute si nici de nestiute.

Stiu ce traiesti, insa mai stiu ca poate fi depasit. Odata apropiati de Dumnezeu capatam un soi de trufie prin tot felul de trairi pe care le avem in acest proces si aici cadem intr-o capcana. O capcana care ne aduce invariabil intr-un punct de indoiala in credinta noastra.

Vei depasi ceea ce traiesti. Conditia e una singura: fa pasul de la a crede la a te increde. Fara teama. Nu exista nimic in acest univers de care sa te temi. E totul o iluzie. Insa zilnic suntem supusi efortului de-a reusi mai bine in acest pas de la a crede la a ne increde.

Adevarul e unul singur si ala asa cum bine spune si in Scriptura, ne-a fost lasat de Dumnezeu in rarunchii inimilor noastre, acolo unde nici o intelepciune si nici o stiinta nu poate ajunge decat noi insine increzandu-ne pana la capat, fara indoiala, fara teama si fara ezitare.


Iti doresc numai bine! Vei depasi acest moment critic! Nu te indoi !

Domnul fie cu tine si cu noi toti!
  #14  
Vechi 17.05.2010, 02:45:23
CosboCan CosboCan is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 23.04.2010
Mesaje: 5
Implicit

Cred ca Dumnezeu te iubeste foarte mult. Fara indoiala, Dumnezeu iti cunoaste inteligenta si calitatea si nu vrea sa te piarda. Prin duhurile pierzarii, te trage de maneca.

Sa presupunem ca nu ai fi avut neplacerile respective. Viata ta ar fi curs "normal", clienti, traduceri, clienti, traduceri, cu oarece intercalari si potentari in spatiul familial. In traducere, o irosire in "normal" al unui suflet ales. Dumnezeu insa te vrea.

Asa este corect sa privesti starea ta de fapt. Da-i sens si urmeaza-i sensul.
O abordare de genul "am pacatuit si trebuie doar sa platesc", chiar daca nu-i de ignorat, e absolut limitativa. Supliciile prin care treci se adreseaza subtil inteligentei rafinate si capabile sa perceapa sensul.

Ai parcurs deja un drum, ai inteles calea si metoda. Acum insa te invarti in cerc si asta te epuizeaza. Moliftele si rugaciunile in exces, fara duhovnic incercat iti pot dauna. Oricata viteza ai imprima unui punct, dupa 360 de grade te afli de unde ai plecat. Iar mama ta o sa cada, epuizata la randul ei. Asta-i cerc diavolesc, nu ortodoxie!

Aduna-te, iti spun ca ai o forta uriasa. Trebuie sa ajungi la o manastire, ma gandesc Dervent (spre exemplu). Du-te pentru trei zile, o saptamana, impreuna cu mama ta si ramaneti acolo. Parintii vor sti ce sa faca pentru voi.

Vezi ca diavolul va face orice sa nu faci pasul asta!

Iata iesirea din cerc si sensul. Vei desoperi cu acerasta ocazie nu un nou drum - ci continuarea drumului tau duhovnicesc, in care iti urez numai bine.
  #15  
Vechi 19.05.2010, 00:41:12
Catisma Catisma is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 93
Implicit Vă multumesc mult.

Vă multumesc tuturor pentru postările recente. Chilla - îti multumesc mult si îti primesc cu toată inima mesajul si sfatul date din suflet. Second_choice, analiza ta mi se pare extrem de fină si pertinentă într-o măsură foarte mare si sunt de acord cu tine: undeva, trebuie să schimb ceva.

Atâta doar... nu-mi e teamă. Toată ideea s-ar rezuma la: „înteleg, dar vreau să scap”. Însă săptămâna trecută a fost tare proastă si am simtit nevoia să „strig după ajutor”. Ce poti să faci, la capătul a două luni... Cu tot necazul, însă, sunt perfect constientă că exact la deznădejde nu trebuie să ajung si ăsta e un lucru care nu m-a părăsit nici un moment; a fost greu uneori, în ultima vreme, dar nu se pune problema...

La fel si CosboCan, un alt comentariu profund; îti multumesc mult. Si eu simt că Dumnezeu vrea să schimb ceva. Spui că fără aceste neplăceri, viata mea ar fi continuat „normal”, cu toate ale ei - as adăuga eu, inclusiv cu păcate!

