Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Despre Sfanta Scriptura
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 10.12.2010, 23:13:24
AndreiM AndreiM is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.10.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 344
Implicit

Iertare daca gresesc dar eu stiam ca sintagma "crede si nu cerceta" se refera la intelepciunea Domnului. Tin minte la religie ca doamna profesoara ne-a spus ca si Pavel cand a incercat sa priveasca in intelepciunea Domnului aproape a murit. Din nou, iertare daca gresesc!
Reply With Quote
  #12  
Vechi 10.12.2010, 23:41:38
carmina carmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 30.01.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 693
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Traditie1 Vezi mesajul
Sunt mai multe niveluri de intervenție ale spiritului uman. Uneori trebuie să cercetăm, alteori să credem fără dovezi sau împotriva dovezilor și asta nu pentru că am iubi minciuna ci pentru că pentru a ajunge la adevăr trebuie să treci incolo de orice aparență și idee preconcepută.

Ideea că prin cercetare am putea ajunge la adevăr este o prejudecată omenească și o capcană pentru că prin propriile puteri, din proprie inițiativă nu putem accede adevărul suprem și nici chiar adevărurile relative. Dacă uneori ajungem să cunoaștem ceva, este un dar divin, nu o realizare a noastră și nu a nici o metaforă aici. Dar putem să cercetăm în sensul de a nu lua orice lucru ca vrednic de crezare, a fi deschiși și a aștepta o iluminare asupra a ceea ce trebuie să credem.

Ce e născut in cercetare reprezintă o falsă cunoaștere, o impresie iluzorie, greșită despre realitate. Încrederea în cercetare este o idee fixă care produce erori, fiincă adevărul nu se obține plecând de la o bază.

Realitatea e că noi nu trebuie să căutăm ci să găsim.

Cu ani în urmă mi-am pus întrebarea: dar dacă credința în care m-am născut și pe care am aoptat-o în tinerețe dintr-o convingere puternică (credința ortodoxă) nu este aevărată, dacă altă credință sau chiar ateismul reprezintă adevărul? Un om nechibzuit va căuta răspunsul la această întrebare în afară, în oarecare realități ideologice sau chiar materiale (cazul ateilor) dar eu simțeam că răspunsul nu poate veni decât înăuntrul meu, pentru că duhul reprezintă o formă superioară de existență față de lumea exterioară. Mă hotărâsem să renunț la orice prejudecată și să accept orice doctrină ar fi apărut ca adevărată. Și atunci am înțeles că adevărul nu e ceva la care omul aderă ci ceva care se revelează interior și că acest adevăr vine în noi fără ca noi să ieșim din noi înșine prin cercetări și diverse metode. Adevărul vine singur la noi dacă noi petrecem adunați din lumea exterioară și deschiși lui, dar nu deodată. El se constituie treptat, de-a lungul anilor, într-o viziune asupra lucrurilor și asupra noastră înșine care e corectă, curățată de fantomele (aparențele false) adevărului. Și acest adevăr ia chipul Dumnezeului Persoane, a Principiului existenței rațional.

Sunt și momente când trebuie să credem împotriva dovezilor, pentru că nici o realitate perceptibilă nu reprezintă adevărul ci doar o senzație în psihicul nostru, dincolo de care să trecem dacă vrem să ajungem la esență. A crede fără dovezi dar nu a crede orice este o metodă de a ne poziționa obiectiv față de realitate.

Iată de ce nici cercetarea, nici credința haotică nu sunt alegeri corecte. Găsirea adevărului nu se realizează prin cercetare ci prin viață de isihie în care Dumnezeu ne revelează adevărul treptat, într-un mod neteoretic, aplicat în viața pe care o ducem. Dar condiția este de a exista o dispoziție jertfelnică pentru slujirea adevărului până la moarte, cu orice sacrificii. Dacă nu există această dispoziție atunci totul va rămâne la stadiul de preocupare filozofică și Dumnezeu nu ni se va revela.

