Lume sau manastire?

[kenoza]

Am citit framatarea ta cu drag,
Scopul nostru trebuie sa fie mantuirea in tot ce facem, fie in lumea fie in manastire.
Am vazut mult scris despre munca, dar nu despre dragoste, am vazut mult scris despre ispite dar nu despre duhul pe care il revarsa Dumnezeu peste tine, am vazut scriindu-se despre necontenita rugaciune, despre greutatea ei, dar nu am vazut scriindu-se despre "foamea" sufletului pe care trebuie sa o ostoiesti prin rugaciune, despre binecuvantarea de a fi cel care slujeste Dumnezeului nostru.
In monahism viata este aplecata spre Dumnezeu, munca noastra capata sens, capata scop.
Ispitele sunt multe in lume si in manastire, in manastire insa ele nu sunt confundate cu normalitatea, acolo suntem mai treji in ceea ce priveste verticalitatea adevarului, curatia lui.
Asa as vrea sa te gadesti ca in orice parte ti-ai pune trupul tau, in haine de monah sau in haine de lume, inima ta da-o Domnului Dumnezeului nostru, El ne ajuta!
Vrajmasul este prezent in lume, Dumnezeu ii permite sa ne ispiteasca, dar atunci cand framantarea ta este cu gand curat, de mantuire, Dumnezeu nu te va lasa, El te sprijina.
Pune totul in slujba Domnului si El te va calauzi, invata sa ai si rabdare si vei afla calea.
In toate cu dragoste, cu credinta, cu nadejde!

[costel]

Sunt persoane care spun cu usurinta: sunt bun de manastire. Si aceasta usurinta vine nu din sfatul duhovnicul sau, ci din putina cunoastere de sine. Daca ajung persoane de acest gen in manastire, sunt oameni care nu pot zidi, caci sunt ei insisi doborati de pacat.

Sunt si persoane care desi s-au casatorit, nu iubesc. Nu au bucuria impreunei vietuiri. O astfel de persoana ramane si in casatorie doar cu ea insasi. Un asa om nu va putea fi luat ca model de traire in casatorie.

Dar dincolo de aceste marturii nefericite de petrecere in manastire si in lume, sunt si persoane care daruiesc lumina acestei lumi. Si ele traiesc atat in lume, cat si in manastire.

Asa ca eu nu vad rostul lui "sau".

[janina]

Din păcate trebue să te naști pt mănăstire să ai chemare, dragoste, înțelepciune ,să ai o pregătire duhovnicească, înainte- să renunți la multe și apoi la mănăstire nu rezistă orcine .Îi poți sluji lui Dumneezeu în mai multe feluri .Cred că tuturor ne-a venit acest gînd numai că trebue să te testezi înainte -poți să-ți dai seama dacă ești făcut pt mănăstire.

[john1942]

În prealabil postat de Anca-Miha

Liniste si multumire nu vei gasi. Caci pe acestea le vei primi abia in Imparatia Cerurilor. Aici asteapta-te la ispite, la nevointa, caci tu te duci "brad verde" si trebuie sa iesi "mobila strunjita", daca intelegi ce vreau sa spun. Dar si indepartarea de pacate iti poate da o liniste si o multumire, dupa care se pare ca tinzi. Dar raspunsul nu-l vei gasi aici,ci cu ajutorul duhovnicului si la fata locului.

Pai ce numesti tu pacate de-i dai sfaturi acestui tinar? Pacat este sa si maninci pina nu mai sti de tine, asta se numeste inbuibare. Pacat este si atunci cind in inima ta se gasesc diferite sentimente ca, ura ,invidia gelozia si cite altele.Biblia ne arata ca sintem nascuti in pacat. Cu alte cuvinte na nastem cu germenul pacatului in structura noastra fireasca (carnala) Mintuitorul nu a dat niciun sfat ucenicilor sa se calugareasca. Ci din potriva le-a zis ,ducetiva in toata lume si propavaduiti evangelia imparatiei lui Dumnezeu.Ce zici de asat? ne este fiinta imbibata cu pacate?

[tigerAvalo9]

Poti sa te bucuri si sa te linistesti si acasa... gandindu-te la Dumnezeu...daca ai parinti ,rude o sa le duci dorul...e o hotarare grea

În prealabil postat de john1942

Pai ce numesti tu pacate de-i dai sfaturi acestui tinar? Pacat este sa si maninci pina nu mai sti de tine, asta se numeste inbuibare. Pacat este si atunci cind in inima ta se gasesc diferite sentimente ca, ura ,invidia gelozia si cite altele.Biblia ne arata ca sintem nascuti in pacat. Cu alte cuvinte na nastem cu germenul pacatului in structura noastra fireasca (carnala) Mintuitorul nu a dat niciun sfat ucenicilor sa se calugareasca. Ci din potriva le-a zis ,ducetiva in toata lume si propavaduiti evangelia imparatiei lui Dumnezeu.Ce zici de asat? ne este fiinta imbibata cu pacate?