Mamei evit să-i mai spun necazurile mele, pentru că stiu că stă noaptea si citeste. Dar după săptămâna asta dificilă, tot am ajuns să vorbim... Neputând lăsa casa singură, nu cred că putem merge undeva împreună pentru mai mult timp, din păcate, însă tot ce pot să fac este să o implic si pe ea în rugăciune (nu noaptea; sper să fac cumva, să nu mai stea). Anul trecut s-a spovedit pentru prima oară, iar de anul ăsta, odată cu necazurile mele (în forma lor mai nouă), a început, practic, să citească rugăciuni seara - un lucru pe care nu-l făcea până acum. Ne-o fi trăgând Dumnezeu spre El si asa... (Mama tine parastasele/pomenile din familie foarte temeinic, însă în aspectele mai „ritualice” nu s-a implicat niciodată până acum).

Repet, am permisiunea duhovnicului să întreb si să cer si sfatul altor părinti... Nu numai că mă tin de cartea Părintelui Argatu, însă am vorbit si cu fiul părintelui. Dânsul mi-a mai dat câteva sfaturi utile - apropo de post, de pildă (citit Acatistul Sf. Ciprian si Iustina doar în zilele de post, sau mersul la Maslu la fel, pe nemâncate) - si a comentat că aceste necazuri au venit în timp si vor trebui să plece tot în timp; nu mă pot astepta la o rezolvare imediată. Cuvinte simple, care pentru oameni ca mine au toate, greutate. Am înteles si le-am retinut...

Nu mai e nevoie să spun că nu am fost scutită de ispite, de când au început lucrurile astea. Vreau să spun, de-a lungul tuturor anilor de când au început episoadele astea... Că doar viata merge înainte, si în războiul ei nevăzut, si în cel văzut... Nu stiu dacă am făcut eu corelatia corectă între modul meu de viată si ele (în afară de un nivel global, care, e adevărat, a îndepărtat multe rele evidente, dar probabil nu le-a smuls din rădăcină sau a lăsat altele, mai „mici”, care continuă, iată, să conteze, si încă mult - să-si scoată capul la suprafată exact când mă astept mai putin, conform unui „calendar” care ne scapă nouă).

Asadar, Second_choice si CosboCan, ati sesizat corect... Aseară, stând de vorbă cu mama, a reiesit un aspect la care nu mă gândisem - un păcat recent (pe care l-am spovedit) ale cărui implicatii nu le sesizasem. Unii ar spune că nu e un păcat mare, însă sunt constientă că am păcătuit.

Asa gândind, uitându-mă retrospectiv, mi-am dat seama că nimic din ce am făcut nu a rămas „netaxat”, si încă cu asupră de măsură, de fiecare dată.

Asa că pot să spun că am ajuns la concluzia că aceste chinuiri ale mele, mai rare sau mai dese, mai grozave sau mai enervante, asa cum au fost ele, de toate culorile, sunt si un soi de barometru pentru mine. Pentru că, bag sama, am necazuri de fiecare dată când mă „abat”. Vă multumesc încă o dată, second_choice si CosboCan, pentru că prin ce mi-ati spus mi-ati confirmat niste gânduri care, iată, mi-au venit si mie, recent, iar dacă nu-mi veneau, mi-ati fi pus în lumină niste lucruri la care nu mă gândisem.

Evident, toti păcătuim, dar nu ne bântuie pe toti nu stiu cine, noaptea. La mine, asa cum „declar” din titlu, cred că sunt vrăji. (Nici acum n-am ajuns la episodul respectiv; dar nici nu stiu dacă mai contează foarte mult povestea aceea). Iar aceste vrăji, la ora respectivă, pe mine m-au găsit total descoperită, în sensul că nu fusesem în viata mea la biserică si nu aveam nici cea mai mică tangentă cu ea*.

Doamne-ajută si vă multumesc încă o dată, tuturor... Numai bine.

_______________________________________________
*În afară de rolul de simplu spectator, ca al atâtor copilasi crescuti în Epoca de Aur, al unor „datini” ale mamelor/bunicilor, în anumite momente ale anului (parastase, pomeni etc).
  #16  
Vechi 19.05.2010, 00:59:32
Catisma Catisma is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 93
Implicit

Repet, sunt de acord cu foarte multe lucruri pe care le-ati scris, dar n-am vrut să le mai subliniez, ca să nu încarc mult cu mesaje repetitive.

...Dar tot as vrea să adaug: în tot chinul ăsta, simt că e ceva „de bine”, second_choice... Cum spuneam altundeva, pe mine, lucrurile astea, într-un mod care poate părea paradoxal, la nivel mental/de credintă, m-au întărit. Desi sunt obosită si mă amărăsc lucrurile astea foarte mult, credinta si frumusetea ortodoxiei sunt parcă si mai luminoase. Sunt două planuri... Unul nu-l afectează pe celălalt; dimpotrivă.
  #17  
Vechi 19.05.2010, 10:50:01
antoradoi's Avatar
antoradoi antoradoi is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 146
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Catisma Vezi mesajul
Postez această relatare în speranta că poate va fi de folos cuiva. Problema este, din păcate, încă departe de a fi rezolvată, însă cred că e util să o prezint, chiar si asa, în stadiul în care e.