Iar Sfânta Scriptură, deși imperfectă (din motive știute de El, Dumnezeu nu crează lucruri perfecte), sfătuind și lucruri greșite, conține o înțelepciune nepământească, absolută. Faptul că sunt mulți care nu sesizează puterea acestei înțelepciuni poate veni din cauza pervertirii lor, din cauza morții lor spirituale care îi face să nu mai vadă omul în veșnicie ci doar în condiția lui de animal.
Interesanta postare si puncte de vedere totodata. Insa sunt multe lucruri pe care, eu una, nu le pot patrunde. Dar a caror rezolvare nu am aflat-o in scrierile Sf.Parinti, atat cat am putut citi eu, fireste.
De pilda, mersul pe mare al Sf.Petru - credinta ferma, siguranta ca va primi ceea ce a cerut. Sau mana lui Toma care a pipait coasta, locul cuielor si piroanelor pentru toti necredinciosii sau slabi in credinta ce vor urma. Sunt doar exemple care-mi vin in minte atunci cand ma gandesc la indemnul "crede si nu cerceta".

Afirmi la un moment dat:
Iată de ce nici cercetarea, nici credința haotică nu sunt alegeri corecte. Găsirea adevărului nu se realizează prin cercetare ci prin viață de isihie în care Dumnezeu ne revelează adevărul treptat, într-un mod neteoretic, aplicat în viața pe care o ducem. Dar condiția este de a exista o dispoziție jertfelnică pentru slujirea adevărului până la moarte, cu orice sacrificii. Dacă nu există această dispoziție atunci totul va rămâne la stadiul de preocupare filozofică și Dumnezeu nu ni se va revela.

Fara a face apologia pacatului, stiu, din lectura, ca Dumnezeu se dezvaluie in mod diferit atat celor care cred in El cat si celor care nu cred. Modul prin care Dumnezeu cauta sa se reveleze pe Sine celor cu multe pacate, este cel al minunilor. Cum crezi oare ca se poate amesteca acest lucru cu isihia? Sau este doar exceptia care confirma regula?

Realitatea e că noi nu trebuie să căutăm ci să găsim. - cele pregatite noua de la intemeierea lumii.

Last edited by carmina; 10.12.2010 at 23:47:45.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 10.12.2010, 23:47:58
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.346
Implicit

Crede si nu cerceta este o sintagma pe care multi o pun mai ales pe seama Ortodoxiei, ca manifestare a dogmatismului obtuz, chiar orb.

Nimic mai fals. Aproape ca postuleaza sola fide a protestantilor. Or in Ortodoxie nu este de ajuns sa crezi, sa spui "Doamne, Doamne". Trebuie sa si faci experienta intalnirii si comuniunii personale cu Dumnezeu. Iar in aceasta directie, vorbim de o "cercetare", o cunoastere a lui Dumnezeu, care nu se rezuma doar la viata aceasta, ci se continua in vesnicie, ca un urcus duhovnicesc continuu.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 10.12.2010, 23:52:18
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Scopul ultim al vietii noastre spirituale este credinta.
Cercetarea insa poate ajuta la atingerea credintei,prin doua cai:una buna si una rea.
Pe caela cea buna,punandu-ti intrebari despre tot ce tine de credinta,o faci sa fie autentica,a ta,o intelegi ca pe o problema de matematica,pana la ultima consecinta . Caci nu vei vorbi din automatisme,ci ca unul ce a inteles si aplicat dogmele credintei
Dar chiar si pe calea cea rea se poate ajunge la credinta.Chiar si un ateu,sau un necredincios,daca cerceteaza totul ,si se intreaba de toate,la un moment dat vor epuiza nelinistea aceasta cautatoare ,lipsa de certitudine ,indoiala despre orice. Si vor realiza ca cel mai mare bun al omului,si cea mai mare certitudine,este chiar sufletul sau.
Se vor plictisi de indoiala si relativitate,de nonsens si neant,si vor descoperi singura minune care ne e data in viata aceasta : regasirea in ceilalti
Reply With Quote
  #15  
Vechi 11.12.2010, 01:03:10
ap2010's Avatar
ap2010 ap2010 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.08.2010
Locație: iasi
Religia: Ortodox
Mesaje: 237
Implicit

Suntem prea săraci spiritual ca să nu căutăm dovezi! Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred Doamne! Ajută necredinței mele. (Evanghelia după Marcu, IX, 24)[/quote]
Unui om sarac spiritual este inutil sa-i dai dovezi.

