Mita și voia lui Dumnezeu

[CristianR]

Revin la ipoteza cu cei doi (sau mai mulți) candidați pentru o parohie. Avem mai multe situații:
a) unul urmează sfatul tău și dă mită, în timp ce ceilalți nu. Acesta va obține parohia dorită (dorită pentru confortul său și al familiei?). Ceilalți vor putea alege parohii periferice, nedorite de cineva. Vor face acolo lucrul lui Dumnezeu, în timp ce primul va face și lucrul lui Dumnezeu după ce își va aranja familia, casa, mașina etc.
b) toți urmează sfatul de a da mită. Care va fi rezultatul? Se va alege cel cu mita mai mare (ca la licitație), iar ceilalți vor fi, și ei, recompensați cu posturi mai mult sau mai puțin călduțe; tot așa le va fi și slujirea; și credința enoriașilor lor.
c) niciunul nu urmează sfatul. Nimeni nu dă mită. Pică toți? Să zicem. Se repetă concursul. Iarăși nu dă nimeni. Nu-i așa că în cele din urmă va fi o competiție corectă? Și că în felul ăsta vor putea ajunge preoți inimoși nu doar la țară, ci și în buricul tîrgului?

[Copacel]

Daca preotul da sau nu mita pt postul sau, isi pierde harul ?

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

Daca preotul da sau nu mita pt postul sau, isi pierde harul ?

Haul? Discutabil.
Caracterul? Indubitabil.

[CristianR]

În prealabil postat de Copacel

Daca preotul da sau nu mita pt postul sau, isi pierde harul ?

Orice păcat duce la pierderea harului. Nu numai în cazul preotului.

[Copacel]

În prealabil postat de CristianR

Orice păcat duce la pierderea harului. Nu numai în cazul preotului.

Atunci preotul care a dat mita mai poate oficia Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie ?

[CristianR]

@Copacel: Probabil întrebarea ta se referea la harul preoției, dacă-l pierde. Acela e o învestitură, o misiune sfântă pe care a primit-o; pe care cred că nu o pierde.
Altfel, cei mai mulți preoți, ca și noi, nu sunt într-o stare permanentă de har; nu sunt lipsiți de păcate. Dar ieșirea din păcat îi este oricui accesibilă, prin pocăință. Asta e important: să nu persiști în starea căzută. Să o regreți și să o îndrepți.

[Copacel]

În prealabil postat de CristianR

@Copacel: Probabil întrebarea ta se referea la harul preoției, dacă-l pierde. Acela e o învestitură, o misiune sfântă pe care a primit-o; pe care cred că nu o pierde.
Altfel, cei mai mulți preoți, ca și noi, nu sunt într-o stare permanentă de har; nu sunt lipsiți de păcate.

Pai atunci vb de pacate personale(in cazu asta mita) care tin exclusiv de viata
preotului si nu au impact asupra harului preotiei, drept-urmare noi mirenii
nici nu ar trebui sa ne interseze ce face preotul in viata sa personala, ca nu
avem voie sa ne judecam aproapele.De aici rezulta urmatoarea chestie:
sa nu permitem ca viata personala a unui prelat sa ne sminteasca credinta si
ce face prelatul in viata sa personala va raspunde in fatza lui Dumnezeu si
nu ne priveste pe noi.

[AlinB]

În prealabil postat de CristianR

Orice păcat duce la pierderea harului. Nu numai în cazul preotului.

Depinde de ce har vorbim aici.

Harul preotiei se pierde doar prin caterisire.

Harul personal e cu totul altceva.

Unii nici macar nu-l au intr-o masura semnificativa pentru profesia de indrumator duhovnicestc. Sau macar priceperea.

[AlinB]

În prealabil postat de CristianR

Revin la ipoteza cu cei doi (sau mai mulți) candidați pentru o parohie. Avem mai multe situații:
a) unul urmează sfatul tău și dă mită, în timp ce ceilalți nu. Acesta va obține parohia dorită (dorită pentru confortul său și al familiei?). Ceilalți vor putea alege parohii periferice, nedorite de cineva. Vor face acolo lucrul lui Dumnezeu, în timp ce primul va face și lucrul lui Dumnezeu după ce își va aranja familia, casa, mașina etc.
b) toți urmează sfatul de a da mită. Care va fi rezultatul? Se va alege cel cu mita mai mare (ca la licitație), iar ceilalți vor fi, și ei, recompensați cu posturi mai mult sau mai puțin călduțe; tot așa le va fi și slujirea; și credința enoriașilor lor.
c) niciunul nu urmează sfatul. Nimeni nu dă mită. Pică toți? Să zicem. Se repetă concursul. Iarăși nu dă nimeni. Nu-i așa că în cele din urmă va fi o competiție corectă? Și că în felul ăsta vor putea ajunge preoți inimoși nu doar la țară, ci și în buricul tîrgului?

Cam asta e ideea, un stistem ticalosit nu poate supravietui fara complicitate cu ticalosii.

Si intreb si eu: cine poate fi complicele unor ticalosi? Un om de buna credinta?

