Pacatul cu gandul

[AlinB]

În prealabil postat de coralina

Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Daca te surprinzi cu un astfle de gand si o data cu el vine constiinta faptului ca este gresit si il respingi, cerandu-i iertarea lui Dumnezeu pentru ceea ce ar putea fi o slabiciune a ta sau chiar rugandu-te pentru vrajmas daca crezi de la el a venit gandul (sau amandoua), n-ai pacat pentru el.

Daca insa te invoiesti cu gandul pacatos, chiar daca nu se ajunge la fapte, este pacat, pentru ca practic ceea ce lipseste ca pacatul sa fie deplin, sunt conditiile practice ca el sa devina imediat fapta - detaliu minor de altfel pentru care n-ai nici un merit practic, ca pacatul cu gandul n-a devenit pacat cu fapta.

Si mai zic unii ca gandurile sunt ca niste sageti, daca sunt indreptate impotriva aproapelui nostru, ele au efecte chiar daca noi sau el nu-si da seama.
S-ar putea sa ne intrebam de ce suntem priviti urat de cineva care ii purtam antipatie desi nu i-am lasat niciodata sa inteleaga asta. Si binenteles sa ne simtim motivitati sa intretinem acea antipatie cand de fapt poate cauza prima tot noi suntem. Sau chiar daca raul a venit mai intai de la celalalt, in loc sa se piarda la noi, l-am primit, amplificat, trimis inapoi si tot asa..

[heaven]

Gandurile pot fi controlate.Putem inlocui gandirea negativa despre absolut orice sau oricine cu una pozitiva,adaptata situatiei care sa ne dea forta sa mergem mai departe fara a tine un venin distrugator in propria fiinta.
Deasemenea cei care considera ca doar pentru ca gandesti ceva de rau fata de cineva,dar nu si pui in practica astfel nu poti dauna celor din jur se inseala.
In ziua de astazi este cunoscuta puterea gandului si cum aceasta poate influenta intreg universul.
Va faceti rau voua in primul rand dar si celor impotriva carora le indreptati.
Este adevarat ca orice om are nevoie de refulare,insa,incercati sa o gasiti prin alte metode,unele constructive si care sa va aduca pace si lumina in suflet.
Nu incercati sa va fortati spunandu-va "Nu ma mai gandesc ca imi detest seful si sunt plin de furie pe el pentru ca nu mi-a dat salariul la timp!" pentru ca exact aia veti face.
Este deja celebru exercitiul "Nu te gandi la un elefant roz!".Bineinteles ca inconstientul,care nu pricepe negatia exact la informatia asta se va duce.
Pur si simplu,cand aceste ganduri negative incep sa va bantuie,comutati imediat mintea spre altele pozitive,placute.
Incercati si veti vedea ca reusiti!

[cristiboss56]

În prealabil postat de cherub

Cred ca are legatura cu judecarea/osandirea aproapelui, in gand. Bun exemplu a postat aici caliyo, cel cu pilda din Pateric. Majoritatea dintre noi facem aceasta - adica judecam pe altii, in gand - dar cel mai adesea, nici nu constientizam ca ar fi de fapt, un pacat (ca s-ar putea incadra in sfera a ceea ce ar putea fi considerat pacat) etc; atat de subtil este si il consideram ca facand parte din 'starea de normalitate' a mintilor noastre etc. Consider eu ca acest pacat este cel mai greu de 'tinut in frau' (de controlat) sau de 'dezbarat', de dezradacinat, eliminat din mintile noastre, fiindca mereu ne vine in mod natural, (si aproape) instantaneu etc. Idem cateodata, si injuraturile sau dracuielile etc, intra in 'reflexul' mintii unora, fiind apoi cam sau f. greu (dar nu imposibil) de scapat de ele!...

Precum ne invata Sfintii Parinti , cel ce a inceput lupta impotriva gandului , a gandurilor in general , si-a luat asupra sa o nevointa aspra deoarece gandurile constituie piedica cea mai mare pe care o intampina omul in curatirea si desavarsirea sa duhovniceasca .

[Daniel777]

În prealabil postat de coralina

Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Daca te abtii sa nu apostrofezi pe cineva,dar continui sa gandesti rau despre el,nu poate fi un merit.
E adevarat ca e mai rau sa vorbesti de cineva negativ,decat sa gandesti acel lucru fara sa-l rostesti.Este o treapta mai buna.
Insa crestinul trebuie sa tinda spre desavarsire,adica sa gandeasca despre el insusi ca este cel mai pacatos dintre toti,si sa nu judece pe semenul sau.
Acesta este un lucru greu,dar nu imposibil.Pentru asta trebuie sa incercam sa fim desavarsiti ,asa cum Domnul nostru Iisus Hristos este!

[cristiboss56]

In una din invataturile sale Efrem Sirul ne arata : " Nu ma aruncati in negrija , fratii mei , pentru pacatele cu gandul , ca ar fi usoare .. Daca pacatele cu gandul ar fi usoare , nu socotea insusi Hristos , Intelepciunea lui Dumnezeu , preacurvie intru pofta de muiere si uciderea intru ura de frati . Numai ai cugetat cu patima la muiere si te-ai facut preacurvar ! Numai ai cugetat cu ura asupra fratelui tau , si-l urasti , esti ucigas ! " Parintele Cleopa ne avertiza clar : << Vai de acela care uita de moarte , ca acela moare cu trupul la vremea lui , dar cu sufletul moare cand face pacatul . Daca am fi avut totdeauna moartea inaintea ochilor n-am face pacatul nu numai cu lucrul , nici cu cuvantul , nici cu GANDUL . Pentru ca Dumnezeu judeca pacatul si cu GANDUL ca pacat desavarsit . >>

[Rodica50]

Sa nu lasam gandurile sa-si faca in capul nostru cuib.

[anita]

În prealabil postat de annajanette

hai sa o lasam balta ca toti suntem mesteri la vorbe lasati-l pe dzeu sa judece ...vrei sa spui ca tu nu pacatuiesti cu gandul? daca te pun la incercare pici testul de fapt toti inclusiv eu.

Asta nu e un motiv sa nu te straduiesti sa elimini gandurile rele din cugetul tau.
Ca toti pacatuiesc cu gandul nu ne consoleaza cu nimic sa abandonam lupta pentru desavarsirea sufleteasca.

În prealabil postat de anita

Asta nu e un motiv sa nu te straduiesti sa elimini gandurile rele din cugetul tau.
Ca toti pacatuiesc cu gandul nu ne consoleaza cu nimic sa abandonam lupta pentru desavarsirea sufleteasca.

Spune ca te straduiesti de geaba daca nu ai Duhul Sfant prin care sa biruiesti.

De aceea nu depinde de cine alearga daca alearga gresit (fara Duh) ci de Dumnezeu care are mila.

[costel]

Daca ne insotim cu gandurile rele, atunci drumul de la momeala la fapta poate dura o clipa. De le vom schimba in ganduri bune, acest drum nu va mai exista.

PS.Sfantul Ioan Damaschin vorbeste despre lucrarea diavolului de a ne face sa pacatuim astfel: "Altceva este adica momeala (atacul), altceva insotirea, altceva lupta, altceva patima, altceva invoirea (consimtirea), care e aproape de fapta si se aseamana ei, altceva lucrarea si altceva robirea".

[Rodica50]

Loveste gandurile rele de PIATRA HRISTOS- si cum spunea Parintele Rafail Noica- DOAMNE! DOAMNE! DOAMNE! ... asa scapam de ispita.