Last edited by ap2010; 11.12.2010 at 01:11:27.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 12.12.2010, 12:22:22
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.611
Implicit

Mai intai ca n-am inteles ce doreste acest fir, la ce se refera. Multa lume roaga tot timpul:
1. Sa nu se mai dea pagini intregi de citate, ci sa se vorbeasca la subiect, sa se spuna opinia proprie.
Deci in cuvintele proprii: Anna, ce anume doresti in acest fir? Ca pe mine ma duce gandul la diverse: sa credem si sa nu mai citim carti teologice, sau sa nu mai punem la indoiala anumite lucruri din credinta, sau sa acceptam totul chiar daca nu pricepem si nu suntem de acord si nu cunoastem originea, etc. cu riscul de a gresi...
2. S-a mai venit cu o rugaminte: sa se scrie in limba romana.
Deci ce este aia isihie?

Pe urma eu stiu ca undeva Iisus spune ceva in sensul "crede si nu cerceta", dar sub alta forma. O situatie este discutia cu apostolul Toma care nu credea pana nu vedea si pipaia el tot.
A trebuit ca Domnul sa-l lase sa se convinga insusi: "adu degetul tau si etc."
Sa nu uitam: apostolii insisi, dupa ani de trait, colindat si primit atatea lectii cu si de la Iisus, nu au priceput si stiut multe. Nu l-au recunoscut dupa Inviere (tot o femeie lmai pacatoasa si mai ne-invatata L-a vazut si recunoscut prima dupa Inviere), L-au prigonit mai intai (Pavel), s-au lepadat cu frica de El (Petru) si etc.
Si atunci ce se asteapta de la noi oamenii obisnuiti, dupa 2000 ani? Facem si noi ce si cat putem.

Eu am observat, inclusiv din exprienta proprie urmatoarele:
a. multa lume (pe forumuri mai ales) te indruma sa citesti tot felul de carti, in ideea ca ele exprima adevarul lui Iisus si mai apoi ca noi vom si intelege din ele.
Rezultatul: deruta, pentru ca nu stim cat si ce anume este din aceste scrieri adevarul lui Iisus si cat opinia si intelegerea personala a scriitorului; ne incurcam si mai rau pentru ca nu intelegem scrierile in stil mult prea abstract si filozofic; si in fine pierdem astfel din vedere aspectul practic/faptic al credintei (iubire de oameni, smerenie, trai cuminte, moderat etc.)

b. se inventeaza tot felul de reguli si dogme cu origine necunoscuta, dar care trebuie respectate aievea, ca asa este voia lui Dumnezeu. Si toata lumea nu mai gandeste, nu mai simte, ci ia totul de bun.

c. multa lume nu stia si poate sunt si azi destui pe la sate care nu stiu carte, dar fac strictul necesar si poate mai important, in loc sa citeasca: urmeaza regulile de baza, asa cum pricep si ei.

d. exista tot mai mult ideea de ascultare a duhovnicului si atat. Bun sau rau, facem cum zice el. Deci sa credem ce zice el si sa nu mai incercam sa cercetam si sa aflam daca este bine sau rau, sau Adevarul.
Rezultatul: deruta. Stim din Scripturi una, de la preot alta, nu se impaca, si noi la mijloc si pe urma venim si ne certam pe forum pana la lacrimi si fara castig.

e. se spune peste tot ca scripturile nu cuprind de fapt tot Adevarul, ci ca exista multe nescrise, adica "traditia". Nu se stie insa cum si cand s-au scos si de acolo niste elemente (spune lumea ca sunt cuprinse in cartile Sf. Parinti, ale monahilor si etc.). Si atunci de nu au fost scrise in scripturi? Si de unde le stiu ceilalti? Si noi cum sa stim daca sunt adevarate, de la Iisus, sau nu?
Deci iar: sa credem si sa nu mai verificam.