Să încep cu sfârsitul. În momentul de fată am probleme extrem de mari. Practic, nu pot dormi normal în nici o noapte. De vreo două luni, foarte rar ajung să dorm în cea mai mare parte a noptii, nederanjată, si atunci mă bucur ca de o mare realizare.

Problema constă în faptul că sunt trezită. De fiecare dată când atipesc, îmi este miscată o mână, un brat, un picior, capul, practic orice încercare de a adormi este întreruptă sistematic de o „zgâltâială”. Asa o duc până pe la 3-4-5 dimineata, iar apoi reusesc să dorm netulburată până pe la vreo 8 sau mai târziu. Nu mai trebuie să vă spun că ăsta nu e somn si asta nu e viată.

Necazurile de tipul ăsta sunt recente. Problema durează de câtiva ani buni - as marca anul 2005 cu momentul în care practic, au început aceste sâcâieli la un mod foarte insistent, astfel încât m-am trezit si eu la realitate, în sfârsit, si am mers la un duhovnic - si abia recent am început să-mi dau seama că, de fapt, durează de mult mai multi ani, însă n-am fost eu atentă si nu am dat importantă povestii ăsteia.

Spun că necazurile de tipul ăsta sunt recente, pentru că în fiecare an am avut „altceva”. Frecventa, tipul problemelor au diferit de la o perioadă la alta. Zgomote, simtit tot felul de lucruri invizibile, sub forma unor animale, ciocănituri în usă, greutăti imense asezate pe piept în timp ce dormeam, timp de câteva minute bune, în care încercam să mă eliberez. În fine, tot felul de „năzbâtii” de genul ăsta. Acum vorbesc linistită; la ora respectivă eram speriată, pentru că nu stiam ce erau.

Fenomenele astea mai spectaculoase si menite clar să înfricoseze s-au terminat. Acum stresul e mai putin spectaculos, însă mult mai persistent - am aceste sâcâieli, noapte de noapte, practic din 10 în 10 minute sau ori de câte ori atipesc, sunt trezită până dimineata. Practic, dacă munca mea ar fi într-un birou si ar trebui să merg la lucru în fiecare dimineată, m-as ridica din pat dimineata la fel cum mă culc seara: perfect trează. Am ajuns să-mi pun probleme serioase în legătură cu viata mea din prezent; dacă acest nesomn noapte de noapte mai continuă în ritmul ăsta, nu-mi mai pot duce viata normală / serviciul, ca până acum.

Nu mai trebuie să adaug că de când am început să pătesc lucrurile astea, merg la biserică, mă spovedesc & împărtăsesc si, în general, fac tot posibilul să-mi îmbunătătesc viata si să stau departe de păcat. Viata mea s-a schimbat în bine din acest punct de vedere - pentru mine a fost o bucurie să mă las „invadată” de tot ce înseamnă învătătura si viata ortodoxă; nu mai vreau să adaug cuvinte inutile despre adevărul credintei noastre; este indiscutabil si clar. La asta mă refer si când spun că am lăsat frica în spate; nu îmi mai e teamă. După ce am citit sfaturile diferitilor părinti si diversele relatări patristice etc, am înteles cu ce am de-a face - mai bine zis, cu „cine”. Însă as vrea să rezolv problema, evident.

Pentru că ea a continuat, sub diferite forme - si, cum spuneam, în ultima vreme, s-a intensificat. Parcă e „cineva” acolo care se încăpătânează să rămână în peisaj si nu reusesc să-l alung.

Nu stiu ce să mai fac si unde să mă mai duc. Îmi e din ce în ce mai greu să mă scol noaptea si să citesc rugăciuni sau să fac metanii. (Ăsta e stadiul în care mă aflu la ora actuală; urmez sfaturile pe care le dă părintele Argatu în cărticica lui despre lupta împotriva vrăjilor si farmecelor.) Sunt din ce în ce mai obosită si am ajuns să refuz comenzi de lucru (eu sunt liber-profesionist, traducător), pentru că după noptile astea haotice, nu sunt în stare să mă trezesc si „ziua mea lumină” începe din ce în ce mai târziu.

Am stat de vorbă cu mai multi preoti, inclusiv cu un staret de mănăstire... Ideea principală pe care am retinut-o a fost că ar trebui să am un om care să mă ajute. Duhovnicul meu, desi e un om foarte bun, nu are timp pentru asa ceva si în afară de sfatul pe care mi-l dă tot timpul, să nu-mi pierd nădejdea, nici el nu stie ce să-mi mai zică. Asa mi-a dat binecuvântare să cer si sfatul altora si să caut ajutor si sfaturi si de la altii.

