Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

De exemplu, sfantul Ioan Gura de Aur nu credea ca Maica Domnului era fara de pacat personal.

Un citat? O trimitere?

[Demetrius]

În prealabil postat de andreicosmovici

...M-am tot întrebat, am tot întrebat, şi nu am primit încă nici un răspuns consistent: de ce a lăsat Dumnezeu să existe o perioadă de infertilitate la femeie, în cadrul unui ciclu?...

Eu cred ca femeia nu are perioade de infertilitate.

[Demetrius]

?

În prealabil postat de stefan florin

aici Ioan Gura de Aur contrazice Biblia. Nunta este o taina Bisericii, SFINTITA de insusi Hristos...

Poti aminti un verset cumva? Sau daca e sfintita de preot(ceea ce nu-i totuna) atunci zici ca o sfinteste chiar Hristos?
Te intreb despre Biblie pentru ca nu-mi amintesc niciun verset anume legat de casatorie.

În prealabil postat de stefan florin

aici Ioan Gura de Aur contrazice Biblia. Nunta este o taina Bisericii, SFINTITA de insusi Hristos. Cum poate sa zica acest parinte al bisericii (asta in cazul in care el chiar o spune) ca, casatoria, NU poate sa scape de pangarire pe cel casatorit? Pe ce temei biblic face el o astfel de afirmatie?

Ai omis cuvatul "decat": nu poate decat sa scape de pangarire pe cel casatorit.
Iar in privinta parerilor personale ale lui Sf. Ap. Pavel, vezi ce spune Sf. Ioan Gura de Aur: de vreme ce in Pavel traia Hristos, nu traia el, Pavel, atunci si parerile personale exprimate nu sunt ale lui personale, ci cele, care i-au fost impartasite de Hristos dupa Inaltare.

Ar fi bine sa citim mai cu atentie ceea ce se scrie, ca sa nu fie nevoie de atatea reveniri.

Iar cine are o parere personala, aparte de cea a Sfintilor Parinti, sa-si mentina parerea. Eu nu incerc decat sa aduc argumente valabile, nu sa impun cuiva ceva.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

????
In cazul asta, sa le zica cineva unor excelenti doctori de suflete si trupuri precum Ioan Cezar, reespectiv Mihnea Dragomir, care mai sunt si crestini adevarati, aflati clar pe drumul mantuirii, ca au devenit inutili. La ce bun psihologi si medici? Ia sa mai stea acasa, si sa o lase balta cu scamatoriile numite "sedinte terapeutice" si "consultatii", frectii la picioare de lemn. Noi vrem sa fim bolnavi, pentru ca placerea si sanatatea sunt capcanele urzite de Samael. Vrem sa ne mantuim, asa ca mai bine bolnavi. (!!!!!)
Stimata doamna, pe bune, chiar vi se pare boala si/sau batranetea lucru bun? Vizitati un spital, un azil sau o leprozerie. Acolo cuvintele devin grosiere ca substrat de comunicare. Veti avea doar stari si sentimente care, poate/sper, va vor pune pe ganduri inainte de a mai redacta un text precum cel citat...

Scuzati-ma, dar nu cred ca m-ati inteles.
Boala si batranetea nu mi se par placute, dar stiu acum ca isi au rostul lor bine stabilit de Dumnezeu.

În prealabil postat de N.Priceputu

pentru că cei căsătoriţi nu pot să nu trăiască şi firesc. Nu pot depăşi firea aşa cum o pot face monahii. Iar rugăciunea este peste fire.

JUST! In sfarsit un cuvant intelept!

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu există, în canoanele actuale referitoare la laici, oprelişti de la viaţa conjugală în BC.

Asta este interesant, atata timp cat credem in acelasi Dumnezeu. Poate spune cineva că se mântuie ortodoxul, şi nu catolicul, sau vice versa? Şi atunci, pentru fiecare dintre noi, care este rostul unor reguli care sunt diverse, de la unii la altii? Totuşi, ceea ce este imuabil nu contează mai mult? Mă refer la simplele, dar grelele porunci lăsate chiar de Isus (să vă iubiţi precum v-am iubit), sau decalogul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ce anume credeţi că îndreptăţeşte asemenea opinie conform căreia "cauză" înseamnă "drum" ?