Inainte vreme oamenii chiar asa faceau. Nu stiau carte, nu existau decat putine copii de scrieri (la cei mai avuti). Aveau insa avantajul de a fi mai aproape in timp (si spatiu) de sursa (Iisus). Noi am mai evoluat, avem scoala, facultate, avem carti, biblioteci, avem discernamant si atunci ne mai punem si intrebari, ne mai gandim, mai punem la indoiala. Nu inghitim chiar totul pe nemestecate, cum s-ar spune.
In plus suntem atat de departe de sursa, incat nu mai putem percepe si pricepe credinta, ca acum 2000 ani.
Daca Toma, Pavel sau Petru cu Iisus in fata lui si tot se mai indoiau, atunci noi de unde sa mai stim cum este? Cand se afla atatea generatii de interpretari si oameni si institutii intre noi si El?

Eu am preluat la inceputurile credintei mele de la altii, pe negandite si nemestecate. Pe urma am devenit mai curioasa, am vrut sa aflu mai multe, sa-L cunosc mai bine, sa-L inteleg pe El si biserica (institutie), pe preoti, credinta. Si m-am apucat sa cercetez. Si m-am incurcat si necajit mai rau si pacatuiesc mai rau.
Si atunci mai bine nu mai citim, mergem doar la biserica, ne rugam, socializam intru credinta (iubirea de aproape pe care o aflam di Evanghelie) si atat. E mai bine asa. Saraci cu duhul...suntem mai fericiti.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape

Last edited by sophia; 12.12.2010 at 12:28:54.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 12.12.2010, 17:18:03
camy_d camy_d is offline
Banned
 
Data înregistrării: 14.11.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.666
Implicit

Citat:
În prealabil postat de anna21 Vezi mesajul
Observ ca multi crestini considera ca expresia "crede si nu cerceta" este un indemn crestin.

Este fals.
"crede si nu cerceta" nu apare nici in Biblie si nici in vocea Traditiei.
Dimpotriva, gasim:
"Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine. " (Ioan 5:39)
sau:
"Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. " ( I Ioan 4:1)

Acest dicton apartine lui Celsus, care a trait in sec II si a criticat crestinismul utilizand aceasta afirmatie (falsa).
Unul din preoții noștrii spunea la predică faptul că acest îndemn este satanic.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 12.12.2010, 18:07:54
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.09.2006
Mesaje: 4.834
Implicit

Citat:
În prealabil postat de anna21 Vezi mesajul
Observ ca multi crestini considera ca expresia "crede si nu cerceta" este un indemn crestin.
Ortodoxiei nu ii este caracteristic dictonul zis crestin: "Crede si nu cerceta!", ca si cum credinta ar fi o prostire de minte, o invartosare de sensuri. Bisericii ii este caracteristica icoana lui Toma - Apostolul care cauta si afla.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 12.12.2010, 19:07:22
Rodica50's Avatar
Rodica50 Rodica50 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.857
Implicit

Nu este nevoie sa cercetez, pentru ca am vazut cat bine mi-a facut mie El, Dumnezeu!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Reply With Quote
  #20  
Vechi 12.12.2010, 21:57:00
dorinastoica14
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Mai intai ca n-am inteles ce doreste acest fir, la ce se refera. Multa lume roaga tot timpul:
1. Sa nu se mai dea pagini intregi de citate, ci sa se vorbeasca la subiect, sa se spuna opinia proprie.
Deci in cuvintele proprii: Anna, ce anume doresti in acest fir? Ca pe mine ma duce gandul la diverse: sa credem si sa nu mai citim carti teologice, sau sa nu mai punem la indoiala anumite lucruri din credinta, sau sa acceptam totul chiar daca nu pricepem si nu suntem de acord si nu cunoastem originea, etc. cu riscul de a gresi...
2. S-a mai venit cu o rugaminte: sa se scrie in limba romana.
Deci ce este aia isihie?

