Postul negru

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

- Imi lipseste si discutia asupra efectului duhovnicesc si aici me refer la postul in general, nu numai la cel negru.
Ce aduce unuia si altuia postul? Cum il schimba (sau nu)?
Eu inca n-am inteles asta. Fiindca oamenii pana la urma raman la fel din pacate.
Cum spunea undeva un teolog (in ierarhia superioara a calugarilor) - se tine post si mananca din oameni.

Postul în sine nu are un efect duhovnicesc. Adică nu e de ajuns să te abții total sau parțial de la unele mâncăruri ca să devii un om mai bun. Însă el este o unealtă foarte folositoare dacă vrei să sporești în credință și să te simți mai aproape de Hristos.

Acum, spre exemplu, în Săptămâna Patimilor, postind mai aspru înțelegi nu doar cu mintea, ci și cu trupul, puțin din suferința Domnului. Te unești cu El în starea Lui de jertfă. Dar pentru asta trebuie să fii și în biserică, la slujbele pline de Duhul Sfânt care-L evocă și care nu sunt o rememorare a unor fapte petrecute cândva, ci o trărie aici și acum a acelor fapte. Pentru că timpul în Biserică nu curge ca în lume, ci este un permanent astăzi.

Deci practicat ca parte a unei rânduieli ce cuprinde participarea la slujbele Bisericii, rugăciune, citirea Bibliei și a celorlalte cărți sfinte, însoțite de dorința de a deveni un suflet mai iubitor și mai milos, roadele duhovnicești ale postului nu se lasă mult așteptate. Poate cel mai de folos e că te smerește; simți că te micșorezi și că nu mai ești așa de important, că viața ta atârnă doar de Dumnezeu, ești mai conștient de faptul că trăiești doar cu ajutorul darurilor Lui și devii mai mulțumitor.

Dar, paradoxal, cu cât te simți trupește mai mic, devii mai puternic sufletește în sensul că simți că foamea nu mai are putere asupra ta, nu te mai temi de eventualele lipsuri prin care ai putea trece, nu te mai temi de suferință (adeseori închipuită), Îl simți pe Dumnezeu aproape și nu te mai clatini. Și pentru că nu te mai temi pentru viața ta („ce vom mânca, ce vom bea, cu ce ne vom îmbrăca?”), îi poți ajuta mai mult pe cei care sunt în diverse nevoi, îi poți întări pe cei care încă se tem.

Nemaiavând frică, postul îți aduce și liniște, și pentru că te obișnuiește o perioadă lungă să te privezi de plăceri, dar și să fii mai atent la păcatele pe care le faci și mai îngăduitor cu ceilalți, îți aduce și răbdarea.

Dar e nevoie de mult timp, de parcurs multe posturi și de lucrat permanent la grădina sufletului pentru ca roadele să se maturizeze, să se coacă. La început sunt doar niște lăstari. Dacă nu-i îngrijești, vor muri imediat ce ai ieșit din post.

De aceea cred că și perioada ce urmează postului trebuie să fie tot una duhovnicească. Dacă în Săptămâna Patimilor(și în Postul Mare) participăm la durerile Mântuitorului, în Săptămâna Luminată ne bucurăm cu El (și o ținem tot așa până la Cincizecime). Și asta, bineînțeles, tot ținând aproape de Biserică, de unde vine adevărata bucurie.

Sophia, mai este un aspect: vointa, curajul si altele din aceasta familie, nu se obtin decit practicindu-le. Aceasta lege e valabila pentru orice incercare spirituala pe care omul si-o asuma, sau ii este pusa in fata, precum postul sau orice altceva.

Hristos a înviat!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Romowe

Hristos a înviat!

Adevarat a-nviat!

La placinte, inainte!

Apropo, stii cum se salutau, pe vremuri, securistii, de Pasti ?

Salutul: "Tovarasul Cristescu s-a intors!"
Raspunsul: "E adevarat, am fost informat!"

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Adevarat a-nviat!

La placinte, inainte!

Apropo, stii cum se salutau, pe vremuri, securistii, de Pasti ?

Salutul: "Tovarasul Cristescu s-a intors!"
Raspunsul: "E adevarat, am fost informat!"

Resurrexit vere!

Păi o lăsai baltă cu plăcintele, că de trei-patru luni slăbesc vertiginos. Și sper într-o zi să țin post negru precum Florin-Ionuț. Foamea consimțită și asumată, și mai ales administrată înțelept crește Forța/Qi-ul foarte mult. Merg acum ca o rachetă de-a Tsahalului, nu ca un bolovan dacic, cum eram pe vremea cînd am făcut cunoștință.
Bun banc, merci.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Adevarat a-nviat!

La placinte, inainte!

Apropo, stii cum se salutau, pe vremuri, securistii, de Pasti ?

Salutul: "Tovarasul Cristescu s-a intors!"
Raspunsul: "E adevarat, am fost informat!"

Apropos, stii cum era muzica (si femeia) buna, inainte vreme?
Uite asa!
https://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88

Domnul cu tine, frate Mihnea, Domnul cu toti ai tai, cei frumosi!....:)

[Yasmina]

În prealabil postat de CristianR

Postul în sine nu are un efect duhovnicesc. Adică nu e de ajuns să te abții total sau parțial de la unele mâncăruri ca să devii un om mai bun. Însă el este o unealtă foarte folositoare dacă vrei să sporești în credință și să te simți mai aproape de Hristos.