Ma refeream la toate pacatele; cele numite de tine si altele. Trebuie sa ne indepartam de toate pacatele; si noi, nu numai cei din manastiri.
Tie ti se par normale pacatele? Ei, bine, nu sunt. Nasterea in pacat se sterge prin botez in numele Tatalui si in numele Fiului si in numele Sfantului Duh. Deci omul poate fi fara pacat; fapt demonstrat de Mantuitorul, El fiind fara de pacat. Iar noi spre starea aceasta trebuie sa tindem: spre dezpatimire, ca sa ne asemanam Lui.
Evanghelia a fost propovaduita in toata lumea. De acum ne-a ramas sa ne curatam noi de pacate. Unii o fac acasa la ei, altii la manastire.
Mantuitorul nu ne-a vorbit de internet, si totusi vad ca il folosesti...

[patinina34]

Dumnezeu este dragoste!
Fara dragoste nu exista Dumnezeu in inima si mintea nimanui!

Pentru mireni

Eu,ca si altii, oameni simpli ca si mine, eu cred ca noi sintem mai expusi relelelor deoarece pentru mireni nu exista - cel putin in trecut - cultur de a studia biblia si legile bisericesti.
Multi dintre mireni gresesc din lipsa de informatie.
Sigur, putem citi biblia, insa este complicata, la nivel de cunostinte reduse ==> nivel de intelegere redus.
Viata pentru mireni este plina de inselaciuni si de ispite, mai multe decit intr-o manastire, deci este mai greu sa te mantuiesti ca mirean, eu cred, este parerea mea personala.
Insa, un mirean, cu multa dorire de rugaciune, are multa iubire pentru Dumnezeu in sufletul si inima sa, aceia, eu cred ca au mari valori spirituale.

Pentru calugari

Eu cred ca pentru ei este mai usor de inteles legea bisericeasca, deoarece o studiaza, in manastire.
Insa viata monahala, cred ca este un mare sacrificiu, cred c este forte nevoioasa, asa incit cred ca nu toti sint chemati sa fie calugari. Insa cine are aceasta chemare, cred ca ar trebui s-o urmeze.
Aici cred ca sacrificiul, si nevointa sint atit de grele, incit nu oricine poate deveni.
Eu admir mult calugarii si calugaritele. Sacrificiile lor, nevointele lor sint putin cunoscute in lumea externa, ei nu se plang aproape niciodata, nu se simt lipsiti... De ce? Simplitatea, postul, rugaciunea multa, perseverenta si dragostea lor pentru Dumnezeu este atit de mare, incat nu le simt lipsa, nu le simt asa cum noi, mirenii o simtim.
Sint plini de duiosie, de iubire si de seninatate.


Ispite - astea vin la toti: mirean sau calugar.
Ispitele in lumea exterioara sint multe, sint mari si uneori e greu sa le trecem. Insa cine poate, si incearca din tot sufletul elimina multe din ele.
Celui rau ii este atit de usor sa ispiteasca un nestiutor mirean...


Mie-mi era dor de post, pentru ca-mi era dor mre de a face Psaltirea!
Un dor mare de tot, mi-a lipsit!
Acum ma simt bine, si impacata cu mine insami!
O recomand tuturor carora le place sa-si curete sufletul 100% dupa ce au binecuvintarea duhovnicului!

[anirod]

Un sfat ce as putea sa iti dau, e SA ITI ASCULTI INIMA, si nu Creierul, Si vei descoperi a ta chemare! Dumnezeu sa iti ajute sa te indrepti pe drumul cel bun pentru mantuirea sufletului, Roafa-te neincetat, ca Dumnezeu sa te indrume pe acea cale, pe care ti-a pregatit-o, acea pentru sufletul tau!
Dar , Dute-si si la Duhovnicul tau, el te cunoaste si te stie.
Dar totusi, termina liceul, sau, poti sa faci si la Manastire scoala.
Dumnezeu sa te Ajute, Doamne ajuta la toata lumea!
O imbratisare calda si un gand bun, de la un trecator, de la o pacatoasa

În prealabil postat de goldfinger17

Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

[adeodatus]

În prealabil postat de patinina34

Dumnezeu este dragoste!
Fara dragoste nu exista Dumnezeu in inima si mintea nimanui!