Fac tot posibilul să rezist - fizic - si să mă rog si să sper în continuare, însă devine din ce în ce mai greu.

Mă opresc aici, pentru că povestea e mai lungă si am să mai continui mai târziu. As vrea să ajung la niste molifte astăzi.
Doamne-ajută tuturor, si vreau să vă spun un lucru: Dumnezeu există. Toate acestea nu sunt glume, nici metafore, nici impresii si nu ne vin pe cap degeaba. Cu tot necazul pe care îl am si amărăciunea pe care mi-o provoacă, as vrea să folosesc această pătanie a mea ca pe un act de mărturisire.

Numai bine tuturor si pe curând.
Diavolul nu vine el ,ca entitate,in corpul sau fizic sa-ti trinteasca usile si/sau sa te scoale din somn,ci o face prin oamenii de linga noi ,cei rau-intentionati,in ceea ce ne priveste,invidiosi pe noi pt realizarile noastre sau pt ceea ce noi sintem si ei nu-s,ca oameni. Asa ca ti-as sugera sa fii cu luare-aminte la cei de linga tine.La "PRIETENI".Stii : "nimeni nu se bucura cind iti merge tie bine"...Si..nu-i nevoie sa te ridici din pat ,in toiul noptii sa faci metanie,dar daca tot te-a trezit VRAJMASUL ,foloseste asta in detrimentul lui,loveste-l cu cea mai sigura ARMA " CRUCEA.fa-ti semnul crucii ,chiar in gind,si zi:" Doamne IISUSE HRISTOASE......Miluieste-ma!" ssi l-ai ars....si incet-incet o sa-i piara setea de a te mai "hartui",caci nu-i va conveni sa fie "sagetat " la nesfirsit.El este intr-un conflict deschis cu IISUS,caci se lupta sa ne atraga in ceata lui.Asa ca la auzul cuvintului IISUS ,fuge mincind chibrituri...
Bafta!
  #18  
Vechi 19.05.2010, 12:13:47
claudiuremus claudiuremus is offline
Member
 
Data înregistrării: 29.03.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 37
Implicit problema veche

Draga Catisma incerc si eu sa ma implic putin in rezolvarea problemelor tale.Le-am avut si eu si pot sa spun ca am scapat de ele doar cu ajutorul lui Dumnezeu.Cand dupa mult timp am inceput sa ma spovedesc si sa ma impartasesc problemele se accentuau.Lupta nu-i usoara ,dar sa nu-ti pierzi credinta pentru ca Dumnezeu nu-i da omului mai mult decat poate sa duca.Dumnezeu inca ingaduie ca tu sa fii ispitita ,pentru a vedea ravna ta .Cu siguranta ca in viata ta sunt si momente frumoase,nu doar acele zgaltaituri,deci roaga-te si multumeste lui Hristos Dumnezeu Imparatul nostru si pentru acele mici bucurii,nu numai in momentele de cumpana .Multumeste lui Dumnezeu ca ti-a dat prilejul sa lupti pentru El .Diavolul nu poate sa-ti faca mai mult rau.Iti recomand sa citesti Acatistul Sf. Ciprian-bine-nteles cu binecuvantarea unui duhovnic-pentru o perioada de timp (de ex. 40 de zile) sau cum iti spune duhovnicul .Eu il citesc si acum in fiecare zi de marti chiar daca problemele au disparut .Este de o frumusete extraordinara.Dar atentie :la sfarsitul Acatistului este o rugaciune care este permis sa o spuna doar preotii .Am fost ispitit mult sa o citesc,dar cand am intrebat duhovnicul,nici nu a vrut sa auda de asa ceva.Este o rugaciune foarte puternica si este posibil sa ti se inteteasca ispitele.Deci mare atentie.Noi crestinii mai avem si alt ajutor de nepretuit,si anume pe Preacurata Maica de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria.O sa-ti marturisesc cum intr-o noapte , stapanit de aceleasi probleme,(constient sau inconstient,nu-mi dau seama nici acum )am chemat-O in ajutor si mi-a venit.Stiu ca a fost Ea pentru ca in acel moment m-am trezit si nu mi-a mai fost frica de atunci de nimic .Aceste probleme au incetat de atunci,dar pe parcurs au inceput sa-si arate coltii altele.Ce sa-i faci,diavolul nu doarme,dar Dumnezeu in mila lui nemarginita imi da puterea sa lupt.Draga Catisma , lupta cu patimile si ispitele este toata viata,pana in ultimma clipa a vietii noastre diavolul vrea sa ne piarda.Nu trebuie sa deznadajduim.Diavolul este unul singur,dar noi avem de partea noastra toate armatele ceresti ,toti sfintii ,Maica Domnului si insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos.Si inca ceva,cheama un preot sa-ti faca o aghiazma in casa,conteaza foarte mult.Si mai pune-ti in dormitor (in caz ca nu ai) si o icoana sfintita a Maicii Domnului.Eu mai am multe de spus,dar as vrea sa stiu ca ti-a fost de ajutor atat cat am scris.Doamne-ajuta.
  #19  
Vechi 19.05.2010, 18:13:10
second_choice second_choice is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 17.05.2010
Locație: Bucharest
Religia: Ortodox
Mesaje: 3
Implicit multumesc