Am spus aceasta fiindcă am văzut enciclica HV, ca de altfel tot catehismul sau toate pildele şi sfaturile primite de la Dumnezeu, ca pe o recomandare (revelaţie) adresată libertăţii noastre. Seriis causis ne atrage atenţia asupra unor aspecte care, daca sunt luate in seama, fac parte dintr-un ansamblu care defineşte un creştin. Ori, acest ansamblu poate fi privit ca pe un drum către Dumnezeu.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu, dacă îmi propun să ajung undeva pe la ora 5, am şanse mari să ajung pe la 7. Dacă, însă, îmi propun să ajung la ora 11, s-ar putea să nu mai ajung de loc. Dar, pesemne că sunteţi mai punctual...

Nu am spus că forţez răbdarea lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Clar este altceva: că, în Biserica Catolică, situaţia normală este atunci când un cuplu dă curs iubirii matrimoniale fără a se îngriji de depărtarea de zilele cu roşu în calendar şi fără a cerceta mucusul cervical al nevestei.

Este un fel plastic de a exprima o idee, asa cum am facut si eu cand am vorbit de calculul matematic lunar. De altfle - ca sa lamuresc un aspect -, eu discut pe marginea ideilor, nu despre persoana care a emis acea idee. Daca cumva am depasit vreo limita, fara sa-mi dau seama, vă adresez scuzele mele în mod public, aici.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu am spus că un cuplu este chemat să se întrebe: "avem noi vreun motiv grav ca luna aceasta să aplicăm metoda Rotzer ?"

Permiteţi-mi sa vad putin altfel lucrurile, desi litera enciclicii este clara. Respectiv, abaterea de la normalitate (utilizarea perioadelor infertile) este admisa in cazuri grave. Dar, cum spuneam mai sus, nu se găseşte nici măcar vreo recomandare din partea lui Dumnezeu în privinţa numărului de copii pe care ar trebui să-l aibă o anumită familie. Tocmai de aceea, aceeaşi enciclică HV a conturat pentru prima dată conceptul de paternitate responsabilă, fiindcă (Biserica) ştia că sunt destule cazuri când, în mod obiectiv, o familie nu poate să aibă (încă) un copil (în plus). Ni s-a spus: iubiţi-vă, aşa cum v-am iubit. Dar nu se pomeneşte un număr de acte de caritate pe care trebuie să le facem. Singurul loc în care se pomeneşte de număr (sper să nu greşesc) este atunci când Isus vorbeşte de iertare (70x7), sau de rugăciune (2+ = Dumnezeu este prezent). Cred că fiecare, în cămăruţa inimii, trebuie să se cerceteze permanent, să ceară de la Dumnezeu lumină şi putere, ca să corespundă chemării adresate lui încă din eternitate. Şi să nu utilizeze metodele naturale în mod egoist, ci deschis vieţii. Dar, încă o dată: sunt încredinţat că utilizarea libertăţii în direcţia lui Dumnezeu reprezintă un drum de învăţat, şi că o idee destul de strictă (în prezentare, dar adevărată în esenţă), conform căreia la fiecare început de lună trebuie să cercetezi dacă poţi avea (încă) un copil, nu reprezintă un approach stimulant. Soţii ar trebui mai întâi să înveţe să-şi deschidă inima lui Dumnezeu, să înţeleagă chemarea înaltă (la sfinţenie) care li se adresează, iar numărul final de copii pe care-l vor avea (de la Dumnezeu, evident) va rezulta din această schimbare interioară. Cu alte cuvinte, într-un anumit fel, aş inversa ordinea lucrurilor. Dacă ar trebui să gândesc o cateheză pentru proaspăt căsătoriţi, aş proceda prin "deschiderea ochilor" în privinţa darului iubirii şi al vieţii veşnice, mai apoi ca să rezulte că un număr mare de copii înseamnă binecuvântare, şi înseamnă şi recunoştinţa pe care noi i-o putem întoarce lui Dumnezeu, pentru tot ceea ce primim.