Oare s-ar cere mita dintr-o parahoie saraca?

Oare nu se cere mita acolo unde se stie ca e floare la ureche sa aduni relativ repede 10.000 euro cu predici "inimoase" despre "fapta buna crestina" spre "slava lui Dumnezeu"?

Ca intreb si eu, oare cu ce inima aduna preotul banii aia, de spaga?

Oare cum se simte predicand despre milostenie, milostenia fiind de fapt spaga care o da spre confortul personal?

[sophia]

În prealabil postat de CristianR

Revin la ipoteza cu cei doi (sau mai mulți) candidați pentru o parohie. Avem mai multe situații:
a) unul urmează sfatul tău și dă mită, în timp ce ceilalți nu. Acesta va obține parohia dorită (dorită pentru confortul său și al familiei?). Ceilalți vor putea alege parohii periferice, nedorite de cineva. Vor face acolo lucrul lui Dumnezeu, în timp ce primul va face și lucrul lui Dumnezeu după ce își va aranja familia, casa, mașina etc.
b) toți urmează sfatul de a da mită. Care va fi rezultatul? Se va alege cel cu mita mai mare (ca la licitație), iar ceilalți vor fi, și ei, recompensați cu posturi mai mult sau mai puțin călduțe; tot așa le va fi și slujirea; și credința enoriașilor lor.
c) niciunul nu urmează sfatul. Nimeni nu dă mită. Pică toți? Să zicem. Se repetă concursul. Iarăși nu dă nimeni. Nu-i așa că în cele din urmă va fi o competiție corectă? Și că în felul ăsta vor putea ajunge preoți inimoși nu doar la țară, ci și în buricul tîrgului?

Am doua nelamuriri la acest domeniu (al alegerii/impartirii parohiilor:

1. Familia nu este lucrul lui Dumnezeu? Un preot trebuie sa fie casatorit, deci nu face singur o alegere. Trebuie sa tina cont si de sotie si copii. Poate si sotia lucreaza si mai sunt si parinti, socri...
Deciziile nu se iau chiar asa de unul singur.

2. De ce considerati voi neaparat ca numai daca cineva slujeste intr-un sat amarat isi face datoria fata de Dumnezeu si de oameni.
Mai precis care este diferenta intre oamenii de la oras (ca si din acestia multi sunt amarati) si cei din ultimul sat amarat?
Oamenii de la oras ca vina au sa nu aibe un preot bun?

Pe tine in special te intreb si altceva: oare parintele Galeriu care a slujit in mijlocul Bucurestilor este mai fara Dumnezeu decat un preot de la tara?
Bine, a luat-o si el mai de jos.

Eu sunt de acord cu tine ca nu trebuie sa mai fie mita si pile, ca trebuie ca lucrurile, indiferent care (parohie, operatii sau tratamente la medici, posturi, locuri de munca, locuinte, etc.) trebuie date/obtine in mod echitabil si corect.

Dar gandeste-te ca aceste sisteme functioneaza de mii de ani. Functionau cred si pe vreme lui Iisus. Cine si cum sa le schimbe?
Doar daca fiecare persoana in parte s-ar schimba si toti simultan.
Si s-ar stabili alte reguli si legi.

Uite am sa mai spun ceva:
Inainte vreme, poate stii si tu, existau si lucruri cat de cat corecte.
Locurile de munca, cel putin dupa absolvirea unei facultati (ca in rest nu stiu), se dadeau prin repartitie.
Si mai era si o favorizare normal: se dadeau dupa buletin, cu exceptia oraselor mari care erau inchise.
Se dadeau dupa medii (deci merite) si prioritati locative. Mai erau si cei care erau deja casatoriti si trageau si sotia/sotul dupa ei.

Locuintele se dadeau de la serviciu. Fiecare avea locuinta, fie el bogat sau sarac.
Fiecare avea serviciu.

Sa vezi ce batalii sunt astazi in vest (nu stiu in tara cum este), pentru loc de munca si locuinta. Pentru ca nu sunt suficiente.
Este capitalismul care face praf multe.
Erau probleme si in socialism, sigur.

Dar pentru multe ar trebui un alt sistem economic si alt sistem de valori (ca sunt legate intre ele).

Ar trebui multe schimbate.
Traim acum legea junglei si cu suferinte mari de tot.
Nu stiu cat de tari si credinciosi ar trebui sa fim ca sa traim fara bani, pe strada, fara hrana si haine si asistenta medicala.

Nu este normal ce se intampla azi. Muncesti ca un tampit ani de zile sa inveti, sa-ti faci treaba la serviciu si te da afara (ca ai o varsta, ca esti strain etc.). Si fara sa stea sa faca o diferenta, sau sa se gandeasca. Firma da faliment si omul de rand plateste.

Nu vrei sa stii ce este in alte tari in care vin zeci si sute de mii de oameni in plus care au nevoie si ei de serviciu si locuinta, desi nici cei care sunt deja acolo nu au.

Cum vezi tu rezolvarea la asta? Sigur ca ne este mila de toti si vrem sa fie bine la toti. Dar cum sa facem?