@catisma: ma bucur nespus pt feedback. Cu mare drag!

Sa stii ca eu cred ca cea mai mare eroare o facem cu noi insine atunci cand ne impovaram cu vina pt pacate si greseli. Pt ca in momentul ala nu mai suntem blanzi cu noi insine. Devenim drastici. Judecata ar trebui lasata in mainile lui Dumnezeu, pornind mai intai de toate de la judecata pe care ne-o aplicam singuri precum o autoflagelare de multe ori. Astfel blocandu-ne si impotmolindu-ne.

Un pas fundamental in relaxarea si depresurizarea propriei fiinte, ar tb sa fie acela al iertarii propriei persoane. Cand ne rugam Domnului inspre iertarea pacatelor noastre, eu cred ca ar trebui sa mai adaugam si sa ne dea putere sa ne iertam pe noi insine si apoi pe semenii care ne-au ranit.

Noi nu ar trebui sa fim proprii nostri judecatori, ci mai degraba proprii nostri indrumatori.

Caci daca noi fata de noi nu suntem blanzi si iertatori si astfel sa ne ajutam cu blandete noi pe noi, oare cum am putea fi blanzi si iertatori fata de semenii nostri mai putin putinciosi intr-unele sau altele? Si astfel cum am deveni mai buni in a ne iubi seamanul precum pe noi insine - esenta credintei crestine?

Caci daca ne uitam in jur si vedem cata ingaduinta, toleranta, iertare si indurare manifesta Dumnezeu fata de noi, ori de cate ori o luam pe aratura, oare n-ar trebui sa incepem totul de la noi? Din samburii samburilor? Ca sa gresim azi mai putin decat ieri?

Eu cred ca atunci cand in Scriptura suntem indrumati sa nu judecam, acea indrumare nu ne exclude pe noi insine si nu e pt ce e in exteriorul nostru, cat primordial este fata de noi insine. Judecata este a Creatorului. Nu a noastra. Din toate perspectivele. Chiar toate.

Am adaugat asta, referitor la orice continui sa descoperi si sa clasezi ca pacat, mic sau mare. Sa incerci sa te abordezi si din aceasta perspectiva, sa te iei mai usor. Asta nu inseamna ca nu te vei ajusta pe traseu si ca nu vei continua lupta cu sinele zi de zi, ci ca o vei face mult mai bine si mult mai usor si vei economisi si timp daca mentii atentia fara insa a te stresa, impovara, invinui, judeca tu pe tine. Cu alte cuvinte, mai elastic si mai relaxat, lasand judecata in singurele maini in care ea poate exista, dincolo de intelegerea noastra limitata.

A te relaxa in abordarea propriei fiinte, odata trecuta de un prag, nu inseamna a trata fara insemnatate lucrurile sau fara atentie. E doar o alta abordare, mai usoara.

Uite, iti pot impartasi un CUM, asa cum eu l-am aplicat si conceput la mine.

Imagineaza-ti ca esti pictorul propriului tau portret. Acela care ai fost pana acum si acela care urmeaza sa devii. Ca orice artist creator, treci prin tot felul de stari si momente. Insa portretul nu ti-ar iesi bine daca apesi pensulele pe sevalet si daca rupi panza din inclestare sau incrancenare sau fara sa ai masura potrivita. Oricat de buna ti-ar fi intentia, vei zdrobi propria munca. Va trebui sa incepi mereu de la inceput si ar fi un efort zadarnic sau foarte anevoios.

Ca pictor ce esti al propriului portret, imagineaza-ti in continuare ca esti insotita de Creatorul tau care nu face altceva decat sa iti dezvaluie ce esente si ce frumusete a pus in tine si fata de care nu are nici un sens sa te invinuiesti. Caci El stie si cine esti si ce poti si cat poti. Esti intr-un proces de dezvaluire al propriului sine.