Pentru mireni

Eu,ca si altii, oameni simpli ca si mine, eu cred ca noi sintem mai expusi relelelor deoarece pentru mireni nu exista - cel putin in trecut - cultur de a studia biblia si legile bisericesti.
Multi dintre mireni gresesc din lipsa de informatie.
Sigur, putem citi biblia, insa este complicata, la nivel de cunostinte reduse ==> nivel de intelegere redus.
Viata pentru mireni este plina de inselaciuni si de ispite, mai multe decit intr-o manastire, deci este mai greu sa te mantuiesti ca mirean, eu cred, este parerea mea personala.
Insa, un mirean, cu multa dorire de rugaciune, are multa iubire pentru Dumnezeu in sufletul si inima sa, aceia, eu cred ca au mari valori spirituale.

Pentru calugari

Eu cred ca pentru ei este mai usor de inteles legea bisericeasca, deoarece o studiaza, in manastire.
Insa viata monahala, cred ca este un mare sacrificiu, cred c este forte nevoioasa, asa incit cred ca nu toti sint chemati sa fie calugari. Insa cine are aceasta chemare, cred ca ar trebui s-o urmeze.
Aici cred ca sacrificiul, si nevointa sint atit de grele, incit nu oricine poate deveni.
Eu admir mult calugarii si calugaritele. Sacrificiile lor, nevointele lor sint putin cunoscute in lumea externa, ei nu se plang aproape niciodata, nu se simt lipsiti... De ce? Simplitatea, postul, rugaciunea multa, perseverenta si dragostea lor pentru Dumnezeu este atit de mare, incat nu le simt lipsa, nu le simt asa cum noi, mirenii o simtim.
Sint plini de duiosie, de iubire si de seninatate.

Iertare!
Vorbesti bine!
O remarca vreau sa fac; sa nu uitam ca si mirenii ca si monahii au acelasi botez, au facut aceleasi lepadari si aceeasi impreunare cu Hristos.
Nu e corect sa sustinem ca monahii mai ..., mai ..., mai ... si noi mirenii mai ..., mai ... , inferiori. Nu sunt deacord.
Calugaria e mod de viata pe care oricare om de pe pamint poate sa si-o doreasca, sa o insuseasca, sa o traiasca.
LA tot ce isi asuma omul, fiecare din noi ( fara voie deplina as spune ca prunci fiind suntem cam inconstienti) la Sf. Botez un monah adaoga inca cele trei Voturi monahale pe care si un om mirean gustind din dulceata duhovniceasca - Dragostea lui Dumnezeu, Smerenia lui Dumnezeu ( frumos spune aici Cuv. Siluan, si despre ce vorbesti si tu) fara conditii le respecta.
De multe ori ma mira faptul ca oamenii mereni sunt anume aceia care e indumnezeiesc pe monahi si tot ei sunt cei care ii ponegresc, ii clevetesc si-i descrediteaza cand ii vad in cadere, cand acestia scalcie in drumul nevointei lor. Ei, monahii sunt si ei oameni care cum a spus unul din ei : " Nu sunt inger ca sa nu pacatuiesc si nu sunt drac ca sa nu pocaiesc!".
Una pentru mine am invatat : ceea ce vedem noi cum traiesc monahii, exterioritatea vietii lor trebuie sa o punem noi in practicta, sa traim noi asa si ne vom numi POATE crestini, iar ei la rindul sau au trairea lor launtrica, lucrarea lor la care nu avem noi acces, in care nu putem patrunde noi pina in momentul cand nu ... .
Iertare!

[windorin]

Casatoria este egala si la fel de minunata precum calugaria.
Monahismul este mai greu. Casatoria este mai grea.
Monahismul este mai jertfelnic si nevoitor. Casatoria este neintrecuta in jertfa si nevointa.

Asa stau lucrurile atunci cand inima intelege cuvintele Mantuitorului de la Matei 5,48.
"Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este."

Sfantul Ioan Gura de Aur spune minunat:

"Va inselati pe de-a-ntregul gandind ca unele se cer mirenilor si altele calugarilor... ei vor avea de dat aceeasi socoteala. Si daca unii gasesc in casatorie o poticnire, sa afle ca nu casatoria este o piedica, ci mai curand libertatea lor de optiune pe care o folosesc rau in casnicie. Traiti curat casatoria si veti fi primii in Imparatia Cerurilor si va veti bucura de toate bunatatile."