În prealabil postat de Miha-anca

Are rost, caci a ramas o problema nerezolvata. Ma folosesc de aceasta ocazie, ca sa aduc putina lumina in aceasta neintelegere mai veche, in care unii credeau ca sfaturile Sf. Apostol Pavel sunt de natura personala si nu au caracter de porunca pentru noi. Iata ce am gasit azi:

Sfaturile lui Pavel trebuie socotite drept sfaturile lui Hristos.
Cand Pavel spune: "Celor casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul" (I Cor. 7, 10), si: "Celorlalti le spun eu, nu Domnul" (I Cor. 7, 12), nu spune aceste cuvinte cu gandul de a arata ca altele sunt gandurile lui, si altele gandurile Domnului.

Ar putea oare rosti sau gandi altceva decat ce gandeste Hristos, mai cu seama cand da legi de conduita in viata, Pavel, in care graia Hristos; Pavel, care nu voia sa traiasca el, pentru a trai Hristos intr-insul; el, care punea si Imparatia cerurilor, si viata si ingerii si puterile si alta zidire si ingeneral totul in urma dragostei sale pentru Hristos?

Dar ce sens au cuvintele "eu" si "nu eu"? Unele legi si invataturi ni le-a dat insusi Hristos; pe altele ni le-a dat prin apostoli. Asculta ca insusi Hristos spune ca nu ne-a dat El insusi toate legile si toate invataturile. "Multe am inca a va spune, dar nu le puteti purta".

Hristos a legiuit mai inainte, inca pe cand era pe pamant, ca femeia sa nu se desparta de barbat. (Matei 19, 9) Din acesta pricina si Pavel spune: "Celor casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul". Femeia sa nu se desparta de barbat, iar de se va desparti, sa nu se marite, sau sa se impace cu barbatul sau; si barbatul sa nu-si lase femeia (I Cor. 7, 10-11).

Dar despre cei care aveau sotii necredincioase, Hristos nu a spus nimic cu gura Sa, ci a legiuit raporturile dintre ei, punand in miscare sufletul lui Pavel. Pentru aceasta Pavel spune: "Iar celorlalti le spun eu, nu Domnul: De are vreun frate femeie necredincioasa si ea va voi sa stea cu el, sa nu o lase; si femeia, de are barbat necredincios si acela va voi sa stea cu ea, sa nu-l lase. Pentur ca barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa, iar femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios." (I Cor. 7, 12-14)

Prin cuvintele "Nu Domnul, ci eu", Pavel n-a vrut sa arate ca spusele sale sunt omenesti, ci a vrut sa spuna numai, ca porunca aceasta n-a dat-o Hristos pe cand era cu ucenicii Sai, ci o da acum, prin el. Dupa cum cuvintele "Domnul, nu eu" nu sunt potrivnice poruncii lui Hristos, tot astfel nici cuvintele "Eu, nu Domnul", nu inseamna ca-si exprima gandul propriu, independent de voointa Domnului, ci arata numai, ca Hristos da acum prin el aceasta porunca.

Textul apartine Sf. Ioan Gura de Aur si sper ca este edificator.

Am reluat textul despre parerile personale ale Sf. Ap. Pavel pentru cei, care nu l-au citit.

În prealabil postat de stefan florin

pareri personale ale Sf. apostol Pavel: 1 Corinteni cap.7

Prin prisma spuselor Sf. Ioan Gura de Aur chiar si aceste asa-zise pareri personale ale Sf. Ap. Pavel sunt de fapt tot de la Hristos.
Cum credeti ca cineva, care a primit Duhul Sfant mai poate vorbi din imaginatie? Este exclus!

[Mihailc]

În prealabil postat de Miha-anca

Prin prisma spuselor Sf. Ioan Gura de Aur chiar si aceste asa-zise pareri personale ale Sf. Ap. Pavel sunt de fapt tot de la Hristos.
Cum credeti ca cineva, care a primit Duhul Sfant la Cincizecime, mai poate vorbi din imaginatie? Este exclus!

La Cinzecime, Saul, apostolul Pavel de mai târziu, se ocupa cu prigoana împotriva creştinilor, fiind chiar complice la supliciul întâiului mucenic.

Cred că mai smintiţi decât decât neoprotestanţii se dovedesc uneori ortodocşii care se apucă de comentarii patristice după ureche, fără o minimă cunoaştere a Scripturilor tâlcuite de Părinţii.