Continua si imagineaza-ti cum te lasi pur si simplu in palmele Lui si calatoresti in povestea ta, cum ti se arata cum ai fost tu creata si plamadita de creator. Fara asta nu ai putea sa termini portretul, nu? Pasul cu ``a te increde``. Te lasi pur si simplu. Fara iluzoria ``plasa de siguranta`` care ne incurca in acest proces.

La fel de bine , chiar daca portretul este finalizat in ansamblul sau, dar nu ii dai si tushele de finete - pe detalii, portretul nu este gata pt inchiderea unei etape si deschiderea alteia noi. E precum o casa gata construita dar cu finisaje strambe sau incomplete. Trebuie sa-i dam tusele de final. Micile reglaje, micile fineturi. Ca sa poti da tushele potrivite, trebuie sa te lasi in mainile Lui ca sa te vezi si din perspectiva Lui, atunci cand El te-a plamadit, atat cat ti-e putinta si intelegerea. Si cum vad, iti este foarte buna. Cum ai putea sa te vezi din perspectiva Creatorului , daca nu te lasi dusa in palmele Lui, astfel incat sa iti poata dezvalui? Astfel incat sa poti vedea? Intr-un fel vezi cand privesti, asculti, urmezi si intr-alt fel atunci cand participi efectiv in acest proces. Ca sa participi, trebuie doar sa te repozitionezi. Sa treci un prag. Atat si nimic mai mult. Pur si simplu.

E oarecum firesc si evident, nu?

In astfel de treceri dintr-o etapa in alta, totul se intampla precum a cerne malaiul. Precum intr-o sita. Ai vazut ca nu este indeajuns sa facem miscarea cu sita o data si gata ca malaiul sa se cearna. Trebuie sa repetam aceeasi miscare de mai multe ori. La fiecare repetitie, se cerne si iar se cerne. La final ramane doar ce este necesar. Nimic in plus si nimic in minus. Noi insa nu simtim mereu cum se cerne ce nu ne trebuie, insa fiecare efort mai cerne un pic. Fara indoiala. Si ai vazut ce mamaliga buna iti iese cu un malai bine cernut si ce mamaliga scortoasa cand malaiul nu este bine cernut si cum iti scrasnesti dintii dand de cate un bob de altceva in plus si nelalocul lui.

Ei bine, cam asa se intampla si cu noi - la capitolul fineturi si finisaje. E ca o debarasare de tot ce nu avem nevoie pt a continua.

Imagineaza-ti acum a cerne malaiul relaxata si a cerne malaiul inclestata. In primul caz vei cerne cantitati mai mari si mai bine si mai cu placere si intr-un timp mai scurt, in al doilea caz vei obosi, vei cerne mai putin si iti vei pierde rabdarea si timpul va fi mai lung.

Cheia e o masura anume in toate. In cuvintele noastre, echilibru. Usor usor. E un proces continuu. Dar il putem parcurge cu relaxare si placere sau inclestati si chinuiti. Sa stii ca putem alege.


Raspunzand strigarii tale, tocmai am realizat cat mai am de finisat si tocmai mi-am identificat noi mici lucruri ce necesita ceva mai multa relaxare in abordare. In acelasi timp, tocmai am detectat cat de trufasa sunt inca si cat de mica mi-e smerenie - numai din simplul fapt ca eu n-am fost in stare sa strig cand am avut nevoie, nu mai zic de altele.


Iti multumesc si eu foarte mult. Mi-ai fost de mare ajutor.

Zile faine! Nopti blande!

Numai bine :)
  #20  
Vechi 19.05.2010, 21:11:07
Catisma Catisma is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 93
Implicit Asta pentru informarea celor care ar avea nevoie...