Pe urma eu stiu ca undeva Iisus spune ceva in sensul "crede si nu cerceta", dar sub alta forma. O situatie este discutia cu apostolul Toma care nu credea pana nu vedea si pipaia el tot.
A trebuit ca Domnul sa-l lase sa se convinga insusi: "adu degetul tau si etc."
Sa nu uitam: apostolii insisi, dupa ani de trait, colindat si primit atatea lectii cu si de la Iisus, nu au priceput si stiut multe. Nu l-au recunoscut dupa Inviere (tot o femeie lmai pacatoasa si mai ne-invatata L-a vazut si recunoscut prima dupa Inviere), L-au prigonit mai intai (Pavel), s-au lepadat cu frica de El (Petru) si etc.
Si atunci ce se asteapta de la noi oamenii obisnuiti, dupa 2000 ani? Facem si noi ce si cat putem.

Eu am observat, inclusiv din exprienta proprie urmatoarele:
a. multa lume (pe forumuri mai ales) te indruma sa citesti tot felul de carti, in ideea ca ele exprima adevarul lui Iisus si mai apoi ca noi vom si intelege din ele.
Rezultatul: deruta, pentru ca nu stim cat si ce anume este din aceste scrieri adevarul lui Iisus si cat opinia si intelegerea personala a scriitorului; ne incurcam si mai rau pentru ca nu intelegem scrierile in stil mult prea abstract si filozofic; si in fine pierdem astfel din vedere aspectul practic/faptic al credintei (iubire de oameni, smerenie, trai cuminte, moderat etc.)

b. se inventeaza tot felul de reguli si dogme cu origine necunoscuta, dar care trebuie respectate aievea, ca asa este voia lui Dumnezeu. Si toata lumea nu mai gandeste, nu mai simte, ci ia totul de bun.

c. multa lume nu stia si poate sunt si azi destui pe la sate care nu stiu carte, dar fac strictul necesar si poate mai important, in loc sa citeasca: urmeaza regulile de baza, asa cum pricep si ei.

d. exista tot mai mult ideea de ascultare a duhovnicului si atat. Bun sau rau, facem cum zice el. Deci sa credem ce zice el si sa nu mai incercam sa cercetam si sa aflam daca este bine sau rau, sau Adevarul.
Rezultatul: deruta. Stim din Scripturi una, de la preot alta, nu se impaca, si noi la mijloc si pe urma venim si ne certam pe forum pana la lacrimi si fara castig.

e. se spune peste tot ca scripturile nu cuprind de fapt tot Adevarul, ci ca exista multe nescrise, adica "traditia". Nu se stie insa cum si cand s-au scos si de acolo niste elemente (spune lumea ca sunt cuprinse in cartile Sf. Parinti, ale monahilor si etc.). Si atunci de nu au fost scrise in scripturi? Si de unde le stiu ceilalti? Si noi cum sa stim daca sunt adevarate, de la Iisus, sau nu?
Deci iar: sa credem si sa nu mai verificam.

Inainte vreme oamenii chiar asa faceau. Nu stiau carte, nu existau decat putine copii de scrieri (la cei mai avuti). Aveau insa avantajul de a fi mai aproape in timp (si spatiu) de sursa (Iisus). Noi am mai evoluat, avem scoala, facultate, avem carti, biblioteci, avem discernamant si atunci ne mai punem si intrebari, ne mai gandim, mai punem la indoiala. Nu inghitim chiar totul pe nemestecate, cum s-ar spune.
In plus suntem atat de departe de sursa, incat nu mai putem percepe si pricepe credinta, ca acum 2000 ani.
Daca Toma, Pavel sau Petru cu Iisus in fata lui si tot se mai indoiau, atunci noi de unde sa mai stim cum este? Cand se afla atatea generatii de interpretari si oameni si institutii intre noi si El?