Acum, spre exemplu, în Săptămâna Patimilor, postind mai aspru înțelegi nu doar cu mintea, ci și cu trupul, puțin din suferința Domnului. Te unești cu El în starea Lui de jertfă. Dar pentru asta trebuie să fii și în biserică, la slujbele pline de Duhul Sfânt care-L evocă și care nu sunt o rememorare a unor fapte petrecute cândva, ci o trărie aici și acum a acelor fapte. Pentru că timpul în Biserică nu curge ca în lume, ci este un permanent astăzi.

Deci practicat ca parte a unei rânduieli ce cuprinde participarea la slujbele Bisericii, rugăciune, citirea Bibliei și a celorlalte cărți sfinte, însoțite de dorința de a deveni un suflet mai iubitor și mai milos, roadele duhovnicești ale postului nu se lasă mult așteptate. Poate cel mai de folos e că te smerește; simți că te micșorezi și că nu mai ești așa de important, că viața ta atârnă doar de Dumnezeu, ești mai conștient de faptul că trăiești doar cu ajutorul darurilor Lui și devii mai mulțumitor.

Dar, paradoxal, cu cât te simți trupește mai mic, devii mai puternic sufletește în sensul că simți că foamea nu mai are putere asupra ta, nu te mai temi de eventualele lipsuri prin care ai putea trece, nu te mai temi de suferință (adeseori închipuită), Îl simți pe Dumnezeu aproape și nu te mai clatini. Și pentru că nu te mai temi pentru viața ta („ce vom mânca, ce vom bea, cu ce ne vom îmbrăca?”), îi poți ajuta mai mult pe cei care sunt în diverse nevoi, îi poți întări pe cei care încă se tem.

Nemaiavând frică, postul îți aduce și liniște, și pentru că te obișnuiește o perioadă lungă să te privezi de plăceri, dar și să fii mai atent la păcatele pe care le faci și mai îngăduitor cu ceilalți, îți aduce și răbdarea.

Dar e nevoie de mult timp, de parcurs multe posturi și de lucrat permanent la grădina sufletului pentru ca roadele să se maturizeze, să se coacă. La început sunt doar niște lăstari. Dacă nu-i îngrijești, vor muri imediat ce ai ieșit din post.

De aceea cred că și perioada ce urmează postului trebuie să fie tot una duhovnicească. Dacă în Săptămâna Patimilor(și în Postul Mare) participăm la durerile Mântuitorului, în Săptămâna Luminată ne bucurăm cu El (și o ținem tot așa până la Cincizecime). Și asta, bineînțeles, tot ținând aproape de Biserică, de unde vine adevărata bucurie.

Hristos a inviat!
Cu riscul de a te vatama cu lauda(desi nu-mi doresc si nici nu urmaresc asta) trebuie sa spun ca acest comentariu mi-a mers la suflet.

Dpmdv cam asa s-ar defini relatia cu postul,asa cum o inteleg eu.

[CristianR]

Adevărat a înviat!
Sper ca vătămate să-mi rămână doar diacriticele mesajului citat. Se pare că e cazul să renunt la ele. (Problema asta la mine se rezolvă dacă atunci când citez sau reeditez un text, folosesc butonul Go Advanced).

În prealabil postat de CristianR

Problema asta la mine se rezolvă dacă ... folosesc butonul Go Advanced).

Adica, asta? https://www.youtube.com/watch?v=7NZ04BG7TfA

.........:)))

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

Sa avem iertare din nou dar poate matale nu esti tanar (30 de ani) si nu-ti
traiesti tineretea intr-un mediu social ca acum:ultra-desfranare si unde pornografia este motorul socitatii.
Stii de la o varsta, nu mai ai cum sa ai astfel de ispite.Nu-i nici o superioritate
duhovniceasca ci sunt unicile metode prin care poti supravietui ispitelor incercand sa-ti duci viata dupa Evanghelie.

Sa avem iertare din nou daca noi tinerii dorim sa ne mantuim in acest
pseudo-iad al ispitelor si atentionam si pe altii ca sa se abtina sa devina ispita.

De la o varsta nu mai ai astfel de ispite, cine ti-a inoculat ideea asta sugubeata?

Dupa cum vorbesti si dai sfaturi, rupte de realitate, se pare ca tu nu le ai nici acum

Care "iad al ispitelor"?

Ca tare am impresia ca te cam ispitesti singur, mediul ti-l alegi, nu iti este impus.

Am ajuns la acelasi concluzii ca si Sfintii Parintii dar nu din citite ci din experienta proprie. Si tare mult ma bucur cand vad ca sunt spre drumul mantuirii.Ca directia este cea buna si unica si singura.

Si mai ziceam ca doar neoprotestantii au certitudini din astea :)

Da' poate esti doar fudul si asta e un pacat capital iar ispitele cu care iti inchipui ca lupti, nici nu le ai de fapt.

http://ortodoxcrestin.com/de-ce-sunt...lte-femei-iad/ ( De ce multe femei care merg la Biserica , apoi merg in Iad)
Q.E.D

Nu mai judeca tu alte femei, judeca-te pe tine mai bine ..dar stai, ca te judecasi deja si esti pe drumul cel bun, cei/cele care nu vad lucrurile ca tine sunt deja in Iad.

Serios, nu ti-ar strica sa faci putin sport din cand in cand, ma indoiesc ca bati atatea metanii sau dai asa des cu sapaliga la morminte parasite ca sa fie asta un subtitut satisfacator pentru sanatatea ta, cum sfatuiesti pe altii, sanatate in mod sigur destul de amenintata de varsta, mediu, alimentatie, etc.