Citat:
În prealabil postat de antoradoi Vezi mesajul
Diavolul nu vine el ,ca entitate,in corpul sau fizic sa-ti trinteasca usile si/sau sa te scoale din somn,ci o face prin oamenii de linga noi ,cei rau-intentionati,in ceea ce ne priveste,invidiosi pe noi pt realizarile noastre sau pt ceea ce noi sintem si ei nu-s,ca oameni. Asa ca ti-as sugera sa fii cu luare-aminte la cei de linga tine.La "PRIETENI".Stii : "nimeni nu se bucura cind iti merge tie bine"...Si..nu-i nevoie sa te ridici din pat ,in toiul noptii sa faci metanie,dar daca tot te-a trezit VRAJMASUL ,foloseste asta in detrimentul lui,loveste-l cu cea mai sigura ARMA " CRUCEA.fa-ti semnul crucii ,chiar in gind,si zi:" Doamne IISUSE HRISTOASE......Miluieste-ma!" ssi l-ai ars....si incet-incet o sa-i piara setea de a te mai "hartui",caci nu-i va conveni sa fie "sagetat " la nesfirsit.El este intr-un conflict deschis cu IISUS,caci se lupta sa ne atraga in ceata lui.Asa ca la auzul cuvintului IISUS ,fuge mincind chibrituri...
Bafta!
1) Dacă esti trezit noaptea de duhuri rele care te clatină de umăr imediat cum ai atipit, te trezeste diavolul de câte ori adormi sau îti pune mâna pe fată o persoană nevăzută sau simti respiratia fierbinte a unei persoane nevăzute sau te trage de haine sau alte lucruri ti se întâmplă: te scoli si afumi cu tămâie, stropesti cu agheazmă prin casă, te dai cu agheazmă pe fată, zici rugăciuni, îti faci cruce, apoi te culci. Altfel nu încetează să te chinuiască până la 3-4 dimineata. Ceasul desteptător te trezeste la ora 5, iar la serviciu cazi de somn fiindcă ai dormit numai o oră.

De acest necaz dau cei care nu s-au spovedit si nu s-au împărtăsit de multi ani: unde nu locuieste Duhul Sfânt Dumnezeiesc, vin si locuiesc diavolii.

Rezolvare: Tii post negru vinerea până la ora 24 + rugăciuni. Faci spovedanie generală + împărtăsanie. La spovedanie se spun păcatele începând de la 7 ani si până la vârsta la care esti.

Faza II:
Dacă necazurile nu au încetat, înseamnă că nu ai făcut spovedanie corectă. Nu ai spus păcatele si de aceea diavolul stă. Nu pleacă. Faci post o săptămână si faci din nou spovedanie, la care spui cele ce ai uitat să spui la spovedania anterioară.

Apoi faci Maslu pentru iertare de păcate. Se fac 1-3-5-7-9 masluri.

Uleiul de la un Maslu se foloseste 7 zile, timp în care tii post, cu post negru, luni, miercuri, vineri, până la ora 24.

Zilnic, cu 2 ore înainte de masă ori în cursul zilei, bei un pahar de agheazmă în care pui 9 picături mici de ulei de la maslu.
Înainte să bei acest pahar faci 40 de mătănii.

Rugăciuni:
În timpul zilei se spun: rugăciuni ZILNIC + Tatăl nostru neîncetat + rugăciuni de cerere

Seara:
După ora 22, se aprind 9 lumânări asezate cruce si faci rugăciuni: RUGĂCIUNI ZILNIC + Acatistul Mântuitorului. După fiecare icos, zici si rugăciunea de cerere: „Doamne, iartă-mă pe mine robul tău (numele) si alungă de la mine duhurile rele. Pe pustiu să se ducă, unde om nu locuieste si la mine să nu se mai întoarcă.”

Până scapi, continui zilnic cu acestea. Dacă mai vine diavolul noaptea sau ziua la tine, zici de 3 ori: „În numele Mântuitorului Iisus Hristos, pleacă de la mine.” Sau zici de 3 ori: „Eu sunt al Mântuitorului Iisus Hristos, pleacă de la mine.” La numele Mântuitorului Iisus Hristos, diavolii pleacă. Nu este alt nume care să-l alunge pe satan.

2) Dacă dormi o oră seara, ca apoi să te trezesti si nu mai adormi decât pe la 3-4 dimineata, este de la vrăji. Sau îti este somn toată ziua, dar în clipa când te-ai culcat, somnul a dispărut si te chinuiesti toată noaptea, vrând să adormi. Adormi pe la 4 dimineata. Si diavolii lucrează în ture: de zi, de seară, de noapte, de revărsatul zorilor. Diavolul care te-a chinuit toată noaptea, în zori, a plecat la raport. Dă raportul la căpetenia lor despre ceea ce a lucrat. De aceea adormi în zori, după ce el pleacă.

Cei care nu s-au spovedit si nu s-au împărtăsit de multă vreme pătesc aceasta. Ei nu au lângă ei îngeri care să-i apere în timpul somnului.

(Apoi urmează recomandări asemănătoare cu cele de mai sus: faci spovedanie generală + împărtăsanie, deci curătire + sfintire. La spovedania generală se spun păcatele începând de la 7 ani si până în prezent. Faci rugăciuni + post negru vinerea până la ora 24. Rugăciuni de cerere: „Alungă, Doamne, de la robul tău (numele) orice duh necurat; să se ducă pe pustiu, unde om nu locuieste si la mine să nu se mai întoarcă.)