Eu am preluat la inceputurile credintei mele de la altii, pe negandite si nemestecate. Pe urma am devenit mai curioasa, am vrut sa aflu mai multe, sa-L cunosc mai bine, sa-L inteleg pe El si biserica (institutie), pe preoti, credinta. Si m-am apucat sa cercetez. Si m-am incurcat si necajit mai rau si pacatuiesc mai rau.
Si atunci mai bine nu mai citim, mergem doar la biserica, ne rugam, socializam intru credinta (iubirea de aproape pe care o aflam di Evanghelie) si atat. E mai bine asa. Saraci cu duhul...suntem mai fericiti.
Nu toți oamenii botezați cred, dar toți oamenii botezați pot deveni credincioși mai târziu sau mai devreme daca vrea Dumnezeu.
Credința adevarată este revelație.Tuturor le este oferita dar nu toți gustă din ea.
Ea schimba pe om oricât de ticălos ar fi ,îl schimba atât de mult încât omul cel vechi și plin de patimi se desprinde și dispare exact ca pielea de pe șarpe.
Ai vazut vreodată un șarpe care își leapăda pielea?
Așa este și lepădarea firii celei păcătoase a omului.
De aceia credința ortodoxă este minunată .
Să cercetăm dar scripturile și Evangheliile și scrierile Sfinților Părinți.Acolo vom găsi toate raspunsurile și apoi su siguranță vom și crede dar putem crede și fara a le cerceta .

Cu sau fara voia noastra traim vremuri de puternica deschidere spirituală iar posibilitatea de a cerceta este practic nelimitată.
Oricât aș citi sau studia raspunsurile le gasesc tot în Scripturi.
Credința noastra ortodoxa este adevarată (și o spun nu pentru ca sunt habotnica ci din convingere) pentru ca îl face pe om fericit.Voi da un exemplu.

Veneam dintr-un pelerinaj de pe la manastiri.S-au citit rugaciuni,acatiste,psalmi.Nu toată lumea avea aplecare duhovniceasca de aceia era galagie,se vorbea ,se râdea în timp ce câteva creștine inimoase se nevoiau cu citirea rugaciunilor la microfon.
Cineva a început să spuna "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcatoasa.S-a facut liniște și încet toată lumea spunea rugaciunea inimii.Jumatate de ora s-a spus acestă rugaciune.Era așa o pace și o stare de bine pe care nu v-o pot descrie în cuvinte.Am înțeles de ce în manastiri ai acea traire minunată de pace pe care doar acolo și în unele biserici o simți.

Să cercetezi? Raspunsul nu-l vei gasi decât prin practicarea rugaciunii care te pune în armonie cu cei din jur cu natura și cu tine însuți.

Am și eu ca orice om unele nelamuriri dar știu ca mai târziu sau mai devreme Dumnezeu îmi va revela raspunsul de aceia nu mă grabesc să-l caut .

Nu te supăra Sofia dar nu acesta este sensul expresiei"saraci cu duhul" !

Last edited by dorinastoica14; 12.12.2010 at 22:03:10.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
"Crede si nu cerceta!" ??? moro.d Despre Biserica Ortodoxa in general 20 03.09.2013 12:29:18
A filosofa sau a crede? Seraphim7 Generalitati 32 27.11.2012 12:24:45
cauta cu inima si cu tot ce stii, nu cerceta cu ochii Man Teo Generalitati 15 15.08.2011 19:17:52
Cine nu crede in Dumnezeu ladyanda Generalitati 235 14.08.2011 14:08:26
Nevoia de a crede dorinastoica14 Pocainta 15 21.07.2009 12:41:01