Diavolul nu vrea să se ducă pe pustiu. El se întoarce înapoi la cel care l-a trimis asupra ta. Deci tu, când începi rugăciunile si postul, fiecare primeste înapoi ceea ce a trimis si are necazurile pe care le aveai tu.

Mergi la Sf. Liturghie în toate sărbătorile. În casă afumi cu tămâie si stropesti cu agheazmă.
Zilnic, când esti curat, iei anafură + agheazmă 3 înghitituri + te ungi pe fată cu agheazmă.
În timpul zilei: rugăciuni zilnic + Tatăl nostru, spus cât mai des, ca să ai legătură cu Dumnezeu prin rugăciuni.

(Încă o situatie, care nu e cazul meu dar care poate folosi celor care au asemenea probleme - am o prietenă în situatia asta:)

3) Dacă esti chinuit de insomnie, de câte ori te trezesti, iei Bibliai si citesti din ea ordonat, de la început. Pui semn unde ai rămas si continui asa, seară de seară. Văzând diavolul că ori de câte ori te trezeste, tu îi faci slujbă lui Dumnezeu, nu te mai trezeste.

De asemenea, poti zice rugăciuni ori de câte ori te trezeste.

4) Dacă simti că vine asupra ta, imediat după ce ai atipit, vine ceva de greutatea unei păsări, pe trunchi, pe picioare, alteori esti lovit în tălpi. Acesta este diavol. Îl alungi, zicând: „Eu sunt al Mântuitorului Iisus Hristos si casa mea la fel, pleacă de la mine.” Sau zici de 3 ori: „Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorule, alungă acest duh necurat de la mine, robul tău (numele); pe pustiu să se ducă si la mine să nu se mai întoarcă.”
- Tii post negru vinerea, până la ora 24 + rugăciuni zilnic, adică dezlegare.
- Cu agheazmă, te ungi pe fată, bei, stropesti prin casă + afumi cu tămâie.
- Ca să poti respinge duhurile rele, faci spovedanie generală + împărtăsanie, adică faci curătire + sfintire. Când îi alungi, diavolii pleacă numai dacă esti al Mântuitorului Iisus Hristos.
- Mergi la Sfânta Liturghie, în toate sărbătorile.

5) Dacă adormi, dar după ce ai adormit, toată noaptea te strânge un sarpe care stă încolăcit peste trunchi si peste brate, te strânge ritmic.
Te strânge si te lasă, ca si cum te-ar zgudui un curent electric periodic si neîncetat, toată noaptea. Dimineată te trezesti mai obosit decât la culcare. Este de la diavol. Chinul acesta se repetă noapte de noapte. Dacă te trezesti si vrei să-ti faci cruce, nu poti, fiindcă nu poti ridica mâna. Faci cruce cu limba în interiorul gurii si ai să vezi că mâna se eliberează. Crucea loveste pe demoni. Ca să scapi, aplici tratamentul de la punctul (4).

6) Poate auzi sonerii la o oră la care nu ai pus ceasul desteptător să sune. Sună exact ca ceasul, la ora 24 sau la ora 3 dimineata; uneori, sună la o oră după ce te-ai culcat si apoi nu mai adormi decât pe la 4 dimineata. Apoi, la ora 5, sună si ceasul tău, după cum l-ai fixat de seara. Soneria care te-a trezit în timpul noptii este diavol.

- Stropesti cu agheazmă prin casă, afumi cu tămâie + rugăciuni. Psalmii au o mare putere de alungare a duhurilor rele. Citesti Psalmii 3-30-142 + încă 3 psalmi pe zi, de la început. Continui asa ordonat, zilnic, până termini Psalmii. Deci, 6 psalmi pe zi. Dacă citesti mai multi, diavolul iese la luptă si s-ar putea să nu fii pregătit prin spovedanie + împărtăsanie, ca să poti duce bine această luptă.

Rugăciunea îi arde pe diavoli, le produce suferintă, ca o arsură. De aceea, uneori vei auzi în timpul rugăciunii mieunând sau mugind, sau urlând ca un lup etc, sau se nelinistesc si fac gălăgie, zgomot.”

„Vă sfătuieste arhimandritul Ilarion Argatu / Despre vrăji si farmece si lupta împotriva lor” - Pr. Alexandru Argatu
Subiect închis

Tags
chinuiri de la diavol, farmece, părintele argatu, privare de somn, vraji

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2) Catisma Vrajitoria 54 06.11.2017 03:34:18
despre vraji, farmece sadiy Generalitati 7 11.10.2011 12:49:26
Despre Vraji patinina34 Vrajitoria 18 22.06.2010 21:06:43
Despre vraji -parintele Argatu idealist Vrajitoria 1 14.05.2010 13:57:13